The Book of Daniel - Number One-Hundred and Eighty-Two

Versetele treisprezece și paisprezece identifică o istorie în care Seleucus și Filip al Macedoniei formau o alianță și ei prefigurează Statele Unite, care sunt prima armată-proxy a Romei, iar Macedonul (Grecia) este un simbol al Națiunilor Unite. În acea istorie timpurie, o alianță a împăratului de la miazănoapte (Seleucus) și a lui Filip (Grecia) reprezintă istoria care conduce la Bătălia de la Panium, care, două secole mai târziu, a avut numele cetății schimbat din Panium în cetatea Cezareea lui Filip. Numele dublu al cetății nu comemora alianța dintre Seleucus și Filip al Macedoniei.

Numele „Cezareea lui Filip” derivă din transformarea istorică a cetății antice cunoscute sub numele de Paneas sau Panium. Cetatea a fost numită inițial Paneas datorită apropierii sale de un izvor important, închinat zeului grec Pan. Izvorul, care în Antichitate a constituit un loc religios de mare însemnătate, se vărsa în râul Iordan.

În timpul domniei regelui Irod cel Mare, în jurul secolului I î.Hr., cetatea a trecut prin renovări semnificative și a fost extinsă și înfrumusețată. Cezareea lui Filip a fost numită astfel de Irod Filip, un fiu al lui Irod cel Mare. El a numit cetatea Cezareea în onoarea împăratului roman Cezar Augustus, iar Filipi după sine însuși, de unde Cezareea lui Filip. Prin urmare, „Cezareea lui Filip” este o combinație între „Cezareea”, reflectând omagiul adus de Irod lui Cezar Augustus, și „Filipi”, cinstindu-l pe Irod Filip.

În plan profetic, Panium este asociat cu o confederație între Seleucus și Filip al Macedoniei, precum și cu alianța dintre Cezar și Irod Filip. Aceste două alianțe se referă la alianța dintre Statele Unite și Organizația Națiunilor Unite, care urmează prăbușirii Rusiei lui Putin, reprezentată prin Seleucus și Filip. Ele reprezintă, de asemenea, alianța dintre Papalitate, care este mama, și Statele Unite, care sunt fiica, așa cum sunt reprezentate prin Cezar și Filip, care au fost amândoi reprezentanți ai Romei. Împreună, ele identifică Statele Unite întinzând „de-a lungul prăpastiei pentru a apuca mâna puterii romane” și întinzându-se „peste abis pentru a-și uni mâinile cu Spiritualismul”. Înaintea legii duminicale din versetul șaisprezece, întreita unire este deja pusă în aplicare.

Panium reprezintă centrul închinării grecești aduse zeului Pan. Izvorul care fusese dedicat zeului grec Pan era cunoscut, de asemenea, în acea vreme, ca „Porțile Iadului”, iar când Isus a vizitat acel loc, afirmația Sa despre „Porțile Iadului” identifică o confruntare între atributele politice și religioase ale Greciei (globalismului) și protestantismul apostat, care are loc în zilele de pe urmă. Aceasta este lupta care a fost inițiată mai întâi de președintele bogat, care a tulburat tărâmul Greciei în versetul doi. Este o bătălie externă la nivel mondial și, de asemenea, o bătălie internă în Statele Unite.

Religia globalismului este religia balaurului, care, în contextul nostru modern, este religia wokismului. În anul 2020, fiara din adânc, identificată în capitolul unsprezece din Apocalipsa, și-a manifestat puterea politică și religioasă și a ucis ambele coarne ale fiarei pământului. Acel adânc, printre altele, este reprezentat de „Izvorul lui Pan”, care alimenta râul Iordan.

