Islam of the first and second woes of Revelation chapter nine represented the judgment that was brought upon Rome. William Miller had called the trumpets, “the peculiar judgments” which were brought upon Rome, but Miller could not see Modern Rome, as the threefold alliance which leads the world to Armageddon. Uriah Smith recognized the trumpets represented God’s judgment upon Rome, and that the fifth and sixth trumpets (first and second Woes), were judgments upon the Catholic church.
Islamul primei și celei de-a doua vai din Apocalipsa, capitolul nouă, a reprezentat judecata care a fost adusă asupra Romei. William Miller numise trâmbițele „judecățile speciale” care au fost aduse asupra Romei, însă Miller nu a putut vedea Roma modernă ca fiind întreita alianță care conduce lumea la Armaghedon. Uriah Smith a recunoscut că trâmbițele reprezentau judecata lui Dumnezeu asupra Romei și că a cincea și a șasea trâmbiță (prima și a doua Vai) erau judecăți asupra Bisericii Catolice.
“For an exposition of this trumpet, we shall again draw from the writings of Mr. Keith. This writer truthfully says: ‘There is scarcely so uniform an agreement among interpreters concerning any other part of the Apocalypse as respecting the application of the fifth and sixth trumpets, or the first and second woes, to the Saracens and Turks. It is so obvious that it can scarcely be misunderstood. Instead of a verse or two designating each, the whole of the ninth chapter of the Revelation in equal portions, is occupied with a description of both.
„Pentru o expunere a acestei trâmbițe, vom recurge din nou la scrierile domnului Keith. Acest autor afirmă pe bună dreptate: «Cu greu se găsește o concordanță atât de unanimă între interpreți cu privire la vreo altă parte a Apocalipsei, precum în ceea ce privește aplicarea trâmbiței a cincea și a șasea, sau a celei dintâi și a celei de-a doua vai, la saracini și turci. Lucrul acesta este atât de evident, încât cu greu poate fi înțeles greșit. În loc ca una sau două versete să le desemneze pe fiecare, întregul capitol al nouălea din Apocalipsa, în părți egale, este ocupat cu descrierea amândurora. »
“‘The Roman empire declined, as it arose, by conquest; but the Saracens and the Turks were the instruments by which a false religion became the scourge of an apostate church; and hence, instead of the fifth and sixth trumpets, like the former, being designated by that name alone, they are called woes.” Uriah Smith, Daniel and Revelation, 495.
„Imperiul Roman a decăzut, aşa cum s-a ridicat, prin cucerire; dar sarazinii şi turcii au fost instrumentele prin care o religie falsă a devenit biciul unei biserici apostate; şi de aceea, în loc ca trâmbiţele a cincea şi a şasea, asemenea celor dintâi, să fie desemnate numai prin această denumire, ele sunt numite vaiuri.” Uriah Smith, Daniel and Revelation, 495.
What Miller and Smith did not recognize about the trumpets as God’s judgment upon Rome, was that those judgments were brought about by the enforcement of the worship of the sun. In the year 321, Constantine passed the first Sunday law, and nine years later he moved the capital from the city of Rome, to the city of Constantinople, thus initiating the process of disintegration of the Roman Empire. In Daniel chapter eleven, pagan Rome was to rule supremely for a “time,” which represented the three hundred and sixty years, from the Battle of Actium, in the year 31 BC, unto the year 330, when Constantine divided the kingdom into the West and the East.
Aquilo que Miller e Smith não reconheceram acerca das trombetas como juízo de Deus sobre Roma, foi que esses juízos foram ocasionados pela imposição da adoração do sol. No ano 321, Constantino promulgou a primeira lei dominical e, nove anos depois, transferiu a capital da cidade de Roma para a cidade de Constantinopla, dando assim início ao processo de desintegração do Império Romano. Em Daniel, capítulo onze, a Roma pagã deveria governar soberanamente por um “tempo”, o que representava os trezentos e sessenta anos, desde a Batalha de Ácio, no ano 31 a.C., até o ano 330, quando Constantino dividiu o reino entre o Ocidente e o Oriente.
He shall enter peaceably even upon the fattest places of the province; and he shall do that which his fathers have not done, nor his fathers’ fathers; he shall scatter among them the prey, and spoil, and riches: yea, and he shall forecast his devices against the strong holds, even for a time. Daniel 11:24.
El va intra în pace chiar şi în cele mai roditoare locuri ale provinciei; şi va face ceea ce n-au făcut părinţii lui, nici părinţii părinţilor lui; va împărţi între ei prada, jaful şi bogăţiile; da, îşi va urzi planurile împotriva fortăreţelor, însă numai pentru o vreme. Daniel 11:24.
