The apostle Paul was the connecting link between ancient Israel and spiritual Israel, for his ministry, his name, his personal circumstances and his prophetic work all testify to this truth. He identified himself as the least of the apostles, for he had persecuted God’s people.
Apostolul Pavel a fost veriga de legătură dintre Israelul antic și Israelul spiritual, căci slujirea sa, numele său, împrejurările sale personale și lucrarea sa profetică mărturisesc toate despre acest adevăr. El s-a identificat pe sine drept cel mai neînsemnat dintre apostoli, deoarece persecutase poporul lui Dumnezeu.
For I am the least of the apostles, that am not meet to be called an apostle, because I persecuted the church of God. 1 Corinthians 15:19.
Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli, și nu sunt vrednic să fiu numit apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu. 1 Corinteni 15:19.
The name he was given at conversion was Paul, which means small or little, for he was the least of the apostles. Yet his original name was Saul, which means “selected”.
Numele care i-a fost dat la convertire a fost Pavel, care înseamnă mic sau neînsemnat, căci el era cel mai mic dintre apostoli. Totuși, numele său de la început a fost Saul, care înseamnă „ales”.
Then Ananias answered, Lord, I have heard by many of this man, how much evil he hath done to thy saints at Jerusalem: And here he hath authority from the chief priests to bind all that call on thy name. But the Lord said unto him, Go thy way: for he is a chosen vessel unto me, to bear my name before the Gentiles, and kings, and the children of Israel, Acts 9:13–15.
Atunci Anania a răspuns: Doamne, am auzit de la mulți despre omul acesta, cât de mult rău a făcut sfinților Tăi în Ierusalim; și aici are putere de la preoții cei mai de seamă să-i lege pe toți cei ce cheamă Numele Tău. Dar Domnul i-a zis: Du-te, căci el este un vas ales pentru Mine, ca să poarte Numele Meu înaintea neamurilor, a împăraților și a fiilor lui Israel, Faptele Apostolilor 9:13–15.
Saul was “a chosen vessel” to carry the gospel to the Gentiles, but he had to first be converted and humbled into Paul (small), for he was going to need to be powerful. Paul understood his strength was found in his smallness, or his weakness.
Saul a fost „un vas ales” ca să poarte Evanghelia la neamuri, dar mai întâi trebuia să fie convertit și smerit până a deveni Pavel (mic), căci urma să aibă nevoie să fie puternic. Pavel a înțeles că tăria lui se găsea în micimea sa, sau în slăbiciunea sa.
And lest I should be exalted above measure through the abundance of the revelations, there was given to me a thorn in the flesh, the messenger of Satan to buffet me, lest I should be exalted above measure. For this thing I besought the Lord thrice, that it might depart from me. And he said unto me, My grace is sufficient for thee: for my strength is made perfect in weakness. Most gladly therefore will I rather glory in my infirmities, that the power of Christ may rest upon me. Therefore I take pleasure in infirmities, in reproaches, in necessities, in persecutions, in distresses for Christ’s sake: for when I am weak, then am I strong. 2 Corinthians 12:7–10.
I aby nie wynosił mnie ponad miarę ogrom objawień, dany mi został oścień dla ciała, posłaniec szatana, aby mnie policzkował, bym się nie wynosił ponad miarę. Z tego powodu trzy razy prosiłem Pana, aby odstąpił ode mnie. Lecz powiedział do mnie: Dosyć masz, gdy masz łaskę moją; albowiem moc moja w słabości się doskonali. Najchętniej więc raczej będę się chlubił moimi słabościami, aby spoczęła na mnie moc Chrystusowa. Dlatego mam upodobanie w słabościach, w zniewagach, w niedostatkach, w prześladowaniach, w uciskach dla Chrystusa; albowiem kiedy jestem słaby, wtedy jestem mocny. 2 Koryntian 12:7–10.
Saul was “selected”, but in order for him to be strong he was made small (Paul). He was chosen to take the gospel to the Gentiles, but he had been selected in part because of his knowledge of the Old Testament.
Saul a fost „ales”, dar, pentru ca să fie puternic, a fost făcut mic (Pavel). El a fost ales să ducă Evanghelia la neamuri, dar fusese ales, în parte, datorită cunoașterii sale a Vechiului Testament.
Especially because I know thee to be expert in all customs and questions which are among the Jews: wherefore I beseech thee to hear me patiently. My manner of life from my youth, which was at the first among mine own nation at Jerusalem, know all the Jews; Which knew me from the beginning, if they would testify, that after the most straitest sect of our religion I lived a Pharisee. Acts 26:3–5.
Mai ales pentru că știu că ești cunoscător în toate obiceiurile și chestiunile care sunt între iudei; de aceea te rog să mă asculți cu răbdare. Felul vieții mele din tinerețea mea, care de la început a fost trăit în mijlocul neamului meu, la Ierusalim, este cunoscut de toți iudeii; aceștia mă cunosc de la început, dacă ar voi să mărturisească, că am trăit ca fariseu, după cea mai aspră partidă a religiei noastre. Faptele Apostolilor 26:3–5.
Saul had been trained by Gamaliel, who was considered one of the greatest teachers of the Scriptures of the Old Testament.
Pavle a fost instruit de Gamaliel, care era considerat unul dintre cei mai mari învățători ai Scripturilor Vechiului Testament.
“The request was granted, and ‘Paul stood on the stairs, and beckoned with the hand unto the people.’ The gesture attracted their attention, while his bearing commanded respect. ‘And when there was made a great silence, he spake unto them in the Hebrew tongue, saying, Men, brethren, and fathers, hear ye my defense which I make now unto you.’ At the sound of the familiar Hebrew words, ‘they kept the more silence,’ and in the universal hush he continued: “‘I am verily a man which am a Jew, born in Tarsus, a city in Cilicia, yet brought up in this city at the feet of Gamaliel, and taught according to the perfect manner of the law of the fathers, and was zealous toward God, as ye all are this day.’ None could deny the apostle’s statements, as the facts that he referred to were well known to many who were still living in Jerusalem.” Acts of the Apostles, 408.