În mitologia greacă, Pan era asociat cu natura, sălbăticia și muzica rustică, iar prezența unui izvor închinat lui avea importanță religioasă pentru închinătorii săi. Zeul Pan este adesea înfățișat cu picioarele, coarnele și urechile unei capre. Pan era socotit zeul păstorilor și al turmelor și era adesea prezentat ca o divinitate jucăușă și șireată, care zburda prin păduri și munți. Imaginea lui Pan ca divinitate cu picioare de capră corespunde cu Daniel capitolul opt, unde Grecia este reprezentată printr-un țap. Caprele sunt un animal domestic obișnuit în Grecia antică și erau adesea întâlnite în regiunile muntoase despre care se credea că Pan cutreieră. Această reprezentare a devenit o trăsătură proeminentă a iconografiei lui Pan și a persistat în arta și literatura greacă ce îl înfățișau pe zeu, inclusiv pe moneda națională.

Atunci când Isus a vizitat Cezareea lui Filip, El a afirmat că „porțile iadului” nu vor birui Biserica. Ceea ce Petru a declarat ca răspuns la întrebarea lui Isus este înțeles în istoria și tradiția creștină drept „Mărturisirea creștină”.

Acest pasaj este semnificativ deoarece reprezintă un moment crucial în slujirea lui Isus și în dezvoltarea teologiei creștine. Mărturisirea lui Petru că Isus este Mesia, Fiul Dumnezeului celui viu, este considerată temelia credinței creștine și piatra unghiulară pe care este zidită Biserica. Expresia „pe această piatră Îmi voi zidi Biserica” este interpretată în tradiția catolică drept o referire la Petru însuși, pe care Isus îl identifică drept „piatra” pe care va fi zidită Biserica. Această interpretare constituie temeiul primatului și autorității papale în teologia catolică.

ໃນສາດສະໜາສາດໂປຣແຕສະແຕນ, “ສີລາ” ບໍ່ໄດ້ຖືກເຂົ້າໃຈວ່າໝາຍເຖິງເປໂຕໂດຍສ່ວນຕົວ, ແຕ່ໝາຍເຖິງຄໍາສາລະພາບແຫ່ງຄວາມເຊື່ອຂອງເປໂຕໃນພຣະເຢຊູວ່າເປັນພຣະເມຊີອາ ແລະ ພຣະບຸດຂອງພຣະເຈົ້າ. ຕາມທັດສະນະນີ້, ຮາກຖານຂອງຄຣິສຕະຈັກບໍ່ແມ່ນເປໂຕ, ແຕ່ແມ່ນຄໍາສາລະພາບວ່າພຣະເຢຊູຄືພຣະຄຣິດ ແລະ ພຣະບຸດຂອງພຣະເຈົ້າ. ໂດຍບໍ່ຄໍານຶງເຖິງການຕີຄວາມທາງສາດສະໜາສາດ, ຄໍາສາລະພາບຂອງເປໂຕໃນ ມັດທາຍ 16:13–20 ຖືກພິຈາລະນາວ່າເປັນຂໍ້ຄວາມສໍາຄັນ ແລະ ເປັນຮາກຖານໃນຄວາມເຊື່ອຄຣິດສະຕຽນ, ໂດຍເນັ້ນຫນັກເຖິງພຣະອົງລັກສະນະຂອງພຣະເຢຊູວ່າເປັນພຣະເມຊີອາ ແລະ ພຣະບຸດຂອງພຣະເຈົ້າ, ແລະ ຢືນຢັນພັນທະກິດ ແລະ ຈຸດປະສົງຂອງຄຣິສຕະຈັກ.

În articolul precedent am prezentat un pasaj din Hristos, Lumina lumii, în care sora White identifică unele dintre aspectele asociate cu vizita lui Hristos la Cezareea lui Filip. Unul dintre punctele pe care le remarcă este că Hristos îi luase pe ucenici departe de influența iudeilor, cu scopul de a le pune înainte lecțiile de la Cezareea lui Filip.