During those three hundred and sixty years, the Roman Empire was essentially invincible, but once the capital was moved to the East, the ability to govern such a massive empire was no longer possible. Constantine tried to maintain control by dividing the kingdom between his three sons, but that only furthered the crumbling of the former empire.
În acei trei sute șaizeci de ani, Imperiul Roman a fost, în esență, de neînvins, dar, odată ce capitala a fost mutată în Răsărit, nu a mai fost cu putință să se guverneze un imperiu atât de vast. Constantin a încercat să mențină controlul împărțind împărăția între cei trei fii ai săi, dar aceasta nu a făcut decât să grăbească destrămarea fostului imperiu.
When the papacy took the throne of the earth in the year 538, at the third Council of Orleans a Sunday law was passed. Thus, in the year 606, Mohammed began his prophetic ministry, and symbolically represented the trumpet that was to be what the historians identify as a “scourge of an apostate church.” The history of the first and second woes, beginning with the ministry of Mohammed in the year 606, concluded on October 22, 1844, when the seventh trumpet sounded.
Igihe ubupapa bwafata intebe y’isi mu mwaka wa 538, mu Nama Nkuru ya gatatu y’i Orléans hashyizweho itegeko ry’umunsi wa Ku Cyumweru. Bityo, mu mwaka wa 606, Mohammed yatangiye umurimo we w’ubuhanuzi, kandi mu buryo bw’ikigereranyo ahagararira impanda yagombaga kuba icyo abanyamateka bita “ikiboko cy’itorero ryagomeye ukwizera.” Amateka y’amakuba ya mbere n’aya kabiri, yatangiriye ku murimo wa Mohammed mu mwaka wa 606, yasojwe ku wa 22 Ukwakira 1844, igihe impanda ya karindwi yavugaga.
The second woe is past; and, behold, the third woe cometh quickly. And the seventh angel sounded; and there were great voices in heaven, saying, The kingdoms of this world are become the kingdoms of our Lord, and of his Christ; and he shall reign for ever and ever. Revelation 11:14, 15.
Al doilea vai a trecut; şi iată că al treilea vai vine curând. Şi al şaptelea înger a sunat din trâmbiţă; şi în cer s-au auzit glasuri puternice, zicând: Împărăţiile lumii acesteia au ajuns să fie ale Domnului nostru şi ale Hristosului Său; şi El va împărăţi în vecii vecilor. Apocalipsa 11:14, 15.
During the history of the first two Woes, Constantinople, the capital of eastern Rome, was conquered in 1453, and papal Rome in the west was delivered its deadly wound in 1798. The “scourge of an apostate church,” had brought down both civil and religious Rome. The threefold union of Modern Rome is accomplished at the soon-coming Sunday law in the United States.
În cursul istoriei primelor două Vaiuri, Constantinopolul, capitala Romei de Răsărit, a fost cucerit în 1453, iar Roma papală din Apus a primit rana ei de moarte în 1798. „Biciul unei biserici apostaziate” doborâse atât Roma civilă, cât și Roma religioasă. Întreita unire a Romei moderne se desăvârșește prin legea duminicală care urmează să vină curând în Statele Unite.
“The Protestants of the United States will be foremost in stretching their hands across the gulf to grasp the hand of Spiritualism; they will reach over the abyss to clasp hands with the Roman power; and under the influence of this threefold union, this country will follow in the steps of Rome in trampling on the rights of conscience.” The Great Controversy, 588.
«Протестантите во Соединетите Американски Држави ќе бидат први што ќе ги протегнат своите раце преку бездната за да ја фатат раката на спиритизмот; тие ќе посегнат преку понорот за да се ракуваат со римската сила; и под влијание на овој троен сојуз, оваа земја ќе тргне по стапките на Рим, газејќи ги правата на совеста.» Големата борба, 588.
At that time, Islam of the third Woe will accomplish God’s judgment against Modern Rome for its enforcement of Sunday worship, as He did with pagan Rome, and papal Rome. With pagan Rome He employed the first four trumpets to bring an end to Roman rulership in the capital of western Rome by the year 476, for after the year 476, no ruler of the city was of Roman lineage. By 1453 the fifth trumpet of Islam brought Roman rulership of eastern Rome to an end. By 1798, papal rulership of the former tenfold division of the nations of Europe was brought to an end in the history of the sixth trumpet of Islam. The demise of the civil kingdom of Rome, both west and east, and the religious kingdom of Rome was brought about following the enforcement of the pagan worship of the sun.
