The Book of Daniel - Number One-Hundred and Seventy-Two

Profeția de la Fatima a fost lucrarea de pregătire a lui Satana, menită să pregătească Biserica Catolică să-și predea organizația lui atunci când el se va da drept Hristos, căci ea este „capodopera puterii lui Satana — un monument al străduințelor sale de a se așeza pe tron pentru a domni peste pământ după voia sa”. Cei care nu vor beneficia de mărturia profetică ce identifică rolul Fatimei în orientarea catolicismului, din pricina refuzului lor de a crede în capacitatea lui Satana de a săvârși minuni, se expun amăgirii. Profeția de la Fatima a abordat lupta internă din cadrul catolicismului și războiul catolicismului împotriva ateismului.

Războiul catolicismului cu ateismul constituie subiectul versetului patruzeci din Daniel unsprezece. Ilustrarea acelei lupte a început în 1798, în versetul patruzeci. Ea a început cu bătălia în care Napoleon, împăratul de la miazăzi, l-a luat captiv pe papă în 1798, iar mărturia din cadrul versetului se încheie apoi cu împăratul de la miazănoapte măturându-l pe împăratul de la miazăzi în 1989. În cadrul acelei istorii (1798–1989), cei doi antagoniști, în 1917 și 1918, sunt fiecare marcați prin simbolism profetic, care le leagă mărturiile amândurora, păstrând totodată tema generală a versetului. Profeția de la Fatima este, fără îndoială, o profeție satanică, dar ea este un subiect al Cuvântului profetic al lui Dumnezeu și, prin urmare, este o istorie care trebuie înțeleasă în mod corect.

În al treilea război prin procură, așa cum este reprezentat în versetele treisprezece până la cincisprezece din Daniel unsprezece, este introdusă puterea care se înalță pentru a statornici vedenia. Acel verset s-a împlinit în anul 200 î.Hr., când „romanii au intervenit în favoarea tânărului rege al Egiptului” și „au hotărât că el trebuia să fie ocrotit de pieirea plănuită de Antioh și Filip”. Versetul și istoria anului 200 î.Hr. arată că, chiar înainte de legea duminicală, sub pretextul apărării înlocuitorului slăbit al lui Putin, în timpul când Statele Unite și Națiunile Unite (Seleucus și Filip al Macedoniei) au hotărât să ia teritoriile rusești și să le împartă spre folosul lor reciproc, Roma papală (curva Tirului) va începe să-și cânte muzica, pe măsură ce începe să iasă pentru a desfrâna cu împărații pământului.

ឆ្នាំ ៥៣៣ ហើយព្រះរាជក្រឹត្យរបស់យូស្ទីនៀន នោះនឹងត្រូវបានធ្វើឡើងម្តងទៀត ដូចដែលត្រូវបានតំណាងទុកជាព្យាករណ៍នៅក្នុង វិវរណៈ ជំពូក ១៣ ខ ២ ដែលបញ្ជាក់ថា នាគ (រ៉ូមពហុទេវនិយម) នឹងប្រគល់អ្វីបីយ៉ាងដល់សម្តេចប៉ាប។

Dragonul Romei păgâne și-a dat „scaunul” său (cetatea Romei) papalității în anul 330, când Constantin și-a mutat capitala la Constantinopol. Clovis și-a dat „puterea” sa militară papalității începând din 496, iar în 533 Iustinian a dat papalității „autoritatea” civilă. Cinci ani mai târziu, Roma păgână a așezat papalitatea pe tron, așa cum este reprezentat în versetele șaisprezece, treizeci și unu și patruzeci și unu din Daniel unsprezece. Când Statele Unite vor câștiga al treilea război prin interpuși, papalitatea va fi înfrânt puterea comunistă a Rusiei, care constituie subiectul profeției de la Fatima. Războaiele prin interpuși poartă semnătura adevărului, căci toate cele trei bătălii sunt împlinite printr-o armată papală interpusă.

Prima și ultima armată-surogat a papalității sunt Statele Unite (protestantismul apostat). Armata-surogat din mijloc este reprezentată de naziștii din Ucraina, care au fost, de asemenea, armata-surogat catolică împotriva Rusiei comuniste în al doilea război mondial. Există trei războaie mondiale și există trei războaie prin interpuși. Al doilea război, atât dintre războaiele mondiale, cât și dintre războaiele prin interpuși, a fost nazismul. Războiul actual din Ucraina este războiul graniței, care a împlinit mai întâi versetele unsprezece și doisprezece în bătălia de la Rafia. Războiul din Ucraina se desfășoară acum în timpul celei de-a doua dintre cele trei lovituri ale Islamului din cadrul celui de-al treilea vai, deși Islamul nu este implicat în acel război anume.

