The Battle of Raphia and the Battle of Panium are two distinct historical events that occurred in different periods and contexts, but they both have significance in the history of ancient Judea and its surrounding regions. The Battle of Raphia took place in 217 BC. The Battle of Panium occurred in 200 BC between the Seleucid kingdom (king of the north) and the Ptolemaic kingdom (king of the south). These two battles are identified in verses eleven through fifteen of Daniel chapter eleven. These two battles preceded the Maccabean Revolt in 167 BC.
Bitka pri Rafiji i bitka pri Paniju dva su različita povijesna događaja koja su se zbila u različitim razdobljima i okolnostima, ali oba imaju značenje u povijesti drevne Judeje i njezinih okolnih područja. Bitka pri Rafiji odigrala se 217. pr. Kr. Bitka pri Paniju dogodila se 200. pr. Kr. između Seleukidskoga kraljevstva (kralja sjevera) i Ptolemejskoga kraljevstva (kralja juga). Te su dvije bitke prepoznate u recima jedanaest do petnaest jedanaestoga poglavlja Daniela. Te su dvije bitke prethodile Makabejskoj pobuni 167. pr. Kr.
The Battle of Panium took its name from the nearby geographical feature, Mount Panium, where the conflict occurred. The name Panium is derived from the Greek god Pan, to whom a temple was there dedicated. The site was known as Panium due to its association with the worship of Pan. The temple complex was often referred to as the Sanctuary of Pan, emphasizing its role as a place of religious devotion and worship dedicated to the god Pan. The term “Nymphaeum” refers to a monument or shrine dedicated to water nymphs in ancient Greek and Roman religion. The temple complex at Panium included a grotto and natural spring, which were believed to be inhabited by nymphs, and thus it was sometimes referred to as the Nymphaeum of Panium.
Lupta de la Panium și-a luat numele de la elementul geografic din apropiere, Muntele Panium, unde a avut loc conflictul. Numele Panium derivă de la zeul grec Pan, căruia îi era dedicat acolo un templu. Locul era cunoscut sub numele de Panium datorită asocierii sale cu cultul lui Pan. Complexul templului era adesea numit Sanctuarul lui Pan, subliniindu-se astfel rolul său ca loc de devoțiune religioasă și de închinare dedicat zeului Pan. Termenul „Nymphaeum” se referă la un monument sau sanctuar dedicat nimfelor apelor în religia greacă și romană antică. Complexul templului de la Panium includea o grotă și un izvor natural, despre care se credea că erau locuite de nimfe și, prin urmare, era uneori numit Nymphaeum-ul de la Panium.
After the city was rebuilt and expanded by Herod Philip, son of Herod the Great, it was known as Caesarea Philippi in honor of the Roman Emperor Caesar Augustus and Herod Philip himself. The temple complex was an important religious center within this city.
După ce cetatea a fost reconstruită și extinsă de Irod Filip, fiul lui Irod cel Mare, ea a fost cunoscută sub numele de Cezareea lui Filip, în cinstea împăratului roman Cezar Augustus și a lui Irod Filip însuși. Complexul templului era un important centru religios în cadrul acestei cetăți.
During the reign of Emperor Augustus, the temple was rededicated or renamed in honor of Augustus, reflecting the imperial cult and the integration of Roman religious practices into the local religious landscape. The area near the ancient city of Caesarea Philippi, where the temple of Pan was located, was sometimes referred to as the “Gates of Hell” or the “Gates of Hades.”
În timpul domniei împăratului Augustus, templul a fost rededicat sau redenumit în cinstea lui Augustus, reflectând cultul imperial și integrarea practicilor religioase romane în peisajul religios local. Zona din apropierea vechiului oraș Cezareea lui Filip, unde se afla templul lui Pan, era numită uneori „Porțile Iadului” sau „Porțile Hadesului”.
In verses sixteen through nineteen of Daniel chapter eleven, the three geographical areas of conquest that pagan Rome was to overcome in order to be established as the fourth kingdom of Bible prophecy and the king of the north in the chapter, are represented. In verse sixteen, the Roman general Pompey is identified as conquering Syria in 65 BC, and then Jerusalem in 63 BC. Verses seventeen through nineteen identify Julius Caesar’s conquering of Egypt, the third of the three obstacles. The Battle of Actium in 31 BC, marks the beginning of the three hundred and sixty years that pagan Rome would rule supremely in fulfillment of verse twenty-four, of Daniel chapter eleven.