În 18 iulie 2020, Hristos i-a scos pe ucenicii din 11 septembrie 2001 de sub influența adventismului laodicean. Prima dezamăgire din parabola celor zece fecioare a produs o separare a mișcării de adunarea batjocoritorilor, care era în curs de a fi lăsată în urmă. Acest adevăr s-a împlinit în istoria millerită la 19 aprilie 1844 și din nou la 18 iulie 2020. Atunci a început istoria timpului de întârziere, iar ea poartă semnătura „Adevărului” atât în mișcarea primului înger, cât și în cea a celui de-al treilea înger.

Dezamagirea dintâi este primul dintre cele trei semne de hotar, iar istoria se încheie cu Marea Dezamăgire din 22 octombrie 1844, care preînchipuie „marele cutremur” din capitolul unsprezece al Apocalipsei. Începutul, prima literă a alfabetului ebraic, reprezintă o dezamăgire, iar sfârșitul, a douăzeci și doua literă a alfabetului ebraic, reprezintă de asemenea o dezamăgire. A treisprezecea literă, reprezentând răzvrătirea, identifică dezamăgirea fecioarelor neînțelepte, care își manifestă starea de pierzare atunci când strigătul de la Miezul Nopții arată cine s-a pregătit și cine nu s-a pregătit pentru criză. Cele douăzeci și două de litere ale alfabetului ebraic reprezintă simbolul unirii Dumnezeirii cu omenirea, care se realizează în cadrul acelei istorii, deși istoria millerită reprezintă primul Cades, iar istoria noastră de astăzi reprezintă ultimul Cades.

Cele două linii sunt paralele, însă una reprezintă eşecul poporului lui Dumnezeu, iar cealaltă biruinţa poporului lui Dumnezeu. Chiar înainte de cruce, Isus Şi-a adus ucenicii la Panium, aşa cum i-a adus şi pe ucenicii Săi din zilele de pe urmă la Panium, iar, făcând astfel, El a îngăduit ca o dezamăgire să-i desprindă pe ucenicii Săi din zilele de pe urmă de „influenţa stăpânitoare” a adventismului laodicean, reprezentat prin „iudaism” în istoria din capitolul şaisprezece al Evangheliei după Matei. Procedând astfel, El i-a adus totodată, în acelaşi timp, pe ucenicii Săi într-un contact mai apropiat cu păgânismul, reprezentând astfel mediul de activitate al ucenicilor Săi din zilele de pe urmă, care trăiesc acum în manifestarea deplină a puterii satanice, reprezentată de sistemele moderne de comunicare care sunt folosite pentru a conduce întreaga lume la primirea semnului fiarei.

Istoria Cezareei lui Filip se armonizează cu istoria Bătăliei de la Panium și cu versetele treisprezece până la cincisprezece. Hristos și ucenicii Săi stăteau în umbra crucii, preînchipuind pe ucenicii Săi din zilele de pe urmă care stau în umbra legii duminicale. Acolo, în versetele treisprezece până la cincisprezece, care era Cezareea lui Filip și, de asemenea, Bătălia de la Panium, care este locul unde stăm noi astăzi, Hristos a început să-i învețe pe ucenicii Săi despre ceea ce urma să se întâmple în versetul șaisprezece.

Înainte ca Hristos să le vorbească ucenicilor Săi despre cruce, El mai întâi S-a îndepărtat, sau a zăbovit, marcând astfel timpul zăbovirii din parabolă și istoria din 18 iulie 2020 până în iulie 2023.

În iulie 2023, Domnul a început să ofere prilej celor implicați în dezamăgire să-și exprime credința. El a făcut aceasta prin deschiderea mesajului din Ezechiel treizeci și șapte, care era o confirmare a mesajului din 11 septembrie 2001. Acesta era firul care lega laolaltă timpul sigilării de la 11 septembrie 2001 de legea duminicală care va veni în curând. El a făcut aceasta așezând dezamăgirea din 18 iulie 2020 în structura adevărului, căci aceia care erau dispuși să vadă puteau recunoaște că fiecare mișcare de reformă are o temă care străbate întreaga ei istorie sacră distinctivă.

