The book The Keys of This Blood: The Struggle for World Dominion Between Pope John Paul II, Mikhail Gorbachev, and the Capitalist West, was written by Malachi Martin, and it was first published in 1990. Martin examines the role of Pope John Paul II as a transformative figure in global politics and diplomacy during the latter half of the 20th century. He discusses the Pope’s role in the collapse of Communism in Eastern Europe. The book presents a Catholic perspective of the dynamics that brought about the fulfillment of verse forty of Daniel eleven, at the time of the end in 1989.
Cartea The Keys of This Blood: The Struggle for World Dominion Between Pope John Paul II, Mikhail Gorbachev, and the Capitalist West a fost scrisă de Malachi Martin și a fost publicată pentru prima dată în 1990. Martin examinează rolul Papei Ioan Paul al II-lea ca figură transformatoare în politica și diplomația globală din a doua jumătate a secolului al XX-lea. El discută rolul Papei în prăbușirea comunismului în Europa de Est. Cartea prezintă o perspectivă catolică asupra dinamicii care au adus la împlinirea versetului patruzeci din Daniel unsprezece, la vremea sfârșitului, în 1989.
Martin analyzes the internal dynamics of the Soviet Union under the leadership of Mikhail Gorbachev, particularly focusing on Gorbachev’s policies of “glasnost” (openness) and “perestroika” (restructuring). He discusses the challenges facing the Soviet Union and Gorbachev’s attempts to reform the Communist system. He explores the geopolitical tensions and power struggles between the Soviet Union (the king of the south—the dragon), the Catholic Church (the king of the north—the beast), and what he calls the capitalist West (the king of the north’s proxy army—the false prophet). He discusses the ideological conflicts, espionage, and covert operations that characterized the Cold War era and examines the efforts of various actors to shape the future of the world.
Martin analizează dinamica internă a Uniunii Sovietice sub conducerea lui Mihail Gorbaciov, concentrându-se în mod deosebit asupra politicilor lui Gorbaciov de „glasnost” (deschidere) și „perestroika” (restructurare). El discută provocările cu care se confrunta Uniunea Sovietică și încercările lui Gorbaciov de a reforma sistemul comunist. El explorează tensiunile geopolitice și luptele pentru putere dintre Uniunea Sovietică (împăratul de la miazăzi — balaurul), Biserica Catolică (împăratul de la miazănoapte — fiara) și ceea ce el numește Occidentul capitalist (armata intermediară a împăratului de la miazănoapte — prorocul mincinos). El tratează conflictele ideologice, spionajul și operațiunile clandestine care au caracterizat epoca Războiului Rece și examinează eforturile diferiților actori de a modela viitorul lumii.
Martin emphasizes the significance of Catholicism as a force in global politics and diplomacy. He argues that the Catholic Church, under the leadership of Pope John Paul II, played a pivotal role in shaping the course of history during this period and influencing the outcome of the Cold War. He places John Pauls’ influence in the context of the Marian apparitions at Fatima, Portugal, and identifies the influence of Fatima upon global events and the Catholic Church’s role in shaping the course of history. Martin suggests that the events at Fatima hold significant prophetic and geopolitical implications, particularly in the context of the Cold War era.
Martin subliniază importanța catolicismului ca forță în politica și diplomația globală. El susține că Biserica Catolică, sub conducerea Papei Ioan Paul al II-lea, a jucat un rol esențial în modelarea cursului istoriei în această perioadă și în influențarea rezultatului Războiului Rece. El situează influența lui Ioan Paul în contextul aparițiilor mariane de la Fatima, Portugalia, și identifică influența Fatimei asupra evenimentelor globale și rolul Bisericii Catolice în modelarea cursului istoriei. Martin sugerează că evenimentele de la Fatima au implicații profetice și geopolitice semnificative, în special în contextul epocii Războiului Rece.
Martin explores the three secrets of Fatima, which were allegedly revealed by the Virgin Mary to three young shepherd children in Fatima in 1917. He suggests that the third secret, which was initially kept secret by the Vatican and only revealed in 2000, contained apocalyptic warnings about the future of the Catholic Church and the world. Martin argues that the events at Fatima, including the apparitions and the messages conveyed by the Virgin Mary, had significant implications for global politics and the struggle between communism and capitalism during the Cold War era.
Martin analizează cele trei secrete de la Fatima, care ar fi fost revelate de Fecioara Maria către trei tineri copii păstori în Fatima, în anul 1917. El sugerează că al treilea secret, care a fost inițial păstrat în taină de Vatican și dezvăluit abia în anul 2000, conținea avertismente apocaliptice cu privire la viitorul Bisericii Catolice și al lumii. Martin susține că evenimentele de la Fatima, inclusiv aparițiile și mesajele transmise de Fecioara Maria, au avut implicații semnificative pentru politica mondială și pentru lupta dintre comunism și capitalism în timpul Războiului Rece.
