Just before the close of probation the final prophetic secret is unsealed by the Lion of the tribe of Judah, and it is the wise who understand the increase of knowledge that is produced by that unsealing. Two witnesses in Revelation cast a light on part of what is unsealed at that time.
Chiar înainte de încheierea timpului de probă, taina profetică finală este desigilată de Leul din seminția lui Iuda, iar cei înțelepți sunt aceia care înțeleg sporirea cunoștinței produsă de acea desigilare. Cei doi martori din Apocalipsa aruncă lumină asupra unei părți din ceea ce este desigilat în acel timp.
Here is wisdom. Let him that hath understanding count the number of the beast: for it is the number of a man; and his number is Six hundred threescore and six. … And here is the mind which hath wisdom. The seven heads are seven mountains, on which the woman sitteth. Revelation 13:18, 17:9.
Aici este înțelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei, căci este număr de om; și numărul ei este șase sute șaizeci și șase. … Și aici este mintea care are înțelepciune. Cele șapte capete sunt șapte munți, pe care șade femeia. Apocalipsa 13:18, 17:9.
The “last power that is to wage war against the church and the law of God, was symbolized by a beast with lamblike horns,” is the United States. It is the sixth kingdom of Bible prophecy, and the structure of its kingdom is the same structure (image), as was the fifth kingdom of Bible prophecy. It becomes a kingdom of the Church ruling over the State, and then forces the entire earth to accept that very arrangement. The combination of Church and State is fully developed in the United States at the soon-coming Sunday law.
„Puterea de pe urmă care urmează să poarte război împotriva bisericii și a Legii lui Dumnezeu, a fost simbolizată printr-o fiară cu coarne ca de miel”, este Statele Unite. Ea este a șasea împărăție a profeției biblice, iar structura împărăției sale este aceeași structură (chip), cum a fost cea a celei de-a cincea împărății din profeția biblică. Ea devine o împărăție a Bisericii care stăpânește asupra Statului, iar apoi silește întregul pământ să accepte chiar această rânduială. Unirea dintre Biserică și Stat este pe deplin dezvoltată în Statele Unite la legea duminicală care urmează să vină în curând.
“The ‘image to the beast’ represents that form of apostate Protestantism which will be developed when the Protestant churches shall seek the aid of the civil power for the enforcement of their dogmas. The ‘mark of the beast’ still remains to be defined.” The Great Controversy, 445.
„Icoana fiarei” reprezintă acea formă de protestantism apostat care se va dezvolta atunci când bisericile protestante vor căuta ajutorul puterii civile pentru impunerea dogmelor lor. „Semnul fiarei” rămâne încă să fie definit. Tragedia veacurilor, 445.
The image of the beast and the mark of the beast are two different symbols, yet it is at the Sunday law that the image of the beast reaches its full development.
Chipul fiarei și semnul fiarei sunt două simboluri diferite, totuși, în cadrul legii duminicale, chipul fiarei ajunge la deplina sa dezvoltare.
“The enforcement of Sundaykeeping on the part of Protestant churches is an enforcement of the worship of the papacy—of the beast. Those who, understanding the claims of the fourth commandment, choose to observe the false instead of the true Sabbath are thereby paying homage to that power by which alone it is commanded. But in the very act of enforcing a religious duty by secular power, the churches would themselves form an image to the beast; hence the enforcement of Sundaykeeping in the United States would be an enforcement of the worship of the beast and his image.” The Great Controversy, 448, 449.
„Punerea în aplicare a păzirii duminicii de către bisericile protestante este o impunere a închinării față de papalitate — față de fiară. Aceia care, înțelegând pretențiile poruncii a patra, aleg să păzească sabatul fals în locul celui adevărat, aduc astfel omagiu acelei puteri prin a cărei autoritate numai este poruncit acesta. Însă, chiar prin actul de a impune o îndatorire religioasă prin puterea seculară, bisericile ar forma ele însele o icoană a fiarei; prin urmare, impunerea păzirii duminicii în Statele Unite ar fi o impunere a închinării față de fiară și față de icoana ei.” Tragedia veacurilor, 448, 449.
At the Sunday law, the Constitution of the United States is fully overthrown and the nation has separated fully from righteousness. Then, under the full control of Satan the United States forces the world to accept the same Church and State system that has just been established in the United States. The world government is the United Nations and the Roman church is the Church that rules over the relationship.
La legea duminicală, Constituția Statelor Unite este răsturnată pe deplin, iar națiunea s-a despărțit cu totul de neprihănire. Atunci, sub controlul deplin al lui Satana, Statele Unite constrâng lumea să accepte același sistem de Biserică și Stat care tocmai a fost instaurat în Statele Unite. Guvernul mondial este Organizația Națiunilor Unite, iar biserica romană este Biserica ce stăpânește asupra acestei relații.
“The world is filled with storm and war and variance. Yet under one head—the papal power—the people will unite to oppose God in the person of His witnesses.” Testimonies, volume 7, 182.
„Lumea este plină de furtună, de război și de dezbinare. Totuși, sub o singură căpetenie — puterea papală — popoarele se vor uni pentru a I se împotrivi lui Dumnezeu în persoana martorilor Săi.” Testimonies, volumul 7, 182.
The system of Church and State that is represented as the image of the beast in prophecy is also a threefold union of the dragon, the beast and the false prophet. The ten kings of Revelation seventeen, that are the seventh head, represent the dragon power.