„Cererea a fost aprobată, iar «Pavel a stat pe trepte și a făcut semn cu mâna către popor». Gestul le-a atras atenția, iar ținuta lui impunea respect. «Și, făcându-se o mare tăcere, le-a vorbit în limba evreiască, zicând: Bărbați, frați și părinți, ascultați apărarea pe care v-o fac acum.» La auzul cunoscutelor cuvinte ebraice, «au păstrat și mai multă tăcere», iar în liniștea deplină el a continuat: «Eu sunt cu adevărat iudeu, născut în Tars, cetate a Ciliciei, dar crescut în cetatea aceasta, la picioarele lui Gamaliel, și învățat după cea mai desăvârșită rânduială a Legii părinților noștri, fiind plin de râvnă pentru Dumnezeu, așa cum sunteți și voi toți astăzi.» Nimeni nu putea tăgădui afirmațiile apostolului, căci faptele la care se referea erau bine cunoscute de mulți care încă trăiau în Ierusalim.” Faptele Apostolilor, 408.
Saul had not been chosen at random, and one of the specific purposes of Paul’s ministry was to bridge the sacred history of literal Israel with the sacred history of spiritual Israel. In conjunction with this fact, he authored the majority of the New Testament. One chapter of his writings identifies the support for the framework of the first angels’ message and also for the framework of the third angels’ message. The passage is a monument in the history of Adventism that identifies the distinction between the wise and foolish in the beginning and ending of Adventism.
Saule nebuvo išrinktas atsitiktinai, ir vienas iš konkrečių Pauliaus tarnystės tikslų buvo sujungti pažodinį šventąjį Izraelio istorijos pasakojimą su dvasinio Izraelio šventąja istorija. Atsižvelgiant į šį faktą, jis parašė didžiąją Naujojo Testamento dalį. Vienas jo raštų skyrius atskleidžia pagrindą pirmojo angelo žinios struktūrai, taip pat ir trečiojo angelų žinios struktūrai. Ši ištrauka yra adventizmo istorijos paminklas, nurodantis skirtumą tarp išmintingųjų ir kvailųjų adventizmo pradžioje ir pabaigoje.
Now we beseech you, brethren, by the coming of our Lord Jesus Christ, and by our gathering together unto him, That ye be not soon shaken in mind, or be troubled, neither by spirit, nor by word, nor by letter as from us, as that the day of Christ is at hand. Let no man deceive you by any means: for that day shall not come, except there come a falling away first, and that man of sin be revealed, the son of perdition; Who opposeth and exalteth himself above all that is called God, or that is worshipped; so that he as God sitteth in the temple of God, shewing himself that he is God. Remember ye not, that, when I was yet with you, I told you these things? And now ye know what withholdeth that he might be revealed in his time. For the mystery of iniquity doth already work: only he who now letteth will let, until he be taken out of the way. And then shall that Wicked be revealed, whom the Lord shall consume with the spirit of his mouth, and shall destroy with the brightness of his coming: Even him, whose coming is after the working of Satan with all power and signs and lying wonders, And with all deceivableness of unrighteousness in them that perish; because they received not the love of the truth, that they might be saved. And for this cause God shall send them strong delusion, that they should believe a lie: That they all might be damned who believed not the truth, but had pleasure in unrighteousness. 2 Thessalonians 2:1–12.
Și vă rugăm, fraților, cu privire la venirea Domnului nostru Isus Hristos și la adunarea noastră împreună la El, să nu vă lăsați clătinați atât de curând în minte și nici să nu vă tulburați, nici prin duh, nici prin cuvânt, nici prin vreo epistolă ca și cum ar fi de la noi, ca și cum ziua lui Hristos ar fi aproape. Nimeni să nu vă amăgească în niciun chip, căci ziua aceea nu va veni înainte de a fi venit mai întâi lepădarea de credință și de a fi fost descoperit omul păcatului, fiul pierzării, care se împotrivește și se înalță pe sine mai presus de tot ce se numește Dumnezeu sau de tot ce este obiect de închinare; așa încât el, ca Dumnezeu, șade în templul lui Dumnezeu, arătându-se pe sine că este Dumnezeu. Nu vă aduceți aminte că, atunci când eram încă la voi, vă spuneam aceste lucruri? Și acum știți ce îl oprește, pentru ca el să fie descoperit la vremea lui. Căci taina fărădelegii lucrează deja; numai că cel ce o oprește acum o va opri până va fi luat din cale. Și atunci va fi descoperit Cel Nelegiuit, pe care Domnul îl va nimici cu suflarea gurii Sale și-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale; pe acela a cărui venire este după lucrarea lui Satan, cu toată puterea și cu semne și minuni mincinoase, și cu orice amăgire a nedreptății pentru cei ce pier, pentru că n-au primit dragostea adevărului, ca să fie mântuiți. Și din această pricină, Dumnezeu le va trimite o lucrare de rătăcire, ca ei să creadă minciuna, pentru ca toți cei ce n-au crezut adevărul, ci și-au găsit plăcerea în nedreptate, să fie osândiți. 2 Tesaloniceni 2:1–12.
The context of this passage is the consideration of when Christ would return the second time. Paul reminds the Thessalonians that he has already answered that concern previously when he stated, “Remember ye not, that, when I was yet with you, I told you these things?” Paul was attempting to prevent the brethren from being deceived upon the subject of “the coming of our Lord Jesus Christ, and by our gathering together unto him.”
Contextul acestui pasaj este examinarea momentului în care Hristos Se va întoarce a doua oară. Pavel le amintește tesalonicenilor că răspunsese deja anterior la această preocupare atunci când a spus: „Nu vă aduceți aminte că, pe când eram încă la voi, vă spuneam aceste lucruri?” Pavel încerca să-i împiedice pe frați să fie înșelați cu privire la subiectul „venirii Domnului nostru Isus Hristos și al strângerii noastre laolaltă cu El.”
The historians identify that half of William Miller’s message was based upon his identification of the twenty-three hundred years of Daniel chapter eight, and verse fourteen. The other half of his message, that is sometimes not recognized, is his work of refuting the false teachings concerning the Second Coming of Christ.