Martin highlights the role of Pope John Paul II as a key figure in the fulfillment of the prophecies of Fatima. He suggests that John Paul II saw himself as the “bishop in white” mentioned in the third secret of Fatima and that he viewed his papacy as a mission to confront the forces of evil and promote spiritual renewal within the Catholic Church and society at large.
Martin subliniază rolul Papei Ioan Paul al II-lea ca figură-cheie în împlinirea profețiilor de la Fatima. El sugerează că Ioan Paul al II-lea se vedea pe sine ca „episcopul îmbrăcat în alb” menționat în cel de-al treilea secret de la Fatima și că își considera pontificatul o misiune de a înfrunta forțele răului și de a promova reînnoirea spirituală în cadrul Bisericii Catolice și al societății în ansamblu.
Martin suggests that the messages of Fatima emphasized the importance of spiritual warfare and the need for the Catholic Church to confront the forces of evil, both within and outside the Church. He argues that the events at Fatima provided a spiritual and moral framework for understanding and addressing the challenges facing humanity in the modern world. The Fatima messages represent the satanic message which conditions Catholicism to accept Satan as Christ, when he “personates” Christ at the soon coming Sunday law.
මාර්ටින් සඳහන් කරන්නේ ෆාතිමාගේ පණිවිඩයන් ආත්මික යුද්ධයේ වැදගත්කමත්, දුෂ්ට බලවේගයන්ට—සභාව ඇතුළතද එයින් පිටතද—කතෝලික සභාව මුහුණ දිය යුතු අවශ්යතාවත්—අවධාරණය කළ බවය. ඔහු තර්ක කරන්නේ ෆාතිමාහි සිදුවීම් නවීන ලෝකයේ මානව වර්ගයා මුහුණ දෙන අභියෝග තේරුම් ගැනීමටත් ඒවාට ප්රතිචාර දැක්වීමටත් ආත්මික හා නීතිමය රාමුවක් සපයා දුන් බවය. ෆාතිමා පණිවිඩයන් වනාහි, ඉක්මනින් පැමිණෙන ඉරිදා නීතියේදී සාතන් ක්රිස්තුස් වහන්සේ ලෙස “වෙස් ගන්නා” විට, කතෝලිකත්වය සාතන් ක්රිස්තුස් වහන්සේ ලෙස පිළිගැනීමට සකස් කරන සාතානික පණිවිඩය නියෝජනය කරයි.
“Satan will work miracles to deceive those who dwell upon the earth. Spiritualism will do its work by causing the dead to be personated. Those religious bodies who refuse to hear God’s messages of warning will be under strong deception, and will unite with the civil power to persecute the saints. The Protestant churches will unite with the papal power in persecuting the commandment-keeping people of God. This is that power which constitutes the great system of persecution which will exercise spiritual tyranny over the consciences of men.
„Satan va săvârși minuni pentru a-i înșela pe cei ce locuiesc pe pământ. Spiritismul își va face lucrarea, făcând ca morții să fie personificați. Acele organizații religioase care refuză să asculte mesajele de avertizare ale lui Dumnezeu vor fi sub o puternică amăgire și se vor uni cu puterea civilă pentru a-i persecuta pe sfinți. Bisericile protestante se vor uni cu puterea papală în persecutarea poporului lui Dumnezeu care păzește poruncile. Aceasta este puterea care constituie marele sistem de persecuție ce va exercita tiranie spirituală asupra conștiințelor oamenilor.״
“‘He had two horns like a lamb, and he spake as a dragon.’ Though professing to be followers of the Lamb of God, men become imbued with the spirit of the dragon. They profess to be meek and humble but they speak and legislate with the spirit of Satan, showing by their actions that they are the opposite of what they profess to be. This lamb-like power unites with the dragon in making war upon those who keep the commandments of God and have the testimony of Jesus Christ. And Satan unites with Protestants and papists, acting in consort with them as the god of this world, dictating to men as if they were the subjects of his kingdom, to be handled and governed and controlled as he pleases.
„«Avea două coarne ca ale unui miel și vorbea ca un balaur.» Deși mărturisesc că sunt urmași ai Mielului lui Dumnezeu, oamenii ajung să fie pătrunși de spiritul balaurului. Ei pretind că sunt blânzi și smeriți, dar vorbesc și legiferează în spiritul lui Satana, arătând prin faptele lor că sunt opusul a ceea ce pretind că sunt. Această putere asemenea mielului se unește cu balaurul în a face război împotriva celor care păzesc poruncile lui Dumnezeu și au mărturia lui Isus Hristos. Iar Satana se unește cu protestanții și cu papistașii, lucrând de comun acord cu ei ca dumnezeul acestei lumi, dictând oamenilor ca și cum ar fi supușii împărăției lui, pentru a fi mânuiți, guvernați și controlați după bunul lui plac.
