The writing on the wall, and Daniel’s interpretation to Belshazzar, represents the final pronouncement against both the apostate Republican horn and the apostate Protestant horn of the United States. The beginning history of both the founding fathers of the United States and the pioneers of Adventism are clearly recorded, yet the lessons and warnings contained therein have been set aside over “four generations”. Belshazzar perfectly represents this truth.

Inscripția de pe zid și tâlcuirea lui Daniel adresată lui Belșațar reprezintă pronunțarea finală împotriva atât a cornului republican apostat, cât și a cornului protestant apostat al Statelor Unite. Istoria de început atât a părinților fondatori ai Statelor Unite, cât și a pionierilor adventismului este consemnată cu claritate, totuși lecțiile și avertismentele cuprinse în aceasta au fost puse deoparte de-a lungul a „patru generații”. Belșațar reprezintă în chip desăvârșit acest adevăr.

It is not necessary to define a precise period of time to decide what a generation amounts to, for God’s Word never fails, and it speaks directly that it is in the fourth generation when God closes up the books on nations who have rebelled against His revealed will.

Nu este necesar să se definească o perioadă precisă de timp pentru a hotărî ce înseamnă o generație, căci Cuvântul lui Dumnezeu nu dă greș niciodată și afirmă limpede că în a patra generație Dumnezeu încheie socotelile cu neamurile care s-au răzvrătit împotriva voii Sale descoperite.

And God spake all these words, saying, I am the Lord thy God, which have brought thee out of the land of Egypt, out of the house of bondage. Thou shalt have no other gods before me. Thou shalt not make unto thee any graven image, or any likeness of anything that is in heaven above, or that is in the earth beneath, or that is in the water under the earth: Thou shalt not bow down thyself to them, nor serve them: for I the Lord thy God am a jealous God, visiting the iniquity of the fathers upon the children unto the third and fourth generation of them that hate me; And showing mercy unto thousands of them that love me, and keep my commandments. Exodus 20:1.

Și Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte, zicând: Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-am scos din țara Egiptului, din casa robiei. Să nu ai alți dumnezei înaintea Mea. Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a vreunui lucru care este sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele de sub pământ. Să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești; căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinților în copii până la al treilea și al patrulea neam al celor ce Mă urăsc; și Îmi arăt mila față de mii de generații ale celor ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele. Exodul 20:1.

In the final generation, and therefore the prophetic “fourth generation” of ancient Israel, both John the Baptist and Christ identified that generation, as a generation of vipers.

În generația finală și, prin urmare, în „a patra generație” profetică a vechiului Israel, atât Ioan Botezătorul, cât și Hristos au identificat acea generație drept o generație de vipere.

O generation of vipers, how can ye, being evil, speak good things? for out of the abundance of the heart the mouth speaketh. A good man out of the good treasure of the heart bringeth forth good things: and an evil man out of the evil treasure bringeth forth evil things. But I say unto you, That every idle word that men shall speak, they shall give account thereof in the day of judgment. For by thy words thou shalt be justified, and by thy words thou shalt be condemned. Matthew 12:34–37.

O, neam de vipere, cum puteți voi, fiind răi, să spuneți lucruri bune? Căci din prisosul inimii vorbește gura. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii; iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea. Dar Eu vă spun că, pentru orice cuvânt nefolositor pe care-l vor rosti oamenii, vor da socoteală în ziua judecății. Căci prin cuvintele tale vei fi îndreptățit și prin cuvintele tale vei fi osândit. Matei 12:34–37.

In the final generation of the earth beast, it speaks as a dragon (a viper). From 1863, through until the Sunday law, the Republican horn has turned away from the Constitution of the United States. The blessings that God bestowed upon the nation turned the hearts of the citizens and leaders away from their responsibility to protect the principles that produced the wealth and affluence they had come to enjoy, and they forgot the motivation that directed the founding fathers in producing the sacred document that produced the wealth and affluence that they thereafter allowed to seduce them. They not only forgot the purpose of the sacred document, but they also forgot their responsibility to preserve the principles contained within the document.

În ultima generație a fiarei pământului, ea vorbește ca un balaur (o viperă). Din 1863 și până la legea duminicală, cornul republican s-a abătut de la Constituția Statelor Unite. Binecuvântările pe care Dumnezeu le-a revărsat asupra națiunii au întors inimile cetățenilor și ale conducătorilor de la responsabilitatea lor de a ocroti principiile care au produs bogăția și prosperitatea de care ajunseseră să se bucure, iar ei au uitat motivația care i-a călăuzit pe părinții fondatori în alcătuirea documentului sacru ce a dat naștere bogăției și prosperității prin care, mai apoi, s-au lăsat ademeniți. Ei nu numai că au uitat scopul documentului sacru, ci au uitat și responsabilitatea lor de a păstra principiile cuprinse în acel document.

From 1863, through until the Sunday law, the true Protestant horn (Adventism), has turned away from its foundational truths established by God through the ministry of William Miller. The blessings that God bestowed upon Adventism, turned the hearts of the citizens and leaders away from their responsibility to protect the principles that produced the spiritual wealth they had come to enjoy, and they forgot the purpose of the pioneers in producing the message represented upon the two sacred charts, that was designed to establish the prophetic wealth they were to guard and proclaim.

De la 1863 şi până la legea duminicală, adevăratul corn protestant (Adventismul) s-a abătut de la adevărurile sale fundamentale, stabilite de Dumnezeu prin lucrarea lui William Miller. Binecuvântările pe care Dumnezeu le-a revărsat asupra Adventismului au întors inimile cetăţenilor şi ale conducătorilor de la responsabilitatea lor de a ocroti principiile care au produs bogăţia spirituală de care ajunseseră să se bucure, iar ei au uitat scopul pionierilor în alcătuirea soliei reprezentate pe cele două hărţi sacre, care fusese menită să statornicească bogăţia profetică pe care trebuiau s-o păzească şi s-o proclame.

When the Lord entered into covenant with ancient Israel at Mount Sinai, He provided two sacred tables containing His ten laws, that were to be the symbol of His covenant relationship with His people. When He instituted the annual festivals, He directed that at Pentecost there was to be an offering of two loaves, that were to be lifted up. The wave offering of the two loaves was the only offering in the sanctuary service that was to have leaven (a symbol of human sin, malice, wickedness and hypocrisy), included in its preparation.