În acel timp, Islamul celei de-a treia Vai va împlini judecata lui Dumnezeu împotriva Romei Moderne pentru impunerea închinării de duminică, aşa cum a făcut El cu Roma păgână şi cu Roma papală. Împotriva Romei păgâne, El a folosit primele patru trâmbiţe pentru a pune capăt stăpânirii romane în capitala Romei apusene până în anul 476, căci după anul 476 niciun conducător al cetăţii nu a mai fost de origine romană. Până în 1453, a cincea trâmbiţă a Islamului a pus capăt stăpânirii romane a Romei răsăritene. Până în 1798, stăpânirea papală asupra fostei împărţiri în zece a naţiunilor Europei a fost adusă la sfârşit în istoria celei de-a şasea trâmbiţe a Islamului. Prăbuşirea împărăţiei civile a Romei, atât în apus, cât şi în răsărit, precum şi a împărăţiei religioase a Romei, a fost adusă la îndeplinire în urma impunerii închinării păgâne la soare.
“The people of the United States have been a favored people; but when they restrict religious liberty, surrender Protestantism, and give countenance to popery, the measure of their guilt will be full, and ‘national apostasy’ will be registered in the books of heaven. The result of this apostasy will be national ruin.” Review and Herald, May 2, 1893.
„Poporul Statelor Unite a fost un popor favorizat; dar, atunci când va restrânge libertatea religioasă, va abandona protestantismul și va da sprijin papalității, măsura vinovăției sale va fi deplină, iar «apostazia națională» va fi consemnată în cărțile cerului. Rezultatul acestei apostazii va fi ruina națională.” Review and Herald, 2 mai 1893.
The triple application of prophecy establishes the characteristic of the final fulfillment of the prophecy based upon the characteristics of the first two fulfillments. On September 11, 2001 the third Woe arrived in history. It had initially arrived on October 22, 1844, for the third Woe is the seventh trumpet, and that trumpet began to sound at that time. But as with ancient Israel, modern Israel chose rebellion and brought about a period of wandering in the wilderness instead of finishing the work. The sealing time of the third angel was therefore delayed, until it began again on September 11, 2001.
Aplicarea triplă a profeției stabilește caracteristica împlinirii finale a profeției pe baza caracteristicilor primelor două împliniri. La 11 septembrie 2001, al treilea Vai a sosit în istorie. El sosise inițial la 22 octombrie 1844, căci al treilea Vai este a șaptea trâmbiță, iar acea trâmbiță a început să sune la acel timp. Dar, asemenea Israelului din vechime, Israelul modern a ales răzvrătirea și a adus asupra sa o perioadă de rătăcire în pustie, în loc să încheie lucrarea. Timpul sigilării îngerului al treilea a fost, prin urmare, amânat, până când a început din nou la 11 septembrie 2001.
“For forty years did unbelief, murmuring, and rebellion shut out ancient Israel from the land of Canaan. The same sins have delayed the entrance of modern Israel into the heavenly Canaan. In neither case were the promises of God at fault. It is the unbelief, the worldliness, unconsecration, and strife among the Lord’s professed people that have kept us in this world of sin and sorrow so many years.” Selected Messages, book 2, 69.
„De-a lungul a patruzeci de ani, necredința, cârtirea și răzvrătirea au ținut pe vechiul Israel afară din țara Canaanului. Aceleași păcate au întârziat intrarea Israelului modern în Canaanul ceresc. În niciunul dintre aceste cazuri făgăduințele lui Dumnezeu nu au fost de vină. Necredința, iubirea de lume, lipsa consacrării și vrajba dintre cei ce mărturisesc a fi poporul Domnului sunt cele care ne-au ținut în această lume a păcatului și a durerii atâția ani.” Solii alese, cartea 2, 69.
God does not change, and He judges according to the available light. Modern Israel had more available light than ancient Israel, and we are informed “the same sins have delayed the entrance of modern Israel into the heavenly Canaan.” If modern Israel was only held accountable to the light which ancient Israel was held accountable to, it would have been enough, but they had more light. Therefore, if it was the “same sins” that caused “ancient Israel” to wander in the wilderness for “forty years,” then not only was modern Israel banished to the “wilderness” in the rebellion of 1863, but they were just as certainly destined to die there. Their “sins” have delayed the work of the third angel until now.
Dumnezeu nu Se schimbă și El judecă potrivit luminii disponibile. Israelul modern a avut mai multă lumină disponibilă decât Israelul antic, iar noi suntem informați că „aceleași păcate au întârziat intrarea Israelului modern în Canaanul ceresc”. Dacă Israelul modern ar fi fost tras la răspundere numai pentru lumina pentru care a fost tras la răspundere Israelul antic, ar fi fost de ajuns, însă ei au avut mai multă lumină. Prin urmare, dacă „aceleași păcate” au făcut ca „Israelul antic” să rătăcească în pustie timp de „patruzeci de ani”, atunci nu numai că Israelul modern a fost izgonit în „pustie” prin răzvrătirea din 1863, ci le-a fost tot atât de sigur rânduit să moară acolo. „Păcatele” lor au întârziat lucrarea îngerului al treilea până acum.