“If men will not agree to trample underfoot the commandments of God, the spirit of the dragon is revealed. They are imprisoned, brought before councils, and fined. ‘He causeth all, both small and great, rich and poor, free and bond, to receive a mark in their right hand, or in their foreheads’ [Revelation 13:16]. ‘He had power to give life unto the image of the beast, that the image of the beast should both speak, and cause that as many as would not worship the image of the beast should be killed’ [verse 15]. Thus Satan usurps the prerogatives of Jehovah. The man of sin sits in the seat of God, proclaiming himself to be God, and acting above God.” Manuscript Releases, volume 14, 162.
„Dacă oamenii nu vor consimți să calce în picioare poruncile lui Dumnezeu, se descoperă spiritul balaurului. Ei sunt întemnițați, aduși înaintea consiliilor și amendați. «Și a făcut ca toți: mici și mari, bogați și săraci, slobozi și robi, să primească un semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunțile lor» [Apocalipsa 13:16]. «I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, pentru ca icoana fiarei să vorbească și să facă să fie omorâți toți cei ce nu se vor închina icoanei fiarei» [versetul 15]. Astfel Satana uzurpă prerogativele lui Iehova. Omul fărădelegii șade în templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu și lucrând mai presus de Dumnezeu.” Manuscript Releases, volumul 14, 162.
Antichrist is a symbol of both the pope of Rome, and Satan, for the pope of Rome is Satan’s earthly representative. “Thus Satan usurps the prerogatives of Jehovah. The man of sin sits in the seat of God, proclaiming himself to be God, and acting above God.” Satan intends to so control the world when he takes control that he will dictate “to men as if they were the subjects of his kingdom, to be handled and governed and controlled as he pleases.” In order to have a religious throne to rule from He created the Catholic Church, and in order to have a political throne to rule from he created the United Nations.
Anticristul este un simbol atât al papei Romei, cât și al lui Satana, căci papa Romei este reprezentantul pământesc al lui Satana. „Astfel, Satana uzurpă prerogativele lui Iehova. Omul fărădelegii șade în templul lui Dumnezeu, proclamându-se pe sine Dumnezeu și acționând mai presus de Dumnezeu.” Satana intenționează ca, atunci când va prelua controlul, să stăpânească lumea într-o asemenea măsură, încât va dicta „oamenilor ca și cum ar fi supușii împărăției sale, pentru a fi manevrați, guvernați și controlați după bunul său plac.” Pentru a avea un tron religios de pe care să domnească, el a creat Biserica Catolică, iar pentru a avea un tron politic de pe care să domnească, el a creat Organizația Națiunilor Unite.
“This compromise between paganism and Christianity resulted in the development of ‘the man of sin’ foretold in prophecy as opposing and exalting himself above God. That gigantic system of false religion is a masterpiece of Satan’s power—a monument of his efforts to seat himself upon the throne to rule the earth according to his will.” The Great Controversy, 50.
“Acest compromis dintre păgânism și creștinism a dus la dezvoltarea «omului fărădelegii», prezis în profeție ca împotrivindu-se și înălțându-se mai presus de Dumnezeu. Acel gigantic sistem de religie falsă este o capodoperă a puterii lui Satana — un monument al strădaniilor lui de a se așeza pe tron pentru a conduce pământul potrivit voii sale.” Tragedia veacurilor, 50.
The miracle of Fatima, and its satanic prophecy is what Satan has employed to prepare a prophetic setting that allows Catholicism to quickly surrender their church into His control, when he appears, and personates Christ. His personation of Christ begins at the soon coming Sunday law, represented in verse sixteen, verse twenty-two, verse thirty-one and verse forty-one of Daniel chapter eleven.
Miracolul de la Fatima și profeția sa satanică sunt mijlocul pe care Satana l-a folosit pentru a pregăti un cadru profetic ce îngăduie catolicismului să-și predea grabnic biserica sub controlul său, atunci când el apare și se dă drept Hristos. Personificarea sa a lui Hristos începe odată cu legea duminicală care urmează să vină în curând, reprezentată în versetul șaisprezece, versetul douăzeci și doi, versetul treizeci și unu și versetul patruzeci și unu din capitolul unsprezece al cărții lui Daniel.
“By the decree enforcing the institution of the Papacy in violation of the law of God, our nation will disconnect herself fully from righteousness. When Protestantism shall stretch her hand across the gulf to grasp the hand of the Roman power, when she shall reach over the abyss to clasp hands with Spiritualism, when, under the influence of this threefold union, our country shall repudiate every principle of its Constitution as a Protestant and republican government, and shall make provision for the propagation of papal falsehoods and delusions, then we may know that the time has come for the marvelous working of Satan and that the end is near.” Testimonies, volume 5, 451.
„Prin decretul care impune instituția Papalității, în încălcare a legii lui Dumnezeu, națiunea noastră se va despărți pe deplin de neprihănire. Când Protestantismul își va întinde mâna peste prăpastie pentru a apuca mâna puterii romane, când va trece peste abis ca să-și strângă mâinile cu Spiritismul, când, sub influența acestei întreite uniri, țara noastră va lepăda orice principiu al Constituției sale, ca guvernare protestantă și republicană, și va lua măsuri pentru răspândirea falsităților și amăgirilor papale, atunci vom putea ști că a sosit timpul lucrării uimitoare a lui Satana și că sfârșitul este aproape.” Testimonies, volumul 5, 451.
