The triple application of Elijah addresses the message, the messenger and the movement during the time period of God’s executive judgment, which begins at the Sunday law in the United States and continues until the close of probation. The executive judgment escalates from a period where God’s judgment is mixed with mercy unto the time when His judgments are poured out without mercy in the seven last plagues.
Întreita aplicare a lui Ilie se referă la solie, la sol și la mișcare în perioada judecății executive a lui Dumnezeu, care începe odată cu legea duminicală în Statele Unite și continuă până la încheierea timpului de probă. Judecata executivă se intensifică de la o perioadă în care judecata lui Dumnezeu este amestecată cu milă până la vremea când judecățile Sale sunt revărsate fără milă în cele șapte plăgi de pe urmă.
The triple application of the messenger who prepares the way for the Messenger of the Covenant addresses the message, the messenger and the movement during the closing period of God’s investigative judgment, that identifies the period of the sealing of the one hundred and forty-four thousand. That period ends at the soon-coming Sunday law in the United States, which is when God’s executive judgments begin.
Întreita aplicare a solului care pregătește calea pentru Solul Legământului se referă la solie, la sol și la mișcare în perioada de încheiere a judecății de cercetare a lui Dumnezeu, care identifică timpul sigilării celor o sută patruzeci și patru de mii. Acea perioadă se încheie la legea duminicală ce va veni în curând în Statele Unite, moment în care încep judecățile executive ale lui Dumnezeu.
John the Baptist prepared the way for Christ, the Messenger of the Covenant to confirm the covenant in fulfillment of Daniel chapter nine, verse twenty-seven. In so doing he also prepared the way for Christ to suddenly come to His temple and purify the sons of Levi, which He did at the beginning and ending of His ministry of three and a half years. The cleansing of the literal temple was the symbol of His work of cleansing the soul temple of those represented as the sons of Levi.
Ioan Botezătorul a pregătit calea pentru Hristos, Solul legământului, ca să întărească legământul, în împlinirea capitolului nouă din Daniel, versetul douăzeci și șapte. Făcând astfel, el a pregătit și calea pentru ca Hristos să vină deodată la templul Său și să-i curățească pe fiii lui Levi, lucru pe care El l-a făcut la începutul și la sfârșitul lucrării Sale de trei ani și jumătate. Curățirea templului literal a fost simbolul lucrării Sale de curățire a templului sufletului acelora care sunt reprezentați ca fiii lui Levi.
His literal work of cleansing the temple was a fulfillment of prophecy, and when He accomplished the work in John chapter two, verses thirteen through twenty-two, the Holy Spirit led the disciples to remember a passage from the Old Testament that was part of His work of purifying and purging the disciples in fulfillment of Malachi three.
Lucrarea Sa literală de curățire a templului a fost o împlinire a profeției, iar când El a săvârșit lucrarea din Ioan, capitolul doi, versetele treisprezece până la douăzeci și doi, Duhul Sfânt i-a călăuzit pe ucenici să-și amintească un pasaj din Vechiul Testament care făcea parte din lucrarea Sa de curățire și purificare a ucenicilor, în împlinirea lui Maleahi trei.
In the passage in John, Christ identified that when His body temple was destroyed, He would raise it up in three days. The interaction with the quibbling Jews added that the remodeling of the literal temple that had been carried out by Herod, and which had finished that very year, had taken forty-six years. Jesus was purifying His disciples through an example of one of the rules associated with the prophetic word that Jesus had enshrined within His Word, through the work of angels, the Holy Spirit and the prophets.
În pasajul din Ioan, Hristos a arătat că, atunci când templul trupului Său va fi nimicit, îl va ridica din nou în trei zile. Interacțiunea cu iudeii cârtitori a adăugat că refacerea templului literal, înfăptuită de Irod și încheiată chiar în acel an, durase patruzeci și șase de ani. Isus Își curăța ucenicii printr-un exemplu al uneia dintre regulile asociate cu cuvântul profetic, pe care Isus îl așezase în Cuvântul Său prin lucrarea îngerilor, a Duhului Sfânt și a prorocilor.
He provided the prophetic example that the literal represents the spiritual. He put in place the prophetic key of the number “forty-six,” as a symbol of the temple. “Forty-six” had been the amount of days Moses was on the mount receiving the instructions for the temple. “Forty-six,” is the number of chromosomes that make up the human temple. “Forty-six” is the number of years (1798 to 1844) that were accomplished in restoring the spiritual temple which had been trampled down by paganism and then papalism.
El a oferit exemplul profetic că literalul reprezintă spiritualul. El a instituit cheia profetică a numărului „patruzeci și șase” ca simbol al templului. „Patruzeci și șase” a fost numărul de zile cât a stat Moise pe munte, primind instrucțiunile pentru templu. „Patruzeci și șase” este numărul de cromozomi care alcătuiesc templul omenesc. „Patruzeci și șase” este numărul de ani (1798–1844) care s-au împlinit în restaurarea templului spiritual, care fusese călcat în picioare mai întâi de păgânism, iar apoi de papalitate.
