The Book of Daniel - Number Two-Hundred

Na în ziua aceea va fi o rădăcină a lui Iesei, care va sta ca un steag pentru popoare; la ea vor căuta neamurile, și odihna lui va fi glorioasă. Și se va întâmpla în ziua aceea că Domnul Își va întinde mâna din nou, a doua oară, ca să recupereze rămășița poporului Său, care va mai rămâne, din Asiria, și din Egipt, și din Patros, și din Cuș, și din Elam, și din Șinear, și din Hamat, și din ostroavele mării. Și va înălța un steag pentru națiuni și îi va aduna pe surghiuniții lui Israel și îi va strânge laolaltă pe cei risipiți ai lui Iuda din cele patru colțuri ale pământului. De asemenea, pizma lui Efraim va pieri, și potrivnicii lui Iuda vor fi nimiciți: Efraim nu va mai pizmui pe Iuda, și Iuda nu-l va mai asupri pe Efraim. Isaia 11:10–13.

„Փորձություններ պիտի գան Աստծու ժողովրդի վրա, և որոմները պիտի բաժանվեն ցորենից։ Բայց թող Եփրայիմը այլևս չնախանձի Հուդային, և Հուդան այլևս չնեղի Եփրայիմին։ Բարի, քնքուշ, կարեկից խոսքերը պիտի բխեն սրբագործված սրտերից ու շուրթերից։ Անհրաժեշտ է, որ մենք միացած լինենք, և եթե բոլորս որոնենք Քրիստոսի հեզությունն ու խոնարհությունը, ապա կունենանք Քրիստոսի միտքը, և կլինի հոգու միություն»։ Review and Herald, March 19, 1895.

“Dar în perioada de îndoială și nesiguranță care a urmat dezamăgirii, mulți dintre credincioșii adventiști au renunțat la credința lor. Au apărut neînțelegeri și dezbinări.... Astfel, lucrarea a fost împiedicată, iar lumea a fost lăsată în întuneric. Dacă întregul corp adventist s-ar fi unit în jurul poruncilor lui Dumnezeu și al credinței lui Isus, cât de cu totul diferită ar fi fost istoria noastră!”

„Não era vontade de Deus que a vinda de Cristo fosse assim retardada. Deus não intentou que o Seu povo, Israel, vagueasse quarenta anos no deserto. Prometeu conduzi-los diretamente à terra de Canaã e ali estabelecê-los como um povo santo, saudável e feliz. Mas aqueles a quem primeiramente foi anunciada não entraram ‘por causa da incredulidade’ (Hebreus 3:19). O coração deles estava cheio de murmuração, rebelião e ódio, e Ele não pôde cumprir com eles o Seu concerto.

„Timp de patruzeci de ani, necredința, cârtirea și răzvrătirea au ținut pe vechiul Israel afară din țara Canaanului. Aceleași păcate au întârziat intrarea Israelului modern în Canaanul ceresc. În niciunul dintre aceste cazuri făgăduințele lui Dumnezeu nu au fost de vină. Necredința, spiritul lumesc, lipsa de consacrare și vrajba dintre cei ce mărturisesc că sunt poporul Domnului sunt cele care ne-au ținut atâția ani în această lume a păcatului și a durerii.” Solii alese, cartea 1, 68, 69.

Iar când a venit ziua Sabatului, a început să învețe în sinagogă; și mulți, auzindu-L, se mirau, zicând: „De unde are omul acesta aceste lucruri? Și ce fel de înțelepciune este aceasta care I-a fost dată, de se fac chiar asemenea lucrări puternice prin mâinile Lui?” Marcu 6:2.

A cărui lopată de vânturat este în mâna Lui, și Își va curăți cu desăvârșire aria și Își va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arde cu foc nestins. Matei 3:12.

Și am văzut un alt înger puternic coborându-se din cer, învăluit într-un nor; deasupra capului său era curcubeul, iar fața lui era ca soarele, și picioarele lui ca niște stâlpi de foc. În mâna lui avea o cărticică deschisă; și și-a pus piciorul drept pe mare, iar pe cel stâng pe pământ. Apocalipsa 10:1, 2.