“Said the angel, ‘The third angel is binding, or sealing, them in bundles for the heavenly garner.’ This little company looked careworn, as if they had passed through severe trials and conflicts. And it appeared as if the sun had just risen from behind a cloud and shone upon their countenances, causing them to look triumphant, as if their victories were nearly won.” Early Writings, 88.
„Îngerul a spus: «Al treilea înger îi leagă, sau îi pecetluiește, în snopi pentru grânarul ceresc.» Această mică ceată părea împovărată de griji, ca și cum ar fi trecut prin încercări și lupte cumplite. Și părea ca și cum soarele tocmai răsărise dinapoia unui nor și strălucea asupra chipurilor lor, făcându-i să pară biruitori, ca și cum biruințele lor ar fi fost aproape câștigate.” Experiențe și viziuni timpurii, 88.
The same sins that banished ancient Israel to die in the wilderness have delayed the work of the third angel who arrived on October 22, 1844.
Aceleași păcate care au izgonit pe Israelul antic ca să moară în pustie au întârziat lucrarea celui de-al treilea înger care a sosit la 22 octombrie 1844.
“After Jesus opened the door of the most holy, the light of the Sabbath was seen, and the people of God were tested, as the children of Israel were tested anciently, to see if they would keep God’s law. I saw the third angel pointing upward, showing the disappointed ones the way to the holiest of the heavenly sanctuary. As they by faith enter the most holy, they find Jesus, and hope and joy spring up anew. I saw them looking back, reviewing the past, from the proclamation of the second advent of Jesus, down through their experience to the passing of the time in 1844. They see their disappointment explained, and joy and certainty again animate them. The third angel has lighted up the past, the present, and the future, and they know that God has indeed led them by His mysterious providence.” Early Writings, 254.
„Po tom, čo Ježiš otvoril dvere do svätyne svätých, bolo videné svetlo soboty a Boží ľud bol skúšaný, tak ako boli kedysi skúšané deti Izraela, aby sa ukázalo, či budú zachovávať Boží zákon. Videla som tretieho anjela ukazujúceho nahor, ktorý sklamaným ukazoval cestu do najsvätejšieho miesta nebeskej svätyne. Keď vierou vstupujú do svätyne svätých, nachádzajú Ježiša a nádej i radosť v nich znovu vyvierajú. Videla som ich, ako sa obzerajú späť, prehodnocujú minulosť, od ohlasovania druhého príchodu Ježiša cez svoju skúsenosť až po uplynutie času v roku 1844. Svoje sklamanie vidia vysvetlené a znovu ich oživujú radosť a istota. Tretí anjel osvietil minulosť, prítomnosť i budúcnosť a oni vedia, že ich Boh skutočne viedol svojou tajomnou prozreteľnosťou.“ Early Writings, 254.
The third angel is the sealing angel, and he arrived on October 22, 1844, but his work was delayed by the same sins that caused ancient Israel to die in the wilderness. The delay caused by the rebellion of 1863, was a delaying of the work of the third angel, and therefore the sealing has been hindered and delayed for over one hundred years.
Al treilea înger este îngerul sigilării și a sosit la 22 octombrie 1844, însă lucrarea lui a fost întârziată de aceleași păcate care au făcut ca Israelul din vechime să piară în pustie. Întârzierea cauzată de răzvrătirea din 1863 a fost o întârziere a lucrării celui de-al treilea înger, și, prin urmare, sigilarea a fost împiedicată și întârziată timp de peste o sută de ani.
“[Numbers 32:6–15, quoted.] The Lord God is a jealous God, yet He bears long with the sins and transgressions of His people in this generation. If the people of God had walked in His counsel, the work of God would have advanced, the messages of truth would have been borne to all people that dwell on the face of the whole earth. Had the people of God believed Him and been doers of His word, had they kept His commandments, the angel would not have come flying through heaven with the message to the four angels that were to let loose the winds that they should blow upon the earth crying, Hold, hold the four winds that they blow not upon the earth until I have sealed the servants of God in their foreheads. But because the people are disobedient, unthankful, unholy, as were ancient Israel, time is prolonged that all may hear the last message of mercy proclaimed with a loud voice. The Lord’s work has been hindered, the sealing time delayed. Many have not heard the truth. But the Lord will give them a chance to hear and be converted, and the great work of God will go forward.” Manuscript Releases, volume 15, 292.