The two temple cleansings include the symbolism that three days equals forty-six years. It includes the principle that the literal represents the spiritual. It represented both a fulfillment and a prediction of prophecy. The two cleansings represent a truth that is misunderstood by one class, and revealed unto another class.
Cele două curățiri ale templului includ simbolismul potrivit căruia trei zile sunt echivalente cu patruzeci și șase de ani. Acesta cuprinde principiul că literalul reprezintă spiritualul. El a reprezentat atât o împlinire, cât și o predicție a profeției. Cele două curățiri reprezintă un adevăr care este înțeles greșit de o categorie și descoperit unei alte categorii.
The two cleansings identify a period of time when God’s church has been corrupted to the point where it is “an adulterous generation of vipers,” who are seeking for a sign, when the sign is being directly explained to them, for the only sign to be given is the sign of the destruction of the temple that is raised up in three days.
Dve očišćenja ukazuju na vremensko razdoblje u kojem je Božja crkva iskvarena do te mjere da je „preljubnički naraštaj gujinji“, koji traži znak, premda im se znak izravno tumači, jer jedini znak koji će im biti dan jest znak razorenja hrama koji biva podignut za tri dana.
O generation of vipers, how can ye, being evil, speak good things? for out of the abundance of the heart the mouth speaketh. . . . Then certain of the scribes and of the Pharisees answered, saying, Master, we would see a sign from thee. But he answered and said unto them, An evil and adulterous generation seeketh after a sign; and there shall no sign be given to it, but the sign of the prophet Jonas: For as Jonas was three days and three nights in the whale’s belly; so shall the Son of man be three days and three nights in the heart of the earth. Matthew 12:34, 38–40.
ഓ വിഷസർപ്പസന്തതിയേ, നിങ്ങൾ ദുഷ്ടരായിരിക്കെ എങ്ങനെ നല്ല വാക്കുകൾ സംസാരിക്കും? ഹൃദയത്തിലെ സമൃദ്ധിയിൽ നിന്നല്ലോ വായ് സംസാരിക്കുന്നത്.... അപ്പോൾ ശാസ്ത്രിമാരിലും പരീശന്മാരിലും ചിലർ ഉത്തരം പറഞ്ഞു: ഗുരുവേ, ഞങ്ങൾ നിന്നിൽ നിന്ന് ഒരു അടയാളം കാണുവാൻ ആഗ്രഹിക്കുന്നു. എന്നാൽ അവൻ അവരോടു ഉത്തരം പറഞ്ഞു: ദുഷ്ടവും വ്യഭിചാരിണിയുമായ ഒരു തലമുറ അടയാളം അന്വേഷിക്കുന്നു; പ്രവാചകനായ യോനായുടെ അടയാളം അല്ലാതെ അതിന് ഒരു അടയാളവും കൊടുക്കപ്പെടുകയില്ല. യോനാ മൂന്ന് ദിവസവും മൂന്ന് രാത്രിയും മഹാമത്സ്യത്തിന്റെ വയറ്റിൽ ഉണ്ടായിരുന്നതുപോലെ, മനുഷ്യപുത്രനും മൂന്ന് ദിവസവും മൂന്ന് രാത്രിയും ഭൂമിയുടെ ഹൃദയത്തിൽ ഇരിക്കും. മത്തായി 12:34, 38–40.
All these prophetic dynamics are represented in all three fulfillments of the Messenger of the Covenant suddenly coming to His temple, as He did in John chapter two.
Toate aceste dinamici profetice sunt reprezentate în toate cele trei împliniri ale venirii deodată la templul Său a Solului legământului, așa cum a făcut în Ioan, capitolul doi.
And the Jews’ passover was at hand, and Jesus went up to Jerusalem, And found in the temple those that sold oxen and sheep and doves, and the changers of money sitting: And when he had made a scourge of small cords, he drove them all out of the temple, and the sheep, and the oxen; and poured out the changers’ money, and overthrew the tables; And said unto them that sold doves, Take these things hence; make not my Father’s house an house of merchandise. And his disciples remembered that it was written, The zeal of thine house hath eaten me up. Then answered the Jews and said unto him, What sign shewest thou unto us, seeing that thou doest these things? Jesus answered and said unto them, Destroy this temple, and in three days I will raise it up. Then said the Jews, Forty and six years was this temple in building, and wilt thou rear it up in three days? But he spake of the temple of his body. When therefore he was risen from the dead, his disciples remembered that he had said this unto them; and they believed the scripture, and the word which Jesus had said. John 2:13–22.