În versetele șaisprezece până la nouăsprezece din capitolul unsprezece al cărții lui Daniel sunt reprezentate cele trei zone geografice de cucerire pe care Roma păgână trebuia să le supună pentru a se statornici ca a patra împărăție a profeției biblice și ca împăratul de la miazănoapte din capitol. În versetul șaisprezece, generalul roman Pompei este prezentat ca cucerind Siria în anul 65 î.Hr., iar apoi Ierusalimul în anul 63 î.Hr. Versetele șaptesprezece până la nouăsprezece indică cucerirea Egiptului de către Iuliu Cezar, cea de-a treia dintre cele trei piedici. Bătălia de la Actium, din anul 31 î.Hr., marchează începutul celor trei sute șaizeci de ani în care Roma păgână avea să domnească în mod suprem, în împlinirea versetului douăzeci și patru din capitolul unsprezece al cărții lui Daniel.
In verse twenty the reign of Augustus Caesar is marked, and in that history, Jesus was born. Then in verses twenty-one and twenty-two the wicked Tiberius Caesar’s reign is identified, thus marking the crucifixion of Christ. In verse twenty-three, the league which the Maccabean Jews entered into with pagan Rome is marked, and thus the flow of history that began in verse eleven is halted, and the historical narrative drops back to the period of 161 BC to 158 BC.
În versetul douăzeci este marcată domnia lui Cezar Augustus, iar în acea perioadă istorică S-a născut Isus. Apoi, în versetele douăzeci și unu și douăzeci și doi, este identificată domnia nelegiuitului Cezar Tiberiu, marcând astfel răstignirea lui Hristos. În versetul douăzeci și trei este marcată alianța pe care iudeii macabei au încheiat-o cu Roma păgână, iar astfel cursul istoriei care a început în versetul unsprezece este întrerupt, iar narațiunea istorică revine la perioada 161 î.Hr. – 158 î.Hr.
Verse twenty-three represents the line of the Maccabees, and though it does not provide all the details of their prophetic line, the record of history does. In 217 BC, the Battle of Raphia took place, and in the aftermath a child king left Egypt vulnerable. As the Seleucid and Greek kings made plans to deal with the child king in the year 200 BC, Rome inserted itself into the history and became the defender of the Egyptian child king. In the same year the Battle of Panium took place. Then in 167 BC the guerilla warfare of the Maccabees, began.
Versul douăzeci și trei reprezintă linia Macabeilor și, deși nu oferă toate detaliile liniei lor profetice, consemnarea istoriei le oferă. În anul 217 î.Hr. a avut loc Bătălia de la Rafia, iar în urma acesteia un rege-copil a lăsat Egiptul vulnerabil. Pe când regii seleucizi și greci făceau planuri pentru a-l înfrunta pe regele-copil în anul 200 î.Hr., Roma s-a inserat în istorie și a devenit apărătoarea regelui-copil al Egiptului. În același an a avut loc Bătălia de la Panium. Apoi, în anul 167 î.Hr., a început războiul de gherilă al Macabeilor.
The Maccabean revolt began in Modein in 167 BC, and it consisted of the Maccabees not only engaging against the Seleucid Empire, but also engaging the Jews that they had determined were in alliance with the Seleucids. The revolt was religiously motivated, and it was carried out against an internal and external enemy. In 164 BC the Maccabees rededicated the temple, and this event is commemorated by the Jewish celebration of Hanukkah. In that year the infamous Antiochus Epiphanes died. Then from 161 BC to 158 BC the “league” of verse twenty-three was entered into with Rome.
Revolta macabeică a început la Modein în anul 167 î.Hr. și a constat în faptul că Macabeii nu s-au ridicat doar împotriva Imperiului Seleucid, ci și împotriva iudeilor despre care hotărâseră că erau în alianță cu seleucizii. Revolta a fost motivată religios și a fost dusă împotriva unui dușman intern și extern. În anul 164 î.Hr., Macabeii au rededicat templul, iar acest eveniment este comemorat prin sărbătoarea iudaică a Hanukkăi. În acel an a murit infamul Antioh Epifanes. Apoi, din 161 î.Hr. până în 158 î.Hr., „liga” din versetul douăzeci și trei a fost încheiată cu Roma.
The only direct reference to the Maccabees, their revolt and their league with Rome, is found in verse twenty-three, but the history of the dynasty, called the Hasmonean Dynasty began at Modein in 167 BC, and continued to the time of the cross. The final representatives of the Hasmonean Dynasty were the Pharisees of Christ’s time period. Therefore, there is a prophetic line of the history of apostate Judaism as represented by the Maccabees which began in 167 BC at the revolt of Modein, which ends in verses twenty-one and twenty-two when Jesus was crucified.