Istoricii identifică faptul că jumătate din solia lui William Miller s-a întemeiat pe identificarea de către el a celor două mii trei sute de ani din Daniel, capitolul opt, versetul paisprezece. Cealaltă jumătate a soliei sale, care uneori nu este recunoscută, este lucrarea lui de a combate învățăturile false privitoare la a Doua Venire a lui Hristos.
Based upon the false Jesuit methodology there was (and still is) a prominent false teaching that William Miller consistently opposed. It was the false teaching that the Lord’s second coming was preceded by a thousand years of peace called the “temporal millennium” which Sister White also opposed.
Pe baza metodologiei false iezuite, a existat (și încă există) o învățătură falsă proeminentă căreia William Miller i s-a opus în mod consecvent. Era învățătura falsă potrivit căreia a doua venire a Domnului era precedată de o mie de ani de pace, numită „mileniul temporal”, căreia i s-a opus și Sora White.
Miller’s work was also establishing the truth of the literal return of Christ, in opposition to the various false ideas concerning the millennium that were prevalent in his history. Paul is addressing the Second Coming in 2 Thessalonians, so the passage was part of Miller’s understanding of a literal Second Coming. The chapter was “Present Truth” for Miller.
Lucrarea lui Miller statornicea, de asemenea, adevărul revenirii literale a lui Hristos, în opoziție cu diferitele idei false privitoare la mileniu care erau răspândite în vremea sa. Pavel se referă la a Doua Venire în 2 Tesaloniceni, astfel că pasajul făcea parte din înțelegerea lui Miller despre o a Doua Venire literală. Capitolul constituia „Adevărul prezent” pentru Miller.
Paul identifies an important sequence of events connected with the Second Coming, and also provides the logic of why the Thessalonians should not expect the return of the Lord in their lifetime. Paul says, “Now we beseech you, brethren, by the coming of our Lord Jesus Christ, and by our gathering together unto him.” The word “beseech” means to interrogate. Paul is reasoning out the elements associated with the Second Coming and leading his audience through a type of interrogation, meant to produce analysis of his logic by his hearers.
Pavel identifică o succesiune importantă de evenimente legate de a Doua Venire și oferă, de asemenea, raționamentul pentru care tesalonicenii nu ar fi trebuit să se aștepte la întoarcerea Domnului în timpul vieții lor. Pavel spune: „Acum vă rugăm, fraților, cu privire la venirea Domnului nostru Isus Hristos și la adunarea noastră împreună la El.” Cuvântul „rugăm” înseamnă a întreba cu stăruință. Pavel expune prin raționament elementele asociate cu a Doua Venire și își conduce auditoriul printr-un fel de interogare, menită să producă, în auzitorii săi, o analiză a logicii sale.
The structure of his logic is that before Christ returns a second time, the papacy must be identified and reign, and that before the papacy arrives in history there must be a falling away. The falling away was yet future, so the arrival of the papacy was even beyond that. So how could anyone be deceived into thinking Christ’s return was soon? He uses several symbols of the papacy in order to establish just who that power is that is revealed after the falling away. He calls the papacy the “man of sin,” that “wicked,” “the son of perdition” and the “mystery of iniquity.” Sister White is clear these are all symbols identifying the papacy.
Struktura logicii sale este că, înainte ca Hristos să Se întoarcă a doua oară, papalitatea trebuie să fie identificată și să domnească, iar înainte ca papalitatea să apară în istorie trebuie să aibă loc o lepădare de credință. Lepădarea de credință era încă viitoare, astfel încât apariția papalității era cu atât mai mult dincolo de aceasta. Așadar, cum ar fi putut fi cineva înșelat să creadă că întoarcerea lui Hristos era aproape? El folosește mai multe simboluri ale papalității pentru a stabili tocmai care este acea putere care se descoperă după lepădarea de credință. El numește papalitatea „omul fărădelegii”, acel „nelegiuit”, „fiul pierzării” și „taina fărădelegii”. Sora White arată limpede că toate acestea sunt simboluri care identifică papalitatea.
“But before the coming of Christ, important developments in the religious world, foretold in prophecy, were to take place. The apostle declared: ‘Be not soon shaken in mind, or be troubled, neither by spirit, nor by word, nor by letter as from us, as that the day of Christ is at hand. Let no man deceive you by any means: for that day shall not come, except there come a falling away first, and that man of sin be revealed, the son of perdition; who opposeth and exalteth himself above all that is called God, or that is worshiped; so that he as God sitteth in the temple of God, showing himself that he is God.’
„Dar înainte de venirea lui Hristos trebuiau să aibă loc evoluții importante în lumea religioasă, prezise în profeție. Apostolul a declarat: «Să nu vă clătinați degrabă în minte și să nu vă tulburați, nici prin duh, nici prin cuvânt, nici prin epistolă ca venind de la noi, ca și cum ziua lui Hristos ar fi aproape. Nimeni să nu vă înșele în vreun chip, căci ziua aceea nu va veni înainte de a fi venit mai întâi lepădarea de credință și de a se fi descoperit omul fărădelegii, fiul pierzării, cel ce se împotrivește și se înalță mai presus de tot ce se numește Dumnezeu sau de ceea ce este vrednic de închinare, așa încât se așază în templul lui Dumnezeu ca Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.»
“Paul’s words were not to be misinterpreted. It was not to be taught that he, by special revelation, had warned the Thessalonians of the immediate coming of Christ. Such a position would cause confusion of faith; for disappointment often leads to unbelief. The apostle therefore cautioned the brethren to receive no such message as coming from him, and he proceeded to emphasize the fact that the papal power, so clearly described by the prophet Daniel, was yet to rise and wage war against God’s people. Until this power should have performed its deadly and blasphemous work, it would be in vain for the church to look for the coming of their Lord. ‘Remember ye not,’ Paul inquired, ‘that, when I was yet with you, I told you these things?’