„[Numeri 32:6–15, citat.] Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu gelos, totuși El îndură mult păcatele și fărădelegile poporului Său în această generație. Dacă poporul lui Dumnezeu ar fi umblat în sfatul Său, lucrarea lui Dumnezeu ar fi înaintat, soliile adevărului ar fi fost purtate la toate popoarele care locuiesc pe fața întregului pământ. Dacă poporul lui Dumnezeu L-ar fi crezut și ar fi fost împlinitori ai cuvântului Său, dacă ar fi păzit poruncile Sale, îngerul n-ar fi venit zburând prin mijlocul cerului cu mesajul către cei patru îngeri care urmau să dea drumul vânturilor, ca acestea să sufle peste pământ, strigând: Țineți, țineți cele patru vânturi, ca să nu sufle peste pământ până când voi pecetlui pe slujitorii lui Dumnezeu pe frunțile lor. Dar, pentru că poporul este neascultător, nemulțumitor, nesfânt, așa cum a fost Israelul din vechime, timpul este prelungit pentru ca toți să audă ultima solie de har vestită cu glas tare. Lucrarea Domnului a fost împiedicată, timpul pecetluirii întârziat. Mulți n-au auzit adevărul. Dar Domnul le va da ocazia să audă și să se convertească, iar marea lucrare a lui Dumnezeu va merge înainte.” Manuscript Releases, volumul 15, 292.
On September 11, 2001 the third angel arrived again, and the sealing time which had been delayed since the rebellion of 1863, began again. It was the arrival of Islam of the third Woe, which is also the seventh trumpet that marks the beginning of the sealing time. The sealing time began with the arrival of the third angel on October 22, 1844, when the seventh trumpet began to sound, but that trumpet was hindered and delayed.
La 11 septembrie 2001, al treilea înger a sosit din nou, iar timpul sigilării, care fusese întârziat de la răzvrătirea din 1863, a început din nou. A fost venirea Islamului din cea de-a treia Vai, care este totodată şi cea de-a şaptea trâmbiţă ce marchează începutul timpului sigilării. Timpul sigilării a început odată cu sosirea celui de-al treilea înger la 22 octombrie 1844, când cea de-a şaptea trâmbiţă a început să sune, însă acea trâmbiţă a fost împiedicată şi întârziată.
And the angel which I saw stand upon the sea and upon the earth lifted up his hand to heaven, And sware by him that liveth for ever and ever, who created heaven, and the things that therein are, and the earth, and the things that therein are, and the sea, and the things which are therein, that there should be time no longer: But in the days of the voice of the seventh angel, when he shall begin to sound, the mystery of God should be finished, as he hath declared to his servants the prophets. Revelation 10:5–7.
Și îngerul pe care l-am văzut stând pe mare și pe pământ și-a ridicat mâna spre cer, și a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a creat cerul și cele ce sunt în el, și pământul și cele ce sunt pe el, și marea și cele ce sunt în ea, că nu va mai fi timp; ci că, în zilele glasului celui de-al șaptelea înger, când va începe să sune din trâmbiță, taina lui Dumnezeu se va sfârși, după cum a vestit robilor Săi proroci. Apocalipsa 10:5–7.
The “voice” of the seventh angel, is the voice of the angel of Revelation chapter eighteen, which descended when the great buildings of New York City were thrown down.
„Glasul” celui de-al șaptelea înger este glasul îngerului din capitolul optsprezece al Apocalipsei, care s-a coborât atunci când marile clădiri ale orașului New York au fost dărâmate.
And after these things I saw another angel come down from heaven, having great power; and the earth was lightened with his glory. And he cried mightily with a strong voice, saying, Babylon the great is fallen, is fallen, and is become the habitation of devils, and the hold of every foul spirit, and a cage of every unclean and hateful bird. For all nations have drunk of the wine of the wrath of her fornication, and the kings of the earth have committed fornication with her, and the merchants of the earth are waxed rich through the abundance of her delicacies. Revelation 18:1–3.
Și după acestea am văzut un alt înger coborându-se din cer, având mare putere; și pământul s-a luminat de slava lui. Și a strigat cu glas puternic, zicând: A căzut, a căzut Babilonul cel mare și a ajuns locaș al demonilor, închisoare a oricărui duh necurat și colivie a oricărei păsări necurate și urâte. Căci toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei, împărații pământului au curvit cu ea, iar negustorii pământului s-au îmbogățit prin belșugul desfătărilor ei. Apocalipsa 18:1–3.
The “voice” of the mighty angel who descends, commands the angels to hold the four winds, that are represented as an “angry horse” seeking to break loose and bring death and destruction in its path.
„Glasul” îngerului puternic care coboară le poruncește îngerilor să țină cele patru vânturi, care sunt înfățișate ca un „cal mânios” ce caută să se dezlănțuie și să aducă moarte și distrugere în calea sa.
“The angels of God do His bidding, holding back the winds of the earth, that the winds should not blow on the earth, nor on the sea, nor on any tree, until the servants of God should be sealed in their foreheads. The mighty angel is seen ascending from the east (or sunrising). This mightiest of angels has in his hand the seal of the living God, or of Him who alone can give life, who can inscribe upon the foreheads the mark or inscription, to whom shall be granted immortality, eternal life. It is the voice of this highest angel that had authority to command the four angels to keep in check the four winds until this work was performed, and until he should give the summons to let them loose.” Testimonies to Ministers, 445.