Singura referire directă la Macabei, la revolta lor și la alianța lor cu Roma se găsește în versetul douăzeci și trei, însă istoria dinastiei, numită Dinastia Hasmoneană, a început la Modein în anul 167 î.Hr. și a continuat până în vremea crucii. Reprezentanții finali ai Dinastiei Hasmoneene au fost fariseii din timpul lui Hristos. Prin urmare, există o linie profetică a istoriei iudaismului apostat, așa cum este reprezentat de Macabei, care a început în anul 167 î.Hr., la revolta din Modein, și care se încheie în versetele douăzeci și unu și douăzeci și doi, când Isus a fost răstignit.
Their history reached a turning point in verse sixteen, when Rome, for the first time, through Pompey, conquered Jerusalem. His primary motivation for bringing the destruction upon Jerusalem at that time was a dispute among two factions of the Hasmonean Dynasty. From that point in time (63 BC), Judah was under Roman rule. The Hasmonean Dynasty of the Maccabees begins prophetically at the battle of Modein in 167 BC, then is placed under subjection to Rome in 63 BC. Soon after the beginning of that history the Maccabees initiated and entered into a league with Rome from 161 BC to 158 BC. They were in subjection to Rome from 63 BC until the cross and the ultimate destruction of Jerusalem in the year 70.
តារាងប្រវត្តិសាស្ត្ររបស់ពួកគេបានឈានដល់ចំណុចបត់បែនមួយនៅក្នុងខទីដប់ប្រាំមួយ ពេលដែលក្រុងរ៉ូម ជាលើកដំបូង តាមរយៈប៉ុំពេយ៍ បានវាយយកក្រុងយេរូសាឡឹម។ មូលហេតុចម្បងរបស់គាត់ក្នុងការនាំសេចក្តីវិនាសមកលើក្រុងយេរូសាឡឹមនៅពេលនោះ គឺដោយសារជម្លោះរវាងបក្សពួកពីរនៃរាជវង្សហាស្មូណេអាន។ ចាប់ពីពេលនោះមក (63 BC) យូដាស្ថិតនៅក្រោមអំណាចគ្រប់គ្រងរបស់ក្រុងរ៉ូម។ តាមន័យព្យាករណ៍ រាជវង្សហាស្មូណេអានរបស់ពួកម៉ាកាបេ ចាប់ផ្តើមនៅសមរភូមិមូដេអ៊ីន ក្នុងឆ្នាំ 167 BC បន្ទាប់មកត្រូវបានដាក់ឲ្យស្ថិតក្រោមការចុះចូលចំពោះក្រុងរ៉ូមក្នុងឆ្នាំ 63 BC។ មិនយូរប៉ុន្មានបន្ទាប់ពីការចាប់ផ្តើមនៃប្រវត្តិសាស្ត្រនោះ ពួកម៉ាកាបេបានផ្ដួចផ្ដើម និងបានចូលទៅក្នុងសម្ពន្ធមិត្តមួយជាមួយក្រុងរ៉ូមចាប់ពីឆ្នាំ 161 BC ដល់ 158 BC។ ពួកគេស្ថិតនៅក្រោមការចុះចូលចំពោះក្រុងរ៉ូមចាប់ពីឆ្នាំ 63 BC រហូតដល់ឈើឆ្កាង និងការបំផ្លាញចុងក្រោយនៃក្រុងយេរូសាឡឹមនៅឆ្នាំ 70។
The prophetic line of the Maccabees is the line of apostate Judaism, and it therefore typifies the line of apostate Protestantism. From the Battle of Panium until the Sunday law of verse sixteen the prophetic events of 200 BC, 167 BC, 164 BC, and the league from 161 BC to 158 BC will be repeated in the history of apostate Protestantism. These waymarks will occur in the history of the eighth president who is of the seven in advance of the Sunday law. 200 BC represents the external line of the Republican horn in relation to 167 BC, representing the internal line of the apostate Protestant horn.
Linja profetike e Makabenjve është linja e judaizmit apostat, dhe për këtë arsye ajo tipifikon linjën e protestantizmit apostat. Nga Beteja e Paniumit deri te ligji i së dielës i vargut gjashtëmbëdhjetë, ngjarjet profetike të vitit 200 p.e.s., 167 p.e.s., 164 p.e.s. dhe aleanca nga 161 p.e.s. deri më 158 p.e.s. do të përsëriten në historinë e protestantizmit apostat. Këto waymarks do të ndodhin në historinë e presidentit të tetë, i cili është prej të shtatëve, përpara ligjit të së dielës. Viti 200 p.e.s. përfaqëson vijën e jashtme të bririt republikan në lidhje me vitin 167 p.e.s., që përfaqëson vijën e brendshme të bririt të protestantizmit apostat.
These waymarks are essentially hidden within the historical line of the Hasmonean Dynasty, but none-the-less form part of the hidden history of verse forty of Daniel eleven. It is a line that is part of the “that portion of the prophecy of Daniel relating to the last days.”