„Cuvintele lui Pavel nu trebuiau să fie interpretate greșit. Nu trebuia să se învețe că el, printr-o descoperire specială, îi avertizase pe tesaloniceni cu privire la venirea imediată a lui Hristos. O asemenea poziție ar fi provocat confuzie în credință; căci dezamăgirea duce adesea la necredință. De aceea, apostolul i-a avertizat pe frați să nu primească niciun astfel de mesaj ca venind de la el și a continuat să sublinieze faptul că puterea papală, descrisă atât de limpede de profetul Daniel, urma încă să se ridice și să poarte război împotriva poporului lui Dumnezeu. Până când această putere nu-și va fi împlinit lucrarea ei nimicitoare și hulitoare, va fi zadarnic ca biserica să aștepte venirea Domnului lor. «Nu vă aduceți aminte», a întrebat Pavel, «că, pe când eram încă la voi, vă spuneam aceste lucruri?»”
“Terrible were the trials that were to beset the true church. Even at the time when the apostle was writing, the ‘mystery of iniquity’ had already begun to work. The developments that were to take place in the future were to be ‘after the working of Satan with all power and signs and lying wonders, and with all deceivableness of unrighteousness in them that perish.’
„Ngjethëse ishin sprovat që do ta godisnin kishën e vërtetë. Qysh në kohën kur apostulli po shkruante, «misteri i paudhësisë» kishte filluar tashmë të vepronte. Zhvillimet që do të ndodhnin në të ardhmen do të ishin «sipas veprimit të Satanit me çdo fuqi, shenja dhe mrekulli të rreme, dhe me çdo mashtrim të padrejtësisë ndër ata që humbin.»
“Especially solemn is the apostle’s statement regarding those who should refuse to receive ‘the love of the truth.’ ‘For this cause,’ he declared of all who should deliberately reject the messages of truth, ‘God shall send them strong delusion, that they should believe a lie: that they all might be damned who believed not the truth, but had pleasure in unrighteousness.’ Men cannot with impunity reject the warnings that God in mercy sends them. From those who persist in turning from these warnings, God withdraws His Spirit, leaving them to the deceptions that they love.” Acts of the Apostles, 265, 266.
„Deosebit de solemnă este declarația apostolului cu privire la aceia care ar refuza să primească «dragostea adevărului». «Din această pricină», a declarat el despre toți aceia care aveau să respingă în mod deliberat soliile adevărului, «Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca ei să creadă o minciună: pentru ca toți cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiți». Oamenii nu pot respinge nepedepsiți avertizările pe care Dumnezeu, în mila Sa, li le trimite. De la aceia care stăruie în a se abate de la aceste avertizări, Dumnezeu Își retrage Duhul, lăsându-i în voia amăgirilor pe care le iubesc.” Faptele apostolilor, 265, 266.
Although Sister White directly identifies the “man of sin,” that “wicked,” “the son of perdition” and the “mystery of iniquity” from the passage of Paul, and calls it the “papal power,” she says more. She identifies that these symbols employed by Paul to identify the pope of Rome, was established from the book of Daniel, when she stated, “The apostle therefore cautioned the brethren to receive no such message as coming from him, and he proceeded to emphasize the fact that the papal power, so clearly described by the prophet Daniel, was yet to rise and wage war against God’s people. Until this power should have performed its deadly and blasphemous work, it would be in vain for the church to look for the coming of their Lord.” Paul was basing the portion of the message to the Thessalonians which identified the papacy upon Daniel chapter eleven, and verse thirty-six.
Deși sora White îl identifică în mod direct pe „omul fărădelegii”, pe acel „nelegiuit”, pe „fiul pierzării” și „taina fărădelegii” din pasajul lui Pavel și îl numește „puterea papală”, ea spune mai mult. Ea arată că aceste simboluri folosite de Pavel pentru a-l identifica pe papa Romei își au temeiul în cartea lui Daniel, atunci când a afirmat: „Apostolul, prin urmare, i-a avertizat pe frați să nu primească niciun asemenea mesaj ca venind de la el și a continuat să sublinieze faptul că puterea papală, descrisă atât de clar de profetul Daniel, urma încă să se ridice și să poarte război împotriva poporului lui Dumnezeu. Până când această putere nu-și va fi împlinit lucrarea ei aducătoare de moarte și blasfemiatoare, va fi zadarnic ca biserica să aștepte venirea Domnului ei.” Pavel își întemeia acea parte a mesajului către tesaloniceni, care identifica papalitatea, pe Daniel capitolul unsprezece, și versetul treizeci și șase.
And the king shall do according to his will; and he shall exalt himself, and magnify himself above every god, and shall speak marvellous things against the God of gods, and shall prosper till the indignation be accomplished: for that that is determined shall be done. Daniel 11:36.
Și împăratul va face după voia sa; și se va înălța pe sine și se va mări pe sine mai presus de orice dumnezeu și va rosti lucruri nemaiauzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor și va propăși până se va împlini mânia; căci ceea ce este hotărât se va face. Daniel 11:36.
When Paul identifies the pope “Who opposeth and exalteth himself above all that is called God, or that is worshipped; so that he as God sitteth in the temple of God, shewing himself that he is God,” Paul was paraphrasing the prophet Daniel’s description of the “king” that did “according to his will,” and exalted “himself and” magnified “himself above every god.” The pope is the king that speaks “marvelous things against the God of gods”, and the pope is the power that would “prosper till the” first “indignation” would “be accomplished” in 1798.
Când Pavel îl identifică pe papă drept acela care „se împotrivește și se înalță mai presus de tot ce se numește Dumnezeu sau este vrednic de închinare; așa încât el, ca Dumnezeu, șade în templul lui Dumnezeu, arătându-se pe sine că este Dumnezeu”, Pavel parafraza descrierea dată de profetul Daniel „împăratului” care făcea „după voia lui” și se înălța „pe sine” și se mărea „mai presus de orice dumnezeu”. Papa este împăratul care rostește „lucruri nemaiauzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor”, iar papa este puterea care avea să „propășească până când” cea dintâi „mânie” avea să „se împlinească” în 1798.
Daniel eleven, and verse thirty-six is absolutely essential to understand correctly if the increase of knowledge in 1989 is to be understood correctly. For this reason the false teaching that the king in the verse was France, as introduced by Uriah Smith, was introduced in the first generation of Adventism (1863 to 1888). Smith changed the text of verse thirty-six from “the” king (which is the papacy that was being described in the previous verses) to “a” king (any king) in order to ascribe to atheistic France the characteristics of Rome’s worship style, but that was just a jumping-off point to put forth his pet theory about Turkey being the king of the north in verse forty and onward.