Në ditët e fundit, mesazhi i mjerimit të tretë mbërriti më 11 shtator 2001; pastaj u shpall një mesazh i rremë i mjerimit të tretë, i cili solli një zhgënjim; por mesazhi që i solli përsëri në jetë pas tre ditësh e gjysmë, duke qenë kocka të vdekura, të thara dhe të shpërndara, ishte mesazhi i katër erërave, që është gjithashtu mjerimi i tretë.

Discipolii zilelor de pe urmă pot vedea, dacă aleg să vadă, că cele trei semne de hotar ale sigilării celor o sută patruzeci și patru de mii constituie aceeași temă la fiecare pas și că, la al doilea pas, răzvrătirea reprezentată de a treisprezecea literă a alfabetului ebraic a confirmat solia ca fiind „Adevăr”. O a doua mărturie pe care Domnul a oferit-o a fost faptul că prima dezamăgire a mișcărilor reformatoare anterioare s-a întemeiat pe răzvrătirea împotriva voii descoperite a lui Dumnezeu, fie că a fost vorba de Moise care nu și-a circumcis fiul, de Uza care a atins chivotul sau de Marta și Maria care s-au îndoit de cuvântul lui Isus cu privire la moartea lui Lazăr. Singura linie de reformă care nu a susținut faptul că prima dezamăgire s-a întemeiat pe neascultare a fost mișcarea de reformă a milleriților, însă s-a arătat și atunci că istoria milleriților poseda semne de hotar interne care se întemeiau pe adevărul celui de-al optulea, care este dintre cei șapte.

Faptul că al optulea este dintre cei șapte constituie un element major al Descoperirii lui Isus Hristos, care este acum dezpecetluită, iar trecerea mișcării millerite filadelfiene către biserica Laodiceea a fost un semn de hotar care a identificat momentul când mișcarea laodiceeană a celui de-al treilea înger urma să treacă la mișcarea filadelfiană a celor o sută patruzeci și patru de mii. Astfel, faptul că prima dezamăgire millerită s-a împlinit fără ca mișcarea lor să manifeste neascultare a oferit contrastul pentru același semn de hotar în zilele din urmă, când mișcarea laodiceeană a celui de-al treilea înger avea să neasculte și să producă o dezamăgire, iar prin aceasta avea să se alinieze cu semnul de hotar millerit și să producă logica necesară pentru a vedea că mișcarea celor o sută patruzeci și patru de mii este al optulea, care este dintre cei șapte.

În iulie 2023, Domnul a ridicat un „glas al celui ce strigă în pustie” pentru a-Și pregăti poporul zilelor de pe urmă pentru criza legii duminicale, iar după ce S-a întors de la stăruința în rugăciune la ucenici, le-a dat prilejul să-și exprime credința. În zilele lui Hristos, mesajul era botezul Său, punctul în care Isus a devenit Isus Hristos. Acea bornă se aliniază cu 11 septembrie 2001, iar ucenicii Săi au fost întrebați ce credeau oamenii, iar apoi au fost întrebați ce credeau chiar ucenicii despre Hristos.

Majoritatea adventismului nu a crezut în cea de-a treia nenorocire din 11 septembrie 2001. Ei au crezut unele dintre minunile Cuvântului profetic care fuseseră prezentate în mișcare, iar unii au înțeles că mesajul din 11 septembrie 2001 avea elemente de adevăr, dar nu au crezut cu adevărat afirmațiile privind 11 septembrie 2001.

Pretenția din 11 septembrie 2001 fusese tipificată de pretenția din 11 august 1840, iar acea pretenție a fost exprimată de Sora White atunci când a comentat asupra împlinirii datei de 11 august 1840. Ea a declarat:

Ce qui fut confirmé le 11 août 1840, c’est que les vues prophétiques de Miller étaient exactes, et l’affirmation du 11 septembre 2001 constitue la confirmation que les vues prophétiques de Future for America sont exactes. La multitude impénitente en juillet 2023 ne pouvait ni ne voulait accepter le principe selon lequel la méthodologie conçue par le Christ, et confiée à Future for America, est en réalité la méthodologie de la pluie de l’arrière-saison. Mais alors le Christ demanda à Ses disciples ce qu’eux, et non la multitude, en pensaient.