At the Sunday law in the United States, the “time has come for the marvelous working of Satan.” In Revelation chapter thirteen, verse eleven, the United States “speaks” as a dragon, and then in verse thirteen, which is simply identifying what happens when the United States “speaks,” by passing the Sunday law, Satan appears to call fire down out of heaven.
La legea duminicală din Statele Unite, „a sosit timpul pentru lucrarea minunată a lui Satana”. În Apocalipsa, capitolul treisprezece, versetul unsprezece, Statele Unite „vorbesc” ca un balaur, iar apoi, în versetul treisprezece, care identifică pur și simplu ce se întâmplă atunci când Statele Unite „vorbesc”, prin adoptarea legii duminicale, Satana pare să coboare foc din cer.
“Servants of God, with their faces lighted up and shining with holy consecration, will hasten from place to place to proclaim the message from heaven. By thousands of voices, all over the earth, the warning will be given. Miracles will be wrought, the sick will be healed, and signs and wonders will follow the believers. Satan also works, with lying wonders, even bringing down fire from heaven in the sight of men. Revelation 13:13. Thus the inhabitants of the earth will be brought to take their stand.” The Great Controversy, 611, 612.
„Slujitorii lui Dumnezeu, cu fețele luminate și strălucind de o sfântă consacrare, se vor grăbi din loc în loc pentru a proclama solia din cer. Prin mii de glasuri, pretutindeni pe pământ, avertizarea va fi dată. Se vor săvârși minuni, bolnavii vor fi vindecați, iar semne și minuni îi vor însoți pe credincioși. Și Satana lucrează, prin minuni înșelătoare, făcând chiar să coboare foc din cer înaintea oamenilor. Apocalipsa 13:13. Astfel, locuitorii pământului vor fi aduși să-și ia poziția.” Tragedia veacurilor, 611, 612.
The messages of Fatima were confirmed by a miracle that was testified to by the atheistic government newspapers that attended the event in order to refute the claims that had been made about the so-called Virgin Mary visiting the three children on the thirteenth day of the month from May until the miracle on October 13, 1917. Every atheistic news organization that was at Fatima at the time of the miracle confirmed the event. It was a genuine miracle (of Satan).
Ubutumwa bwa Fatima bwemejwe n’igitangaza cyashingiweho ubuhamya bw’ibinyamakuru bya leta by’abahakanyi bitabiriye uwo muhango bigamije kunyomoza ibyavugwaga ku byo bise ko ari Bikiramariya wasuraga abo bana batatu ku munsi wa cumi na gatatu wa buri kwezi, uhereye muri Gicurasi kugeza ku gitangaza cyo ku wa 13 Ukwakira 1917. Buri kigo cy’itangazamakuru cy’abahakanyi cyari i Fatima mu gihe cy’icyo gitangaza cyemeje ko cyabaye. Cyari igitangaza nyakuri (cya Satani).
As Malachi Martin identified in his book, Pope John Paul was guided by his devotion to Mary of Fatima. The secret prophecy of Fatima, that was not revealed until the year 2000, was of course a satanic prophecy, but in the last days Jesus repeats the first days. The oldest book in the Bible, the first book that Moses wrote is the book of Job, and it identifies that Job, who represents the one hundred and forty-four thousand, for all the prophecies are fulfilled most perfectly in the last days. Satan, in the story of Job, is allowed to bring death and destruction upon Job, for the purpose of testing Job. The miracles that Satan is allowed to accomplish in the last days, are genuine miracles. They are satanic miracles, but God has allowed Satan to accomplish his crowning act, for the same purpose that he allowed Satan to test Job.
După cum a arătat Malachi Martin în cartea sa, Papa Ioan Paul a fost călăuzit de devoțiunea sa față de Maria de la Fatima. Profeția tainică de la Fatima, care nu a fost dezvăluită decât în anul 2000, era, desigur, o profeție satanică, însă, în zilele de pe urmă, Isus repetă zilele dintâi. Cea mai veche carte din Biblie, cea dintâi carte pe care a scris-o Moise, este cartea lui Iov, și ea arată că Iov, care îi reprezintă pe cei o sută patruzeci și patru de mii, căci toate profețiile se împlinesc în chipul cel mai desăvârșit în zilele de pe urmă. Satanei, în istoria lui Iov, i se îngăduie să aducă moarte și distrugere asupra lui Iov, cu scopul de a-l pune la încercare pe Iov. Minunile pe care Satanei i se îngăduie să le săvârșească în zilele de pe urmă sunt minuni adevărate. Ele sunt minuni satanice, dar Dumnezeu i-a îngăduit Satanei să-și împlinească actul său culminant, cu același scop pentru care i-a îngăduit Satanei să-l încerce pe Iov.
