The Book of Daniel - Number One-Hundred and Sixty

„Necesară este o cercetare mult mai aprofundată a Cuvântului lui Dumnezeu. Îndeosebi, Daniel și Apocalipsa trebuie să primească o atenție cum nu li s-a acordat niciodată mai înainte în istoria lucrării noastre. Este posibil să avem mai puțin de spus, pe anumite linii, cu privire la puterea romană și la papalitate, însă ar trebui să atragem atenția asupra celor scrise de profeți și apostoli sub inspirația Duhului lui Dumnezeu. Duhul Sfânt a rânduit astfel lucrurile, atât în darea profeției, cât și în evenimentele înfățișate, încât să învețe că instrumentul omenesc trebuie ținut în umbră, ascuns în Hristos, iar Domnul Dumnezeul cerului și Legea Sa trebuie să fie înălțați.

„Citiți cartea lui Daniel. Rechemați, punct cu punct, istoria împărățiilor reprezentate acolo. Priviți oamenii de stat, consiliile, armatele puternice și vedeți cum a lucrat Dumnezeu pentru a smeri mândria oamenilor și a arunca în țărână slava omenească. Numai Dumnezeu este înfățișat ca fiind mare. În viziunea profetului, El este văzut doborând un conducător puternic și ridicând un altul. El este descoperit ca Monarhul universului, gata să-Și întemeieze Împărăția Sa cea veșnică — Cel Îmbătrânit de zile, Dumnezeul cel viu, Izvorul întregii înțelepciuni, Cârmuitorul prezentului, Descoperitorul viitorului. Citiți și înțelegeți cât de sărac, cât de fragil, cât de trecător, cât de rătăcitor, cât de vinovat este omul atunci când își înalță sufletul spre deșertăciune.”

„Duhul Sfânt, prin Isaia, ne îndreaptă privirea spre Dumnezeu, Dumnezeul cel viu, ca spre obiectul principal al atenției — spre Dumnezeu așa cum este descoperit în Hristos. «Căci ni S-a născut un Copil, ni S-a dat un Fiu; și domnia va fi pe umărul Lui; și-I vor pune numele: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii» [Isaia 9:6].”

“Lumina pe care Daniel a primit-o direct de la Dumnezeu i-a fost dată în mod deosebit pentru aceste zile de pe urmă. Viziunile pe care le-a văzut pe malurile Ulaiului și Hiddechelului, marile râuri ale Șinearului, sunt acum în curs de împlinire, și toate evenimentele prevestite vor fi avut loc în curând.” Manuscript Releases, volumul 16, 333, 334.

„Pentru minte și suflet, la fel ca și pentru trup, este legea lui Dumnezeu ca puterea să fie dobândită prin efort. Exercițiul este cel care dezvoltă. În armonie cu această lege, Dumnezeu a prevăzut în Cuvântul Său mijloacele pentru dezvoltarea mintală și spirituală.״

„Biblia conține toate principiile pe care oamenii trebuie să le înțeleagă pentru a fi pregătiți fie pentru viața aceasta, fie pentru viața viitoare. Iar aceste principii pot fi înțelese de toți. Nimeni care are un spirit capabil să prețuiască învățătura ei nu poate citi nici măcar un singur pasaj din Biblie fără să dobândească din el vreun gând de folos. Dar cea mai valoroasă învățătură a Bibliei nu poate fi dobândită printr-un studiu ocazional sau fragmentar. Marele ei sistem al adevărului nu este prezentat astfel încât să poată fi deslușit de cititorul grăbit sau nepăsător. Multe dintre comorile ei se află mult sub suprafață și pot fi obținute numai prin cercetare stăruitoare și efort neîntrerupt. Adevărurile care alcătuiesc acest mare întreg trebuie căutate și adunate, „puțin aici, puțin acolo”. Isaia 28:10.