„Îngerii lui Dumnezeu împlinesc voia Lui, ținând în frâu vânturile pământului, pentru ca vânturile să nu sufle peste pământ, nici peste mare, nici peste vreun copac, până când slujitorii lui Dumnezeu vor fi fost pecetluiți pe frunțile lor. Îngerul cel puternic este văzut urcând dinspre răsărit (sau locul răsăririi soarelui). Acest înger, cel mai puternic dintre toți, are în mâna sa sigiliul Dumnezeului celui viu, sau al Aceluia care singur poate da viață, care poate înscrie pe frunți semnul sau inscripția acelora cărora li se va acorda nemurirea, viața veșnică. Glasul acestui înger preamărit avea autoritatea de a porunci celor patru îngeri să țină în frâu cele patru vânturi până când această lucrare avea să fie împlinită și până când el avea să dea porunca de a le lăsa slobode.” Testimonies to Ministers, 445.
The angel who commands the four angels to hold the winds, is the angel of Revelation chapter eighteen who lightens the earth with His glory, and his “strong voice” is the voice of the seventh angel.
Îngerul care le poruncește celor patru îngeri să țină vânturile este îngerul din capitolul optsprezece al Apocalipsei, care luminează pământul cu slava Sa, iar „glasul său puternic” este glasul celui de-al șaptelea înger.
“And what a representation is given in Revelation 7 for our consideration and comfort and encouragement! The four angels are commissioned to do a work upon the earth. But One who purchased the world by giving Himself for its ransom has a chosen few. Who? Those who are keeping all of the commandments of God and have the faith of Jesus.
„Și ce reprezentare ni se oferă în Apocalipsa 7 spre luarea noastră-aminte, mângâierea și încurajarea noastră! Celor patru îngeri li se încredințează să facă o lucrare pe pământ. Dar Unul care a cumpărat lumea dându-Se pe Sine însuși ca răscumpărare pentru ea are câțiva aleși. Cine sunt ei? Cei care păzesc toate poruncile lui Dumnezeu și au credința lui Isus.
“John’s attention was called to another scene: ‘And I saw another angel ascending from the east, having the seal of the living God’ (Revelation 7:2). Who is this? The Angel of the covenant. He comes from the sunrising. He is the Dayspring from on high. He is the Light of the world. ‘In Him was life; and the life was the light of men’ (John 1:4). This is the One Isaiah describes: ‘Unto us a Child is born, unto us a Son is given: and the government shall be upon His shoulder; and His name shall be called Wonderful, Counselor, The mighty God, The everlasting Father, The Prince of Peace’ (Isaiah 9:6). He cried, as One who had superiority over the hosts of angels in heaven ‘to whom it was given to hurt the earth, and the sea, saying, “hurt not the earth, neither the sea, nor the trees, till we have sealed the servants of our God in their foreheads” (Revelation 7:2, 3).
«Atenţia lui Ioan a fost îndreptată spre o altă scenă: „Şi am văzut un alt înger suindu-se din răsăritul soarelui, având sigiliul Dumnezeului celui viu” (Apocalipsa 7:2). Cine este acesta? Îngerul legământului. El vine de la răsăritul soarelui. El este Răsăritul de sus. El este Lumina lumii. „În El era viaţa; şi viaţa era lumina oamenilor” (Ioan 1:4). Acesta este Cel pe care îl descrie Isaia: „Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat; şi domnia va fi pe umărul Lui; şi-I vor pune numele: Minunat, Sfetnic, Dumnezeul cel tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii” (Isaia 9:6). El a strigat, ca Unul care avea autoritate mai presus de oştirile îngerilor din cer, către aceia „cărora li s-a dat să vatăme pământul şi marea”, zicând: „Nu vătămaţi nici pământul, nici marea, nici copacii, până nu vom pune sigiliul pe frunţile slujitorilor Dumnezeului nostru” (Apocalipsa 7:2, 3).»
“Here is the divine and human united. The command is given to the four angels to hold in check the four winds until they receive His summons. Read the entire chapter. The cry, ‘Hurt not,’ is uttered by the Restorer, the Redeemer.
„Iată aici divinul și omenescul unite. Celor patru îngeri li se poruncește să țină în frâu cele patru vânturi până când vor primi chemarea Lui. Citiți întregul capitol. Strigătul: «Nu vătămați» este rostit de Restauratorul, Răscumpărătorul.
“Judgment and wrath were to be repressed only for a little space until a certain work was done. The message, the last message of warning and mercy, has been retarded in doing its work by the selfish love of money, the selfish love of ease, and the unfitness of man to do a work that needs to be done. The angel that is to lighten the earth with His glory has waited for human instrumentalities through whom the light of heaven could shine, and they thus cooperate to give, in its sacred, solemn importance, the message which is to decide the destiny of the world.” Manuscript Releases, volume 15, 222.