Daniel unsprezece, cu versetul treizeci și șase, este absolut esențial să fie înțeles corect, dacă sporirea cunoștinței din 1989 urmează să fie înțeleasă corect. Din acest motiv, învățătura falsă potrivit căreia împăratul din verset era Franța, așa cum a fost introdusă de Uriah Smith, a fost introdusă în prima generație a adventismului (1863–1888). Smith a schimbat textul versetului treizeci și șase din „împăratul” (care este papalitatea ce era descrisă în versetele anterioare) în „un împărat” (orice împărat), pentru a atribui Franței atee caracteristicile stilului de închinare al Romei, dar aceasta a fost doar un punct de lansare pentru a-și promova teoria sa favorită, potrivit căreia Turcia este împăratul de la miazănoapte începând cu versetul patruzeci și mai departe.
Satan began early to obscure the fact that the king in the verse, is the papacy, and it is the apostle Paul who provides Daniel’s testimony with a second witness to this fact. Sister White provided the third witness.
Satana a început de timpuriu să întunece faptul că împăratul din verset este papalitatea, iar apostolul Pavel este cel care oferă mărturiei lui Daniel o a doua mărturie cu privire la acest fapt. Sora White a oferit a treia mărturie.
Not only did Satan seek to obscure the truth about the king in the verse being the pope, but by misdirecting the truth contained in the verse, Satan also made obscure the significance of what the “indignation” in the verse represented. The papacy in the verse was to prosper until 1798 when it was delivered its deadly wound. 1798 is the end of the twenty-five hundred and twenty years of God’s indignation that was carried out against the northern kingdom of Israel, beginning in 723 BC.
Nu numai că Satana a căutat să întunece adevărul potrivit căruia împăratul din verset este papa, dar, prin deturnarea adevărului cuprins în verset, Satana a făcut obscură și semnificația a ceea ce reprezenta „mânia” din verset. Papalitatea din verset urma să prospere până în 1798, când i-a fost aplicată rana de moarte. Anul 1798 marchează sfârșitul celor două mii cinci sute douăzeci de ani ai mâniei lui Dumnezeu, adusă asupra împărăției de nord a lui Israel, începând din anul 723 î.Hr.
If Adventism had defended and upheld the “seven times,” in 1863, it would have been virtually impossible for Uriah Smith to get away with such foolishness about verse thirty-six, for the “indignation” would have been understood as representing God’s first indignation of “seven times,” thus having no connection whatsoever with France. The increase of knowledge in 1989 is supported by Paul in the passage, and for this reason the warning of Paul in the passage concerning those who do not receive the love of the truth, but receive strong delusion, do so through their rejection of the truths Paul presents in the passage. One of those truths is the correct identification of the king of the north in Daniel chapter eleven, verses forty through forty-five.
Kama Adventisma ingali yateteje na kushikilia fundisho la “nyakati saba” mwaka 1863, ingekuwa karibu haiwezekani kabisa kwa Uriah Smith kufanikiwa kupitisha upuuzi kama huo kuhusu aya ya thelathini na sita, kwa maana “ghadhabu” ingeeleweka kuwa inawakilisha ghadhabu ya kwanza ya Mungu ya “nyakati saba,” na hivyo isingekuwa na uhusiano wowote kabisa na Ufaransa. Kuongezeka kwa maarifa mwaka 1989 kunaungwa mkono na Paulo katika kifungu hicho, na kwa sababu hiyo onyo la Paulo katika kifungu hicho kuhusu wale wasioipokea upendo wa kweli, bali wapokeao upotevu mkuu, hutimia kwa njia ya kuukataa kwao ukweli anaouwasilisha Paulo katika kifungu hicho. Mmoja wa kweli hizo ni utambulisho sahihi wa mfalme wa kaskazini katika Danieli sura ya kumi na moja, aya arobaini hadi arobaini na tano.
In the passage, after Paul identifies the pope of Rome, he identifies a sequence of events at the end of the world leading up to the Second Coming of Christ, which is the subject of the passage. He states, “then shall that Wicked be revealed.” That “wicked” is the pope, “whom the Lord shall consume with the spirit of his mouth, and shall destroy with the brightness of his coming.” Then Paul says “Even him, whose coming is after the working of Satan with all power and signs and lying wonders.” Jesus is the one “whose coming is after the working of Satan.”
Mu gice kivugwa, nyuma y’uko Pawulo aranga papa w’i Roma, aranga urukurikirane rw’ibyabaye mu gihe cy’imperuka y’isi biganisha ku Kuza kwa Kabiri kwa Kristo, ari na byo iki gice kivuga. Aravuga ati: “maze wa mubi azahita ahishurwa.” Uwo “mubi” ni papa, “uwo Umwami azamarisha umwuka uva mu kanwa ke, kandi akamurimbuza kurabagirana kwo kuza kwe.” Hanyuma Pawulo aravuga ati: “Ni we, kuza kwe gukurikiza imikorere ya Satani, gufite imbaraga zose n’ibimenyetso n’ibitangaza by’ibinyoma.” Yesu ni we “ufite kuza gukurikiza imikorere ya Satani.”
Satan’s miraculous working is the period of time from the soon-coming Sunday Law, until Michael stands up and human probation closes. Satan accomplishes no miracles during the Seven Last Plagues that are poured out from the close of probation until Christ returns.
Lucrarea miraculoasă a lui Satana este perioada de timp de la legea duminicală care urmează să vină în curând până când se va ridica Mihail și se va încheia timpul de probă al omenirii. Satana nu săvârșește niciun miracol în timpul celor Șapte Plăgi de pe Urmă, care sunt revărsate de la încheierea timpului de probă până la întoarcerea lui Hristos.