এবং যিহূদীদের নিস্তারপর্ব নিকটবর্তী ছিল, আর যীশু যিরূশালেমে উপরে গেলেন। এবং তিনি মন্দিরে বলদ, মেষ ও কপোত বিক্রেতাদের এবং অর্থ-বিনিময়কারীদের বসে থাকতে দেখলেন। আর তিনি ছোট ছোট দড়ি দিয়ে একটি চাবুক নির্মাণ করে তাদের সকলকে মন্দির থেকে বের করে দিলেন, মেষ ও বলদসহ; এবং অর্থ-বিনিময়কারীদের মুদ্রা ছড়িয়ে দিলেন ও তাদের টেবিল উল্টে ফেললেন। আর যারা কপোত বিক্রি করিতেছিল, তাদের বলিলেন, এই জিনিসগুলি এখান থেকে নিয়ে যাও; আমার পিতার গৃহকে বাণিজ্যের গৃহ করিও না। তখন তাঁর শিষ্যরা স্মরণ করিল যে লিখিত আছে, তোমার গৃহের প্রতি উৎসাহ আমাকে গ্রাস করিয়াছে। তখন যিহূদীরা উত্তর করিয়া তাঁহাকে বলিল, তুমি যে এই সকল কার্য করিতেছ, আমাদের কী চিহ্ন দেখাও? যীশু উত্তর করিয়া তাহাদিগকে বলিলেন, এই মন্দির ধ্বংস কর, আর আমি তিন দিনের মধ্যে ইহা পুনরুত্থিত করিব। তখন যিহূদীরা বলিল, এই মন্দির নির্মাণে ছেচল্লিশ বছর লাগিয়াছে, আর তুমি কি তিন দিনের মধ্যে ইহা পুনরুত্থিত করিবে? কিন্তু তিনি আপন দেহের মন্দির সম্বন্ধে বলিতেছিলেন। অতএব, তিনি যখন মৃতদের মধ্য হইতে উঠিয়া আসিলেন, তখন তাঁর শিষ্যরা স্মরণ করিল যে তিনি তাহাদিগকে এই কথা বলিয়াছিলেন; এবং তাহারা শাস্ত্র ও যীশুর বলা বাক্যে বিশ্বাস করিল। যোহন ২:১৩–২২।
The Messenger of the Covenant was to purify and also purge the sons of Levi as “silver” which represents God’s Word, and “gold,” which represents faith. The Messenger of the Covenant would purify His disciples by increasing their “faith” in His prophetic “word”. That prophetic word was designed to purify, but also to purge. His prophetic Word always represents a test, and it is through His prophetic Word that the sons of Levi’s are purged in the period when He suddenly comes to His temple.
Solul legământului trebuia să-i curețe și, de asemenea, să-i purifice pe fiii lui Levi ca „argintul”, care reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu, și ca „aurul”, care reprezintă credința. Solul legământului avea să-Și curețe ucenicii prin sporirea „credinței” lor în „cuvântul” Său profetic. Acel cuvânt profetic era menit să curețe, dar și să purifice. Cuvântul Său profetic reprezintă întotdeauna o încercare, și prin Cuvântul Său profetic sunt purificați fiii lui Levi în perioada când El vine deodată la templul Său.
“‘Whose fan is in His hand, and He will throughly purge His floor, and gather His wheat into the garner.’ Matthew 3:12. This was one of the times of purging. By the words of truth, the chaff was being separated from the wheat. Because they were too vain and self-righteous to receive reproof, too world-loving to accept a life of humility, many turned away from Jesus. Many are still doing the same thing. Souls are tested today as were those disciples in the synagogue at Capernaum. When truth is brought home to the heart, they see that their lives are not in accordance with the will of God. They see the need of an entire change in themselves; but they are not willing to take up the self-denying work. Therefore they are angry when their sins are discovered. They go away offended, even as the disciples left Jesus, murmuring, ‘This is an hard saying; who can hear it?’” The Desire of Ages, 392.
“„A cărui lopată este în mâna Lui, și Își va curăți cu desăvârșire aria și Își va strânge grâul în grânar.” Matei 3:12. Aceasta a fost una dintre vremurile de curățire. Prin cuvintele adevărului, pleava era despărțită de grâu. Pentru că erau prea plini de deșertăciune și neprihănire de sine ca să primească mustrarea, prea iubitori de lume ca să accepte o viață de smerenie, mulți s-au îndepărtat de Isus. Mulți fac încă același lucru. Sufletele sunt încercate astăzi, așa cum au fost încercați acei ucenici în sinagoga din Capernaum. Când adevărul este adus acasă la inimă, ei văd că viețile lor nu sunt în armonie cu voia lui Dumnezeu. Ei văd nevoia unei schimbări depline în ei înșiși; dar nu sunt dispuși să înceapă lucrarea de lepădare de sine. De aceea se mânie când păcatele lor sunt descoperite. Ei pleacă jigniți, așa cum L-au părăsit ucenicii pe Isus, murmurând: „Vorbirea aceasta este prea de tot; cine poate s-o sufere?”” Hristos, Lumina lumii, 392.