Aceste repere sunt, în esență, ascunse în cadrul liniei istorice a Dinastiei Hasmoneene, dar totuși fac parte din istoria ascunsă a versetului patruzeci din Daniel unsprezece. Este o linie care face parte din „acea porțiune a profeției lui Daniel privitoare la zilele de pe urmă”.
The fact that Judaism celebrates Hanukkah in memory of the revolt of the Maccabees, does not define the Maccabees as righteous. Due to rebellion the shekinah never returned to the temple that was rebuilt after the captivity of seventy years. The final prophetic message came through Malachi roughly two centuries before the Maccabees. The history of the Maccabees identifies that they allowed their political leaders to also function as high priest, the very sin that the Egyptian Ptolemy attempted, and that King Uzziah also attempted. Tradition identifies that God intervened to prevent Ptolemy from the sacrilegious action, and God’s Word identifies directly that God did intervene when king Uzziah attempted to perform the work of the priest and king. The final fruit of their dynasty was the Pharisees. There is no reason to conclude the Maccabees were a symbol of righteousness, in spite of the historical reverence modern Judaism’s Jews may hold to.
Faptul că iudaismul sărbătorește Hanuka în amintirea răscoalei Macabeilor nu îi definește pe Macabei ca fiind neprihăniți. Din pricina răzvrătirii, șekina nu s-a mai întors niciodată în templul care a fost reclădit după captivitatea de șaptezeci de ani. Ultimul mesaj profetic a venit prin Maleahi cu aproximativ două secole înainte de Macabei. Istoria Macabeilor arată că ei au îngăduit ca liderii lor politici să exercite și funcția de mare preot, tocmai păcatul pe care Ptolemeu egipteanul a încercat să-l săvârșească și pe care l-a încercat și împăratul Ozia. Tradiția arată că Dumnezeu a intervenit pentru a-l împiedica pe Ptolemeu de la acel act sacrileg, iar Cuvântul lui Dumnezeu arată în mod direct că Dumnezeu a intervenit atunci când împăratul Ozia a încercat să împlinească lucrarea preotului și a împăratului. Rodul final al dinastiei lor au fost fariseii. Nu există niciun temei pentru a concluziona că Macabeii au fost un simbol al neprihănirii, în pofida reverenței istorice pe care evreii iudaismului modern le-ar putea-o purta.
The Protestant reformation began in the time of Luther, and it was a progressive development. It was not a new tradition, for Jesus and His disciples were Protestants. It was an awakening to the darkness of the history where Luther and other reformers were awakened. The climax of that progressive reformation was the Millerite movement. God did not only need to awaken the early reformers to the sins of Babylon, but He intended to bring them into the full understanding of His law, and His work in the heavenly sanctuary. On April 19, 1844 the Protestants rejected the increasing light of the reformation and became apostate Protestantism.
Reforma protestantă a început în vremea lui Luther și a fost o dezvoltare progresivă. Ea nu a fost o tradiție nouă, căci Isus și ucenicii Săi au fost protestanți. A fost o trezire din întunericul istoriei, în care Luther și ceilalți reformatori au fost treziți. Punctul culminant al acelei reforme progresive a fost mișcarea millerită. Dumnezeu nu a avut nevoie doar să-i trezească pe primii reformatori la păcatele Babilonului, ci a intenționat să-i aducă la deplina înțelegere a legii Sale și a lucrării Sale din sanctuarul ceresc. La 19 aprilie 1844, protestanții au respins lumina crescândă a reformei și au devenit protestantism apostat.
The faithful Millerites then were “given the mantle” and directed into the Most Holy Place to finish the work to become mature Protestant Christians. In 1863 those who had been given the mantle, through disobedience, set aside the mantle of Protestantism, and took the mantle of Laodicea. In the final period of the sealing of the one hundred and forty-four thousand, which began twenty-two years after September 11, 2001, in 2023, the Lion of the tribe of Judah is unsealing the truths that fill up the hidden history of verse forty of Daniel chapter eleven, which is the history from the collapse of the Soviet Union in 1989 unto the soon coming Sunday law. In doing this, He has unsealed the history of apostate Judaism as a symbol of apostate Protestantism.
Credincioșii mileriți de atunci au fost „învestiți cu mantaua” și îndrumați în Locul Preasfânt pentru a încheia lucrarea, spre a deveni creștini protestanți maturi. În anul 1863, cei cărora li se dăduse mantaua, prin neascultare, au pus deoparte mantaua protestantismului și au luat mantaua Laodiceei. În perioada finală a sigilării celor o sută patruzeci și patru de mii, care a început la douăzeci și doi de ani după 11 septembrie 2001, în 2023, Leul din seminția lui Iuda desigilează adevărurile care completează istoria ascunsă a versetului patruzeci din capitolul unsprezece al cărții lui Daniel, care este istoria de la prăbușirea Uniunii Sovietice în 1989 până la legea duminicală ce va veni în curând. Făcând aceasta, El a desigilat istoria iudaismului apostat ca simbol al protestantismului apostat.