„Am văzut că diagrama din 1843 a fost călăuzită de mâna Domnului și că nu trebuia să fie modificată; că cifrele erau așa cum le voia El; că mâna Sa era deasupra ei și a ascuns o greșeală în unele dintre cifre, astfel încât nimeni nu a putut să o vadă, până când mâna Sa a fost îndepărtată.” Early Writings, 74.

„Acei credincioși, dezamăgiți, care nu puteau înțelege de ce Domnul lor nu venise, nu au fost lăsați în întuneric. Din nou au fost călăuziți la Bibliile lor pentru a cerceta perioadele profetice. Mâna Domnului a fost îndepărtată de peste cifre, iar greșeala a fost explicată. Ei au văzut că perioadele profetice se întindeau până în 1844 și că aceleași dovezi pe care le prezentaseră pentru a arăta că perioadele profetice se încheiau în 1843 dovedeau că ele urmau să se termine în 1844.” Scrieri timpurii, 237.

Și îngerul pe care l-am văzut stând pe mare și pe pământ și-a ridicat mâna spre cer și a jurat pe Cel ce trăiește în vecii vecilor, care a creat cerul și cele ce sunt în el, și pământul și cele ce sunt pe el, și marea și cele ce sunt în ea, că nu va mai fi timp. Apocalipsa 10:5, 6.

Iată, Eu stau la ușă și bat; dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el cu Mine. Apocalipsa 3:20.

„Dacă adventiștii, după marea dezamăgire din 1844, și-ar fi păstrat cu tărie credința și ar fi mers înainte în unitate, urmând providența călăuzitoare a lui Dumnezeu, primind solia celui de-al treilea înger și proclamând-o lumii în puterea Duhului Sfânt, ar fi văzut mântuirea lui Dumnezeu; Domnul ar fi lucrat cu putere împreună cu eforturile lor, lucrarea ar fi fost încheiată, iar Hristos ar fi venit până acum ca să-Și primească poporul la răsplata lui. Dar, în perioada de îndoială și nesiguranță care a urmat dezamăgirii, mulți dintre credincioșii adventiști au renunțat la credința lor.... Astfel, lucrarea a fost împiedicată, iar lumea a fost lăsată în întuneric. Dacă întregul corp adventist s-ar fi unit asupra poruncilor lui Dumnezeu și a credinței lui Isus, cât de mult diferită ar fi fost istoria noastră!” Evanghelizare, 695.

„În 23 septembrie, Domnul mi-a arătat că Și-a întins mâna a doua oară ca să recupereze rămășița poporului Său și că eforturile trebuie dublate în acest timp al adunării. În timpul împrăștierii, Israel a fost lovit și sfâșiat; dar acum, în timpul adunării, Dumnezeu va vindeca și va lega rănile poporului Său. În timpul împrăștierii, eforturile depuse pentru răspândirea adevărului au avut doar puțin efect, au realizat puțin sau nimic; dar în timpul adunării, când Dumnezeu Și-a pus mâna ca să-Și adune poporul, eforturile de a răspândi adevărul își vor avea efectul urmărit. Toți ar trebui să fie uniți și plini de zel în lucrare. Am văzut că era o rușine ca vreunii să facă referire la timpul împrăștierii pentru exemple care să ne conducă acum, în timpul adunării; căci dacă Dumnezeu nu face mai mult pentru noi acum decât a făcut atunci, Israel nu va fi niciodată adunat. Este tot atât de necesar ca adevărul să fie publicat într-o hârtie, pe cât este de necesar să fie predicat.” Review and Herald, 1 noiembrie 1850.