Atunci când Domnul a intrat în legământ cu vechiul Israel la Muntele Sinai, El a dat două table sfinte care conțineau cele zece porunci ale Sale, menite să fie simbolul relației Sale de legământ cu poporul Său. Când a instituit sărbătorile anuale, El a poruncit ca la Cincizecime să fie adusă o jertfă din două pâini, care trebuiau să fie înălțate. Jertfa legănată a celor două pâini era singura jertfă din serviciul sanctuarului care trebuia să aibă în pregătirea ei aluat (un simbol al păcatului omenesc, al răutății, al nelegiuirii și al fățărniciei).

Your glorying is not good. Know ye not that a little leaven leaveneth the whole lump? Purge out therefore the old leaven, that ye may be a new lump, as ye are unleavened. For even Christ our passover is sacrificed for us: Therefore let us keep the feast, not with old leaven, neither with the leaven of malice and wickedness; but with the unleavened bread of sincerity and truth. 1 Corinthians 5:6–8.

Nimwemerekwa si byiza. Ntimuzi ko akazimbu gatoya kazimbura ifu ryose? Nuko nimukureho akazimbu ka kera, kugira ngo mube ifu rishya, nk’uko mutagira akazimbu. Kuko Kristo Pasika yacu yamaze gutambwa ku bwacu. Nuko rero tujye dukomeza umunsi mukuru, tutawukomezanya akazimbu ka kera, cyangwa akazimbu k’ubugome n’ubwickedness; ahubwo tuwukomezanye imigati idafite akazimbu y’umutima utaryarya n’ukuri. 1 Abakorinto 5:6–8.

In the mean time, when there were gathered together an innumerable multitude of people, insomuch that they trode one upon another, he began to say unto his disciples first of all, Beware ye of the leaven of the Pharisees, which is hypocrisy. Luke 12:1.

În acest timp, când se adunase o mulțime nenumărată de oameni, încât se călcau unii pe alții, El a început să spună mai întâi ucenicilor Săi: Păziți-vă de aluatul fariseilor, care este fățărnicia. Luca 12:1.

The two wave loaves that were lifted up as a wave offering, were the symbol of the ensign of the one hundred and forty-four thousand, who, though sinners, had, through the power of God, purged out their leaven of malice, wickedness and hypocrisy. The leaven that was in the loaves represented men (sinners), who had overcome sin through the purification process represented as being “baked” by the furnace fire of the messenger of the covenant in Malachi chapter three. The loaves also represented the “bread of heaven”, for when offered, they were to be lifted up to heaven as a wave offering.

Cele două pâini legănate, care au fost înălțate ca dar legănat, erau simbolul steagului celor o sută patruzeci și patru de mii, care, deși păcătoși, își curățiseră, prin puterea lui Dumnezeu, aluatul de răutate, nelegiuire și fățărnicie. Aluatul care era în pâini îi reprezenta pe oameni (păcătoșii) care biruiseră păcatul prin procesul de curățire înfățișat ca fiind „copți” de focul cuptorului solului legământului din capitolul trei al cărții lui Maleahi. Pâinile reprezentau, de asemenea, „pâinea cerului”, căci, atunci când erau aduse, trebuiau să fie înălțate spre cer ca dar legănat.

At Pentecost, when the fulfillment of the typification of the two loaves that had been offered through the years at the Pentecostal festival arrived, Christ’s disciples began the work of calling another group (the second loaf) out from the Gentile world. There would then be two loaves that were both purified from sin (leaven).

La Cincizecime, când a sosit împlinirea prefigurării celor două pâini care fuseseră aduse de-a lungul anilor la sărbătoarea Cincizecimii, ucenicii lui Hristos au început lucrarea de chemare a unui alt grup (a doua pâine) din lumea neamurilor. Aveau să existe atunci două pâini, amândouă curățite de păcat (aluat).

The two tables of the Ten Commandments became the symbol of the covenant relationship of ancient Israel, and the two wave loaves represent the covenant relationship with the early Christian church. In the beginning of the history of the earth beast, the two sacred tables of Habakkuk were given as the symbol of the covenant relationship of modern Israel, the true Protestant horn, just as the sacred Constitution was given to the Republican horn. The Lord is now calling the one hundred and forty-four thousand to stand up as a mighty army, and when they do, they will be lifted up as a wave offering (ensign) as they are thrown into the furnace heated seven times hotter.

Cele două table ale Celor Zece Porunci au devenit simbolul relației de legământ a Israelului din vechime, iar cele două pâini legănate reprezintă relația de legământ cu biserica creștină timpurie. La începutul istoriei fiarei care se ridică din pământ, cele două table sacre din Habacuc au fost date ca simbol al relației de legământ a Israelului modern, adevăratul corn protestant, întocmai cum Constituția sacră a fost dată cornului republican. Domnul îi cheamă acum pe cei o sută patruzeci și patru de mii să se ridice ca o oaste puternică, iar când vor face aceasta, ei vor fi înălțați ca un dar legănat (steag), în timp ce vor fi aruncați în cuptorul încins de șapte ori mai mult.

That ensign represents the law of the Ten Commandments, it also represents those who walk in the furnace fire with the living Bread of Heaven beside them, and also those who uphold the foundational teachings symbolized on Habakkuk’s two sacred tables. Those emblems are all represented in the two witnesses of Revelation chapter eleven.

Icoana aceea reprezintă Legea celor Zece Porunci; de asemenea, îi reprezintă pe aceia care umblă în cuptorul de foc având alături de ei Pâinea cea vie din Cer și, totodată, pe aceia care susțin învățăturile de temelie simbolizate pe cele două table sacre ale lui Habacuc. Toate aceste simboluri sunt reprezentate în cei doi martori din capitolul unsprezece al cărții Apocalipsa.

Belshazzar’s judgment represents the testimony against both horns of the earth beast. In the time of that judgment, there was one woman (a church), that understood that the only man in the kingdom that could recognize and interpret the handwriting was Daniel.

Judecata lui Belșațar reprezintă mărturia împotriva ambelor coarne ale fiarei pământului. În vremea acelei judecăți, era o femeie (o biserică) care înțelegea că singurul om din împărăție care putea recunoaște și tâlcui scrierea era Daniel.

And I have heard of thee, that thou canst make interpretations, and dissolve doubts: now if thou canst read the writing, and make known to me the interpretation thereof, thou shalt be clothed with scarlet, and have a chain of gold about thy neck, and shalt be the third ruler in the kingdom. Then Daniel answered and said before the king, Let thy gifts be to thyself, and give thy rewards to another; yet I will read the writing unto the king, and make known to him the interpretation.