Sistemul Biserică-Stat care este reprezentat în profeție ca chipul fiarei este, de asemenea, o întreită unire a balaurului, a fiarei și a prorocului mincinos. Cei zece împărați din Apocalipsa șaptesprezece, care constituie al șaptelea cap, reprezintă puterea balaurului.
“Kings and rulers and governors have placed upon themselves the brand of antichrist, and are represented as the dragon who goes to make war with the saints—with those who keep the commandments of God and who have the faith of Jesus.” Testimonies to Ministers, 38.
„Regii, conducătorii și guvernatorii și-au pus asupra lor înșiși semnul lui antihrist și sunt reprezentați ca balaurul care merge să facă război cu sfinții — cu aceia care păzesc poruncile lui Dumnezeu și au credința lui Isus.” Testimonies to Ministers, 38.
The “ten kings” represent the United Nations, whose religion is spiritualism, and the religion of the false prophet is apostate Protestantism, and the beast’s religion is Catholicism, which is simply spiritualism covered with a profession of Christianity.
„Cei zece împărați” reprezintă Națiunile Unite, a căror religie este spiritismul, iar religia profetului mincinos este protestantismul apostat, iar religia fiarei este catolicismul, care nu este altceva decât spiritism acoperit cu o mărturisire de creștinism.
“By the decree enforcing the institution of the Papacy in violation of the law of God, our nation will disconnect herself fully from righteousness. When Protestantism shall stretch her hand across the gulf to grasp the hand of the Roman power, when she shall reach over the abyss to clasp hands with Spiritualism, when, under the influence of this threefold union, our country shall repudiate every principle of its Constitution as a Protestant and republican government, and shall make provision for the propagation of papal falsehoods and delusions, then we may know that the time has come for the marvelous working of Satan and that the end is near.” Testimonies, volume 5, 451.
„Prin decretul care impune instituirea Papalității, cu încălcarea Legii lui Dumnezeu, națiunea noastră se va despărți pe deplin de neprihănire. Când Protestantismul își va întinde mâna peste prăpastie pentru a apuca mâna puterii romane, când va trece peste abis pentru a da mâna cu Spiritismul, când, sub influența acestei întreite uniri, țara noastră va lepăda orice principiu al Constituției sale ca guvernământ protestant și republican și va lua măsuri pentru răspândirea falsităților și amăgirilor papale, atunci vom putea ști că a sosit timpul pentru lucrarea minunată a lui Satana și că sfârșitul este aproape.” Testimonies, volumul 5, 451.
At the Sunday law the threefold union of the dragon, the beast and the false prophet is accomplished. The United States then forces the world to accept the one-world government of the United Nations, for the world is thrown into a great crisis at the Sunday law, as Islam brings judgment upon the United States for the enforcement of worshipping the sun. Satan then appears to personate Christ and as the United States forces the world to accept the one world combination of church and state, it also forces the world to accept Sunday as the day of rest. The same testing process that has happened in the United States is then brought upon the entire world.
Ndiyo mu itegeko ryo ku Cyumweru hahuzwa byuzuye wa mubumbe wa gatatu ugizwe n’igisato, ya nyamaswa n’umuhanuzi w’ibinyoma. Icyo gihe Leta Zunze Ubumwe za Amerika zihatira isi kwemera ubutegetsi bw’isi imwe bw’Umuryango w’Abibumbye, kuko isi ijugunywa mu ngorane ikomeye ku itegeko ryo ku Cyumweru, ubwo Isilamu izanira urubanza Leta Zunze Ubumwe za Amerika kubera gushyiraho kuramya izuba. Hanyuma Satani abonekera mu kwigira Kristo, kandi uko Leta Zunze Ubumwe za Amerika zihatira isi kwemera uwo mubumbe umwe w’isi w’itorero na leta, ni ko kandi zihatira isi kwemera ku Cyumweru nk’umunsi w’ikiruhuko. Uburyo bumwe bwo kugeragezwa bwabaye muri Leta Zunze Ubumwe za Amerika ni bwo noneho buzagezwa ku isi yose.
“Foreign nations will follow the example of the United States. Though she leads out, yet the same crisis will come upon our people in all parts of the world.” Testimonies, volume 6, 395.
„Străinătatea va urma exemplul Statelor Unite. Deși ea deschide calea, totuși aceeași criză va veni asupra poporului nostru în toate părțile lumii.” Testimonies, volumul 6, 395.
The principle that national apostasy is followed by national ruin comes upon each country as they accept the day of the sun as the day of worship. The escalating crisis is the “one hour” that the ten kings rule with the pope, the “man of sin”. They agreed to give their seventh kingdom unto the papal authority, because they are led to believe that the moral authority of the papacy is necessary to unify the world against the escalating war against Islam. In 1798, the United Nations had not yet arrived into history.
Principiul potrivit căruia apostazia națională este urmată de ruina națională vine asupra fiecărei țări pe măsură ce aceasta acceptă ziua soarelui ca zi de închinare. Criza care se intensifică este „un ceas” în care cei zece împărați domnesc împreună cu papa, „omul fărădelegii”. Ei au fost de acord să dea a șaptea lor împărăție autorității papale, deoarece sunt făcuți să creadă că autoritatea morală a papalității este necesară pentru a unifica lumea împotriva războiului tot mai intensificat împotriva islamului. În 1798, Organizația Națiunilor Unite nu intrase încă în istorie.