“Many endeavor to account for spiritual manifestations by attributing them wholly to fraud and sleight of hand on the part of the medium. But while it is true that the results of trickery have often been palmed off as genuine manifestations, there have been, also, marked exhibitions of supernatural power. The mysterious rapping with which modern spiritualism began was not the result of human trickery or cunning, but was the direct work of evil angels, who thus introduced one of the most successful of soul-destroying delusions. Many will be ensnared through the belief that spiritualism is a merely human imposture; when brought face to face with manifestations which they cannot but regard as supernatural, they will be deceived, and will be led to accept them as the great power of God.
„Mulți se străduiesc să explice manifestările spirituale atribuindu-le în întregime fraudei și prestidigitației din partea mediumului. Dar, deși este adevărat că rezultatele înșelătoriei au fost adesea prezentate drept manifestări autentice, au existat, de asemenea, dovezi remarcabile ale unei puteri supranaturale. Bătăile misterioase cu care a început spiritismul modern nu au fost rezultatul vreunui truc omenesc sau al vreunei viclenii, ci au fost lucrarea directă a îngerilor răi, care au introdus astfel una dintre cele mai de succes amăgiri nimicitoare de suflete. Mulți vor fi prinși în cursă prin credința că spiritismul este doar o impostură omenească; când vor fi puși față în față cu manifestări pe care nu le pot privi decât ca supranaturale, vor fi înșelați și vor fi conduși să le accepte ca fiind marea putere a lui Dumnezeu.
“These persons overlook the testimony of the Scriptures concerning the wonders wrought by Satan and his agents. It was by satanic aid that Pharaoh’s magicians were enabled to counterfeit the work of God. Paul testifies that before the second advent of Christ there will be similar manifestations of satanic power. The coming of the Lord is to be preceded by ‘the working of Satan with all power and signs and lying wonders, and with all deceivableness of unrighteousness.’ 2 Thessalonians 2:9,10. And the apostle John, describing the miracle-working power that will be manifested in the last days, declares: ‘He doeth great wonders, so that he maketh fire come down from heaven on the earth in the sight of men, and deceiveth them that dwell on the earth by the means of those miracles which he had power to do.’ Revelation 13:13, 14. No mere impostures are here foretold. Men are deceived by the miracles which Satan’s agents have power to do, not which they pretend to do.” The Great Controversy, 553.
„Acești oameni trec cu vederea mărturia Scripturilor cu privire la minunile săvârșite de Satana și de agenții săi. Prin ajutor satanic au fost vrăjitorii lui Faraon făcuți în stare să contrafacă lucrarea lui Dumnezeu. Pavel mărturisește că înainte de a doua venire a lui Hristos vor exista manifestări asemănătoare ale puterii satanice. Venirea Domnului urmează să fie precedată de «lucrarea lui Satana, cu tot felul de puteri, de semne și de minuni mincinoase, și cu toată amăgirea nelegiuirii». 2 Tesaloniceni 2:9, 10. Iar apostolul Ioan, descriind puterea făcătoare de minuni care se va manifesta în zilele din urmă, declară: «Face semne mari, până acolo că face să se coboare foc din cer pe pământ, înaintea oamenilor, și îi amăgește pe locuitorii pământului prin semnele pe care i s-a dat putere să le facă.» Apocalipsa 13:13, 14. Aici nu sunt prevestite simple imposturi. Oamenii sunt înșelați de minunile pe care agenții lui Satana au puterea să le facă, nu de acelea pe care doar pretind că le fac.” Tragedia veacurilor, 553.
The messages of Fatima in Malachi Martin’s book are represented as the prophetic structure of Catholicism in the last days, in relation to an internal struggle within the church, that can be represented as either the good pope versus the bad pope, or the conservative pope versus the liberal pope. The conservative, and according to Martin’s reading of the miracle, the good pope, bases his understanding upon the First Vatican Council, also known as Vatican I, which took place from December 8, 1869 to July 20, 1870, convened by Pope Pius IX and primarily focused on defining the dogma of papal infallibility and addressing various theological and doctrinal issues facing the Catholic Church at the time. The Second Vatican Council, commonly known as Vatican II, was held much later, from October 11, 1962 to December 8, 1965. It was convened by Pope John XXIII and continued by Pope Paul VI after John XXIII’s death.
Mesajele de la Fatima din cartea lui Malachi Martin sunt prezentate ca structura profetică a catolicismului în zilele de pe urmă, în raport cu o luptă internă din cadrul Bisericii, care poate fi reprezentată fie ca papa cel bun împotriva papei celui rău, fie ca papa conservator împotriva papei liberal. Papa conservator și, potrivit interpretării lui Martin asupra miracolului, papa cel bun, își întemeiază înțelegerea pe Primul Conciliu Vatican, cunoscut și ca Vatican I, care a avut loc între 8 decembrie 1869 și 20 iulie 1870, convocat de Papa Pius al IX-lea și concentrat în principal pe definirea dogmei infailibilității papale și pe abordarea diferitelor chestiuni teologice și doctrinare cu care se confrunta Biserica Catolică la acea vreme. Al Doilea Conciliu Vatican, cunoscut în mod obișnuit ca Vatican II, a avut loc mult mai târziu, între 11 octombrie 1962 și 8 decembrie 1965. A fost convocat de Papa Ioan al XXIII-lea și continuat de Papa Paul al VI-lea după moartea lui Ioan al XXIII-lea.