Şi am auzit despre tine că poţi da tâlcuiri şi dezlega nedumeriri; acum, dacă poţi citi scrierea şi-mi poţi face cunoscută tâlcuirea ei, vei fi îmbrăcat în purpură, vei avea la gât un lanţ de aur şi vei fi al treilea stăpânitor în împărăţie. Atunci Daniel a răspuns şi a zis înaintea împăratului: Darurile tale să rămână ale tale, iar răsplătirile tale dă-le altuia; totuşi, voi citi împăratului scrierea şi-i voi face cunoscută tâlcuirea.

O thou king, the most high God gave Nebuchadnezzar thy father a kingdom, and majesty, and glory, and honour: And for the majesty that he gave him, all people, nations, and languages, trembled and feared before him: whom he would he slew; and whom he would he kept alive; and whom he would he set up; and whom he would he put down. But when his heart was lifted up, and his mind hardened in pride, he was deposed from his kingly throne, and they took his glory from him: And he was driven from the sons of men; and his heart was made like the beasts, and his dwelling was with the wild asses: they fed him with grass like oxen, and his body was wet with the dew of heaven; till he knew that the most high God ruled in the kingdom of men, and that he appointeth over it whomsoever he will.

O, împărate, Dumnezeul Cel Preaînalt i-a dat lui Nebucadnețar, tatăl tău, o împărăție, măreție, slavă și cinste. Și, din pricina măreției pe care i-a dat-o, toate popoarele, neamurile și limbile tremurau și se temeau înaintea lui: pe cine voia, îl omora; și pe cine voia, îl lăsa în viață; și pe cine voia, îl înălța; și pe cine voia, îl cobora. Dar când i s-a înălțat inima și i s-a împietrit duhul în mândrie, a fost coborât de pe tronul său împărătesc și i s-a luat slava. Și a fost izgonit din mijlocul fiilor oamenilor; și inima i s-a făcut asemenea fiarelor, iar locuința lui a fost cu măgarii sălbatici: l-au hrănit cu iarbă ca pe boi, și trupul i-a fost udat de roua cerului, până a cunoscut că Dumnezeul Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și că pune peste ea pe oricine voiește El.

And thou his son, O Belshazzar, hast not humbled thine heart, though thou knewest all this; But hast lifted up thyself against the Lord of heaven; and they have brought the vessels of his house before thee, and thou, and thy lords, thy wives, and thy concubines, have drunk wine in them; and thou hast praised the gods of silver, and gold, of brass, iron, wood, and stone, which see not, nor hear, nor know: and the God in whose hand thy breath is, and whose are all thy ways, hast thou not glorified: Then was the part of the hand sent from him; and this writing was written. And this is the writing that was written, MENE, MENE, TEKEL, UPHARSIN. This is the interpretation of the thing: MENE; God hath numbered thy kingdom, and finished it. TEKEL; Thou art weighed in the balances, and art found wanting. PERES; Thy kingdom is divided, and given to the Medes and Persians.

I ti, sine njegov, o Baltazare, nisi ponizio srce svoje, premda si sve ovo znao; nego si se podigao protiv Gospoda nebeskoga; i donesoše pred tebe sudove doma njegova, i ti, i velikaši tvoji, žene tvoje i inoče tvoje, pili ste vino iz njih; i hvalio si bogove od srebra i zlata, od mjedi, gvožđa, drveta i kamena, koji ne vide, niti čuju, niti znaju; a Boga, u čijoj je ruci dah tvoj i čiji su svi putovi tvoji, nisi proslavio. Tada bi poslan od njega dio ruke, i ovo pismo bi napisano. A ovo je pismo što bi napisano: MENE, MENE, TEKEL, UPHARSIN. Ovo je značenje te riječi: MENE — Bog je izbrojao carstvo tvoje i učinio mu kraj. TEKEL — izvagan si na mjerilima i nađen si lak. PERES — carstvo tvoje razdijeljeno je i dano Midjanima i Persijancima.

Then commanded Belshazzar, and they clothed Daniel with scarlet, and put a chain of gold about his neck, and made a proclamation concerning him, that he should be the third ruler in the kingdom. In that night was Belshazzar the king of the Chaldeans slain. And Darius the Median took the kingdom, being about threescore and two years old. Daniel 5:16–31.

Apoi a poruncit Belșațar, și l-au îmbrăcat pe Daniel în purpură, i-au pus un lanț de aur la gât și au vestit despre el că va fi al treilea stăpânitor în împărăție. În aceeași noapte, Belșațar, împăratul caldeenilor, a fost ucis. Și Darius Medul a luat împărăția, fiind în vârstă de aproape șaizeci și doi de ani. Daniel 5:16–31.

At the Sunday law in the United States the cup of iniquity and the cup of probationary time will be full, for the nation and for the apostate Republican horn and the apostate Protestant horn, for God will have “numbered” (the sixth) “kingdom, and finished it.” Both horns, and the nation will have been “weighed in the balances” (of the judgment taking place in the sanctuary) “and found wanting”. The United States will then be “divided,” as civil war and despotism ensues, and then be given to the seventh and eighth kingdoms of Bible prophecy.

La legea duminicală din Statele Unite, cupa nelegiuirii și cupa timpului de probă vor fi pline, pentru națiune și pentru cornul republican apostat și cornul protestant apostat, căci Dumnezeu va fi „numărat” (a șasea) „împărăție și i-a pus capăt”. Ambele coarne, precum și națiunea, vor fi fost „cântărite în cumpănă” (a judecății care are loc în sanctuar) „și găsite prea ușoare”. Statele Unite vor fi atunci „împărțite”, pe măsură ce urmează războiul civil și despotismul, și apoi vor fi date celei de-a șaptea și celei de-a opta împărății din profeția biblică.

“Of the Amorites the Lord said: ‘In the fourth generation they shall come hither again: for the iniquity of the Amorites is not yet full.’ Although this nation was conspicuous because of its idolatry and corruption, it had not yet filled up the cup of its iniquity, and God would not give command for its utter destruction. The people were to see the divine power manifested in a marked manner, that they might be left without excuse. The compassionate Creator was willing to bear with their iniquity until the fourth generation. Then, if no change was seen for the better, His judgments were to fall upon them.