Prima lovitură a fost îndreptată împotriva țării slăvite spirituale la 11 septembrie 2001, iar ultima dintre cele trei lovituri are loc la legea duminicală și este îndreptată din nou împotriva țării slăvite spirituale. A doua dintre cele trei lovituri ale Islamului, din cea de-a treia nenorocire, a fost împotriva țării slăvite literale din vechime, la 7 octombrie 2023. Acel război are loc în aceeași zonă în care Ptolemeu a ieșit biruitor în bătălia de la Rafia. Isus a declarat că, în zilele din urmă, vor fi războaie și vești despre războaie.

Emfazwe uYesu abhekisela kuzo zenzeka emlandweni lapho umphumela wombono ngamunye ugcwaliseka khona, futhi kwakunguHezekeli owabhala lelo qiniso. Kulowo mlando kumelwe ukufika komaye wesithathu wobuSulumane, impi yesibili neyesithathu yezimpi zama-proxy, ukuphindwa kweMpi Yombango yaseMelika, nokuphindwa kweMpi Yenguquko yaseMelika. Lezi zimpi zifezwa phakathi nomlando wokubekwa uphawu kwabeyizinkulungwane eziyikhulu namashumi amane nane, futhi emthethweni weSonto ozayo maduze iNkosi iyovusa ibutho laYo njengophawu njengoba impi yokugcina, yesithathu yomhlaba iqala, futhi njengoba ubuSulumane bomaye wesithathu bukhuphula ukufuthelanisa kwabo izizwe.

În timpul sigilării celor o sută patruzeci și patru de mii, două clase ale poporului lui Dumnezeu sunt definite prin capacitatea lor de a vedea și de a auzi.

În acea perioadă de timp, care a început la 11 septembrie 2001, Isus a spus: „veți auzi de războaie și zvonuri de războaie”. În cartea Apocalipsei, Ioan îi reprezintă pe cei care aud glasul lui Hristos.

„Vocea” pe care a auzit-o era „ca o trâmbiță”, iar trâmbița este un simbol al războiului, și a auzit glasul înapoia lui. Atunci s-a întors ca să vadă glasul.

Viziunea lui Hristos pe care Ioan a văzut-o când s-a întors să vadă glasul era aceeași viziune pe care Daniel a văzut-o în capitolul zece, aceeași viziune pe care Isaia a văzut-o în capitolul șase și aceeași viziune pe care Pavel a văzut-o când a văzut istoria celor șapte tunete.

যখন গাব্রিয়েল দানিয়েলের কাছে দর্শনের ব্যাখ্যা করলেন, তখন তিনি একাদশ অধ্যায়ের ভবিষ্যদ্বাণীমূলক ঘটনাবলি উপস্থাপন করলেন। সেই ঘটনাবলি যুদ্ধের বর্ণনা; এবং সেই যুদ্ধগুলির উপস্থাপনে, স্ত্রীলিঙ্গ “mareh”-এর কার্যকারণমূলক দর্শন, যা “marah” রূপে প্রকাশিত, দানিয়েলকে খ্রিষ্টের প্রতিমূর্তিতে পরিবর্তিত করল। যখন খ্রিষ্ট বলেন, তোমরা যুদ্ধের কথা এবং যুদ্ধের গুজব শুনবে, তখন তিনি দানিয়েল একাদশ অধ্যায়ে উপস্থাপিত যুদ্ধগুলিকেই নির্দেশ করছেন। তিনি আরও নির্দেশ করেন যে, যে দর্শন দর্শককে তাঁর প্রতিমূর্তিতে পরিবর্তিত করে, তা দেখার জন্য তোমাকে ফিরে দাঁড়াতে হবে, কারণ সেই স্বর তোমার পশ্চাতে রয়েছে। দানিয়েল একাদশ অধ্যায়ে উপস্থাপিত যুদ্ধগুলি অতীত ইতিহাসে সংঘটিত যুদ্ধগুলিরই বর্ণনা। অতীতে সেই যুদ্ধগুলির কথা শুনে, একজন ব্যক্তি বর্তমানে সংঘটিত ইতিহাস সম্বন্ধে শিক্ষা লাভ করে, কিন্তু কেবল তখনই, যদি সেই ব্যক্তির দেখিবার জন্য চক্ষু এবং শুনিবার জন্য কর্ণ থাকে।

যখন ইজেকিয়েল লিপিবদ্ধ করেছিলেন যে এমন এক সময় আসবে যখন দর্শন আর বিলম্বিত হবে না, তখন তা ইজেকিয়েলের স্বর্গীয় পবিত্রধামের দর্শনের সঙ্গে সম্পর্কিত ছিল, যেখানে অন্যান্য বিষয়ের মধ্যে ইজেকিয়েল “চাকার ভেতরে চাকা” দেখেছিলেন, যাকে সিস্টার হোয়াইট মানবীয় ঘটনাবলির জটিল পারস্পরিক ক্রিয়া হিসেবে চিহ্নিত করেছেন।