Both lines of God’s apostate people, whether those of literal Judah or spiritual Judah (both glorious lands), end at the conquering of Jerusalem, the former in 63 BC, and the latter at the soon coming Sunday law. Both lines represent warfare that is motivated by misguided religious convictions. Both lines represent a warfare against the religious philosophies of Greece, and both lines end up with the apostates being in subjection to Rome. I identify the three battles of verse forty representing the collapse of the Soviet Union in 1989, the Ukraine War, and Panium at the Sunday law for the purpose of identifying a distinction between those three battles and the three world wars.
Ambele linii ale poporului apostat al lui Dumnezeu, fie cele ale lui Iuda literală, fie ale lui Iuda spirituală (ambele țări slăvite), se încheie la cucerirea Ierusalimului, cea dintâi în 63 î.Hr., iar cea din urmă la legea duminicală care urmează să vină în curând. Ambele linii reprezintă un război motivat de convingeri religioase greșit îndrumate. Ambele linii reprezintă un război împotriva filozofiilor religioase ale Greciei, iar amândouă ajung ca apostații să fie supuși Romei. Identific cele trei bătălii din versetul patruzeci ca reprezentând prăbușirea Uniunii Sovietice în 1989, războiul din Ucraina și Panium la legea duminicală, cu scopul de a evidenția o distincție între aceste trei bătălii și cele trei războaie mondiale.
“God’s word has given warning of the impending danger; let this be unheeded, and the Protestant world will learn what the purposes of Rome really are, only when it is too late to escape the snare. She is silently growing into power. Her doctrines are exerting their influence in legislative halls, in the churches, and in the hearts of men. She is piling up her lofty and massive structures in the secret recesses of which her former persecutions will be repeated. Stealthily and unsuspectedly she is strengthening her forces to further her own ends when the time shall come for her to strike. All that she desires is vantage ground, and this is already being given her. We shall soon see and shall feel what the purpose of the Roman element is. Whoever shall believe and obey the word of God will thereby incur reproach and persecution.” The Great Controversy, 581.
„Cuvântul lui Dumnezeu a dat avertizare cu privire la primejdia iminentă; dacă aceasta va fi neglijată, lumea protestantă va afla care sunt în realitate scopurile Romei numai atunci când va fi prea târziu pentru a scăpa din cursă. Ea crește în tăcere în putere. Doctrinele ei își exercită influența în sălile legislative, în biserici și în inimile oamenilor. Își ridică structurile ei înalte și masive, în ale căror ascunzișuri tainice se vor repeta persecuțiile ei de odinioară. Pe furiș și pe neobservate își întărește forțele pentru a-și împlini propriile scopuri când va veni vremea să lovească. Tot ceea ce dorește este un teren avantajos, iar acesta îi este deja oferit. Vom vedea curând și vom simți care este scopul elementului roman. Oricine va crede și va asculta de Cuvântul lui Dumnezeu va atrage astfel asupra sa ocară și persecuție.” Tragedia veacurilor, 581.
From verse ten, which identifies the collapse of the Soviet Union in 1989, unto the Battle of Panium in verse fifteen, the papacy has been “strengthening her forces to further her own ends when the time shall come for her to strike.” These verses identify the prophetic circumstances that are the “snare” that has been prepared by the papacy, which will be impossible to “escape.” In the final engagement, represented by the Battle of Panium, the image of the beast will be formed in the United States. The formation of that image is the final test for God’s people of the last days.
Începând cu versetul zece, care identifică prăbușirea Uniunii Sovietice în 1989, și până la Bătălia de la Panium din versetul cincisprezece, papalitatea „și-a întărit forțele pentru a-și promova propriile scopuri atunci când va veni vremea să lovească”. Aceste versete identifică împrejurările profetice care constituie „lațul” pregătit de papalitate, din care va fi cu neputință să „scape”. În angajamentul final, reprezentat de Bătălia de la Panium, chipul fiarei va fi format în Statele Unite. Formarea acelui chip este încercarea finală pentru poporul lui Dumnezeu din zilele din urmă.
“The Lord has shown me clearly that the image of the beast will be formed before probation closes; for it is to be the great test for the people of God, by which their eternal destiny will be decided. … In Revelation 13 this subject is plainly presented; [Revelation 13:11–17, quoted].