Those “souls that were tested” in “the synagogue at Capernaum,” refused to understand that when Christ told them they must eat His flesh and drink His blood, that He was employing His literal body to convey a spiritual truth. It was the identical prophetic representation He made of the temple in John chapter two. When the principle that the literal precedes and represents the spiritual was recognized as “an hard saying” which they were unwilling to “hear,” they turned and walked with Him never again. That took place in John chapter six, verse sixty-six (666), which represents the soon-coming Sunday law, which was typified by October 22, 1844, which in turn was typified by the cross of Calvary.
Acele „suflete care au fost încercate” în „sinagoga din Capernaum” au refuzat să înțeleagă că, atunci când Hristos le-a spus că trebuie să mănânce trupul Său și să bea sângele Său, El folosea trupul Său literal pentru a transmite un adevăr spiritual. Era aceeași reprezentare profetică pe care a făcut-o cu privire la templu în Ioan, capitolul doi. Când principiul că literalul precede spiritualul și îl reprezintă a fost recunoscut ca fiind „o vorbire grea”, pe care ei nu erau dispuși „s-o audă”, s-au întors și nu au mai umblat niciodată cu El. Aceasta a avut loc în Ioan, capitolul șase, versetul șaizeci și șase (666), care reprezintă legea duminicală ce va veni în curând, care a fost prefigurată de 22 octombrie 1844, care la rândul ei a fost prefigurată de crucea de la Calvar.
From that time many of his disciples went back, and walked no more with him. John 6:66.
Din acel timp, mulți dintre ucenicii Lui s-au întors înapoi și nu mai umblau cu El. Ioan 6:66.
In John chapter two, the Holy Spirit had led the minds of the disciples to “remember” the prophecy describing God’s zeal, and the word “zealous” is the same word as “jealous” in both the Hebrew and Greek.
În capitolul al doilea din Ioan, Duhul Sfânt a călăuzit mintea ucenicilor să „își aducă aminte” de profeția care descria zelul lui Dumnezeu, iar cuvântul „plin de zel” este același cuvânt ca „gelos” atât în ebraică, cât și în greacă.
For the zeal of thine house hath eaten me up; and the reproaches of them that reproached thee are fallen upon me. Psalms 69:9.
Căci râvna pentru casa Ta m-a mistuit, și ocările celor ce Te ocărăsc au căzut asupra mea. Psalmii 69:9.
God’s zeal, which is His jealousy, represents the element of God’s character as a jealous God, whose jealousy is manifested in the third and fourth generation upon those that hate Him. In John chapter two, the Holy Spirit was putting in place that the purification accomplished by the Messenger of the Covenant occurs in the fourth and final generation, though there are always some of the third generation still standing when the cup of the final generation is filled. That generation is an adulterous generation of vipers.
Zelul lui Dumnezeu, care este gelozia Sa, reprezintă acel element al caracterului lui Dumnezeu ca Dumnezeu gelos, a cărui gelozie se manifestă până la al treilea și al patrulea neam asupra celor ce-L urăsc. În capitolul doi din Ioan, Duhul Sfânt arăta că purificarea săvârșită de Solul Legământului are loc în al patrulea și ultimul neam, deși întotdeauna mai rămân în picioare unii din al treilea neam atunci când paharul neamului final se umple. Neamul acela este un neam adulter și de vipere.
Moses represented the fourth generation, and it was then that Moses, during forty-six days, received instruction on erecting the temple. In those days He received the law, which in the second commandment identifies that God’s jealousy is manifested in the third and fourth generations.
Moses representa a patra generație, și atunci Moise, timp de patruzeci și șase de zile, a primit învățătură cu privire la ridicarea templului. În acele zile, el a primit Legea, care, în a doua poruncă, arată că gelozia lui Dumnezeu se manifestă în a treia și a patra generație.
And he said unto Abram, Know of a surety that thy seed shall be a stranger in a land that is not theirs, and shall serve them; and they shall afflict them four hundred years; And also that nation, whom they shall serve, will I judge: and afterward shall they come out with great substance. And thou shalt go to thy fathers in peace; thou shalt be buried in a good old age. But in the fourth generation they shall come hither again: for the iniquity of the Amorites is not yet full. Genesis 15:13–16.
Și i-a zis lui Abram: „Să știi cu siguranță că sămânța ta va fi străină într-o țară care nu va fi a ei și îi va sluji; și o vor asupri patru sute de ani. Dar și neamul acela, căruia îi vor sluji, îl voi judeca Eu; și după aceea vor ieși cu mari avuții. Iar tu vei merge la părinții tăi în pace; vei fi îngropat la o bătrânețe fericită. Dar în al patrulea neam se vor întoarce aici, căci nelegiuirea amoriților nu și-a atins încă deplina măsură.” Geneza 15:13–16.