The last days of Catholicism, as Martin expressed it, identifies the struggle between the infallibility and primacy of the church of Rome as set forth in Vatican I, versus the liberalism that is currently on display by Francis the woke-pope, and represented in the documents of Vatican II. Martin suggests that within the struggle for these two approaches of controlling the church, the third world war breaks out, and Jesus returns, comes down to earth and places his blessing upon the good pope and takes the throne of the Catholic church.
Les derniers jours du catholicisme, tels que Martin les a exprimés, identifient la lutte entre l’infaillibilité et la primauté de l’Église de Rome telles qu’énoncées au concile Vatican I, d’une part, et le libéralisme actuellement affiché par François, le « pape woke », et représenté dans les documents du concile Vatican II, d’autre part. Martin laisse entendre qu’au sein de la lutte entre ces deux approches du contrôle de l’Église, la troisième guerre mondiale éclate, et Jésus revient, descend sur la terre, pose sa bénédiction sur le bon pape et prend le trône de l’Église catholique.
In verses thirteen through fifteen, of Daniel eleven, the history that immediately precedes the Sunday law of verse sixteen, describes the third and final battle of the proxy wars. It is the battle that follows Putin’s victory in verses eleven and twelve, but in the middle of those three verses, verse fourteen identifies when Catholicism enters into the history of the last days.
În versetele treisprezece până la cincisprezece din Daniel unsprezece, istoria care precedă imediat legea duminicală din versetul șaisprezece descrie a treia și ultima bătălie a războaielor prin intermediari. Aceasta este bătălia care urmează victoriei lui Putin din versetele unsprezece și doisprezece, însă, în mijlocul acelor trei versete, versetul paisprezece identifică momentul în care catolicismul intră în istoria zilelor de pe urmă.
According to Isaiah the whore of Rome is forgotten during the symbolic seventy-year reign of the sixth kingdom of Bible prophecy. The first time the papacy was enthroned upon the earth in 538, the waymark that preceded her enthronement was the decree of Justinian in 533.
Potrivit lui Isaia, curva Romei este uitată în timpul domniei simbolice de șaptezeci de ani a celei de-a șasea împărății din profeția biblică. Prima dată când papalitatea a fost întronată pe pământ, în 538, reperul profetic care a precedat întronarea ei a fost decretul lui Iustinian din 533.
The history surrounding Justinian’s decree identifies that Justinian sought to consolidate his control over his kingdom by bringing an end to the religious argument that had been causing turmoil in the kingdom. That argument was whether the church in Constantinople in the east, or the church in Rome in the west was the head of the so-called Christian church. In verse thirteen, the last president of the United States will be confronted with a controversy that forces him to parallel the history of Justinian, and declare that the Catholic church is the head of the churches, and the corrector of heretics, in order to establish the necessary political support to consolidate his power.
Historia që rrethon dekretin e Justinianit tregon se Justiniani kërkoi të konsolidonte kontrollin e tij mbi mbretërinë e vet duke i dhënë fund debatit fetar që kishte shkaktuar trazira në mbretëri. Ai debat ishte nëse kisha në Kostandinopojë, në lindje, apo kisha në Romë, në perëndim, ishte kreu i së ashtuquajturës kishë të krishterë. Në vargun trembëdhjetë, presidenti i fundit i Shteteve të Bashkuara do të përballet me një polemikë që do ta detyrojë të paralelizojë historinë e Justinianit dhe të shpallë se kisha katolike është kreu i kishave dhe ndreqësja e heretikëve, me qëllim që të sigurojë mbështetjen e nevojshme politike për të konsoliduar pushtetin e tij.
We should not place any confidence in the satanic predictions of Fatima, but we are required to see what is revealed in God’s Word. In the beginning of the twentieth century both horns of the earth beast entered into their third generation, which is the generation of compromise. The Republican horn surrendered its financial system to the world bankers, which trace their origins back to the house of the Red Shield, the Rothschilds, and its mysterious connection with the Illuminati, Freemasonry, secret societies and the Jesuit order. Sister White directly warns of these entities. During the same period of time Laodicean Adventism, as the Protestant horn, surrendered its educational and religious institutions to the governing of the world.
Nu ar trebui să ne punem nicio încredere în predicțiile satanice de la Fatima, ci ni se cere să vedem ceea ce este descoperit în Cuvântul lui Dumnezeu. La începutul secolului al XX-lea, ambele coarne ale fiarei pământului au intrat în cea de-a treia generație a lor, care este generația compromisului. Cornul republican și-a predat sistemul financiar bancherilor lumii, care își urmăresc originile până la casa Scutului Roșu, Rothschildii, și la legătura ei misterioasă cu Iluminații, Francmasoneria, societățile secrete și ordinul iezuit. Sora White avertizează în mod direct cu privire la aceste entități. În aceeași perioadă de timp, adventismul laodicean, ca și corn protestant, și-a predat instituțiile educaționale și religioase conducerii lumii.