„Judecata și mânia trebuiau să fie ținute în frâu doar pentru puțină vreme, până când o anumită lucrare avea să fie împlinită. Solia, ultima solie de avertizare și de milă, a fost întârziată în împlinirea lucrării ei de iubirea egoistă de bani, de iubirea egoistă de comoditate și de nepotrivirea omului de a face o lucrare care trebuie să fie făcută. Îngerul care urmează să lumineze pământul cu slava Sa a așteptat instrumente omenești prin care lumina cerului să poată străluci, iar ei astfel cooperează pentru a da, în sfânta și solemna ei însemnătate, solia care urmează să hotărască destinul lumii.” Manuscript Releases, volumul 15, 222.
The third angel, who is Christ, is also the sealing angel who arrived on October 22, 1844, but due to the disobedience of God’s people, His work of sealing the one hundred and forty-four thousand has been delayed until September 11, 2001. Then Islam of the third Woe, brought down the great buildings of New York, and the sealing process began. At that point the nations became “angry, yet held in check”. The first voice of Revelation chapter eighteen, is the voice that commands the four angels to hold, while God’s people are sealed.
Al treilea înger, care este Hristos, este de asemenea îngerul sigilării care a venit la 22 octombrie 1844, însă, din pricina neascultării poporului lui Dumnezeu, lucrarea Sa de sigilare a celor o sută patruzeci și patru de mii a fost întârziată până la 11 septembrie 2001. Atunci, Islamul celei de-a treia Vai a doborât marile clădiri ale New York-ului și procesul de sigilare a început. În acel moment, neamurile s-au „mâniat, totuși au fost ținute în frâu”. Prima voce din capitolul optsprezece al Apocalipsei este vocea care le poruncește celor patru îngeri să țină vânturile, în timp ce poporul lui Dumnezeu este sigilat.
Jesus always illustrates the ending with the beginning, and on February 26, 1993, Islam of the third Woe detonated a truck bomb in the underground parking garage of the North Tower of the World Trade Center. The explosion resulted in significant damage to the building, killing six people and injuring over a thousand others. While the attack did not bring down the towers, it was a significant act of terrorism on U.S. soil and foreshadowed the events of September 11, 2001.
Isus întotdeauna ilustrează sfârșitul prin început, iar la 26 februarie 1993, islamul celei de-a treia Vai a detonat o bombă plasată într-un camion în parcarea subterană a Turnului de Nord al World Trade Center. Explozia a provocat pagube semnificative clădirii, ucigând șase persoane și rănind peste o mie de alte persoane. Deși atacul nu a doborât turnurile, el a fost un act semnificativ de terorism pe teritoriul Statelor Unite și a prevestit evenimentele din 11 septembrie 2001.
The sealing time began on September 11, 2001, but it included a forewarning eight years before. The Islamic attack on Israel on October 7, 2023 is a forewarning of the ending of the sealing time. The prophetic characteristics of the third Woe have been established with the prophetic characteristics of the first two Woes. In the opening verses of chapter nine of Revelation the sealing of the one hundred and forty-four thousand is illustrated.
Времето на запечатването започна на 11 септември 2001 г., но включваше предварително предупреждение осем години по-рано. Ислямското нападение срещу Израел на 7 октомври 2023 г. е предварително предупреждение за края на времето на запечатването. Пророческите характеристики на третото „горко“ са установени заедно с пророческите характеристики на първите две „горко“. В началните стихове на девета глава от Откровение е илюстрирано запечатването на сто четиридесет и четирите хиляди.
We will consider that subject in the next article.
Vom examina acest subiect în articolul următor.
“If such scenes as this are to come, such tremendous judgments on a guilty world, where will be the refuge for God’s people? How will they be sheltered until the indignation be overpast? John sees the elements of nature—earthquake, tempest, and political strife—represented as being held by four angels. These winds are under control until God gives the word to let them go. There is the safety of God’s church. The angels of God do His bidding, holding back the winds of the earth, that the winds should not blow on the earth, nor on the sea, nor on any tree, until the servants of God should be sealed in their foreheads. The mighty angel is seen ascending from the east (or sunrising). This mightiest of angels has in his hand the seal of the living God, or of Him who alone can give life, who can inscribe upon the foreheads the mark or inscription, to whom shall be granted immortality, eternal life. It is the voice of this highest angel that had authority to command the four angels to keep in check the four winds until this work was performed, and until he should give the summons to let them loose.