In the final generation of ancient Israel, the temple of the Christian church, which Peter called a “spiritual house,” was erected. During that history God manifested His jealousy twice when in His zeal He cleansed the temple. In 1844 God had raised up the spiritual temple of the Millerites, and once again He had passed by the former chosen people. In that history the Messenger of the Covenant came suddenly on October 22, 1844.
Mu bihe bya nyuma by’Igisirayeli cya kera, urusengero rw’itorero rya Gikristo, Petero yise “inzu y’umwuka,” rwubatswe. Muri ayo mateka Imana yagaragaje ishyaka ryayo rifuhira incuro ebyiri ubwo, mu mwete wayo, yezaga urusengero. Mu 1844 Imana yari yarahagurukije urusengero rw’umwuka rw’Abamillerite, kandi yongeye kurenga ku bwoko bwari bwaratoranijwe mbere. Muri ayo mateka Intumwa y’Isezerano yaje gitunguranye ku wa 22 Ukwakira 1844.
His appearance had been prepared for through the ministry of William Miller. As the Protestants and Millerites approached October 22, 1844, two classes were tested. The Protestant’s test arrived at the time of the end at the arrival of the first angel in 1798. After the message that was to both “purify and purge” the sons of Levi was formalized in 1831, the testing of the Protestants began when the message of the first angel was empowered on August 11, 1840. On April 19, 1844, the Protestants failed the test, and became the daughters of Babylon.
Apariția Sa fusese pregătită prin lucrarea lui William Miller. Pe măsură ce protestanții și mileriții se apropiau de 22 octombrie 1844, două clase au fost puse la probă. Proba protestanților a venit la vremea sfârșitului, la sosirea primului înger, în 1798. După ce solia care trebuia atât „să curețe, cât și să purifice” pe fiii lui Levi a fost formalizată în 1831, punerea la probă a protestanților a început atunci când solia primului înger a fost împuternicită la 11 august 1840. La 19 aprilie 1844, protestanții au căzut la probă și au devenit fiicele Babilonului.
The second angel then arrived and the Millerites faith was then tested, and a purification and purging was accomplished. When the message of the second angel was empowered at the Exeter camp meeting on August twelfth through the seventeenth, the testing of the Millerites’ separation of the wise and foolish Millerites was accomplished.
Al doilea înger a sosit atunci, iar credința milleriților a fost pusă la încercare, și s-a împlinit o curățire și o purificare. Când solia celui de-al doilea înger a fost învestită cu putere la adunarea de tabără de la Exeter, din douăsprezece până în șaptesprezece august, s-a împlinit încercarea care a adus separarea milleriților înțelepți de milleriții nechibzuiți.
The distinction between the wise and foolish was the oil, which was the prophetic message of the Midnight Cry. When the third angel arrived on October 22, 1844, the temple had been erected (in forty-six years). At that point the Messenger of the Covenant came suddenly to His temple.
Distincția dintre cei înțelepți și cei neînțelepți era untdelemnul, care era mesajul profetic al Strigătului de la Miezul Nopții. Când al treilea înger a sosit la 22 octombrie 1844, templul fusese ridicat (în patruzeci și șase de ani). În acel moment, Solul legământului a venit deodată la templul Său.
“The coming of Christ as our high priest to the most holy place, for the cleansing of the sanctuary, brought to view in Daniel 8:14; the coming of the Son of man to the Ancient of Days, as presented in Daniel 7:13; and the coming of the Lord to His temple, foretold by Malachi, are descriptions of the same event; and this is also represented by the coming of the bridegroom to the marriage, described by Christ in the parable of the ten virgins, of Matthew 25.” The Great Controversy, 426.
„Venirea lui Hristos ca Marele nostru Preot în Locul Preasfânt, pentru curățirea sanctuarului, prezentată în Daniel 8:14; venirea Fiului omului la Cel Îmbătrânit de zile, așa cum este înfățișată în Daniel 7:13; și venirea Domnului la Templul Său, prevestită de Maleahi, sunt descrieri ale aceluiași eveniment; iar aceasta este reprezentată și prin venirea mirelui la nuntă, descrisă de Hristos în parabola celor zece fecioare, din Matei 25.” Tragedia veacurilor, 426.
It was then that the Messenger of the Covenant began His work of purifying and purging the Millerite disciples, identified in Malachi chapter three, as the sons of Levi.
Atunci Solul Legământului Și-a început lucrarea de curățire și purificare a ucenicilor milleriți, identificați în capitolul trei din Maleahi drept fiii lui Levi.
“Many who went forth to meet the Bridegroom under the messages of the first and second angels, refused the third, the last testing message to be given to the world, and a similar position will be taken when the last call is made.
„Mulți dintre cei care au ieșit în întâmpinarea Mirelui sub mesajele primului și celui de-al doilea înger au refuzat pe cel de-al treilea, ultimul mesaj de încercare care urmează să fie dat lumii, și o poziție asemănătoare va fi luată când va fi făcută ultima chemare.״
“Every specification of this parable should be carefully studied. We are represented either by the wise or by the foolish virgins.” Review and Herald, October 31, 1899.