„Când sunt astfel cercetate și aduse împreună, se va descoperi că se potrivesc în chip desăvârșit una cu alta. Fiecare Evanghelie este o completare a celorlalte, fiecare profeție o explicare a alteia, fiecare adevăr o dezvoltare a unui alt adevăr. Tipurile rânduielii iudaice sunt făcute lămurite prin Evanghelie. Fiecare principiu din Cuvântul lui Dumnezeu își are locul său, fiecare fapt însemnătatea sa. Iar întreaga alcătuire, în plan și în înfăptuire, aduce mărturie despre Autorul ei. O astfel de alcătuire nicio minte, în afară de cea a Celui Infinit, nu ar fi putut să o conceapă sau să o plăsmuiască.”

„În cercetarea diferitelor părți și în studierea relației dintre ele, cele mai înalte facultăți ale minții omenești sunt chemate la o activitate intensă. Nimeni nu se poate angaja într-un astfel de studiu fără a-și dezvolta puterea mintală.״

„I ne samo u istraživanju istine i njezinu sabiranju sastoji se umna vrijednost proučavanja Biblije. Ona se sastoji i u naporu koji je potreban da bi se shvatile iznesene teme. Um zaokupljen samo običnim stvarima postaje zakržljao i oslabljen. Ako nikada nije stavljen pred zadatak da razumije velike i dalekosežne istine, on s vremenom gubi snagu rasta. Kao zaštita od takve degeneracije i poticaj razvitku, ništa se ne može mjeriti s proučavanjem Božje riječi. Kao sredstvo intelektualne izobrazbe, Biblija je djelotvornija od bilo koje druge knjige, pa i od svih drugih knjiga zajedno. Veličina njezinih tema, dostojanstvena jednostavnost njezinih izričaja, ljepota njezinih slika, oživljuju i uzdižu misli kao ništa drugo. Nijedno drugo proučavanje ne može dati takvu umnu snagu kao napor da se shvate veličanstvene istine objave. Um koji se tako dovodi u dodir s mislima Beskonačnoga ne može a da se ne proširi i ne ojača.”

„Și încă și mai mare este puterea Bibliei în dezvoltarea naturii spirituale. Omul, creat pentru părtășie cu Dumnezeu, numai într-o astfel de părtășie își poate găsi viața și dezvoltarea sa adevărată. Creat pentru a-și găsi în Dumnezeu bucuria sa cea mai înaltă, el nu poate găsi în nimic altceva ceea ce poate liniști dorințele inimii, ceea ce poate sătura foamea și setea sufletului. Acela care, cu un duh sincer și dispus să învețe, studiază Cuvântul lui Dumnezeu, căutând să-i înțeleagă adevărurile, va fi adus în legătură cu Autorul lui; și, dacă nu prin propria sa alegere, nu există nicio limită pentru posibilitățile dezvoltării sale.

“În varietatea sa largă de stiluri și subiecte, Biblia are ceva care să trezească interesul fiecărei minți și să atingă fiecare inimă. În paginile ei se găsesc istoria cea mai veche; biografia cea mai fidelă vieții; principii de guvernare pentru conducerea statului, pentru rânduirea căminului — principii pe care înțelepciunea omenească nu le-a egalat niciodată. Ea cuprinde filosofia cea mai profundă, poezia cea mai dulce și cea mai sublimă, cea mai înflăcărată și cea mai pătrunzătoare. Scrierile Bibliei sunt, chiar și privite astfel, nemăsurat superioare ca valoare producțiilor oricărui autor omenesc; dar ele sunt de o întindere infinit mai largă, de o valoare infinit mai mare, atunci când sunt privite în legătura lor cu marele gând central. Privit în lumina acestui gând, fiecare subiect capătă o nouă semnificație. În adevărurile exprimate în chipul cel mai simplu sunt cuprinse principii care sunt înalte ca cerul și care cuprind veșnicia.”

„Subiectul central al Bibliei, tema în jurul căreia se grupează toate celelalte din întreaga Carte, este planul de răscumpărare, restaurarea în sufletul omenesc a chipului lui Dumnezeu. De la prima licărire de speranță din sentința rostită în Eden până la acea din urmă făgăduință glorioasă din Apocalipsa, «Ei vor vedea fața Lui și Numele Lui va fi pe frunțile lor» (Apocalipsa 22:4), ideea dominantă a fiecărei cărți și a fiecărui pasaj din Biblie este desfășurarea acestei teme minunate — înălțarea omului — puterea lui Dumnezeu, «care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos». 1 Corinteni 15:57.” Educație, 123–125.