„Domnul mi-a arătat în mod limpede că chipul fiarei va fi alcătuit înainte de încheierea timpului de probă; căci acesta va fi marea încercare pentru poporul lui Dumnezeu, prin care va fi hotărât destinul lor veșnic. … În Apocalipsa 13, acest subiect este prezentat în mod clar; [Apocalipsa 13:11–17, citat].”
“This is the test that the people of God must have before they are sealed. All who proved their loyalty to God by observing His law, and refusing to accept a spurious sabbath, will rank under the banner of the Lord God Jehovah, and will receive the seal of the living God. Those who yield the truth of heavenly origin and accept the Sunday sabbath, will receive the mark of the beast.” Manuscript Releases, volume 15, 15.
„Aceasta este încercarea pe care trebuie s-o aibă poporul lui Dumnezeu înainte de a fi pecetluit. Toți cei care și-au dovedit loialitatea față de Dumnezeu prin păzirea Legii Sale și prin refuzul de a accepta un sabat fals, se vor așeza sub stindardul Domnului Dumnezeu Iehova și vor primi pecetea Dumnezeului celui viu. Cei care cedează adevărul de origine cerească și acceptă sabatul duminical vor primi semnul fiarei.” Manuscript Releases, volumul 15, 15.
The formation of the image of the beast is represented by the period when the league of Rome was entered into. The Protestant horn of the United States became the daughters of Rome in 1844, and the beginning of their history is repeated at the end of their history when they once again determine to imitate their mother.
Formarea chipului fiarei este reprezentată de perioada în care a fost încheiată alianța cu Roma. Cornul protestant al Statelor Unite a devenit fiicele Romei în 1844, iar începutul istoriei lor se repetă la sfârșitul istoriei lor, când hotărăsc din nou să o imite pe mama lor.
“I saw that the two-horned beast had a dragon’s mouth, and that his power was in his head, and that the decree would go out of his mouth. Then I saw the Mother of Harlots; that the mother was not the daughters, but separate and distinct from them. She has had her day, and it is past, and her daughters, the Protestant sects, were the next to come on the stage and act out the same mind that the mother had when she persecuted the saints. I saw that as the mother has been declining in power, the daughters had been growing, and soon they will exercise the power once exercised by the mother.
„Am văzut că fiara cu două coarne avea o gură de balaur și că puterea ei era în capul ei și că decretul avea să iasă din gura ei. Apoi am văzut pe Mama Curvelor; că mama nu erau fiicele, ci era separată și deosebită de ele. Ea și-a avut ziua ei și a trecut, iar fiicele ei, sectele protestante, au fost următoarele care au venit pe scenă și au manifestat aceeași cugetare pe care a avut-o mama atunci când i-a persecutat pe sfinți. Am văzut că, pe măsură ce mama a fost în declin în putere, fiicele crescuseră și, în curând, ele vor exercita puterea exercitată odinioară de mamă.”
“I saw the nominal church and nominal Adventists, like Judas, would betray us to the Catholics to obtain their influence to come against the truth. The saints then will be an obscure people, little known to the Catholics; but the churches and nominal Adventists who know of our faith and customs (for they hated us on account of the Sabbath, for they could not refute it) will betray the saints and report them to the Catholics as those who disregard the institutions of the people; that is, that they keep the Sabbath and disregard Sunday.
„Am văzut că biserica cu numele și adventiștii doar cu numele, asemenea lui Iuda, ne vor trăda în mâinile catolicilor pentru a dobândi influența acestora spre a veni împotriva adevărului. Atunci sfinții vor fi un popor neînsemnat, puțin cunoscut de catolici; însă bisericile și adventiștii doar cu numele, care cunosc credința și obiceiurile noastre (căci ne urau din pricina Sabatului, fiindcă nu-l puteau combate), îi vor trăda pe sfinți și îi vor denunța catolicilor ca pe unii care nesocotesc rânduielile poporului; adică țin Sabatul și nesocotesc duminica.”
“Then the Catholics bid the Protestants to go forward, and issue a decree that all who will not observe the first day of the week, instead of the seventh day, shall be slain. And the Catholics, whose numbers are large, will stand by the Protestants. The Catholics will give their power to the image of the beast. And the Protestants will work as their mother worked before them to destroy the saints. But before their decree bring or bear fruit, the saints will be delivered by the Voice of God.” Spalding and Magan, 1, 2.
„Apoi catolicii îi vor îndemna pe protestanți să meargă înainte și vor emite un decret că toți cei care nu vor păzi prima zi a săptămânii, în locul zilei a șaptea, vor fi omorâți. Iar catolicii, al căror număr este mare, vor sta alături de protestanți. Catolicii își vor da puterea icoanei fiarei. Iar protestanții vor lucra așa cum a lucrat mama lor înaintea lor, ca să-i nimicească pe sfinți. Dar, înainte ca decretul lor să aducă sau să poarte rod, sfinții vor fi izbăviți prin Glasul lui Dumnezeu.” Spalding and Magan, 1, 2.