„Każdy szczegół tej przypowieści należy uważnie badać. Jesteśmy przedstawieni albo przez panny mądre, albo przez panny głupie.” Review and Herald, 31 października 1899.
When the first angels’ message was empowered on August 11, 1840, multitudes joined the Millerite movement. Then on April 19, 1844, a large class left the movement. On October 22, 1844, the traditional view is that there were about fifty souls that entered by faith into the Most Holy Place. Assuming the number is roughly fifty souls that initially followed the light of the third angel, what does it mean when we are informed “many” who had accepted the first and second angel’s messages, “refused the third, the last testing message”?
Toen de boodschap van de eerste engel op 11 augustus 1840 met kracht werd bekleed, sloten velen zich aan bij de Milleritische beweging. Vervolgens verliet op 19 april 1844 een grote groep de beweging. Op 22 oktober 1844 is de traditionele opvatting dat er ongeveer vijftig zielen waren die door het geloof het Allerheiligste binnengingen. Indien wij aannemen dat het aantal ongeveer vijftig zielen bedraagt dat aanvankelijk het licht van de derde engel volgde, wat betekent het dan wanneer ons wordt meegedeeld dat “velen” die de boodschappen van de eerste en tweede engel hadden aangenomen, “de derde, de laatste beproevende boodschap, verwierpen”?
The Messenger of the Covenant suddenly came to His temple and opened the light of the sanctuary in heaven and the third angel’s message to the fifty that followed on into the experience of the third angel, but they were initially scattered. Their disappointment then was greater than the first disappointment, though we are informed by Sister White their disappointment was not as great as the disciples after the cross.
Îngerul Legământului a venit deodată la templul Său și a deschis lumina sanctuarului din cer și solia îngerului al treilea pentru cei cincizeci care au continuat să înainteze în experiența îngerului al treilea, dar ei au fost la început împrăștiați. Dezamăgirea lor atunci a fost mai mare decât prima dezamăgire, deși suntem informați de Sora White că dezamăgirea lor nu a fost atât de mare ca aceea a ucenicilor după cruce.
In both parallel histories, Christ opened His prophetic Word to the disappointed ones, and by 1850, Sister White states that she was shown that the Lord was then stretching forth His hand again to gather His people.
În ambele istorii paralele, Hristos le-a deschis Cuvântul Său profetic celor dezamăgiți, iar până în 1850, sora White afirmă că i s-a arătat că Domnul Își întindea atunci din nou mâna pentru a-Și aduna poporul.
“September 23d, [1850] the Lord showed me that he had stretched out his hand the second time to recover the remnant of his people, and that efforts must be redoubled in this gathering time. In the scattering time Israel was smitten and torn; but now in the gathering time God will heal and bind up his people. In the scattering, efforts made to spread the truth had but little effect, accomplished but little or nothing; but in the gathering when God has set his hand to gather his people, efforts to spread the truth will have their designed effect. All should be united and zealous in the work. I saw that it was a shame for any to refer to the scattering for examples to govern us now in the gathering; for if God does no more for us now than he did then, Israel would never be gathered. It is as necessary that the truth should be published in a paper, as preached.” Review and Herald, November 1, 1850.
„23 septemvrie [1850], Domnul mi-a arătat că Și-a întins mâna a doua oară ca să recupereze rămășița poporului Său și că eforturile trebuie dublate în acest timp al strângerii. În timpul împrăștierii, Israel a fost lovit și sfâșiat; dar acum, în timpul strângerii, Dumnezeu va vindeca și va lega rănile poporului Său. În timpul împrăștierii, eforturile făcute pentru a răspândi adevărul au avut foarte puțin efect, au împlinit puțin sau nimic; dar în timpul strângerii, când Dumnezeu Și-a pus mâna să-Și adune poporul, eforturile de a răspândi adevărul își vor avea efectul rânduit. Toți ar trebui să fie uniți și plini de zel în lucrare. Am văzut că este o rușine ca vreunul să se refere la timpul împrăștierii pentru exemple care să ne cârmuiască acum, în timpul strângerii; căci dacă Dumnezeu nu face mai mult pentru noi acum decât a făcut atunci, Israel nu va fi niciodată adunat. Este tot atât de necesar ca adevărul să fie publicat într-o foaie, pe cât este să fie predicat.” Review and Herald, 1 noiembrie 1850.
At the cross the disciples had been scattered, and in that history, three days later He began to gather His scattered disciples. It was roughly three years after the end of 1844, that Christ began to gather His scattered flock. In that history He led His people to begin the publishing work and to publish the second of Habakkuk’s two tables, which was manufactured at the end of 1850, and then began to be offered for sale in the Review and Herald, in January of 1851.