„N-avem timp de pierdut. Ne stau înainte vremuri de strâmtorare. Lumea este răscolită de duhul războiului. Curând se vor împlini scenele de tulburare despre care s-a vorbit în profeții. Profeția din capitolul unsprezece al lui Daniel a ajuns aproape de deplina ei împlinire. O mare parte din istoria care s-a desfășurat în împlinirea acestei profeții se va repeta. În versetul treizeci este menționată o putere care „se va mâhni, se va întoarce și se va mânia împotriva legământului celui sfânt; așa va face; se va întoarce și va avea înțelegere cu cei ce părăsesc legământul cel sfânt. Niște oști vor sta de partea lui; ele vor pângări sfântul locaș, cetățuia, vor face să înceteze jertfa necurmată și vor așeza urâciunea pustiitorului. Pe cei ce vor lucra cu răutate împotriva legământului îi va ademeni prin lingușiri; dar poporul celor ce cunosc pe Dumnezeul lor va rămâne tare și va face mari isprăvi. Aceia din popor care vor avea pricepere vor învăța pe mulți. Unii vor cădea, pentru o vreme, loviți de sabie și de flacără, de robie și de jaf. Când vor cădea, vor fi ajutați puțin; și mulți se vor uni cu ei din fățărnicie. Chiar și dintre cei înțelepți, mulți vor cădea, ca să fie încercați, curățiți și albiți, până la vremea sfârșitului, căci sfârșitul nu va fi decât la vremea hotărâtă. Împăratul va face ce va voi; se va înălța, se va slăvi mai presus de orice dumnezeu și va spune lucruri nemaiauzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor; și va propăși până va trece mânia, căci ce este hotărât se va împlini.” Daniel 11:30–36.

„Scene asemănătoare celor descrise în aceste cuvinte vor avea loc. Vedem dovezi că Satana dobândește repede controlul asupra minților omenești care nu au înaintea lor frica de Dumnezeu. Toți să citească și să înțeleagă profețiile acestei cărți, căci acum intrăm în timpul de strâmtorare despre care s-a vorbit:”

„Și în vremea aceea se va ridica Mihail, marele voievod care ocrotește pe copiii poporului tău; și va fi o vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt neamurile și până în vremea aceea; dar în vremea aceea poporul tău va fi izbăvit, și anume oricine va fi găsit scris în carte. Mulți dintre cei ce dorm în țărâna pământului se vor trezi: unii pentru viață veșnică, iar alții pentru ocară și rușine veșnică. Cei înțelepți vor străluci ca strălucirea cerului; și cei ce vor aduce pe mulți la neprihănire vor fi ca stelele, în vecii vecilor. Tu însă, Daniele, ține ascunse aceste cuvinte și pecetluiește cartea până la vremea sfârșitului: mulți vor alerga încoace și încolo, și cunoștința va crește.” Daniel 12:1–4.” Manuscript Releases, nr. 13, 394.

„Cu un anumit prilej, pe când mă aflam în New York City, am fost chemată în timpul nopții să privesc clădiri ridicându-se etaj după etaj spre cer. Aceste clădiri erau garantate ca fiind ignifuge și erau înălțate spre glorificarea proprietarilor și constructorilor lor. Tot mai sus și încă și mai sus se ridicau aceste clădiri, iar în ele era folosit materialul cel mai costisitor. Cei cărora le aparțineau aceste clădiri nu se întrebau: «Cum Îl putem slăvi cel mai bine pe Dumnezeu?» Domnul nu era în gândurile lor.

„Am gândit: «O, de-ar putea cei care își investesc astfel mijloacele să-și vadă calea așa cum o vede Dumnezeu! Ei grămădesc clădiri mărețe, dar cât de nechibzuite sunt, în ochii Cârmuitorului universului, planurile și născocirile lor. Ei nu cercetează, cu toate puterile inimii și ale minții, cum L-ar putea slăvi pe Dumnezeu. Au pierdut din vedere aceasta, cea dintâi datorie a omului.»”