“Says Christ, ‘By their fruits ye shall know them.’ If those through whom cures are performed, are disposed, on account of these manifestations, to excuse their neglect of the law of God and continue in disobedience, though they have power to any and every extent, it does not follow that they have the great power of God. On the contrary, it is the miracle-working power of the great deceiver. He is a transgressor of the moral law, and employs every device that he can master to blind men to its true character. We are warned that in the last days he will work with signs and lying wonders. And he will continue these wonders until the close of probation, that he may point to them as evidence that he is an angel of light and not of darkness.” The Seventh-day Adventist Bible Commentary, volume 7, 911.
„Hristos spune: «După roadele lor îi veţi cunoaşte.» Dacă aceia prin care se săvârşesc vindecări sunt înclinaţi, din cauza acestor manifestări, să-şi scuze neglijarea Legii lui Dumnezeu şi să stăruie în neascultare, deşi au putere în orice măsură şi până la orice grad, nu rezultă de aici că ei au marea putere a lui Dumnezeu. Dimpotrivă, este puterea făcătoare de minuni a marelui amăgitor. El este un călcător al Legii morale şi foloseşte orice mijloc pe care îl poate stăpâni pentru a-i orbi pe oameni cu privire la adevăratul ei caracter. Suntem avertizaţi că, în zilele de pe urmă, el va lucra cu semne şi minuni mincinoase. Şi va continua aceste minuni până la încheierea timpului de probă, pentru a le putea arăta drept dovadă că este un înger al luminii şi nu al întunericului.» The Seventh-day Adventist Bible Commentary, volumul 7, 911.
Paul identifies that there would be a falling away that preceded the revealing of the papacy, and that Christ’s Second Coming would take place “after” the marvelous working of Satan. Satan’s marvelous working begins at the Sunday law in the United States, and ends at the arrival of the close of probation and the seven last plagues. Satan’s marvelous working begins at the Sunday law in the United States.
Pavel arată că avea să fie o lepădare de credință care să preceadă descoperirea papalității și că a Doua Venire a lui Hristos avea să aibă loc „după” lucrarea minunată a lui Satana. Lucrarea minunată a lui Satana începe odată cu legea duminicală din Statele Unite și se încheie la sosirea încheierii timpului de probă și a celor șapte plăgi de pe urmă. Lucrarea minunată a lui Satana începe odată cu legea duminicală din Statele Unite.
“By the decree enforcing the institution of the Papacy in violation of the law of God, our nation will disconnect herself fully from righteousness. When Protestantism shall stretch her hand across the gulf to grasp the hand of the Roman power, when she shall reach over the abyss to clasp hands with Spiritualism, when, under the influence of this threefold union, our country shall repudiate every principle of its Constitution as a Protestant and republican government, and shall make provision for the propagation of papal falsehoods and delusions, then we may know that the time has come for the marvelous working of Satan and that the end is near.” Testimonies, volume 5, 451.
„Prin decretul care impune instituția Papalității, în violare a legii lui Dumnezeu, națiunea noastră se va despărți pe deplin de neprihănire. Când Protestantismul își va întinde mâna peste prăpastie pentru a apuca mâna puterii romane, când va trece peste abis pentru a-și da mâna cu Spiritismul, când, sub influența acestei întreite uniri, țara noastră va repudia fiecare principiu al Constituției sale ca guvernământ protestant și republican și va lua măsuri pentru răspândirea falsităților și amăgirilor papale, atunci vom putea ști că a venit timpul pentru lucrarea uimitoare a lui Satana și că sfârșitul este aproape.” Testimonies, volumul 5, 451.
The Sunday law is the end of the sixth kingdom, the earth beast of Revelation chapter thirteen. The earth beast began to reign at the end of the twelve hundred and sixty years of papal rule in 1798. The papacy was therefore revealed in the year 538, though her work to take control of the world was already active when Paul penned his words. Before the year 538, there would be a falling away that preceded the revealing of the man of sin, sitting in the temple of God.
Duminica legii este sfârșitul celei de-a șasea împărății, fiara de pe pământ din Apocalipsa capitolul treisprezece. Fiara de pe pământ a început să domnească la sfârșitul celor o mie două sute șaizeci de ani ai stăpânirii papale, în 1798. Papalitatea a fost, așadar, descoperită în anul 538, deși lucrarea ei de a prelua controlul lumii era deja activă atunci când Pavel și-a așternut în scris cuvintele. Înainte de anul 538, avea să fie o lepădare de credință care preceda descoperirea omului fărădelegii, șezând în templul lui Dumnezeu.
The falling away was represented by the church of Pergamos when the Christian church compromised with the religion of paganism, as symbolized by the emperor Constantine. Paul was identifying the prophetic waymarks that must occur before the Second Coming of Christ. After rehearsing what he had previously taught the Thessalonians, he then asks if they did not remember that he had previously taught them these truths? He then reminds them they should also remember that he taught them that a power would “withholdeth” the papacy “that” the papacy “might be revealed in his time?” The word “witholdeth” means to restrain. The word “withholdeth” is later in the same passage translated as “now letteth.”
Ukugwa kwabongwa y’isengero ry’i Perugamo igihe Itorero rya Gikristo ryumvikanaga n’idini ry’ubupagani, nk’uko byagereranyijwe n’umwami w’abami Konstantino. Pawulo yarimo agaragaza ibimenyetso by’ubuhanuzi bigomba kubaho mbere yo Kuza kwa Kabiri kwa Kristo. Amaze gusubiramo ibyo yari yarigishije Abatesalonike mbere, hanyuma arababaza niba batibukaga ko yari yarabigishije ukuri uku mbere? Nuko arabibutsa ko bagombaga no kwibuka ko yabigishije yuko hariho ububasha bwari “bubuziriza” ubupapa, “kugira ngo” ubupapa “buhishurwe mu gihe cyabwo”? Ijambo “bubuziriza” risobanura kubuza cyangwa gukoma mu nkokora. Ijambo “bubuziriza” nyuma muri uwo murongo uwo ari wo wose rihindurwa ngo “ubu ni bwo bubuza.”