„Despre amoriți Domnul a spus: «În al patrulea neam se vor întoarce aici, căci nelegiuirea amoriților nu și-a atins încă deplina măsură.» Deși acest neam se făcea remarcat prin idolatria și corupția sa, el nu umpluse încă paharul nelegiuirii sale, iar Dumnezeu nu avea să dea poruncă pentru nimicirea lui deplină. Poporul trebuia să vadă puterea divină manifestată într-un mod deosebit, pentru ca să rămână fără scuză. Creatorul plin de compasiune era dispus să le îngăduie nelegiuirea până la al patrulea neam. Apoi, dacă nu se vedea nicio schimbare în bine, judecățile Sale aveau să cadă asupra lor.”

“With unerring accuracy the Infinite One still keeps an account with all nations. While His mercy is tendered with calls to repentance, this account will remain open; but when the figures reach a certain amount which God has fixed, the ministry of His wrath commences. The account is closed. Divine patience ceases. There is no more pleading of mercy in their behalf.

„Cu o exactitate infailibilă, Cel Infinit încă ține socoteala tuturor națiunilor. În timp ce mila Sa este oferită prin chemări la pocăință, această socoteală va rămâne deschisă; dar când cifrele ajung la o anumită măsură pe care Dumnezeu a stabilit-o, începe lucrarea mâniei Sale. Socoteala este închisă. Răbdarea divină încetează. Nu mai există niciun apel al milei în favoarea lor.”

“The prophet, looking down the ages, had this time presented before his vision. The nations of this age have been the recipients of unprecedented mercies. The choicest of heaven’s blessings have been given them, but increased pride, covetousness, idolatry, contempt of God, and base ingratitude are written against them. They are fast closing up their account with God.

“Profetul, privind de-a lungul veacurilor, a avut acest timp înfățișat înaintea viziunii sale. Națiunile acestui veac au fost beneficiarele unor îndurări fără precedent. Cele mai alese dintre binecuvântările cerului le-au fost date, dar împotriva lor sunt scrise mândrie sporită, lăcomie, idolatrie, dispreț față de Dumnezeu și o josnică nerecunoștință. Ele își încheie cu repeziciune socoteala cu Dumnezeu.

“But that which causes me to tremble is the fact that those who have had the greatest light and privileges have become contaminated by the prevailing iniquity. Influenced by the unrighteous around them, many, even of those who profess the truth, have grown cold and are borne down by the strong current of evil. The universal scorn thrown upon true piety and holiness leads those who do not connect closely with God to lose their reverence for His law. If they were following the light and obeying the truth from the heart, this holy law would seem even more precious to them when thus despised and set aside. As the disrespect for God’s law becomes more manifest, the line of demarcation between its observers and the world becomes more distinct. Love for the divine precepts increases with one class according as contempt for them increases with another class.

„Dar ceea ce mă face să tremur este faptul că aceia care au avut cea mai mare lumină și cele mai mari privilegii au devenit contaminați de nelegiuirea dominantă. Influențați de cei nelegiuiți din jurul lor, mulți, chiar dintre aceia care mărturisesc adevărul, s-au răcit și sunt purtați de curentul puternic al răului. Disprețul general aruncat asupra adevăratei evlavii și sfințenii îi face pe aceia care nu se leagă strâns de Dumnezeu să-și piardă reverența față de Legea Sa. Dacă ar urma lumina și ar asculta de adevăr din inimă, această Lege sfântă li s-ar părea și mai prețioasă tocmai atunci când este astfel disprețuită și înlăturată. Pe măsură ce lipsa de respect față de Legea lui Dumnezeu devine tot mai vădită, linia de demarcație dintre păzitorii ei și lume devine tot mai distinctă. Dragostea pentru preceptele divine crește într-o clasă pe măsură ce disprețul față de ele crește într-o altă clasă.”

“The crisis is fast approaching. The rapidly swelling figures show that the time for God’s visitation has about come. Although loath to punish, nevertheless He will punish, and that speedily. Those who walk in the light will see signs of the approaching peril; but they are not to sit in quiet, unconcerned expectancy of the ruin, comforting themselves with the belief that God will shelter His people in the day of visitation. Far from it. They should realize that it is their duty to labor diligently to save others, looking with strong faith to God for help. ‘The effectual fervent prayer of a righteous man availeth much.’

„Criza se apropie cu repeziciune. Cifrele care cresc rapid arată că vremea cercetării lui Dumnezeu este aproape să sosească. Deși Se îndură să pedepsească, totuși El va pedepsi, și aceasta curând. Cei care umblă în lumină vor vedea semnele primejdiei care se apropie; dar ei nu trebuie să stea liniștiți, într-o așteptare nepăsătoare a pieirii, mângâindu-se cu credința că Dumnezeu Își va adăposti poporul în ziua cercetării. Nicidecum. Ei ar trebui să înțeleagă că este datoria lor să lucreze cu sârguință pentru a-i salva pe alții, privind cu credință puternică la Dumnezeu pentru ajutor. „Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.”

“The leaven of godliness has not entirely lost its power. At the time when the danger and depression of the church are greatest, the little company who are standing in the light will be sighing and crying for the abominations that are done in the land. But more especially will their prayers arise in behalf of the church because its members are doing after the manner of the world.

„Aluatul evlaviei nu și-a pierdut cu totul puterea. În vremea când primejdia și descurajarea bisericii sunt cele mai mari, mica grupă care stă în lumină va suspina și va striga din pricina urâciunilor care se săvârșesc în țară. Dar mai ales rugăciunile lor se vor înălța pentru biserică, deoarece membrii ei se poartă după felul lumii.

“The earnest prayers of this faithful few will not be in vain. When the Lord comes forth as an avenger, He will also come as a protector of all those who have preserved the faith in its purity and kept themselves unspotted from the world. It is at this time that God has promised to avenge His own elect which cry day and night unto Him, though He bear long with them.

„Rugăciunile stăruitoare ale acestei puține rămășițe credincioase nu vor fi zadarnice. Când Domnul Se va ridica ca răzbunător, El va veni totodată și ca ocrotitor al tuturor acelora care au păstrat credința în curăția ei și s-au păzit neîntinați de lume. Tocmai în acest timp Dumnezeu a făgăduit că va face dreptate aleșilor Săi, care strigă către El zi și noapte, deși multă vreme îi lasă să aștepte.”

“The command is: ‘Go through the midst of the city, through the midst of Jerusalem, and set a mark upon the foreheads of the men that sigh and that cry for all the abominations that be done in the midst thereof.’ These sighing, crying ones had been holding forth the words of life; they had reproved, counseled, and entreated. Some who had been dishonoring God repented and humbled their hearts before Him. But the glory of the Lord had departed from Israel; although many still continued the forms of religion, His power and presence were lacking.” Testimonies, volume 5, 208–210.