Pe cruce, ucenicii fuseseră risipiți, iar în acea istorie, după trei zile, El a început să-Și adune ucenicii risipiți. Aproximativ trei ani după sfârșitul anului 1844, Hristos a început să-Și adune turma risipită. În acea istorie, El Și-a condus poporul să înceapă lucrarea de publicare și să publice a doua dintre cele două table ale lui Habacuc, care a fost realizată la sfârșitul anului 1850, iar apoi a început să fie oferită spre vânzare în Review and Herald, în ianuarie 1851.
The 1843 chart had been the physical representation of the message that cleansed the temple that was erected in the history of the first and second angels’ messages. With the arrival of the third angel, God designed to finish His work and take His people home, but they rebelled as did ancient Israel, and both ancient and modern Israel were then assigned to wander in the wilderness. Had those Adventists who had initially accepted the light of the third angel followed on by faith, bearing the physical representation of their message which was the 1850 chart they could have ushered in the second coming of Jesus and gone home. But they were destined to repeat the history of Joshua and Caleb, and the ten unfaithful spies.
Graficul din 1843 fusese reprezentarea fizică a soliei care a curățit templul, ridicat în istoria soliilor primului și celui de-al doilea înger. Odată cu venirea celui de-al treilea înger, Dumnezeu a intenționat să-Și încheie lucrarea și să-Și ducă poporul acasă, dar ei s-au răzvrătit, așa cum a făcut și Israelul din vechime, iar atât Israelul antic, cât și cel modern au fost apoi rânduiți să rătăcească prin pustie. Dacă acei adventiști care primiseră la început lumina celui de-al treilea înger ar fi mers mai departe prin credință, purtând reprezentarea fizică a soliei lor, care era graficul din 1850, ei ar fi putut grăbi a doua venire a lui Isus și ar fi putut merge acasă. Dar le era rânduit să repete istoria lui Iosua și Caleb, și a celor zece iscoade necredincioase.
“Had Adventists, after the great disappointment in 1844, held fast their faith and followed on unitedly in the opening providence of God, receiving the message of the third angel and in the power of the Holy Spirit proclaiming it to the world, they would have seen the salvation of God, the Lord would have wrought mightily with their efforts, the work would have been completed, and Christ would have come ere this to receive His people to their reward. But in the period of doubt and uncertainty that followed the disappointment, many of the advent believers yielded their faith. . . . Thus the work was hindered, and the world was left in darkness. Had the whole Adventist body united upon the commandments of God and the faith of Jesus, how widely different would have been our history!” Evangelism, 695.
“Jehoova tunnistajilla, jos he olisivat suuren pettymyksen jälkeen vuonna 1844 pitäneet lujasti kiinni uskostaan ja yksimielisesti seuranneet Jumalan avautuvaa johdatusta, vastaanottaen kolmannen enkelin sanoman ja Pyhän Hengen voimassa julistaen sitä maailmalle, he olisivat nähneet Jumalan pelastuksen; Herra olisi voimallisesti vaikuttanut heidän ponnistustensa kautta, työ olisi saatettu päätökseen, ja Kristus olisi jo tullut ottamaan kansansa vastaan heidän palkkaansa varten. Mutta epäilyn ja epätietoisuuden aikana, joka seurasi pettymyksen jälkeen, monet adventtiuskovista luopuivat uskostaan.... Näin työ estyi, ja maailma jätettiin pimeyteen. Jos koko adventtikansa olisi yhdistynyt Jumalan käskyjen ja Jeesuksen uskon perustalle, kuinka perin toisenlainen historiamme olisikaan ollut!” Evangelism, 695.
John the Baptist and William Miller prepared the way for Christ to suddenly come and purify a people who would take the message of salvation under the power of the Holy Spirit to the entire world. The disciples of Christ accomplished their assignment, but the beginning of Adventism did not. By 1856 they had fallen into the condition of Laodicea, refused the advanced light of the “seven times,” and in 1863 began the process of escalating rebellion all the way through to the soon-coming Sunday law. The rebellion of 1863 was typified by the rebellion of the ten spies. At the end of the forty years of wilderness wandering ancient Israel was brought back to the same test, thus providing example of modern Israel being brought back to the beginning test.
Ioan Botezătorul și William Miller au pregătit calea pentru ca Hristos să vină pe neașteptate și să curățească un popor care avea să ducă solia mântuirii, sub puterea Duhului Sfânt, la întreaga lume. Ucenicii lui Hristos și-au împlinit însărcinarea, dar începutul adventismului nu a făcut-o. Până în 1856 ei căzuseră în starea Laodiceei, au refuzat lumina înaintată a „celor șapte vremi” și, în 1863, au început procesul unei răzvrătiri tot mai accentuate, care continuă până la legea duminicală ce va veni în curând. Răzvrătirea din 1863 a fost prefigurată de răzvrătirea celor zece iscoade. La sfârșitul celor patruzeci de ani de rătăcire prin pustie, Israelul din vechime a fost adus din nou la aceeași probă, oferind astfel un exemplu al faptului că Israelul modern este adus înapoi la proba de la început.