And the ten horns which thou sawest are ten kings, which have received no kingdom as yet; but receive power as kings one hour with the beast. These have one mind, and shall give their power and strength unto the beast. These shall make war with the Lamb, and the Lamb shall overcome them: for he is Lord of lords, and King of kings: and they that are with him are called, and chosen, and faithful. Revelation 17:12–14.
Și cele zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece împărați, care încă n-au primit împărăție; ci primesc putere ca împărați, un ceas împreună cu fiara. Aceștia au un singur gând și își vor da puterea și tăria fiarei. Ei se vor război cu Mielul, și Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul domnilor și Împăratul împăraților; și cei ce sunt cu El sunt chemați, aleși și credincioși. Apocalipsa 17:12–14.
As has always been the case with the pope, kings will supply the power for the papacy to carry out the persecution against God’s people, and it is the ten kings that make war with the Lamb, but they are doing so at the bidding of the “man of sin.” The “man of sin” is also the “man” that the seven churches take hold of in Isaiah chapter four.
Așa cum a fost întotdeauna cazul cu papa, împărații vor furniza puterea pentru ca papalitatea să ducă la îndeplinire persecuția împotriva poporului lui Dumnezeu, iar cei zece împărați sunt cei care fac război cu Mielul, însă ei fac aceasta la porunca „omului fărădelegii”. „Omul fărădelegii” este, de asemenea, „omul” de care se apucă cele șapte femei în Isaia, capitolul patru.
And in that day seven women shall take hold of one man, saying, We will eat our own bread, and wear our own apparel: only let us be called by thy name, to take away our reproach. In that day shall the branch of the Lord be beautiful and glorious, and the fruit of the earth shall be excellent and comely for them that are escaped of Israel. Isaiah 4:1, 2.
Și în ziua aceea șapte femei vor apuca un singur bărbat, zicând: „Ne vom mânca pâinea noastră și ne vom îmbrăca în hainele noastre; numai lasă-ne să purtăm numele tău, ca să ne fie luată ocara.” În ziua aceea Odrasla Domnului va fi plină de frumusețe și de slavă, iar rodul țării va fi ales și măreț pentru cei scăpați ai lui Israel. Isaia 4:1, 2.
The “seven women” represent that the papacy (the man of sin), has control over all the churches of the earth, just as he has control over all the nations. The “reproach” that the churches wish to avoid, is the “reproach” of rejecting the demand to worship on Sunday. Faithful Sabbath-keepers will be persecuted for their faithfulness, and Islam will also refuse to observe the day of the sun. The agreement that is arranged by the United States between the papacy and the United Nations is that the moral authority of the man of sin is what is needed to lead the world into accepting the warfare against Islam in order to establish peace upon the earth.
„Șapte femei” reprezintă faptul că papalitatea (omul fărădelegii) are control asupra tuturor bisericilor pământului, așa cum are control și asupra tuturor națiunilor. „Ocara” pe care bisericile doresc să o evite este „ocara” respingerii cererii de a se închina duminica. Păzitorii credincioși ai Sabatului vor fi persecutați pentru credincioșia lor, iar Islamul va refuza, de asemenea, să păzească ziua soarelui. Acordul mijlocit de Statele Unite între papalitate și Organizația Națiunilor Unite este că autoritatea morală a omului fărădelegii este ceea ce este necesar pentru a conduce lumea spre acceptarea războiului împotriva Islamului, pentru a stabili pacea pe pământ.
But of the times and the seasons, brethren, ye have no need that I write unto you. For yourselves know perfectly that the day of the Lord so cometh as a thief in the night. For when they shall say, Peace and safety; then sudden destruction cometh upon them, as travail upon a woman with child; and they shall not escape. But ye, brethren, are not in darkness, that that day should overtake you as a thief. Ye are all the children of light, and the children of the day: we are not of the night, nor of darkness. 1 Thessalonians 5:1–5.
Dar, despre vremuri și sorociri, fraților, n-aveți trebuință să vi se scrie. Căci voi înșivă știți prea bine că ziua Domnului vine astfel ca un hoț în noapte. Când vor zice: „Pace și liniște!”, atunci o prăpădenie neașteptată va veni peste ei, ca durerile nașterii peste femeia însărcinată; și nicidecum nu vor scăpa. Dar voi, fraților, nu sunteți în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoț. Voi toți sunteți fii ai luminii și fii ai zilei: noi nu suntem ai nopții, nici ai întunericului. 1 Tesaloniceni 5:1–5.
The “peace and safety” message of Bible prophecy, which is always represented as a false message, is only logical in a period of time when there is no peace and safety. There is no reason to present a “peace and safety” message, when peace and safety exists. Islam removes all peace and safety. The “sudden destruction” associated with the false message is a destruction that escalates, for it is as “a woman” in “travail.” The first birth pang of the third Woe was September 11, 2001.
Poruka „mir i sigurnost” biblijskog proročanstva, koja je uvijek predstavljena kao lažna poruka, ima smisla jedino u vremenskom razdoblju u kojem nema mira i sigurnosti. Nema razloga objavljivati poruku „mir i sigurnost” kada mir i sigurnost postoje. Islam uklanja svaki mir i sigurnost. „Iznenadna propast” povezana s tom lažnom porukom jest propast koja se pojačava, jer je kao „žena” u „porođajnim mukama.” Prvi porođajni bol trećega Jao bio je 11. rujna 2001.
