The Book of Daniel - Number One-Hundred and Forty

Ultima promisiune a Vechiului Testament este că, înainte de ziua cea mare și înfricoșătoare a Domnului, va veni Ilie.

Elia care vine înaintea „zilei celei mari și înfricoșătoare a Domnului” este un sol individual și, de asemenea, mișcarea asociată cu solia pe care o proclamă acel sol. Elia care este trimis este, prin urmare, cei o sută patruzeci și patru de mii care nu gustă moartea, așa cum reprezintă Enoh și Ilie. Ei sunt aceia care sunt înălțați ca un steag la apropiata lege duminicală.

Ilie din ziua de pe urmă a fost, de asemenea, reprezentat de Ioan Botezătorul, însă Ioan nu i-a reprezentat pe cei o sută patruzeci și patru de mii. El i-a reprezentat pe aceia care se alătură mișcării și primesc solia solului zilei de pe urmă, care apoi sunt uciși de papalitate în ceasul crizei legii duminicale, care începe odată cu legea duminicală ce va veni în curând și se încheie când Mihail Se ridică, iar papalitatea ajunge la sfârșitul ei, fără să aibă cine s-o ajute.

Елија е претставен на гората Кармил, а Јован е претставен во банкетната сала на Ирод. Тие двајца историски сведоци ги поистоветуваат двете групи од Божјиот народ на последните денови, претставени во седмата глава на Откровението. Сто четириесет и четирите илјади и големото мноштво се усогласуваат со гората Кармил и со роденденската гозба на Ирод. Тие две пророчки линии обезбедуваат сигурна појдовна точка за внимателно да се препознаат елементите на осмата глава, која е од седумте глави во Откровение седумнаесет, со доволно пророчка подробност за да се разјасни како и зошто последниот претседател, кој е осмиот претседател што е од седумте, станува големиот диктатор на Соединетите Американски Држави во последните движења на шестото царство на библиското пророштво.

La legea duminicală se împlinește întreita unire.

Tetapi dalam ilustrasi ini terdapat suatu urutan, dan urutan itu merupakan pokok firman yang diilhamkan. Itu adalah suatu peristiwa yang terjadi pada dekret itu, yang dalam satu pengertian merupakan suatu peristiwa tunggal, tetapi sesungguhnya adalah suatu rangkaian peristiwa yang sangat cermat. Pada saat “dekret” itu, Amerika Serikat berhenti menjadi kerajaan keenam dalam nubuatan Alkitab, yang berarti bahwa di sanalah kerajaan ketujuh mulai, tetapi kerajaan ketujuh itu setuju untuk memberikan kerajaan mereka kepada binatang itu. Ketika nabi palsu dikalahkan, naga itu mengambil posisinya, dan segera memberikan setengah kerajaannya kepada binatang itu.

La Muntele Carmel erau patru sute cincizeci de proroci ai lui Baal și patru sute de proroci ai dumbrăvii, care erau în Samaria și mâncau la masa Izabelei.

Ilie identifică confruntarea de pe Muntele Carmel drept o controversă, nu numai în privința întrebării cine era adevăratul Dumnezeu, ci și că era o controversă cu privire la cine era adevăratul profet.

Când jertfa lui Ilie a fost mistuită de focul care s-a coborât din cer, el i-a ucis apoi cu mâinile sale pe cei patru sute cincizeci de proroci ai lui Baal.

Baal a fost o zeitate masculină falsă, iar cei patru sute de proroci ai Aşerei, care erau încă împreună cu Izabela, mâncând la masa ei în cetatea Samariei, erau prorocii zeităţii feminine, Astarte. Zeitatea feminină a supravieţuit măcelului făcut de Ilie prorocilor de pe Muntele Carmel.

Muntele Carmel preînchipuie legea duminicală care urmează să vină curând în Statele Unite. Atunci este ridicat steagul celor o sută patruzeci și patru de mii (preînchipuiți prin Ilie). Acolo cornul protestant autentic este manifestat în mod distinct, în contrast cu cornul protestant contrafăcut, care se află în Samaria, hrănindu-se cu dieta Izabelei. Acolo cornul republican, care devenise cornul atât al bisericii, cât și al statului în perioada ce a condus până la Muntele Carmel, ajunge la sfârșitul său ca a șasea împărăție a profeției biblice. Ceea ce mai rămâne atunci este Ahab, și neamul lui întreit în zece, și Izabela, care s-a ascuns în Samaria, în timp ce ia masa cu protestanții apostați. A șasea împărăție s-a sfârșit, iar apoi ploaia vine fără măsură.

La petrecerea de ziua lui Irod, Ilie, reprezentat de Ioan Botezătorul, se află în temnița romană, așteptând izbăvirea sau moartea. Nu există proroci ai lui Baal care să săvârșească dansul înșelăciunii, ci numai Salomeea, fiica Izabelei. Irod și prietenii săi de la curte sunt îmbătați de vinul Babilonului, căci ziua lui de naștere reprezintă de asemenea legea duminicală, iar toate neamurile au început să bea vinul Babilonului la 11 septembrie 2001, cu mult înainte de legea duminicală care va veni în curând.