In the passage there are two groups of “nominal,” which means “in name only,” that betray God’s faithful ones to the Catholics. Ellen White’s understanding of nominal churches and nominal Adventists is different than what they actually represent in the last days, for her understanding of a “nominal Adventist,” would have represented a Christian who professed to believe in the return of Christ. But the prophets speak more for the last days, than the days in which they lived, and a “nominal Adventist,” in the last days represents the Laodicean Seventh-day Adventist church, and the nominal churches are the descendants of those who became the daughters of Rome in 1844.
În pasaj se află două grupuri de „nominali”, ceea ce înseamnă „numai cu numele”, care îi trădează pe cei credincioși ai lui Dumnezeu catolicilor. Înțelegerea lui Ellen White cu privire la bisericile nominale și adventiștii nominali este diferită de ceea ce acestea reprezintă în realitate în ultimele zile, căci, în înțelegerea ei, un „adventist nominal” ar fi reprezentat un creștin care mărturisea că crede în revenirea lui Hristos. Dar profeții vorbesc mai mult pentru ultimele zile decât pentru zilele în care au trăit, iar un „adventist nominal”, în ultimele zile, reprezintă biserica adventistă de ziua a șaptea laodiceană, iar bisericile nominale sunt urmașele acelora care au devenit fiicele Romei în 1844.
Seventh-day Adventists will hate the “obscure people,” who are God’s true representatives for they “cannot refute the Sabbath truth,” which represents the Sabbath of the land resting. The Seventh-day Adventist church professes to uphold the seventh-day as the day of worship, but in the last days the Sabbath they can not refute is the “seven times,” of Leviticus twenty-six, which was the first foundational truth they rejected in 1863.
ਅੱਠਵੇਂ ਦਿਨ ਦੇ ਐਡਵੈਂਟਿਸਟ ਉਹਨਾਂ “ਅਗਿਆਤ ਲੋਕਾਂ” ਨਾਲ ਘ੍ਰਿਣਾ ਕਰਨਗੇ, ਜੋ ਪਰਮੇਸ਼ੁਰ ਦੇ ਸੱਚੇ ਪ੍ਰਤਿਨਿਧੀ ਹਨ, ਕਿਉਂਕਿ ਉਹ “ਸੱਬਤ ਦੇ ਸੱਚ ਨੂੰ ਖੰਡਿਤ ਨਹੀਂ ਕਰ ਸਕਦੇ,” ਜੋ ਧਰਤੀ ਦੇ ਵਿਸ਼੍ਰਾਮ ਕਰਨ ਵਾਲੇ ਸੱਬਤ ਦਾ ਪ੍ਰਤੀਕ ਹੈ। ਅੱਠਵੇਂ ਦਿਨ ਦੀ ਐਡਵੈਂਟਿਸਟ ਕਲੀਸਿਆ ਦਾਅਵਾ ਕਰਦੀ ਹੈ ਕਿ ਉਹ ਉਪਾਸਨਾ ਦੇ ਦਿਨ ਵਜੋਂ ਸੱਤਵੇਂ ਦਿਨ ਨੂੰ ਮੰਨਦੀ ਹੈ, ਪਰ ਆਖਰੀ ਦਿਨਾਂ ਵਿੱਚ ਜਿਸ ਸੱਬਤ ਨੂੰ ਉਹ ਖੰਡਿਤ ਨਹੀਂ ਕਰ ਸਕਦੇ, ਉਹ ਲੇਵੀਆਂ ਛੱਬੀ ਦੀਆਂ “ਸੱਤ ਵਾਰਾਂ” ਹਨ, ਜੋ ਪਹਿਲਾ ਬੁਨਿਆਦੀ ਸੱਚ ਸੀ ਜਿਸ ਨੂੰ ਉਨ੍ਹਾਂ ਨੇ 1863 ਵਿੱਚ ਅਸਵੀਕਾਰ ਕੀਤਾ ਸੀ।
The passage that we are now addressing is identifying the prophetic dynamics associated with the history that begins at the soon coming Sunday law, but the final testing history that follows the Sunday law is first accomplished within the United States. At the Sunday law the United States will force the entire world to erect an image to the beast, but before they accomplish that work, they will have erected an image to the beast in the United States.