In the prophetic lines of Elijah and John the Baptist the deception of the papal power is illustrated. When Ahab travelled back to Samaria to inform Jezebel that Elijah’s God was the true God, for he had brought down fire out of heaven, Ahab then realized that Jezebel had deceived him concerning her hatred for Elijah. The same hatred and deception was illustrated when Herod promised half of his kingdom at his birthday party to Salome. Salome was Herodias’s daughter, thus Herod was the dragon, Herodias was the papacy and Salome was the false prophet.
În liniile profetice ale lui Ilie și ale lui Ioan Botezătorul este ilustrată înșelăciunea puterii papale. Când Ahab s-a întors în Samaria pentru a-i aduce la cunoștință Izabelei că Dumnezeul lui Ilie era adevăratul Dumnezeu, căci făcuse să coboare foc din cer, Ahab și-a dat atunci seama că Izabela îl înșelase cu privire la ura ei față de Ilie. Aceeași ură și aceeași înșelăciune au fost ilustrate atunci când Irod i-a făgăduit Salomeei, la ospățul zilei sale de naștere, jumătate din împărăția sa. Salomeea era fiica Irodiadei; astfel, Irod era balaurul, Irodiada era papalitatea, iar Salomeea era prorocul mincinos.
In the story the deceiving power of Salome’s dance was used to lead Herod (the ten kings) to give half their kingdom over to a church (a woman). The woman (Salome) was under the direction of her mother (Catholicism), and Herod found out too late that the attitude of Herodias towards John was the same as Jezebel’s was towards Elijah. In both cases, the sabbath-keepers must die.
Mu nkuru, ububasha bw’ubushukanyi bw’imbyino ya Salome bwakoreshejwe kugira ngo buyobore Herode (abami icumi) gutanga igice cy’ubwami bwabo bagiha itorero (umugore). Uwo mugore (Salome) yari ayobowe na nyina (Gatolika), kandi Herode yamenye bitinze ko imyitwarire ya Herodiya kuri Yohana yari imeze nk’iya Yezebeli kuri Eliya. Muri izo mpande zombi, abarinda Isabato bagomba gupfa.
Islam progressively but rapidly removes the peace and safety from planet earth, and in so doing brings mankind together against Islam. Islam’s rapidly escalating warfare represents the argument that is employed to establish the worldwide image of the beast in the last days. The deception that is brought upon the world (the ten kings), is brought by the United States (Salome), and it leads the world to believe they must unite against Islam, but they find out too late, that the arrangement was just a ruse to be used to persecute sabbath-keepers. The deception is part of the reason the ten kings hate the whore, even though when under duress they agreed to give their seventh kingdom unto her.
Islam, în mod progresiv, dar rapid, îndepărtează pacea și siguranța de pe planeta Pământ și, făcând astfel, adună omenirea împotriva Islamului. Războiul Islamului, care escaladează cu repeziciune, reprezintă argumentul folosit pentru a institui în zilele din urmă chipul fiarei la nivel mondial. Amăgirea adusă asupra lumii (cei zece împărați) este adusă de Statele Unite (Salome) și o face pe lume să creadă că trebuie să se unească împotriva Islamului; însă prea târziu descoperă că această înțelegere nu fusese decât un vicleșug folosit pentru a-i persecuta pe păzitorii Sabatului. Amăgirea este o parte din motivul pentru care cei zece împărați urăsc pe desfrânată, deși, sub constrângere, au fost de acord să-i dea ei cea de-a șaptea împărăție a lor.
And the ten horns which thou sawest upon the beast, these shall hate the whore, and shall make her desolate and naked, and shall eat her flesh, and burn her with fire. For God hath put in their hearts to fulfil his will, and to agree, and give their kingdom unto the beast, until the words of God shall be fulfilled. Revelation 17:16, 17.
Și cele zece coarne pe care le-ai văzut pe fiară, acestea vor urî pe desfrânată, o vor pustii și o vor lăsa goală, îi vor mânca carnea și o vor arde în foc. Căci Dumnezeu le-a pus în inimă să-I împlinească voia, să fie de un gând și să-și dea împărăția fiarei, până se vor împlini cuvintele lui Dumnezeu. Apocalipsa 17:16, 17.
The globalists of the United Nations are not simply the “kings” of the earth, but they are also represented as “merchants”, thus the globalists consist of political and economic powers. The reason the angel that brought the vision of Revelation seventeen and eighteen to John, was to show John the judgment of the great whore of Tyre. Both categories of the globalists mourn the death of the papacy.
Globaliștii Organizației Națiunilor Unite nu sunt doar „împărații” pământului, ci sunt reprezentați și ca „negustori”; astfel, globaliștii sunt alcătuiți din puteri politice și economice. Motivul pentru care îngerul care i-a adus lui Ioan vedenia din Apocalipsa șaptesprezece și optsprezece a fost acela de a-i arăta lui Ioan judecata marii curve a Tirului. Ambele categorii ale globaliștilor jelesc moartea papalității.
Therefore shall her plagues come in one day, death, and mourning, and famine; and she shall be utterly burned with fire: for strong is the Lord God who judgeth her. And the kings of the earth, who have committed fornication and lived deliciously with her, shall bewail her, and lament for her, when they shall see the smoke of her burning, Standing afar off for the fear of her torment, saying, Alas, alas that great city Babylon, that mighty city! for in one hour is thy judgment come. And the merchants of the earth shall weep and mourn over her; for no man buyeth their merchandise any more. Revelation 18:8–11.