The rebellion of the ten spies at Kadesh, was repeated at Kadesh forty years later. The rebellion of the ten spies that brought about the forty years of wilderness wandering, that represents the rebellion of 1863, when modern Israel brought about their own wandering in the wilderness of Laodicea. At the end of the forty years ancient Israel was brought again to Kadesh, thus identifying that the test which purged Millerite Adventism at the rebellion of 1863, is to be repeated when the Messenger of the Covenant again suddenly comes to His temple again.
Rebeliunea celor zece iscoade la Cades a fost repetată la Cades patruzeci de ani mai târziu. Rebeliunea celor zece iscoade, care a adus cei patruzeci de ani de rătăcire prin pustie, reprezintă rebeliunea din 1863, când Israelul modern și-a provocat propria rătăcire în pustia Laodiceei. La sfârșitul celor patruzeci de ani, Israelul din vechime a fost adus din nou la Cades, identificând astfel faptul că încercarea care a curățit Adventismul Millerit la rebeliunea din 1863 urmează să fie repetată atunci când Solul legământului vine din nou, deodată, la Templul Său.
We will continue this study in the next article.
Vom continua acest studiu în articolul următor.
“In the conquest of Gilead and Bashan there were many who recalled the events which nearly forty years before had, in Kadesh, doomed Israel to the long desert wandering. They saw that the report of the spies concerning the Promised Land was in many respects correct. The cities were walled and very great, and were inhabited by giants, in comparison with whom the Hebrews were mere pygmies. But they could now see that the fatal mistake of their fathers had been in distrusting the power of God. This alone had prevented them from at once entering the goodly land.
„În cucerirea Galaadului și a Basanului erau mulți care își aminteau evenimentele ce, cu aproape patruzeci de ani mai înainte, la Cades, osândiseră pe Israel la lunga rătăcire prin pustie. Ei vedeau că raportul iscoadelor cu privire la Țara Făgăduită fusese, în multe privințe, corect. Cetățile erau întărite cu ziduri și foarte mari și erau locuite de uriași, în comparație cu care evreii nu erau decât niște pigmei. Dar acum puteau vedea că greșeala fatală a părinților lor fusese aceea de a nu se fi încrezut în puterea lui Dumnezeu. Numai aceasta îi împiedicase să intre îndată în țara cea bună.
“When they were at the first preparing to enter Canaan, the undertaking was attended with far less difficulty than now. God had promised His people that if they would obey His voice He would go before them and fight for them; and He would also send hornets to drive out the inhabitants of the land. The fears of the nations had not been generally aroused, and little preparation had been made to oppose their progress. But when the Lord now bade Israel go forward, they must advance against alert and powerful foes, and must contend with large and well-trained armies that had been preparing to resist their approach.
„Când se pregăteau pentru prima dată să intre în Canaan, lucrarea era însoțită de mult mai puține dificultăți decât acum. Dumnezeu făgăduise poporului Său că, dacă vor asculta de glasul Său, El va merge înaintea lor și va lupta pentru ei; și, de asemenea, va trimite viespi ca să izgonească pe locuitorii țării. Temerea națiunilor nu fusese, în general, stârnită și se făcuse puțină pregătire pentru a se împotrivi înaintării lor. Dar când Domnul îi porunci acum lui Israel să înainteze, ei trebuiau să meargă împotriva unor vrăjmași vigilenți și puternici și să se lupte cu oștiri numeroase și bine instruite, care se pregătiseră să se împotrivească apropierii lor.
“In their contest with Og and Sihon the people were brought to the same test beneath which their fathers had so signally failed. But the trial was now far more severe than when God had commanded Israel to go forward. The difficulties in their way had greatly increased since they refused to advance when bidden to do so in the name of the Lord. It is thus that God still tests His people. And if they fail to endure the trial, He brings them again to the same point, and the second time the trial will come closer, and be more severe than the preceding. This is continued until they bear the test, or, if they are still rebellious, God withdraws His light from them and leaves them in darkness.” Patriarchs and Prophets, 436, 437.
„V lupta lor cu Og și Sihon, poporul a fost adus la aceeași probă sub care părinții lor eșuaseră atât de vădit. Dar încercarea era acum cu mult mai grea decât atunci când Dumnezeu poruncise lui Israel să înainteze. Dificultățile din calea lor sporiseră foarte mult de când refuzaseră să meargă înainte atunci când li se poruncise să facă aceasta în Numele Domnului. Astfel Își pune Dumnezeu și acum poporul la probă. Și, dacă ei nu reușesc să îndure încercarea, El îi aduce din nou în același punct, iar a doua oară încercarea va veni mai de aproape și va fi mai severă decât cea precedentă. Aceasta continuă până când ei trec proba sau, dacă sunt încă răzvrătiți, Dumnezeu Își retrage lumina de la ei și îi lasă în întuneric.” Patriarhi și Profeți, 436, 437.