„Porunca este: «Treci prin mijlocul cetății, prin mijlocul Ierusalimului, și pune un semn pe frunțile bărbaților care suspină și care strigă din pricina tuturor urâciunilor care se săvârșesc în mijlocul ei.» Acești oameni care suspinau și strigau vestiseră cuvintele vieții; ei mustraseră, sfătuiseră și stăruiseră cu rugăminți. Unii care Îl dezonoraseră pe Dumnezeu s-au pocăit și și-au smerit inimile înaintea Lui. Dar slava Domnului se depărtase de la Israel; deși mulți continuau încă formele religiei, puterea și prezența Sa lipseau.” Testimonies, volumul 5, 208–210.

Those represented by Daniel as he stood before Belshazzar, who know the “Future for America“, will then receive Daniel’s “scarlet robe”, a “necklace of gold”, and be proclaimed as “the third ruler in the kingdom.” Scarlet is the sign and color of the first born, who receive a double portion of the Father’s inheritance, who are the one hundred and forty-four thousand.

Cei reprezentați de Daniel, așa cum stătea el înaintea lui Belșațar, care cunosc „Viitorul pentru America”, vor primi atunci „haina stacojie” a lui Daniel, „un lanț de aur” și vor fi proclamați „al treilea cârmuitor în împărăție”. Stacojiul este semnul și culoarea întâiului născut, care primește o parte îndoită din moștenirea Tatălui, care sunt cei o sută patruzeci și patru de mii.

These are they which were not defiled with women; for they are virgins. These are they which follow the Lamb whithersoever he goeth. These were redeemed from among men, being the firstfruits unto God and to the Lamb. Revelation 14:4.

Aceștia sunt cei ce nu s-au întinat cu femei, căci sunt feciori. Aceștia sunt cei ce urmează Mielul oriunde merge El. Aceștia au fost răscumpărați dintre oameni, fiind cele dintâi roade pentru Dumnezeu și pentru Mielul. Apocalipsa 14:4

Of the two loaves that are lifted up as an ensign, it is the first born (the first fruits), who has a scarlet thread placed upon their hand.

Dintre cele două pâini care sunt ridicate ca un semn, întâiul născut (cele dintâi roade) este cel căruia i se pune pe mână un fir stacojiu.

And it came to pass, when she travailed, that the one put out his hand: and the midwife took and bound upon his hand a scarlet thread, saying, This came out first. And it came to pass, as he drew back his hand, that, behold, his brother came out: and she said, How hast thou broken forth? this breach be upon thee: therefore his name was called Pharez. And afterward came out his brother, that had the scarlet thread upon his hand: and his name was called Zarah. Genesis 38:28–30.

Și s-a întâmplat că, pe când năștea, unul a scos mâna; și moașa a luat și i-a legat la mână un fir stacojiu, zicând: Acesta a ieșit întâi. Și s-a întâmplat că, după ce și-a tras înapoi mâna, iată că fratele său a ieșit; și ea a zis: Cum ți-ai făcut tu ieșire? Spărtura aceasta să fie asupra ta; de aceea i s-a pus numele Fares. Și după aceea a ieșit fratele său, care avea firul stacojiu la mână; și numele lui a fost Zara. Geneza 38:28–30.

The first mention of “scarlet” in the Scriptures is when “Zarah,” who is the first born, and whose name means ‘a rising light,’ came out first, from the twins that were fathered by Judah. The mother, Tamar (who had played the harlot), was the wife of Judah’s deceased, wicked son. Zarah, the ‘rising light,’ came from the tribe of Judah, and had a scarlet thread upon his hand. “Pharez” means to break out, and he represents those that break away from the papacy, and come out of Babylon during the Sunday law crisis.

첫째로 성경에서 “주홍색”이 언급되는 것은, 유다에게서 난 쌍둥이 가운데 맏아들이며 그 이름의 뜻이 ‘떠오르는 빛’인 “세라”가 먼저 나왔을 때이다. 그 어머니 다말은(창녀 노릇을 하였던 자로서) 유다의 죽은 악한 아들의 아내였다. ‘떠오르는 빛’인 세라는 유다 지파에서 나왔으며, 그의 손에는 주홍색 실이 매여 있었다. “베레스”는 터뜨리고 나오다는 뜻이며, 그는 교황권에서 떨어져 나와 일요일 법령 위기 동안 바벨론에서 나오는 자들을 대표한다.

The “scarlet line” was also the sign that protected the harlot of Jericho, when the city of Jericho was destroyed.

„Linia stacojie” a fost, de asemenea, semnul care a ocrotit-o pe desfrânata din Ierihon, atunci când cetatea Ierihonului a fost nimicită.

Behold, when we come into the land, thou shalt bind this line of scarlet thread in the window which thou didst let us down by: and thou shalt bring thy father, and thy mother, and thy brethren, and all thy father’s household, home unto thee. And it shall be, that whosoever shall go out of the doors of thy house into the street, his blood shall be upon his head, and we will be guiltless: and whosoever shall be with thee in the house, his blood shall be on our head, if any hand be upon him. And if thou utter this our business, then we will be quit of thine oath which thou hast made us to swear. And she said, According unto your words, so be it. And she sent them away, and they departed: and she bound the scarlet line in the window. Joshua 2:18–21.

Iată, când vom intra în țară, vei lega această sfoară de ață stacojie la fereastra prin care ne-ai coborât; și vei aduna la tine, în casă, pe tatăl tău, pe mama ta, pe frații tăi și toată casa tatălui tău. Și va fi așa: oricine va ieși pe ușile casei tale în uliță, sângele lui va fi asupra capului său, iar noi vom fi nevinovați; dar oricine va fi cu tine în casă, sângele lui va fi asupra capului nostru, dacă se va ridica vreo mână împotriva lui. Iar dacă vei da în vileag această treabă a noastră, atunci vom fi dezlegați de jurământul pe care ne-ai făcut să-l jurăm. Și ea a zis: După cuvintele voastre, așa să fie. Apoi i-a trimis să plece, și ei au plecat; și ea a legat funia stacojie la fereastră. Iosua 2:18–21.

Daniel’s scarlet garment identifies that he then represents the one hundred and forty-four thousand, the first of two wave loaves that are lifted up. As loaves of bread they represent the Bread of heaven, who was given a scarlet robe in the common hall on His way to the crucifixion. In Belshazzar’s banquet hall, which typified the common hall where Jesus was given a robe of scarlet, it is given to those that understand the crisis that is just ahead in the “Future for America”.