Zato će zla njezina doći u jedan dan: smrt, i žalost, i glad; i bit će sasvim spaljena ognjem; jer je silan Gospodin Bog koji joj sudi. I kraljevi zemaljski, koji su s njom bludničili i raskošno živjeli, plakat će za njom i naricati nad njom kad ugledaju dim požara njezina, stojeći izdaleka zbog straha od muke njezine, govoreći: Jao, jao, grade veliki, Babilone, grade silni! jer u jedan čas dođe sud tvoj. I trgovci zemaljski plakat će i tugovati nad njom, jer više nitko ne kupuje njihove robe. Otkrivenje 18:8–11.
The merchants and the kings both stand afar off and cry “alas, alas.” The word “alas” in the Greek is translated as “woe” in chapter eight of Revelation.
Negustorii și împărații stau amândoi departe și strigă: „Vai, vai.” Cuvântul „alas” din greacă este tradus prin „vai” în capitolul opt din Apocalipsa.
And I beheld, and heard an angel flying through the midst of heaven, saying with a loud voice, Woe, woe, woe, to the inhabiters of the earth by reason of the other voices of the trumpet of the three angels, which are yet to sound! Revelation 8:13.
Și am privit și am auzit un înger zburând prin mijlocul cerului, zicând cu glas tare: Vai, vai, vai de locuitorii pământului, din pricina celorlalte sunete ale trâmbiței celor trei îngeri care au să mai sune! Apocalipsa 8:13.
The three Woes represent the fifth, sixth and seventh Trumpets, and they are symbols of Islam. The kings, merchants and shipmasters all cry out “alas, alas” three times in chapter eighteen.
Cele trei Vaiuri reprezintă a cincea, a șasea și a șaptea Trâmbiță și sunt simboluri ale islamului. Împărații, negustorii și cârmacii de corăbii strigă cu toții „vai, vai” de trei ori în capitolul optsprezece.
And the kings of the earth, who have committed fornication and lived deliciously with her, shall bewail her, and lament for her, when they shall see the smoke of her burning, Standing afar off for the fear of her torment, saying, Alas, alas that great city Babylon, that mighty city! for in one hour is thy judgment come. … The merchants of these things, which were made rich by her, shall stand afar off for the fear of her torment, weeping and wailing, And saying, Alas, alas, that great city, that was clothed in fine linen, and purple, and scarlet, and decked with gold, and precious stones, and pearls! For in one hour so great riches is come to nought. And every shipmaster, and all the company in ships, and sailors, and as many as trade by sea, stood afar off, And cried when they saw the smoke of her burning, saying, What city is like unto this great city! And they cast dust on their heads, and cried, weeping and wailing, saying, Alas, alas, that great city, wherein were made rich all that had ships in the sea by reason of her costliness! for in one hour is she made desolate. Revelation 18:9-10, 15–19.
Iar împărații pământului, care au curvit și s-au desfătat în lux împreună cu ea, o vor plânge și o vor jeli, când vor vedea fumul arderii ei, stând departe, de frica chinului ei, și zicând: Vai, vai, cetatea aceea mare, Babilonul, cetatea aceea puternică! căci într-un singur ceas a venit judecata ta. … Negustorii acestor lucruri, care se îmbogățiseră prin ea, vor sta departe, de frica chinului ei, plângând și tânguindu-se, și zicând: Vai, vai, cetatea aceea mare, care era îmbrăcată cu in subțire, și purpură, și stacojiu, și împodobită cu aur, și cu pietre prețioase, și cu mărgăritare! Căci într-un singur ceas atâtea bogății au ajuns nimic. Și orice cârmaci, și toată mulțimea de pe corăbii, și marinarii, și toți cei ce fac negoț pe mare, stăteau departe, și strigau când vedeau fumul arderii ei, zicând: Ce cetate este asemenea acestei cetăți mari! Și și-au aruncat țărână pe capete și strigau, plângând și tânguindu-se, zicând: Vai, vai, cetatea aceea mare, în care s-au îmbogățit toți cei ce aveau corăbii pe mare, prin scumpetea ei! căci într-un singur ceas a fost pustiită. Apocalipsa 18:9-10, 15–19.
The “hour” that the judgment of the papacy is accomplished, is the “hour” of Revelation eleven, that is the “hour of the great earthquake,” and it represents the Sunday law time period that begins at the Sunday law in the United States and continues until Michael stands up and human probation closes. The globalists that hated the whore, but still agreed to give their kingdom unto her for one hour, not only repeat “woe, woe” (alas, alas), three times, but they ask the question, “What city is like unto this great city?” They also asked that question in the book of Ezekiel.
“Ceasul” în care se împlinește judecata papalității este „ceasul” din Apocalipsa unsprezece, adică „ceasul marelui cutremur”, și el reprezintă perioada legii duminicale, care începe odată cu legea duminicală din Statele Unite și continuă până când Mihail Se ridică și timpul de probă al omenirii se încheie. Globaliștii care au urât desfrânata, dar care totuși au fost de acord să-i dea împărăția lor pentru un ceas, nu numai că repetă de trei ori „vai, vai” (ah, ah), ci pun și întrebarea: „Ce cetate este asemenea acestei cetăți mari?” Ei au pus aceeași întrebare și în cartea lui Ezechiel.