“Pe măsură ce aceste clădiri impunătoare se înălțau, proprietarii se bucurau, cu o mândrie ambițioasă, că aveau bani pe care să-i folosească pentru a-și satisface eul și pentru a stârni invidia vecinilor lor. O mare parte din banii pe care i-au investit astfel fusese obținută prin stoarcere, prin apăsarea celor săraci. Ei au uitat că în cer se păstrează o evidență a fiecărei tranzacții de afaceri; fiecare învoială nedreaptă, fiecare faptă frauduloasă este consemnată acolo. Vine vremea când, în frauda și obrăznicia lor, oamenii vor ajunge la un punct peste care Domnul nu le va îngădui să treacă, și vor învăța că îndelunga-răbdare a lui Iehova are o limită.”

„Următoarea scenă care s-a desfășurat înaintea mea a fost o alarmă de incendiu. Oamenii priveau clădirile înalte și presupuse a fi ignifuge și spuneau: «Sunt în deplină siguranță.» Dar aceste clădiri au fost mistuite ca și cum ar fi fost făcute din smoală. Mașinile de pompieri nu au putut face nimic pentru a opri distrugerea. Pompierii nu au fost în stare să manevreze mașinile.”

„Mi-a fost dată învățătură că, atunci când va veni vremea Domnului, dacă nu se va fi produs nicio schimbare în inimile ființelor omenești mândre și ambițioase, oamenii vor descoperi că mâna care fusese puternică spre a salva va fi puternică spre a nimici. Nicio putere pământească nu poate opri mâna lui Dumnezeu. Niciun material nu poate fi folosit la ridicarea clădirilor astfel încât să le păzească de distrugere atunci când va veni timpul rânduit de Dumnezeu pentru a trimite răsplătirea asupra oamenilor, din pricina nesocotirii Legii Sale și a ambiției lor egoiste.״

„Nu sunt mulți, nici chiar printre educatori și oameni de stat, care să înțeleagă cauzele ce stau la baza stării actuale a societății. Cei care țin în mâini frâiele guvernării nu sunt în stare să rezolve problema corupției morale, a sărăciei, a mizeriei și a criminalității în creștere. Ei se luptă în zadar să așeze activitatea economică pe o temelie mai sigură. Dacă oamenii ar da mai multă atenție învățăturii Cuvântului lui Dumnezeu, ar găsi o soluție la problemele care îi nedumeresc.”

„Scripturile descriu starea lumii chiar înainte de a doua venire a lui Hristos. Despre oamenii care, prin jaf și stoarcere, își adună mari bogății, este scris: «V-ați strâns comori pentru zilele din urmă. Iată că plata lucrătorilor care v-au secerat câmpiile, pe care le-ați oprit-o prin fraudă, strigă; și strigătele celor ce au secerat au ajuns la urechile Domnului Sabaot. Ați trăit în desfătare pe pământ și v-ați dedat la plăceri; v-ați hrănit inimile, ca într-o zi de măcel. Ați osândit și ați ucis pe cel drept; el nu vi se împotrivește.» Iacov 5:3–6.

„Dar cine citește avertizările date de semnele vremurilor care se împlinesc cu repeziciune? Ce impresie se face asupra oamenilor lumești? Ce schimbare se vede în atitudinea lor? Nu mai mult decât s-a văzut în atitudinea locuitorilor lumii noahice. Absorbiți de afaceri și plăceri lumești, antediluvienii «n-au știut până a venit potopul și i-a luat pe toți». Matei 24:39. Li se dăduseră avertizări trimise de Cer, dar au refuzat să asculte. Și astăzi lumea, cu totul nepăsătoare față de glasul de avertizare al lui Dumnezeu, se grăbește spre pieirea veșnică.

„Lumea este agitată de spiritul de război. Profeția din capitolul al unsprezecelea al lui Daniel a ajuns aproape de împlinirea ei deplină. Curând vor avea loc scenele de strâmtorare despre care se vorbește în profeții.” Testimonies, volumul 9, 12–14.