In that very time period, the modern king of the south begins its history with the Russian Revolution, and the modern king of the north begins its history with the miracle of Fatima. As Malachi Martin emphasizes in his book, beyond the internal struggle of the good and bad pope, the Fatima messages identified the struggle of Catholicism against atheism in general, but more specifically against the atheism of Russia. The secret that the pope in 1917 was to act upon contained the (satanic) promise, that if the pope would call a conclave and dedicate Russia to the Virgin Mary, then there would not be a second world war. It also identified that if the pope refused Russia would spread its philosophy far and wide and there would then be another world war.
În chiar acea perioadă, regele sudului modern își începe istoria odată cu Revoluția Rusă, iar regele nordului modern își începe istoria odată cu miracolul de la Fatima. După cum subliniază Malachi Martin în cartea sa, dincolo de lupta internă dintre papa cel bun și papa cel rău, mesajele de la Fatima au identificat lupta catolicismului împotriva ateismului în general, dar mai precis împotriva ateismului Rusiei. Secretul asupra căruia papa, în 1917, trebuia să acționeze conținea promisiunea (satanică) că, dacă papa ar fi convocat un conclav și ar fi consacrat Rusia Fecioarei Maria, atunci nu ar fi existat un al doilea război mondial. De asemenea, el arăta că, dacă papa ar fi refuzat, Rusia și-ar fi răspândit filozofia în lung și în lat și atunci ar fi existat un alt război mondial.
The second world war included the war of Catholicism against the Communism of Russia. Catholicism’s proxy army in that war was Nazi Germany. The papacy always employs proxy armies. In 1933 the Catholic church, through the work of Cardinal Pacelli, signed a concordat with Adolph Hitler that allowed Hitler to take control of Germany, and by Hitler’s own testimony, that contract (concordat), was what allowed Hitler to solve the Jewish question. The Nazi’s were the papacy’s proxy against atheistic Russia in World War II, and in the second battle of the proxy wars, now being accomplished in the Ukraine, it is being carried out by another Nazi proxy army.
Al doilea război mondial a inclus războiul catolicismului împotriva comunismului Rusiei. Armata interpusă a catolicismului în acel război a fost Germania nazistă. Papalitatea folosește întotdeauna armate interpuse. În 1933, Biserica Catolică, prin lucrarea cardinalului Pacelli, a semnat un concordat cu Adolph Hitler, care i-a permis lui Hitler să preia controlul asupra Germaniei, iar, după propria mărturie a lui Hitler, acel contract (concordat) a fost ceea ce i-a permis lui Hitler să rezolve problema evreiască. Naziștii au fost interpușii papalității împotriva Rusiei ateiste în al Doilea Război Mondial, iar în a doua bătălie a războaielor prin interpuși, care se desfășoară acum în Ucraina, aceasta este purtată de o altă armată nazistă interpusă.
We will continue this study in the next article.
Vom continua acest studiu în articolul următor.
“Through the two great errors, the immortality of the soul and Sunday sacredness, Satan will bring the people under his deceptions. While the former lays the foundation of spiritualism, the latter creates a bond of sympathy with Rome. The Protestants of the United States will be foremost in stretching their hands across the gulf to grasp the hand of spiritualism; they will reach over the abyss to clasp hands with the Roman power; and under the influence of this threefold union, this country will follow in the steps of Rome in trampling on the rights of conscience.
„Prin cele două mari rătăciri, nemurirea sufletului și sfințenia duminicii, Satana va aduce poporul sub amăgirile sale. În timp ce cea dintâi pune temelia spiritismului, cea din urmă creează o legătură de simpatie cu Roma. Protestanții din Statele Unite vor fi cei dintâi în a-și întinde mâinile peste prăpastie pentru a apuca mâna spiritismului; ei se vor întinde peste abis ca să-și strângă mâinile cu puterea romană; iar sub influența acestei întreite uniri, această țară va călca pe urmele Romei în călcarea în picioare a drepturilor conștiinței.”
“As spiritualism more closely imitates the nominal Christianity of the day, it has greater power to deceive and ensnare. Satan himself is converted, after the modern order of things. He will appear in the character of an angel of light. Through the agency of spiritualism, miracles will be wrought, the sick will be healed, and many undeniable wonders will be performed. And as the spirits will profess faith in the Bible, and manifest respect for the institutions of the church, their work will be accepted as a manifestation of divine power.
“Bilang espiritismo na lalong malapit na ginagaya ang pangalang Kristiyanismo ng kasalukuyang panahon, ito ay nagkakaroon ng lalong malaking kapangyarihang manlinlang at manghuli. Si Satanas mismo ay nahikayat, ayon sa makabagong kaayusan ng mga bagay. Siya ay magpapakita sa katauhan ng isang anghel ng liwanag. Sa pamamagitan ng espiritismo, mga himala ay gagawin, ang mga maysakit ay pagagalingin, at maraming di-matututulang kababalaghan ang isasagawa. At yamang ang mga espiritu ay magpapahayag ng pananampalataya sa Biblia, at magpapakita ng paggalang sa mga institusyon ng iglesia, ang kanilang gawain ay tatanggapin bilang pagpapakita ng banal na kapangyarihan.