And shall cause their voice to be heard against thee, and shall cry bitterly, and shall cast up dust upon their heads, they shall wallow themselves in the ashes: And they shall make themselves utterly bald for thee, and gird them with sackcloth, and they shall weep for thee with bitterness of heart and bitter wailing. And in their wailing they shall take up a lamentation for thee, and lament over thee, saying, What city is like Tyrus, like the destroyed in the midst of the sea? When thy wares went forth out of the seas, thou filledst many people; thou didst enrich the kings of the earth with the multitude of thy riches and of thy merchandise. In the time when thou shalt be broken by the seas in the depths of the waters thy merchandise and all thy company in the midst of thee shall fall. All the inhabitants of the isles shall be astonished at thee, and their kings shall be sore afraid, they shall be troubled in their countenance. The merchants among the people shall hiss at thee; thou shalt be a terror, and never shalt be any more. Ezekiel 27:30–36.
Și își vor face auzit glasul împotriva ta, și vor striga cu amărăciune, și își vor arunca țărână pe cap, se vor tăvăli în cenușă; și se vor rade cu desăvârșire pentru tine, și se vor încinge cu sac, și te vor plânge cu amărăciunea inimii și cu tânguire amară. Și, în tânguirea lor, vor înălța pentru tine o cântare de jale și te vor jeli, zicând: Ce cetate este ca Tirul, ca aceea nimicită în mijlocul mării? Când mărfurile tale ieșeau din mări, tu săturai multe popoare; îi îmbogățeai pe împărații pământului cu mulțimea bogățiilor tale și a negoțului tău. În vremea când vei fi zdrobită de mări în adâncul apelor, marfa ta și toată mulțimea din mijlocul tău vor cădea. Toți locuitorii ostroavelor vor rămâne uimiți de tine, și împărații lor se vor înfricoșa cumplit, li se va tulbura înfățișarea. Negustorii dintre popoare vor fluiera asupra ta; vei ajunge o groază și nu vei mai fi niciodată. Ezechiel 27:30–36.
Ezekiel identifies the city as “Tyrus,” who is “destroyed in the midst of the sea?” Isaiah, speaking of the whore of Tyre (Tyrus), who is also the great whore of Revelation, who is the Catholic church, and also identifies her as the crowning city.
Ezechiel identifică cetatea drept „Tyrus”, care este „nimicită în mijlocul mării”. Isaia, vorbind despre curva Tirului (Tyrus), care este de asemenea curva cea mare din Apocalipsa, care este Biserica Catolică, o identifică totodată și ca fiind cetatea încununătoare.
Is this your joyous city, whose antiquity is of ancient days? her own feet shall carry her afar off to sojourn. Who hath taken this counsel against Tyre, the crowning city, whose merchants are princes, whose traffickers are the honourable of the earth? The Lord of hosts hath purposed it, to stain the pride of all glory, and to bring into contempt all the honourable of the earth. Isaiah 23:7–9.
Acesta este oare orașul vostru cel plin de veselie, a cărui obârșie este din zilele străvechi? Propriile ei picioare o vor purta departe, ca să locuiască în pribegie. Cine a luat această hotărâre împotriva Tirului, cetatea care încununează, ai cărei negustori sunt voievozi, ai cărei traficanți sunt cei onorați ai pământului? Domnul oștirilor a hotărât aceasta, ca să pângărească mândria oricărei slave și să aducă în dispreț pe toți cei onorați ai pământului. Isaia 23:7–9.
The papacy is the “crowning city,” for it is she that claims to sit as a queen over the threefold union.
Papalitatea este „cetatea încoronată”, căci ea este aceea care pretinde să șadă ca împărăteasă peste întreita uniune.
How much she hath glorified herself, and lived deliciously, so much torment and sorrow give her: for she saith in her heart, I sit a queen, and am no widow, and shall see no sorrow. Revelation 18:7.
Cât de mult s-a slăvit pe sine și a trăit în desfătare, pe atât dați-i chin și tânguire; căci zice în inima ei: Șed ca împărăteasă, nu sunt văduvă și nu voi vedea nicidecum tânguire. Apocalipsa 18:7.
Ezekiel said the whore’s judgment is accomplished in the “midst of the sea,” in his lamentation for Tyrus.
Ezechiel a spus că judecata desfrânatei este împlinită în „mijlocul mării”, în cântarea sa de jale pentru Tir.
The word of the Lord came again unto me, saying, Now, thou son of man, take up a lamentation for Tyrus. … The ships of Tarshish did sing of thee in thy market: and thou wast replenished, and made very glorious in the midst of the seas. Thy rowers have brought thee into great waters: the east wind hath broken thee in the midst of the seas. Ezekiel 27:1, 2, 25, 26.
Cuvântul Domnului mi-a vorbit din nou, zicând: „Acum, fiul omului, înalță o cântare de jale asupra Tirului. … Corăbiile din Tarsis cântau despre tine în târgul tău; și erai plină și ajunseseși foarte slăvită în mijlocul mărilor. Vâslașii tăi te-au dus în ape mari; vântul de răsărit te-a sfărâmat în mijlocul mărilor.” Ezechiel 27:1, 2, 25, 26.