Scarletul veșmânt al lui Daniel arată că el îi reprezintă atunci pe cei o sută patruzeci și patru de mii, cea dintâi dintre cele două pâini legănate care sunt înălțate. Ca pâini, ele Îl reprezintă pe Pâinea cerului, căruia I s-a dat o mantie stacojie în pretoriu, pe drumul Său spre răstignire. În sala ospățului lui Belșațar, care preînchipuia pretoriul unde lui Isus I s-a dat o mantie stacojie, aceasta este dată acelora care înțeleg criza care stă chiar înainte, în „Future for America”.

Then the soldiers of the governor took Jesus into the common hall, and gathered unto him the whole band of soldiers. And they stripped him, and put on him a scarlet robe. Matthew 27:27, 28.

Apoi ostașii dregătorului L-au dus pe Isus în pretoriu și au adunat în jurul Lui toată cohorta. Și L-au dezbrăcat și I-au pus o mantie stacojie. Matei 27:27, 28.

The robe given to those represented by Daniel is Christ’s robe of righteousness, which is white.

Veșmântul dat celor reprezentați de Daniel este veșmântul alb al neprihănirii lui Hristos.

Let us be glad and rejoice, and give honour to him: for the marriage of the Lamb is come, and his wife hath made herself ready. And to her was granted that she should be arrayed in fine linen, clean and white: for the fine linen is the righteousness of saints. Revelation 19:7, 8.

Să ne bucurăm și să ne veselim și să-I dăm slavă; căci a venit nunta Mielului, și soția Lui s-a pregătit. Și i s-a dat să fie îmbrăcată în in subțire, curat și alb; căci inul subțire este neprihănirea sfinților. Apocalipsa 19:7, 8.

The robe given to those represented as Daniel is both scarlet and white, for their robes have been washed with fuller’s soap, by the fuller of Malachi chapter three, when he purifies the sons of Levi.

Veșmântul dat celor reprezentați prin Daniel este deopotrivă stacojiu și alb, căci veșmintele lor au fost spălate cu săpunul nălbitorului, de către nălbitorul din capitolul trei al lui Maleahi, când îi curățește pe fiii lui Levi.

But who may abide the day of his coming? and who shall stand when he appeareth? for he is like a refiner’s fire, and like fullers’ soap: And he shall sit as a refiner and purifier of silver: and he shall purify the sons of Levi, and purge them as gold and silver, that they may offer unto the Lord an offering in righteousness. Malachi 3:2, 3.

Ar cine poate îndura ziua venirii Lui? și cine va rămâne în picioare când Se va arăta? Căci El este ca focul topitorului și ca săpunul nălbitorului. El va ședea ca un topitor și curățitor de argint; îi va curăți pe fiii lui Levi și îi va lămuri cum se lămurește aurul și argintul, ca să aducă Domnului un dar de mâncare în neprihănire. Maleahi 3:2, 3.

The robe is white, but only because it was washed in the scarlet blood of the lamb.

Haina este albă, dar numai pentru că a fost spălată în sângele stacojiu al Mielului.

And from Jesus Christ, who is the faithful witness, and the first begotten of the dead, and the prince of the kings of the earth. Unto him that loved us, and washed us from our sins in his own blood, And hath made us kings and priests unto God and his Father; to him be glory and dominion for ever and ever. Amen. Revelation 1:5, 6.

Și de la Isus Hristos, care este martorul credincios, Cel întâi născut dintre cei morți și Domnul împăraților pământului. A Lui, care ne iubește și ne-a spălat de păcatele noastre în însuși sângele Său, și ne-a făcut împărați și preoți pentru Dumnezeu și Tatăl Său, a Lui să fie slava și stăpânirea în vecii vecilor. Amin. Apocalipsa 1:5, 6.

The first mention of a golden chain, is when Joseph is appointed to the leadership of Egypt.

Prima mențiune a unui lanț de aur apare atunci când Iosif este numit în conducerea Egiptului.

And Pharaoh said unto Joseph, See, I have set thee over all the land of Egypt. And Pharaoh took off his ring from his hand, and put it upon Joseph’s hand, and arrayed him in vestures of fine linen, and put a gold chain about his neck; And he made him to ride in the second chariot which he had; and they cried before him, Bow the knee: and he made him ruler over all the land of Egypt. And Pharaoh took off his ring from his hand, and put it upon Joseph’s hand, and arrayed him in vestures of fine linen, and put a gold chain about his neck. Genesis 41:41–43.

Và Pha-ra-ôn phán cùng Giô-sép rằng: Hãy xem, ta đã lập ngươi cai trị trên toàn cõi đất Ai Cập. Rồi Pha-ra-ôn cởi chiếc nhẫn khỏi tay mình, đeo vào tay Giô-sép, mặc cho người áo vải gai mịn, và đeo dây chuyền vàng nơi cổ người; lại cho người ngồi xe thứ nhì mà vua có, và người ta hô trước mặt người rằng: Hãy quỳ gối xuống! Như vậy, vua lập người làm kẻ cai trị trên toàn cõi đất Ai Cập. Và Pha-ra-ôn cởi chiếc nhẫn khỏi tay mình, đeo vào tay Giô-sép, mặc cho người áo vải gai mịn, và đeo dây chuyền vàng nơi cổ người. Sáng-thế Ký 41:41–43.

The reason Joseph was appointed by Pharaoh as the ruler over Egypt, was that Joseph could interpret Pharaoh’s dream of “seven times,” in connection with the destructive blast of the “east wind.”

Motivul pentru care Iosif a fost numit de Faraon stăpânitor peste Egipt a fost acela că Iosif putea tâlcui visul lui Faraon despre „șapte vremi”, în legătură cu suflarea nimicitoare a „vântului de răsărit”.

And Pharaoh said unto Joseph, In my dream, behold, I stood upon the bank of the river: And, behold, there came up out of the river seven kine, fatfleshed and well favoured; and they fed in a meadow: And, behold, seven other kine came up after them, poor and very ill favoured and leanfleshed, such as I never saw in all the land of Egypt for badness: And the lean and the ill favoured kine did eat up the first seven fat kine: And when they had eaten them up, it could not be known that they had eaten them; but they were still ill favoured, as at the beginning. So I awoke. And I saw in my dream, and, behold, seven ears came up in one stalk, full and good: And, behold, seven ears, withered, thin, and blasted with the east wind, sprung up after them: And the thin ears devoured the seven good ears: and I told this unto the magicians; but there was none that could declare it to me. And Joseph said unto Pharaoh, The dream of Pharaoh is one: God hath showed Pharaoh what he is about to do. Genesis 41:17–25.