Pasajul pe care îl abordăm acum identifică dinamica profetică asociată cu istoria care începe odată cu apropiata lege duminicală, însă istoria finalei încercări care urmează după legea duminicală se împlinește mai întâi în Statele Unite. La legea duminicală, Statele Unite vor constrânge întreaga lume să ridice un chip al fiarei, dar, înainte de a împlini acea lucrare, vor fi ridicat un chip al fiarei în Statele Unite.
“As America, the land of religious liberty, shall unite with the Papacy in forcing the conscience and compelling men to honor the false sabbath, the people of every country on the globe will be led to follow her example.” Testimonies, volume 6, 18.
„Pe măsură ce America, țara libertății religioase, se va uni cu Papalitatea în constrângerea conștiinței și în silirea oamenilor să cinstească sabatul fals, popoarele din fiecare țară de pe glob vor fi conduse să urmeze exemplul ei.” Testimonies, volumul 6, 18.
“Foreign nations will follow the example of the United States. Though she leads out, yet the same crisis will come upon our people in all parts of the world.” Testimonies, volume 6, 395.
„Străine neamuri vor urma exemplul Statelor Unite. Deși ea merge înainte, totuși aceeași criză va veni asupra poporului nostru în toate părțile lumii.” Mărturii, volumul 6, 395.
The great test for the people of God, occurs before the Sunday law, for at the Sunday law probation closes for Seventh-day Adventists. The test is represented as the formation of the image of the beast, and the image of the beast is the combination of church and state, with the church in control of the relationship. Just as the Protestants became a daughter of Rome in 1844, and a daughter is the image of her mother, the apostate Protestants will accomplish a parallel work in the last days, for Jesus always illustrates the end of a thing with the beginning of a thing.
Marele test pentru poporul lui Dumnezeu are loc înainte de legea duminicală, căci la legea duminicală timpul de probă se încheie pentru adventiștii de ziua a șaptea. Testul este reprezentat ca formarea chipului fiarei, iar chipul fiarei este unirea dintre biserică și stat, cu biserica deținând controlul asupra acestei relații. Așa cum protestanții au devenit o fiică a Romei în 1844, iar o fiică este chipul mamei sale, tot astfel protestanții apostați vor împlini o lucrare paralelă în zilele de pe urmă, căci Isus ilustrează întotdeauna sfârșitul unui lucru prin începutul unui lucru.
The history represented by the “league” of verse twenty-three of Daniel chapter eleven, represented a professed apostate people of the glorious land reaching out to form a union with Rome. 161 BC to 158 BC represents the formation of the image of the beast that culminates at the Sunday law.
Istoria reprezentată de „alianța” din versetul douăzeci și trei al capitolului unsprezece din Daniel reprezenta un popor apostat de profesiune din țara cea slăvită, care se întindea pentru a forma o uniune cu Roma. Perioada 161 î.Hr. până în 158 î.Hr. reprezintă formarea icoanei fiarei care culminează cu legea duminicală.
We will continue this study in the next article.
Vom continua acest studiu în articolul următor.
“But what is the ‘image to the beast’? and how is it to be formed? The image is made by the two-horned beast, and is an image to the beast. It is also called an image of the beast. Then to learn what the image is like and how it is to be formed we must study the characteristics of the beast itself—the papacy.
„Dar ce este «chipul fiarei»? și cum urmează să fie făcut? Chipul este făcut de fiara cu două coarne și este un chip al fiarei. El este numit, de asemenea, chipul fiarei. Așadar, pentru a înțelege cum este chipul și cum urmează să fie făcut, trebuie să cercetăm caracteristicile fiarei însăși — papalitatea.
“When the early church became corrupted by departing from the simplicity of the gospel and accepting heathen rites and customs, she lost the Spirit and power of God; and in order to control the consciences of the people, she sought the support of the secular power. The result was the papacy, a church that controlled the power of the state and employed it to further her own ends, especially for the punishment of ‘heresy.’ In order for the United States to form an image of the beast, the religious power must so control the civil government that the authority of the state will also be employed by the church to accomplish her own ends.” The Great Controversy, 443.
“Când biserica primară s-a corupt prin îndepărtarea de simplitatea Evangheliei și prin acceptarea ritualurilor și obiceiurilor păgâne, ea a pierdut Duhul și puterea lui Dumnezeu; iar pentru a controla conștiințele oamenilor, a căutat sprijinul puterii seculare. Rezultatul a fost papalitatea, o biserică ce controla puterea statului și o folosea pentru a-și promova propriile scopuri, în special pentru pedepsirea «ereziei». Pentru ca Statele Unite să formeze un chip al fiarei, puterea religioasă trebuie să controleze într-o asemenea măsură guvernarea civilă, încât autoritatea statului să fie de asemenea folosită de biserică pentru a-și împlini propriile scopuri.” The Great Controversy, 443.