„Dacă astfel de scene urmează să vină, astfel de judecăți înfricoșătoare asupra unei lumi vinovate, unde va fi locul de scăpare pentru poporul lui Dumnezeu? Cum va fi el ocrotit până va trece mânia? Ioan vede elementele naturii — cutremurul, furtuna și vrajba politică — reprezentate ca fiind ținute în frâu de patru îngeri. Aceste vânturi sunt sub control până când Dumnezeu dă cuvântul să fie lăsate libere. Aici este siguranța bisericii lui Dumnezeu. Îngerii lui Dumnezeu împlinesc porunca Lui, ținând înapoi vânturile pământului, pentru ca vânturile să nu sufle peste pământ, nici peste mare, nici peste vreun copac, până când slujitorii lui Dumnezeu vor fi pecetluiți pe frunțile lor. Îngerul cel puternic este văzut suindu-se din răsărit (sau de la răsăritul soarelui). Acest înger, cel mai puternic dintre îngeri, are în mâna sa sigiliul Dumnezeului celui viu, sau al Aceluia care singur poate da viață, care poate înscrie pe frunți semnul sau inscripția, celor cărora li se va da nemurirea, viața veșnică. Este glasul acestui înger preaînalt cel care avea autoritatea să poruncească celor patru îngeri să țină în frâu cele patru vânturi până când această lucrare avea să fie împlinită și până când el avea să dea porunca de a le lăsa slobode.”
“Those that overcome the world, the flesh, and the devil, will be the favored ones who shall receive the seal of the living God. Those whose hands are not clean, whose hearts are not pure, will not have the seal of the living God. Those who are planning sin and acting it will be passed by. Only those who, in their attitude before God, are filling the position of those who are repenting and confessing their sins in the great anti-typical Day of Atonement, will be recognized and marked as worthy of God’s protection. The names of those who are steadfastly looking and waiting and watching for the appearing of their Saviour—more earnestly and wishfully than they who wait for the morning—will be numbered with those who are sealed. Those who, while having all the light of truth flashing upon their souls, should have works corresponding to their avowed faith, but are allured by sin, setting up idols in their hearts, corrupting their souls before God, and polluting those who unite with them in sin, will have their names blotted out of the book of life, and be left in midnight darkness, having no oil in their vessels with their lamps. ‘Unto you that fear My name shall the Sun of Righteousness arise with healing in His wings.’
„Cei care biruiesc lumea, firea pământească și pe diavolul vor fi aceia favorizați care vor primi sigiliul Dumnezeului celui viu. Cei ale căror mâini nu sunt curate, ale căror inimi nu sunt curate, nu vor avea sigiliul Dumnezeului celui viu. Cei care plănuiesc păcatul și îl săvârșesc vor fi trecuți cu vederea. Numai aceia care, în atitudinea lor înaintea lui Dumnezeu, ocupă poziția celor care se pocăiesc și își mărturisesc păcatele în marea Zi antitipică a Ispășirii vor fi recunoscuți și însemnați ca vrednici de ocrotirea lui Dumnezeu. Numele acelora care privesc, așteaptă și veghează cu statornicie pentru arătarea Mântuitorului lor—mai stăruitor și cu dorință mai fierbinte decât cei ce așteaptă dimineața—vor fi numărate printre cele ale celor sigilați. Aceia care, deși au toată lumina adevărului strălucind asupra sufletelor lor, ar trebui să aibă fapte corespunzătoare credinței pe care o mărturisesc, dar sunt ademeniți de păcat, ridicând idoli în inimile lor, corupându-și sufletele înaintea lui Dumnezeu și întinând pe aceia care se unesc cu ei în păcat, își vor avea numele șterse din cartea vieții și vor fi lăsați în întunericul miezului nopții, neavând untdelemn în vasele lor împreună cu lămpile. «Dar pentru voi, care vă temeți de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii, și tămăduirea va fi sub aripile Lui.»”
“This sealing of the servants of God is the same that was shown to Ezekiel in vision. John also had been a witness of this most startling revelation. He saw the sea and the waves roaring, and men’s hearts failing them for fear. He beheld the earth moved, and the mountains carried into the midst of the sea (which is literally taking place), the water thereof roaring and troubled, and the mountains shaking with the swelling thereof. He was shown plagues, pestilence, famine, and death performing their terrible mission.” Testimonies to Ministers, 445.
„Această pecetluire a slujitorilor lui Dumnezeu este aceeași care i-a fost arătată lui Ezechiel în viziune. Și Ioan fusese martor al acestei revelații deosebit de cutremurătoare. El a văzut marea și valurile vuind, iar inimile oamenilor slăbind de frică. El a privit pământul clătinându-se și munții purtați în mijlocul mării (lucru care are loc literalmente), apele ei vuind și tulburându-se, și munții zguduindu-se de umflarea ei. I-au fost arătate plăgi, ciumă, foamete și moarte, împlinindu-și cumplita lor misiune.” Testimonies to Ministers, 445.