The passage is therefore correctly represented as; “And now ye know what restrains the papacy, that the papacy might be revealed in his time. For the mystery of iniquity (the papacy) doth already work: only he who now restrains the papacy, will continue to restrain the papacy until he be taken out of the way.” When William Miller recognized this passage in Thessalonians he realized that the power that prevented the papacy from ascending to the throne of the earth in the year 538, was pagan Rome, and that pagan Rome would restrain the rise of the papal power, until pagan Rome was “taken out of the way.”
Ndime kifungu hicho kinawakilishwa kwa usahihi hivi: “Na sasa mnajua kile kinachoizuia upapa, ili upapa ufunuliwe kwa wakati wake. Kwa maana siri ya uasi (upapa) tayari inatenda kazi; ila tu yeye ambaye sasa anauzuia upapa, ataendelea kuuzuia upapa mpaka aondolewe njiani.” William Miller alipotambua kifungu hiki katika Wathesalonike, alielewa kwamba nguvu iliyoizuia upapa usipande kwenye kiti cha enzi cha dunia katika mwaka 538, ilikuwa Roma ya kipagani, na kwamba Roma ya kipagani ingeuzuia kuibuka kwa nguvu ya kipapa, mpaka Roma ya kipagani “iondolewe njiani.”
“During, the twelve years I was a deist, I read all histories I could find; but now I loved the Bible. It taught of Jesus! But still there was a good deal of the Bible that was dark to me. In 1818 or 19, while conversing with a friend! To whom I made a visit, and who had known and heard me talk while I was a deist, he inquired, in rather a significant manner, ‘What do you think of this text, and that?’ referring to the old texts I objected to while a deist. I understood what he was about, and replied—If you will give me time, I will tell you what they mean. ‘How long time do you want?’ I don’t know, but I will tell you, I replied, for I could not believe that God had given a revelation that could not be understood I then resolved to study my Bible, believing I could find out what the Holy Spirit meant. But as soon as I had formed this resolution the thought came to me—‘Suppose you find a passage that you cannot understand, what will you do?’ This mode of studying the Bible then came to my mind:—I will take the words of such passages, and trace them through the Bible, and find out their meaning in this way. I had Cruden’s Concordance, which I think is the best in the world; so I took that and my Bible, and set down to my desk, and read nothing else, except the newspapers a little, for I was determined to know what my Bible meant.
„În cei doisprezece ani în care am fost deist, am citit toate istoriile pe care le-am putut găsi; dar acum iubeam Biblia. Ea vorbea despre Isus! Totuși, încă mai era o bună parte din Biblie care îmi rămânea întunecată. În 1818 sau 1819, pe când stăteam de vorbă cu un prieten pe care îl vizitam și care mă cunoscuse și mă auzise vorbind pe când eram deist, el m-a întrebat, într-un fel destul de semnificativ: «Ce crezi despre textul acesta și despre acela?» făcând referire la vechile texte împotriva cărora ridicasem obiecții pe când eram deist. Am înțeles ce urmărea și am răspuns: —Dacă îmi vei da timp, îți voi spune ce înseamnă. «Cât timp îți trebuie?» Nu știu, am răspuns, dar îți voi spune; căci nu puteam crede că Dumnezeu a dat o revelație care să nu poată fi înțeleasă. Atunci m-am hotărât să-mi studiez Biblia, crezând că puteam afla ce a voit să spună Duhul Sfânt. Dar, de îndată ce am luat această hotărâre, mi-a venit gândul: «Să presupunem că vei găsi un pasaj pe care nu-l poți înțelege; ce vei face?» Atunci mi-a venit în minte acest mod de a studia Biblia: —Voi lua cuvintele unor asemenea pasaje, le voi urmări prin toată Biblia și, în felul acesta, le voi afla înțelesul. Aveam Concordanța lui Cruden, care, după părerea mea, este cea mai bună din lume; așa că am luat-o, împreună cu Biblia mea, m-am așezat la birou și n-am citit nimic altceva, în afară de puțin din ziare, fiindcă eram hotărât să știu ce înseamnă Biblia mea.”
“I began at Genesis, and read on slowly; and when I came to a text that I could not understand, I searched through the Bible to find out what it meant. After I had gone through the Bible in this way, O, how bright and glorious the truth appeared! I found what I have been preaching to you. I was satisfied that the seven times terminated in 1843. Then I came to the 2300 days; they brought me to the same conclusion; but I had no thought of finding out when the Savior was coming, and I could not believe it; but the light struck me so forcibly I did not know what to do. Now, I thought, I must put on spurs and breeching; I will not go faster than the Bible, and I will not fall behind it. Whatever the Bible teaches, I will hold on to it. But still there were some texts that I could not understand.’
„Am început cu Geneza și am citit mai departe încet; iar când am ajuns la un text pe care nu-l puteam înțelege, am cercetat prin Biblie ca să aflu ce însemna. După ce am parcurs Biblia în felul acesta, o, cât de limpede și de slăvit s-a arătat adevărul! Am găsit ceea ce v-am predicat. Am fost convins că cele șapte vremi se încheiau în 1843. Apoi am ajuns la cele 2300 de zile; ele m-au dus la aceeași concluzie; dar nu mă gândeam deloc să aflu când venea Mântuitorul și nu puteam să cred aceasta; însă lumina m-a izbit cu atâta putere, încât nu știam ce să fac. Atunci mi-am zis: acum trebuie să-mi pun pintenii și pantalonii de călărie; nu voi merge mai repede decât Biblia și nu voi rămâne în urma ei. Orice învață Biblia, de aceea mă voi ține. Dar mai erau încă unele texte pe care nu le puteam înțelege.”
“So much for his general mode of studying the Bible. On another occasion he stated his mode of settling the meaning of the text before us—the meaning of ‘the daily.’ ‘I read on,’ said he, ‘and could find no other case in which it was found, but in Daniel. I then took those words which stood in connection with it, ‘take away.’ He shall take away the daily, ‘from the time the daily shall be taken away,’ etc. I read on, and thought I should find no light on the text; finally I came to 2 Thessalonians 2:7–8. ‘For the mystery of iniquity doth already work, only he who now letteth, will let, until he be taken out of the way, and then shall that wicked be revealed,’ etc. And when I had come to that text, O, how clear and glorious the truth appeared! There it is! that is ‘the daily!’ Well, now, what does Paul mean by ‘he who now letteth,’ or hindereth? By ‘the man of sin,’ and ‘the wicked,’ Popery is meant. Well, what is it which hinders Popery from being revealed? Why, it is Paganism; well, then, ‘the daily’ must mean Paganism.” William Miller, Apollos Hale, The Second Advent Manual, 65, 66.