Aceste trei versete s-au împlinit atunci când marile clădiri ale New Yorkului, turnurile gemene, au fost doborâte printr-o atingere a lui Dumnezeu.

Legea duminicală care urmează curând este reprezentată de al doilea glas din capitolul optsprezece al Apocalipsei și reprezintă Muntele Carmel al lui Ahab și ospățul de ziua de naștere a lui Irod. Irodiada, care este de asemenea Izabela, nu este prezentă la ospățul de beție al lui Irod, după cum nici Izabela nu a fost prezentă pe Muntele Carmel. Până la legea duminicală, ea a fost uitată în timpul celor șaptezeci de ani simbolici ai domniei fiarei pământului, a șasea împărăție a profeției biblice. Când Izabela și-a primit rana de moarte în 1798 și 1799, a șasea împărăție (Statele Unite) și-a început perioada ca a șasea împărăție a profeției biblice. Când a șasea împărăție se încheie, atunci ea se întoarce și începe să-și cânte cântecele și curvește cu toate națiunile pământului.

Cântecele ei de desfrânare și de vin au fost inițiate în mod profetic la 11 septembrie 2001, dar aceasta a fost pur și simplu perioada de pregătire, așa cum fusese reprezentată de cei treizeci de ani de la 508 până la 538, prima dată când ea a luat tronul. Până la legea duminicală, când a șasea împărăție este ucisă de mâinile lui Ilie, ea a fost ascunsă în Samaria. În acel moment, Ioan Botezătorul este ținut în temnița ei, așteptând fie izbăvirea, fie moartea.

Irod și nobilii săi prieteni erau amețiți de vinul Babilonului, când Salomeea, fiica Irodiadei (Izabela), și-a executat dansul ei deosebit de seducător, iar Irod își manifestă poftele sale desfrânate și incestuoase. El este pe deplin captivat de avansurile sexuale ale fiicei sale vitrege și îi oferă până la jumătate din împărăția sa.

Primul glas din Apocalipsa optsprezece a răsunat la 11 septembrie 2001, iar al doilea glas răsună la legea duminicală care va veni în curând. În istoria reprezentată în Ioan capitolul șase, primul glas din 2001 a fost glasul lui Hristos, care îi înștiința pe ucenicii Săi că trebuie să mănânce trupul Său și să bea sângele Său, căci El era adevărata Pâine a Cerului. Acea perioadă a început în Galileea și s-a încheiat cu o curățire a ucenicilor Săi, care s-au întors de la El în Ioan capitolul ȘASE, versetul ȘAIZECI ȘI ȘASE. Acea istorie a început în Galileea cu o probă alimentară și s-a încheiat la impunerea semnului fiarei, așa cum este prefigurat de numărul numelui papei, care este ȘASE, ȘASE, ȘASE. Galileea înseamnă „punct de cotitură”, iar 11 septembrie 2001 a fost un „punct de cotitură” profetic (Galileea), iar ziua de naștere a lui Irod a fost împreună cu conducerea Galileii. Glasul de început al capitolului optsprezece din Apocalipsa și glasul de încheiere al Apocalipsei optsprezece sunt amândouă reprezentate de Galileea, care este un punct de cotitură.

Galilea în 2001 și Galilea la legea duminicală care va veni în curând identifică momentul când este revărsată lumina ploii târzii. În 2001 a fost o revărsare măsurată, dar la a doua voce ea este revărsată fără măsură, așa cum este reprezentat prin extraordinara revărsare de după ce Ilie i-a ucis pe prorocii lui Baal, fapt care a avut loc la petrecerea de ziua de naștere a lui Irod. Ziua de naștere a lui Irod identifică nașterea celei de-a șaptea împărății din profeția biblică, care urmează imediat după moartea împărăției precedente. Statele Unite au început să domnească în 1798, la moartea celei de-a cincea împărății, iar la moartea prorocilor lui Baal a sosit ziua de naștere a celei de-a șaptea împărății. Acea a șaptea împărăție este reprezentată de împărăția înzecită din nord a lui Ahab și de Irod, un reprezentant al împărăției înzecite de nord a Romei păgâne.

هيرودس يوافق على إيفاء القَسَم الذي قطعه لسالومة، وأن يعطيها رأس يوحنا، وقد صُوِّر قسمه على أنه يبلغ إلى نصف مملكته. أمّا الملوك العشرة التابعون للأمم المتحدة، فعلى الرغم من بغضهم للزانية، فإنهم يوافقون على أن يعطوا مملكتهم السابعة للرأس الثامن، الكائن من الرؤوس السبعة السابقة. وهم يوافقون على مملكة تقوم على اقتران الدولة العالمية بكنيستها العالمية. غير أنّ هذا الزواج زواج لاتيني، لا زواج إنجليزي، لأن زواجهم مُصوَّر بكون «المرأة» مالكة «على الملوك». ففي الزواج اللاتيني تحتفظ الأسرة بلقب المرأة، لا بلقب الرجل، واسم هذا الزواج المزدوج عنصر مهم في السرد النبوي.

Vom continua acest studiu în articolul următor.