Iar Faraon a zis către Iosif: „În visul meu, iată, stăteam pe malul râului. Și, iată, din râu au ieșit șapte vaci, grase la trup și frumoase la înfățișare; și pășteau într-o pajiște. Și, iată, după ele au ieșit alte șapte vaci, sărace și foarte urâte la înfățișare și slabe la trup, cum n-am văzut în toată țara Egiptului de atâta urâțenie. Și vacile slabe și urâte la înfățișare au mâncat pe cele dintâi șapte vaci grase. Și, după ce le-au mâncat, nu se putea cunoaște că le mâncaseră; ci erau tot urâte la înfățișare, ca la început. Atunci m-am trezit. Și am văzut în visul meu, și, iată, șapte spice au crescut pe un singur pai, pline și bune. Și, iată, șapte spice, vestejite, subțiri și arse de vântul de răsărit, au răsărit după ele. Și spicele subțiri au înghițit pe cele șapte spice bune. Și am spus aceasta magilor; dar nu era nimeni care să mi le tâlcuiască.” Și Iosif a zis lui Faraon: „Visul lui Faraon este unul singur: Dumnezeu i-a arătat lui Faraon ce este gata să facă.” Geneza 41:17–25.

Joseph interpreted Pharaoh’s dream with the principle of “line upon line”, for he first informed Pharaoh the two dreams were one. He then interpreted the word “seven,” that was associated with the “kine,” and the “ears,” as symbols. The word “seven” in the passage is the same word translated as “seven times,” in Leviticus twenty-six. Joseph interpreted the “seven” as a symbol of seven years, or twenty-five hundred and twenty days. Joseph and Daniel were both interpreting a symbol of the “seven times” of Leviticus twenty-six.

Iosif a tâlcuit visul lui Faraon potrivit principiului „linie peste linie”, căci mai întâi l-a înștiințat pe Faraon că cele două vise erau unul singur. Apoi a tâlcuit cuvântul „șapte”, care era asociat cu „vacile” și cu „spicele”, ca simboluri. Cuvântul „șapte” din pasaj este același cuvânt tradus prin „șapte vremi” în Leviticul douăzeci și șase. Iosif a tâlcuit „șapte” ca simbol al șapte ani, sau al două mii cinci sute douăzeci de zile. Atât Iosif, cât și Daniel tâlcuiau un simbol al celor „șapte vremi” din Leviticul douăzeci și șase.

In Pharaoh’s dream, the famine was produced by the ears of corn being “blasted with the east wind.” Line upon line, as Joseph directly employs, the “east wind” identifies that it is Islam that produces the period of famine and economic crash that begins when Joseph and Daniel are given the golden necklace, representing the lifting up of the ensign to the world (Joseph’s Egypt), and to call God’s other flock out of (Daniel’s) Babylon.

Mu nzozi za Farawo, inzara yatewe n’amahundo y’ingano “yahiye bitewe n’umuyaga uturutse iburasirazuba.” Umurongo ku wundi, nk’uko Yosefu abyifashisha mu buryo butaziguye, “umuyaga w’iburasirazuba” ugaragaza ko ari Islamu itera igihe cy’inzara n’ihungabana ry’ubukungu bitangira igihe Yosefu na Daniyeli bahabwa urunigi rwa zahabu, ruhagarariye kuzamurwa kw’ibendera ry’ikirango ku isi (Misiri ya Yosefu), no guhamagarira izindi ntama z’Imana gusohoka i Babuloni (ha Daniyeli).

The two horns of the United States are represented by all the powers of Bible prophecy that are represented as two nations. This would include France, which consists prophetically of Sodom and Egypt, and of Israel that consisted of the northern and southern kingdoms, and also of the Medo-Persian Empire. The two horns of Medo-Persia in Daniel chapter eight, identify that one of the horns of the kingdom comes up last.

Cele două coarne ale Statelor Unite sunt reprezentate prin toate puterile profeției biblice care sunt prezentate ca două națiuni. Aceasta ar include Franța, care constă, din punct de vedere profetic, din Sodoma și Egipt, și Israelul, care a fost alcătuit din împărățiile de nord și de sud, precum și Imperiul Medo-Persan. Cele două coarne ale Medo-Persiei din capitolul opt al cărții Daniel arată că unul dintre coarnele împărăției se ridică la urmă.

Then I lifted up mine eyes, and saw, and, behold, there stood before the river a ram which had two horns: and the two horns were high; but one was higher than the other, and the higher came up last. Daniel 8:3.

Atunci mi-am ridicat ochii și am văzut; și iată că înaintea râului stătea un berbec care avea două coarne; și cele două coarne erau înalte, dar unul era mai înalt decât celălalt, iar cel mai înalt a crescut cel din urmă. Daniel 8:3.

The two horns of Medo-Persia represent the two horns of the earth beast, and one of the horns of the earth beast must therefore be higher and come up last. At the time of the end in 1798, the reign of the earth beast began, and the horn of Protestantism was taken to Mount Carmel by Elijah the prophet, represented by William Miller. There was to be a contest that manifested a distinction between the true prophet and false prophet, which would be accomplished at the test of Mount Carmel, that took place from August 11, 1840 through to October 22, 1844.

Cele două coarne ale Medo-Persiei reprezintă cele două coarne ale fiarei care se ridică din pământ și, prin urmare, unul dintre coarnele fiarei care se ridică din pământ trebuie să fie mai înalt și să se ridice mai târziu. La vremea sfârșitului, în 1798, a început domnia fiarei care se ridică din pământ, iar cornul Protestantismului a fost dus la Muntele Carmel de către profetul Ilie, reprezentat de William Miller. Trebuia să aibă loc o confruntare care să manifeste o deosebire între profetul adevărat și profetul mincinos, lucru care urma să se împlinească la testul de pe Muntele Carmel, care a avut loc din 11 august 1840 până la 22 octombrie 1844.

Millerite Adventism was providentially identified as the true prophet, at the same time that the Protestant denominations of the United States returned to, and became the daughters of papal Rome. In 1863, the true Protestant horn of Millerite Adventism returned to the same communion as apostate Protestantism by returning to the corrupt method of Bible study as apostate Protestantism, as they began their progressive work of rejecting the message of Elijah. In the same period of time the U.S. Civil War began. (Note that when the Holy Spirit is rejected, then the other spirit takes over, and war is always the result.) The nation was then literally, politically and prophetically divided. The horn of Republicanism, from that point on, would be in an escalating struggle between two primary political parties.