Roțile complicate care apar, la prima vedere, a fi în confuzie sunt jocul complicat al evenimentelor omenești, așa cum este reprezentat în vrajba și tumultul națiunilor. Istoria pe care Hristos a trasat-o în Cuvântul Său ne spune unde ne aflăm, iar, făcând aceasta, ea identifică răsturnarea finală a tuturor stăpânirilor pământești. Timpul sigilării celor o sută patruzeci și patru de mii este locul în care se împlinește efectul fiecărei viziuni, iar în cadrul acelei istorii roțile reprezintă războaiele și veștile de războaie pe care Hristos le-a identificat drept „începutul durerilor”. Începutul durerilor a început la 11 septembrie 2001, căci atunci a început timpul sigilării celor o sută patruzeci și patru de mii, iar îngerul sigilării Își pune semnul asupra acelora care suspină și strigă din pricina urâciunilor care sunt săvârșite înăuntrul bisericii și al țării.

Războaiele din țară aduc întristare celor care văd și aud ceea ce reprezintă acele războaie. Istoria sigilării identifică răsturnarea finală a tuturor împărățiilor pământești, iar răsturnarea acelor împărății a fost urmărită în istoria profetică a trecutului. Când Isaia, în capitolul șase, a văzut aceeași viziune ca Ioan, Daniel, Ezechiel, Iov și Pavel, s-a oferit să prezinte solia pentru timpul acela, dar a întrebat cât timp va trebui să prezinte solia?

Răspunsul care i-a fost dat lui Isaia a fost că va trebui să vestească solia până când „țara va fi pustiită de tot”. Solia sigilării este dată în vreme de război, iar războiul este identificat în mod specific drept tâlcuirea viziunii „marah”, pe care toți profeții au văzut-o. Solia exterioară este menită să producă o experiență lăuntrică, dar numai pentru aceia care „vor auzi”.

Conexiunea dintre armata prin interpuși a papalității, formată din naziști, în al doilea război mondial, se aliniază, rând peste rând, cu a doua armată prin interpuși din al doilea război prin interpuși, iar al doilea război mondial însuși se aliniază cu al doilea război prin interpuși. Legătura dintre al doilea război prin interpuși și războiul de graniță de la Rafia, care se repetă acum în Ucraina, este legată geografic de a doua lovitură a islamului din cea de-a treia vai, care a început la 7 octombrie 2023, și reprezintă roți profetice înăuntrul altor roți.

În 1999, a fost publicată o carte scrisă de John Cornwell. La acea vreme, John Cornwell era Senior Research Fellow la Jesus College, din cadrul Universității Cambridge, în Anglia, și era un jurnalist și autor distins cu premii. Cartea trata rolul papei de la Roma care a domnit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cartea începe cu bunicul viitorului papă, care a fost mâna dreaptă a Papei Pius al IX-lea, cunoscut ca Pio Nono. În 1849, o mulțime republicană a atacat complexurile Vaticanului, iar Papa Pius al IX-lea a fugit din orașul Roma. Omul pe care l-a luat cu el în exil a fost bunicul lui Eugenio Pacelli. Eugenio Pacelli a fost nepotul mâinii drepte a Papei Pius al IX-lea, iar mai târziu el a devenit Pius al XII-lea, iar cartea despre Eugenio Pacelli a fost intitulată Hitler’s Pope, The Secret History of Pius XII.

În carte, Cornwell examinează măsura în care Papa Pius al XII-lea, fostul cardinal Eugenio Pacelli, a fost conștient de persecuția evreilor de către regimul nazist în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și modul în care a reacționat la aceasta. El demonstrează că tăcerea publică a lui Pius al XII-lea și lipsa sa de acțiune în condamnarea Holocaustului au ilustrat caracterul imoral al conducerii sale în timpul războiului.

Kornwell ofera context istoric pentru pontificatul lui Pius al XII-lea, incluzând pregătirea sa diplomatică și dinamica politică complexă a vremii. El examinează abordarea Vaticanului în privința relațiilor cu Germania nazistă. Kornwell arată că Pius al XII-lea a omis să se pronunțe împotriva Holocaustului și să intervină în favoarea evreilor persecutați, deoarece el, în calitate de Cardinal în 1933, încheiase un concordat cu Hitler care promitea supunerea catolică față de lucrarea lui Hitler.

Vom continua acest studiu în articolul următor.