It is the “east wind” that brings judgment upon the whore of Tyre, the crowning city, and the “east wind” is a symbol of Islam. The warfare brought against Islam by the ten kings is what destroys the papacy of the last days. The realization of the ten kings that they have been deceived also produces fear in their hearts.
„Vântul de răsărit” este cel care aduce judecata asupra curvei Tirului, cetatea încoronată, iar „vântul de răsărit” este un simbol al islamului. Războiul adus împotriva islamului de către cei zece împărați este ceea ce distruge papalitatea zilelor din urmă. Conștientizarea de către cei zece împărați a faptului că au fost înșelați naște, de asemenea, teamă în inimile lor.
Beautiful for situation, the joy of the whole earth, is mount Zion, on the sides of the north, the city of the great King. God is known in her palaces for a refuge. For, lo, the kings were assembled, they passed by together. They saw it, and so they marvelled; they were troubled, and hasted away. Fear took hold upon them there, and pain, as of a woman in travail. Thou breakest the ships of Tarshish with an east wind. As we have heard, so have we seen in the city of the Lord of hosts, in the city of our God: God will establish it forever. Selah. Psalms 48:2–8.
Muntele Sionului, frumos înălțat, bucuria întregului pământ, pe laturile de miazănoapte, cetatea marelui Împărat. Dumnezeu este cunoscut în palatele ei ca un loc de scăpare. Căci, iată, împărații s-au adunat, au trecut împreună. Au văzut-o și atunci s-au minunat; s-au tulburat și s-au grăbit să fugă. Acolo i-a apucat frica și durerea, ca durerea unei femei în chinurile nașterii. Tu sfărâmi corăbiile din Tarșiș cu un vânt de răsărit. Cum am auzit, așa am și văzut în cetatea Domnului oștirilor, în cetatea Dumnezeului nostru: Dumnezeu o va întări pe vecie. Selah. Psalmi 48:2–8.
The globalists looked upon the kingdom of God, as represented by the city of Jerusalem, but chose “that great city” Babylon as their head. When God judges that great city, they cry and lament as they recognize that they are lost, for the great city they chose is broken in the midst of the sea, by the warfare brought upon them by Islam (the east wind). And the warfare is a progressively escalating warfare, for it is as a woman in travail.
Глобалистите погледнаха към Божието царство, представено от града Ерусалим, но избраха „онзи велик град“ Вавилон за своя глава. Когато Бог съди онзи велик град, те викат и ридаят, щом разпознават, че са погинали, защото великият град, който избраха, е съкрушен всред морето чрез войната, докарана върху тях от исляма (източния вятър). А войната е война, която постепенно се ожесточава, защото е като жена в родилни болки.
The kingdom of God that they have persecuted for the papacy is represented in Daniel chapter two, where we are informed that in “the days of these [globalist] kings,” God will set up His eternal kingdom.
Ufalme wa Mungu ambao wameutesa kwa ajili ya upapa umeonyeshwa katika Danieli sura ya pili, ambamo tunaambiwa kwamba katika “siku za wafalme hawa [wa utandawazi],” Mungu atauanzisha ufalme Wake wa milele.
And in the days of these kings shall the God of heaven set up a kingdom, which shall never be destroyed: and the kingdom shall not be left to other people, but it shall break in pieces and consume all these kingdoms, and it shall stand for ever. Daniel 2:44.
Și în zilele acestor împărați Dumnezeul cerului va ridica o împărăție care nu va fi nimicită niciodată; și împărăția nu va fi lăsată altui popor, ci va sfărâma și va mistui toate aceste împărății, iar ea va dăinui în veci. Daniel 2:44.
The Millerites believed that they were living in the “days of these kings,” but the ten kings of Revelation seventeen had not yet come into history, indeed, they are just coming into view now. The Millerites were correct, but their vision was limited. The kingdom of God that is set up in the days of the kings of Revelation seventeen and eighteen, is the time period of the latter rain.
Milleriții credeau că trăiau în „zilele acestor împărați”, dar cei zece împărați din Apocalipsa șaptesprezece nu intraseră încă în istorie; de fapt, ei abia acum încep să se contureze. Milleriții aveau dreptate, dar viziunea lor era limitată. Împărăția lui Dumnezeu care este întemeiată în zilele împăraților din Apocalipsa șaptesprezece și optsprezece este perioada ploii târzii.
“I saw that all things are intensely looking and stretching their thoughts on the impending crisis before them. The sins of Israel must go to judgment beforehand. Every sin must be confessed at the sanctuary, then the work will move. It must be done now. The remnant in the time of trouble will cry, My God, My God, why hast Thou forsaken me?
„Am văzut că toate lucrurile privesc cu intensitate și își îndreaptă gândurile spre criza iminentă dinaintea lor. Păcatele lui Israel trebuie să meargă mai întâi la judecată. Fiecare păcat trebuie mărturisit la sanctuar, apoi lucrarea va înainta. Acest lucru trebuie făcut acum. Rămășița, în vremea strâmtorării, va striga: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?”
“The latter rain is coming on those that are pure—all then will receive it as formerly.
„Ploaia târzie vine peste cei care sunt curați — atunci toți o vor primi, ca odinioară.״
“When the four angels let go, Christ will set up His kingdom. None receive the latter rain but those who are doing all they can. Christ would help us. All could be overcomers by the grace of God, through the blood of Jesus. All heaven is interested in the work. Angels are interested.” Spalding and Magan, 3.