„Atât despre modul său general de studiere a Bibliei. Cu alt prilej, el și-a expus modul de a stabili înțelesul textului aflat înaintea noastră—înțelesul expresiei «the daily». «Am citit mai departe», spunea el, «și n-am putut găsi niciun alt caz în care să se afle, decât în Daniel. Atunci am luat acele cuvinte care stăteau în legătură cu aceasta: «take away». El va îndepărta „the daily”, «from the time the daily shall be taken away», etc. Am citit mai departe și am crezut că nu voi găsi nicio lumină asupra textului; în cele din urmă am ajuns la 2 Tesaloniceni 2:7–8. «For the mystery of iniquity doth already work, only he who now letteth, will let, until he be taken out of the way, and then shall that wicked be revealed», etc. Și când am ajuns la acel text, o, cât de limpede și de slăvit a apărut adevărul! Iată-l! aceasta este „the daily”! Ei bine, acum, ce înțelege Pavel prin «he who now letteth», sau împiedică? Prin «the man of sin» și «the wicked» se înțelege Papalitatea. Ei bine, ce este ceea ce împiedică descoperirea Papalității? De ce, este Păgânismul; așadar, „the daily” trebuie să însemne Păgânism.» William Miller, Apollos Hale, The Second Advent Manual, 65, 66.
Without an understanding that “the daily” in the book of Daniel was a symbol of paganism, Miller would have been hard pressed to develop the framework that he assembled his prophetic structure upon. “The daily” is found five times in the book of Daniel, and it is always followed by a symbol of papalism. The evidence that “the daily” in the book of Daniel is paganism is located in Paul’s letter to the Thessalonians. One of the most severe warnings in God’s Word is located there, for there Paul clearly states that those who do not love the truth will be sent strong delusion. The truth that was purposely located in Thessalonians was the identification of paganism’s connection with papalism, and to reject that truth is to guarantee that strong delusion will be the consequence of that rejection.
Fără înțelegerea faptului că „jertfa necurmată” din cartea lui Daniel era un simbol al păgânismului, lui Miller i-ar fi fost foarte greu să dezvolte cadrul pe care și-a întemeiat structura sa profetică. „Jertfa necurmată” se găsește de cinci ori în cartea lui Daniel și este întotdeauna urmată de un simbol al papalității. Dovezile că „jertfa necurmată” din cartea lui Daniel este păgânismul se află în epistola lui Pavel către tesaloniceni. Acolo se află unul dintre cele mai severe avertismente din Cuvântul lui Dumnezeu, căci acolo Pavel afirmă limpede că aceia care nu iubesc adevărul vor fi trimiși unei lucrări de rătăcire. Adevărul care a fost așezat în mod intenționat în Tesaloniceni a fost identificarea legăturii păgânismului cu papalitatea, iar a respinge acel adevăr înseamnă a garanta că o puternică amăgire va fi consecința acelei respingeri.
We will continue this subject in the next article.
Vom continua acest subiect în articolul următor.
Stay yourselves, and wonder; cry ye out, and cry: they are drunken, but not with wine; they stagger, but not with strong drink. For the Lord hath poured out upon you the spirit of deep sleep, and hath closed your eyes: the prophets and your rulers, the seers hath he covered. And the vision of all is become unto you as the words of a book that is sealed, which men deliver to one that is learned, saying, Read this, I pray thee: and he saith, I cannot; for it is sealed: And the book is delivered to him that is not learned, saying, Read this, I pray thee: and he saith, I am not learned. Wherefore the Lord said, Forasmuch as this people draw near me with their mouth, and with their lips do honour me, but have removed their heart far from me, and their fear toward me is taught by the precept of men: Therefore, behold, I will proceed to do a marvellous work among this people, even a marvellous work and a wonder: for the wisdom of their wise men shall perish, and the understanding of their prudent men shall be hid. Woe unto them that seek deep to hide their counsel from the Lord, and their works are in the dark, and they say, Who seeth us? and who knoweth us? Surely your turning of things upside down shall be esteemed as the potter’s clay: for shall the work say of him that made it, He made me not? or shall the thing framed say of him that framed it, He had no understanding? Isaiah 29:9–16.
Opriți-vă și rămâneți uimiți; strigați și strigați: sunt beți, dar nu de vin; se clatină, dar nu de băutură tare. Căci Domnul a turnat peste voi duhul unui somn adânc și v-a închis ochii; pe proroci și pe mai-marii voștri, pe văzători, i-a acoperit. Și toată vedenia a ajuns pentru voi ca vorbele unei cărți pecetluite, pe care o dau unuia învățat, zicând: „Citește aceasta, te rog”; iar el zice: „Nu pot, căci este pecetluită.” Și cartea este dată celui neînvățat, zicând: „Citește aceasta, te rog”; iar el zice: „Nu sunt învățat.” De aceea Domnul a zis: „Fiindcă poporul acesta se apropie de Mine cu gura și Mă cinstește cu buzele, dar și-a depărtat inima de Mine, iar frica pe care o are față de Mine este învățată după porunca oamenilor, de aceea, iată, voi face iarăși în mijlocul acestui popor o lucrare minunată, da, o lucrare minunată și o minune; căci înțelepciunea înțelepților lui va pieri și priceperea oamenilor lui pricepuți va fi ascunsă.” Vai de cei ce își ascund adânc planul de Domnul, ale căror fapte sunt în întuneric și care zic: „Cine ne vede?” și „Cine ne cunoaște?” O, cât răsturnați voi lucrurile pe dos! Oare să fie olarul socotit ca lutul, încât lucrarea să zică despre cel ce a făcut-o: „Nu el m-a făcut”? Sau lucrul întocmit să zică despre cel ce l-a întocmit: „N-a avut pricepere”? Isaia 29:9–16.