Confesiunea lui Petru, prin identificarea faptului că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, a răspuns direct la întrebarea de încercare a acelei istorii. Venise vremea ca Mesia să Se arate, așa cum fusese stabilit prin Cuvântul profetic al lui Dumnezeu, iar numai aceia care au primit acel adevăr aveau să fie incluși împreună cu cei reprezentați de declarația lui Petru. Petru îi reprezintă pe aceia care primesc mesajul stabilit la 11 septembrie 2001 și care mărturisesc că Isus este Fiul lui Dumnezeu. „Petru exprimase credința celor doisprezece”, iar cei doisprezece pe care îi reprezenta erau cei o sută patruzeci și patru de mii. Din acest motiv, în acel pasaj, Hristos a schimbat numele lui Petru din Simon Bar-jona în Petru.

„Simon” înseamnă „cel ce aude”, iar „bar” înseamnă „fiu al”, iar Iona înseamnă „porumbel”. Simon îi reprezenta pe aceia care au auzit mesajul porumbelului, care reprezenta adevărurile asociate cu botezul lui Isus, când El a devenit Hristosul, uns cu putere, așa cum a fost reprezentat simbolic prin coborârea Duhului Sfânt în chip de porumbel.

Liniile de reformă sunt paralele una cu alta, iar Ioan îi reprezintă pe milleriți, care, la 11 august 1840, au mâncat cărticica. Ieremia se aliniază cu acel eveniment, iar când a mâncat cărticica, a fost atunci chemat după Numele lui Dumnezeu.

Când Domnul a intrat în legământ cu Avram, i-a schimbat numele în Avraam, așa cum a făcut și cu Sarai și Iacov. Schimbarea unui nume reprezintă o relație de legământ, iar la semnul de hotar unde simbolul divin coboară, poporul lui Dumnezeu trebuie să mănânce solia, să intre în legământ, iar atunci numele lor este schimbat. Ca reprezentant al ucenicilor din vremea lui Hristos, Simon Bar-Iona îi reprezenta pe aceia care au „auzit” solia „porumbelului”.

Atunci când a depus mărturie că a recunoscut că, la acel semn de hotar, Isus a devenit Hristosul și că El era Fiul lui Dumnezeu, cu tot ceea ce implică aceasta, Hristos i-a schimbat atunci numele în Petru. El exprimase solia pe care poporul legământului lui Hristos din acea istorie a acceptat-o și, făcând astfel, i-a preînchipuit de asemenea pe cei o sută patruzeci și patru de mii din zilele de pe urmă.

Litera „P” este a șaisprezecea literă a alfabetului englez, iar litera „E” este a cincea literă a alfabetului, iar litera „T” este a douăzecea literă, litera „E” se repetă, iar numele se încheie cu litera „R”, care este a optsprezecea literă. Șaisprezece „ori” cinci, „ori” douăzeci, „ori” cinci, „ori” optsprezece fac o sută patruzeci și patru de mii. Lingvistul Minunat i-a vorbit lui Petru în ebraică, iar Noul Testament a fost scris în greacă, iar traducătorii Versiunii King James au produs Noul Testament în engleză.

În pofida celor trei trepte ale limbajelor diferite, Hristos, care este Fiul lui Dumnezeu, Lingvistul Minunat și Numărătorul Minunat, a așezat în capitolul șaisprezece din Matei o ilustrație a sigilării celor o sută patruzeci și patru de mii, care se armonizează cu Bătălia de la Panium și cu vizita Sa la Cezareea lui Filip. El a făcut aceasta prin folosirea stăpânirii Sale asupra limbajului și numerelor, căci El este atât Palmoni (Numărătorul Minunat), cât și Cuvântul (Lingvistul Minunat).

Vom continua acest studiu în articolul următor.