„Când cei patru îngeri vor da drumul, Hristos Își va întemeia Împărăția. Nimeni nu va primi ploaia târzie decât aceia care fac tot ce pot. Hristos ne-ar ajuta. Toți ar putea fi biruitori prin harul lui Dumnezeu, prin sângele lui Isus. Întreg cerul este interesat de această lucrare. Îngerii sunt interesați.” Spalding and Magan, 3.
In the time of the latter rain, when the angels release the four winds, which in the “days of these kings,” Christ sets up His kingdom. The latter rain is progressive, and began to sprinkle on September 11, 2001, when the third Woe arrived into history, but the angering of the nations was immediately restrained. It continues to escalate in intensity, until the Sunday law in the United States, when it brings about national ruin. That escalating judgment then continues as every other nation follows the example of the United States, and therefore suffers the same judgments. It escalates until the close of probation. It progresses as a woman in travail.
În vremea ploii târzii, când îngerii dezlănțuie cele patru vânturi, în „zilele acestor împărați” Hristos Își întemeiază împărăția. Ploaia târzie este progresivă și a început să stropească la 11 septembrie 2001, când al treilea Vai a intrat în istorie, însă mânierea neamurilor a fost imediat înfrânată. Ea continuă să crească în intensitate, până la legea duminicală din Statele Unite, când aduce ruină națională. Acea judecată în intensificare continuă apoi pe măsură ce fiecare altă națiune urmează exemplul Statelor Unite și, prin urmare, suferă aceleași judecăți. Ea se intensifică până la încheierea timpului de probă. Ea înaintează ca o femeie în durerile nașterii.
We will continue the consideration of the eighth being of the seven in the next article.
Vom continua analiza celui de-al optulea, care este dintre cei șapte, în articolul următor.
“Just as long as those who profess the truth are serving Satan, his hellish shadow will cut off their views of God and heaven. They will be as those who have lost their first love. They cannot view eternal realities. That which God has prepared for us is represented in Zechariah, chapters 3 and 4, and 4:12–14: ‘And I answered again, and said unto him, What be these two olive branches which through the two golden pipes empty the golden oil out of themselves? And he answered me and said, Knowest thou not what these be? And I said, No, my Lord. Then said he, These are the two anointed ones, that stand by the Lord of the whole earth.’
„Atâta vreme cât aceia care mărturisesc adevărul îl slujesc pe Satana, umbra lui infernală le va întuneca privirea asupra lui Dumnezeu și a cerului. Ei vor fi asemenea acelora care și-au pierdut dragostea dintâi. Ei nu pot contempla realitățile veșnice. Ceea ce a pregătit Dumnezeu pentru noi este înfățișat în Zaharia, capitolele 3 și 4, și 4:12–14: «Și am răspuns din nou și i-am zis: Ce sunt aceste două ramuri de măslin care, prin cele două țevi de aur, varsă din ele untdelemnul de aur? El mi-a răspuns și mi-a zis: Nu știi ce sunt acestea? Și eu am zis: Nu, domnul meu. Atunci a zis: Aceștia sunt cei doi unși, care stau înaintea Domnului întregului pământ.»”
“The Lord is full of resources. He has no lack of facilities. It is because of our lack of faith, our earthliness, our cheap talk, our unbelief, manifested in our conversation, that dark shadows gather about us. Christ is not revealed in word or character as the One altogether lovely, and the chiefest among ten thousand. When the soul is content to lift itself up unto vanity, the Spirit of the Lord can do little for it. Our shortsighted vision beholds the shadow, but cannot see the glory beyond. Angels are holding the four winds, represented as an angry horse seeking to break loose and rush over the face of the whole earth, bearing destruction and death in its path.
„Domnul este plin de resurse. El nu duce lipsă de niciun mijloc. Din pricina lipsei noastre de credință, a spiritului nostru pământesc, a vorbirii noastre ieftine, a necredinței noastre, manifestate în conversația noastră, umbre întunecate se adună în jurul nostru. Hristos nu este descoperit, nici în cuvânt, nici în caracter, ca Acela care este cu totul vrednic de iubit și cel dintâi dintre zece mii. Când sufletul se mulțumește să se înalțe spre deșertăciune, Duhul Domnului poate face puțin pentru el. Vederea noastră mărginită zărește umbra, dar nu poate vedea slava de dincolo. Îngerii țin cele patru vânturi, înfățișate ca un cal înfuriat care caută să se desprindă și să năvălească peste fața întregului pământ, purtând nimicire și moarte în calea lui.”
“Shall we sleep on the very verge of the eternal world? Shall we be dull and cold and dead? Oh, that we might have in our churches the Spirit and breath of God breathed into His people, that they might stand upon their feet and live. We need to see that the way is narrow, and the gate strait. But as we pass through the strait gate, its wideness is without limit.” Manuscript Releases, volume 20, 217.
„Să dormim oare chiar pe pragul lumii veșnice? Să fim greoi, reci și morți? O, dacă am avea în bisericile noastre Duhul și suflarea lui Dumnezeu suflate în poporul Său, ca ei să stea pe picioarele lor și să trăiască. Avem nevoie să vedem că calea este îngustă și poarta strâmtă. Dar, pe măsură ce trecem prin poarta cea strâmtă, lărgimea ei este fără margini.” Manuscript Releases, volumul 20, 217.