„Vor bisericile să ia seama la solia Laodiceei? Se vor pocăi sau, în pofida faptului că cea mai solemnă solie a adevărului — solia îngerului al treilea — este proclamată lumii, vor continua în păcat? Aceasta este ultima solie de îndurare, ultima avertizare pentru o lume căzută. Dacă biserica lui Dumnezeu devine căldicică, ea nu mai stă în favoarea lui Dumnezeu decât stau bisericile care sunt înfățișate ca fiind căzute și devenite locaș al demonilor, adăpost al oricărui duh necurat și închisoare a oricărei păsări necurate și urâte. Cei care au avut ocazii să audă și să primească adevărul și care s-au unit cu Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea, numindu-se poporul lui Dumnezeu păzitor al poruncilor, și totuși nu au mai multă vigoare și consacrare față de Dumnezeu decât au bisericile cu numele, vor primi plăgile lui Dumnezeu tot atât de sigur ca și bisericile care se împotrivesc Legii lui Dumnezeu. Numai aceia care sunt sfințiți prin adevăr vor alcătui familia împărătească în locașurile cerești pe care Hristos S-a dus să le pregătească pentru cei care Îl iubesc și păzesc poruncile Lui.

„Cel ce zice: «Îl cunosc», și nu păzește poruncile Lui este un mincinos, și adevărul nu este în el” [1 Ioan 2:4]. Aceasta îi include pe toți cei care pretind că au o cunoaștere a lui Dumnezeu și că păzesc poruncile Lui, dar care nu dovedesc aceasta prin fapte bune. Ei vor primi după faptele lor. „Oricine rămâne în El nu păcătuiește; oricine păcătuiește nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut” [1 Ioan 3:6]. Aceasta este adresată tuturor membrilor bisericii, inclusiv membrilor bisericilor adventiste de ziua a șaptea. „Copilașilor, nimeni să nu vă înșele: cine face neprihănirea este neprihănit, după cum și El este neprihănit. Cine săvârșește păcatul este de la diavolul, căci diavolul păcătuiește de la început. Pentru aceasta S-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să nimicească lucrările diavolului. Oricine este născut din Dumnezeu nu săvârșește păcat, pentru că sămânța Lui rămâne în el; și nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu. Prin aceasta se arată copiii lui Dumnezeu și copiii diavolului: oricine nu face neprihănirea nu este de la Dumnezeu, nici cel ce nu iubește pe fratele său” [1 Ioan 3:7–10].

„Toți cei care pretind că sunt adventiști păzitori ai Sabatului și totuși continuă în păcat sunt mincinoși înaintea lui Dumnezeu. Calea lor păcătoasă lucrează împotriva lucrării lui Dumnezeu. Ei îi conduc pe alții în păcat. Cuvântul vine de la Dumnezeu către fiecare membru al bisericilor noastre: «Și faceți cărări drepte pentru picioarele voastre, pentru ca cel șchiop să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat. Urmăriți pacea cu toți și sfințirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul; veghind cu luare-aminte ca nimeni să nu rămână lipsit de harul lui Dumnezeu; ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare și mulți să fie întinați prin ea; să nu fie între voi niciun curvar sau om profan, ca Esau, care pentru o singură îmbucătură de mâncare și-a vândut dreptul de întâi născut. Căci știți că mai pe urmă, când a vrut să moștenească binecuvântarea, a fost lepădat; fiindcă, deși a căutat-o cu lacrimi, n-a găsit loc pentru pocăință» [Evrei 12:13–17].”

„Aceasta se aplică multora care pretind că cred adevărul. În loc să renunțe la practicile lor pofticioase, ei se aventurează mai departe pe o cale greșită de educație, sub sofismele înșelătoare ale lui Satana. Păcatul nu este deosebit ca fiind păcătos. Chiar conștiințele lor sunt întinate, inimile lor sunt corupte, până și gândurile le sunt necurmat stricate. Satana îi folosește ca momeli pentru a ademeni sufletele la practici necurate, care întinează întreaga ființă. «Cine a nesocotit Legea lui Moise [care era Legea lui Dumnezeu] este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori: Cu cât mai aspră pedeapsă, socotiți voi, va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va socoti ca un lucru necurat sângele legământului, cu care a fost sfințit, și va batjocori pe Duhul harului? Căci știm cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti”, zice Domnul. Și iarăși: „Domnul va judeca pe poporul Său.” Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu» [Evrei 10:28–31].” Manuscript Releases, volumul 19, 176, 177.