“The line of distinction between professed Christians and the ungodly is now hardly distinguishable. Church members love what the world loves and are ready to join with them, and Satan determines to unite them in one body and thus strengthen his cause by sweeping all into the ranks of spiritualism. Papists, who boast of miracles as a certain sign of the true church, will be readily deceived by this wonder-working power; and Protestants, having cast away the shield of truth, will also be deluded. Papists, Protestants, and worldlings will alike accept the form of godliness without the power, and they will see in this union a grand movement for the conversion of the world and the ushering in of the long-expected millennium.
„Linia de demarcație dintre creștinii numai de nume și cei nelegiuiți este acum abia perceptibilă. Membrii bisericii iubesc ceea ce iubește lumea și sunt gata să se unească cu ea, iar Satana este hotărât să-i unească într-un singur trup și astfel să-și întărească cauza, târându-i pe toți în rândurile spiritismului. Papistașii, care se laudă cu minunile ca semn sigur al adevăratei biserici, vor fi lesne înșelați de această putere făcătoare de minuni; iar protestanții, după ce au lepădat scutul adevărului, vor fi și ei amăgiți. Papistași, protestanți și oamenii lumești vor primi deopotrivă o formă de evlavie fără puterea ei și vor vedea în această unire o mare mișcare pentru convertirea lumii și pentru inaugurarea mileniului îndelung așteptat.”
“Through spiritualism, Satan appears as a benefactor of the race, healing the diseases of the people, and professing to present a new and more exalted system of religious faith; but at the same time he works as a destroyer. His temptations are leading multitudes to ruin. Intemperance dethrones reason; sensual indulgence, strife, and bloodshed follow. Satan delights in war, for it excites the worst passions of the soul and then sweeps into eternity its victims steeped in vice and blood. It is his object to incite the nations to war against one another, for he can thus divert the minds of the people from the work of preparation to stand in the day of God.
„Prin spiritism, Satana se înfățișează ca un binefăcător al neamului omenesc, vindecând bolile oamenilor și pretinzând că oferă un sistem nou și mai înălțat de credință religioasă; dar, în același timp, lucrează ca un nimicitor. Ispitele lui duc mulțimi la pieire. Necumpătarea detronează rațiunea; urmează îngăduința senzuală, cearta și vărsarea de sânge. Satana își găsește plăcerea în război, căci acesta stârnește cele mai rele patimi ale sufletului și apoi își târăște în veșnicie victimele cufundate în viciu și în sânge. Scopul lui este să ațâțe națiunile la război unele împotriva altora, căci astfel poate abate mintea oamenilor de la lucrarea de pregătire pentru a sta în picioare în ziua lui Dumnezeu.”
“Satan works through the elements also to garner his harvest of unprepared souls. He has studied the secrets of the laboratories of nature, and he uses all his power to control the elements as far as God allows. When he was suffered to afflict Job, how quickly flocks and herds, servants, houses, children, were swept away, one trouble succeeding another as in a moment. It is God that shields His creatures and hedges them in from the power of the destroyer. But the Christian world have shown contempt for the law of Jehovah; and the Lord will do just what He has declared that He would—He will withdraw His blessings from the earth and remove His protecting care from those who are rebelling against His law and teaching and forcing others to do the same. Satan has control of all whom God does not especially guard. He will favor and prosper some in order to further his own designs, and he will bring trouble upon others and lead men to believe that it is God who is afflicting them.” The Great Controversy, 588, 589.
„Sotona djeluje i kroz prirodne sile kako bi prikupio svoju žetvu nepripremljenih duša. Proučio je tajne prirodnih radionica i koristi svu svoju moć da upravlja prirodnim silama onoliko koliko mu Bog dopušta. Kada mu je bilo dopušteno da udari Joba, kako su brzo stada i krda, sluge, kuće, djeca bili pometeni, jedna nevolja sustižući drugu kao u jednom trenutku. Bog je taj koji zaklanja svoja stvorenja i ograđuje ih od moći uništitelja. Ali kršćanski svijet pokazao je prezir prema Jehovinu Zakonu; i Gospod će učiniti upravo ono što je izjavio da će učiniti — povući će svoje blagoslove sa zemlje i ukloniti svoju zaštitničku skrb od onih koji se bune protiv njegova Zakona i pouke te druge prisiljavaju da čine isto. Sotona ima vlast nad svima koje Bog ne čuva na osobit način. Nekima će iskazivati naklonost i davati im napredak kako bi unaprijedio svoje vlastite namjere, a na druge će navoditi nevolju i navoditi ljude da vjeruju kako ih Bog pogađa.” The Great Controversy, 588, 589.