Adventismul millerit a fost identificat, prin providență, ca adevăratul proroc, în același timp în care denominațiunile protestante ale Statelor Unite s-au întors la Roma papală și au devenit fiicele ei. În 1863, adevăratul corn protestant al adventismului millerit s-a întors la aceeași comuniune cu protestantismul apostat, revenind la aceeași metodă coruptă de studiu al Bibliei ca protestantismul apostat, pe măsură ce își începeau lucrarea progresivă de respingere a soliei lui Ilie. În aceeași perioadă a început Războiul Civil din Statele Unite. (Observați că, atunci când Duhul Sfânt este respins, celălalt duh preia controlul, iar rezultatul este întotdeauna războiul.) Națiunea a fost atunci literalmente, politic și profetic divizată. Cornul republicanismului avea, din acel moment înainte, să se afle într-o luptă tot mai intensă între două partide politice principale.

From 1863, a symbol of division, for the year was the very center of the civil war between North and South, there was brought about two political factions of the Republican horn and two factions of the Protestant horn that consisted of the Democratic and Republican parties, and Sunday-keeping and Sabbath-keeping apostate Protestants. The two-fold division of either horn was typified in the days of Christ by the Sadducees and the Pharisees. One class outright rejected the founding principles, and the other professed to uphold the founding principles, but ultimately replaced them with human traditions and customs.

Kubva muna 1863, chiratidzo chekupatsanuka, nokuti gore iroro ndiro rakanga riri pakati chaipo pehondo yevagari vemo pakati peNorth neSouth, pakauyiswa mapoka maviri ezvematongerwo enyika enyanga yeRepublican uye mapoka maviri enyanga yePurotesitendi, ayo aisanganisira mapato eDemocratic neRepublican, pamwe nevaPurotesitendi vakatsauka vanochengeta Svondo nevanochengeta Sabata. Kupatsanuka kwakapetwa kaviri kwenyanga ipi neipi kwakaratidzwa mumazuva aKristu nevaSadhusi nevaFarisi. Rimwe boka rakaramba pachena misimboti yekutanga, uye rimwe rakazviti rinoitsigira misimboti yekutanga, asi pakupedzisira rakaitsiva netsika nemagariro avanhu.

On September 11, 2001, the image of the beast testing period was prophetically initiated, and it reaches its climax at the Sunday law, or at Belshazzar’s drunken feast. The Sunday law is the mark that identifies that the combination of church and state is fully developed. At that point, the two horns of apostate Republicanism and apostate Protestantism become one apostate horn, and it is then that Daniel is made the third horn, or third ruler, or the true Protestant horn that comes up last and is higher, for it is then that he is lifted up as an ensign.

Na data de 11 de setembro de 2001, o período de prova da imagem da besta foi iniciado profeticamente, e atinge o seu clímax na lei dominical, ou na festa de embriaguez de Belsazar. A lei dominical é a marca que identifica que a combinação de igreja e Estado está plenamente desenvolvida. Nesse ponto, os dois chifres do republicanismo apóstata e do protestantismo apóstata tornam-se um só chifre apóstata, e é então que Daniel é feito o terceiro chifre, ou terceiro governante, ou o verdadeiro chifre protestante que sobe por último e é mais elevado, pois é então que ele é levantado como um estandarte.

Joseph and Daniel are the same line of prophecy, for line upon line, all the prophets are identifying the last days. They both recognized the “seven times,” when they saw it. The “east wind” of Islam is coming in under the wall, as they provide their interpretation to Belshazzar and Pharaoh of what the “Future for America” is. They are wearing the “scarlet robe” of Christ’s righteousness, which is the “white robe” that is made so, by the blood of Christ. They are lifted up as an ensign and represented as a crown, or a golden chain, as they become the third ruler that comes up higher and comes up last.

ایوسِف اور دانی ایل نبوت کی ایک ہی سطر ہیں، کیونکہ سطر پر سطر، تمام انبیا آخری ایام کی نشان دہی کر رہے ہیں۔ اُن دونوں نے جب اسے دیکھا تو “سات زمانوں” کو پہچان لیا۔ اسلام کی “مشرقی ہوا” دیوار کے نیچے سے اندر آ رہی ہے، جب وہ بلشضر اور فرعون کو اس کی تعبیر فراہم کرتے ہیں کہ “امریکہ کے لیے مستقبل” کیا ہے۔ وہ مسیح کی راست‌بازی کا “ارغوانی جبہ” پہنے ہوئے ہیں، جو “سفید جبہ” ہے اور مسیح کے خون کے وسیلہ سے ایسا بنایا گیا ہے۔ وہ ایک عَلَم کے طور پر بلند کیے جاتے ہیں اور ایک تاج، یا سنہری زنجیر، کے طور پر ظاہر کیے جاتے ہیں، جب وہ تیسرے حاکم بن جاتے ہیں جو زیادہ بلندی پر آتا ہے اور سب سے آخر میں آتا ہے۔

We will continue with Daniel chapter six, in the next article.

Vom continua cu Daniel, capitolul șase, în articolul următor.

“In that last night of mad folly, Belshazzar and his lords had filled up the measure of their guilt and the guilt of the Chaldean kingdom. No longer could God’s restraining hand ward off the impending evil. Through manifold providences, God had sought to teach them reverence for His law. ‘We would have healed Babylon,’ He declared of those whose judgment was now reaching unto heaven, ‘but she is not healed.’ Jeremiah 51:9. Because of the strange perversity of the human heart, God had at last found it necessary to pass the irrevocable sentence. Belshazzar was to fall, and his kingdom was to pass into other hands.” Prophets and Kings, 530.

„În acea din urmă noapte de nebunie dezlănțuită, Belșațar și mai-marii săi umpluseră măsura vinovăției lor și a vinovăției împărăției caldeene. Mâna restrictivă a lui Dumnezeu nu mai putea îndepărta răul iminent. Prin providențe felurite, Dumnezeu căutase să-i învețe respectul față de Legea Sa. «Am fi vrut să vindecăm Babilonul», a declarat El despre aceia a căror judecată ajungea acum până la cer, «dar nu s-a vindecat.» Ieremia 51:9. Din pricina ciudatei perversități a inimii omenești, Dumnezeu găsise în cele din urmă necesar să rostească sentința irevocabilă. Belșațar trebuia să cadă, iar împărăția lui trebuia să treacă în alte mâini.” Profeți și regi, 530.