The Book of Daniel - Number Seventy-Three

Iar Ieroboam a zis în inima sa: Acum împărăția se va întoarce la casa lui David: dacă poporul acesta se va sui să aducă jertfe în casa Domnului, la Ierusalim, atunci inima acestui popor se va întoarce iarăși către domnul său, către Roboam, împăratul lui Iuda; mă vor omorî și se vor întoarce iarăși la Roboam, împăratul lui Iuda. Pentru aceasta, împăratul s-a sfătuit și a făcut doi viței de aur și le-a zis: Este prea mult pentru voi să vă suiți la Ierusalim; iată dumnezeii tăi, Israele, care te-au scos din țara Egiptului. Și a pus pe unul în Betel, iar pe celălalt l-a așezat în Dan. Și lucrul acesta a ajuns un păcat, căci poporul mergea să se închine înaintea unuia dintre ei, până la Dan. A făcut și o casă a înălțimilor și a făcut preoți dintre cei mai de jos ai poporului, care nu erau dintre fiii lui Levi. Și Ieroboam a rânduit o sărbătoare în luna a opta, în a cincisprezecea zi a lunii, asemenea sărbătorii care era în Iuda, și a adus jertfe pe altar. Așa a făcut în Betel, jertfind vițeilor pe care îi făcuse; și a așezat în Betel preoții înălțimilor pe care le făcuse. Astfel, în ziua a cincisprezecea a lunii a opta, adică în luna pe care o născocise din propria sa inimă, a adus jertfe pe altarul pe care îl făcuse în Betel și a rânduit o sărbătoare pentru copiii lui Israel; și s-a suit la altar ca să ardă tămâie. 1 Împărați 12:26–33.

Și, iată, un om al lui Dumnezeu a venit din Iuda la Betel, prin cuvântul Domnului; iar Ieroboam stătea lângă altar ca să ardă tămâie. Și el a strigat împotriva altarului, prin cuvântul Domnului, și a zis: „Altarule, altarule, așa zice Domnul: Iată, se va naște un copil casei lui David, Iosia pe nume; și pe tine va jertfi pe preoții înălțimilor care ard tămâie pe tine, și oase de oameni vor fi arse pe tine.” Și a dat în aceeași zi un semn, zicând: „Acesta este semnul pe care l-a rostit Domnul: Iată, altarul se va despica, și cenușa care este pe el se va vărsa.” 1 Împărați 13:1–3.

Și s-a întâmplat că, atunci când împăratul Ieroboam a auzit cuvântul omului lui Dumnezeu, care strigase împotriva altarului din Betel, și-a întins mâna de la altar, zicând: „Prindeți-l!” Și mâna pe care o întinsese împotriva lui s-a uscat, așa încât n-a mai putut s-o tragă înapoi la sine. Altarul de asemenea s-a despicat, și cenușa s-a vărsat de pe altar, potrivit semnului pe care omul lui Dumnezeu îl dăduse prin cuvântul Domnului. 1 Împărați 13:4, 5.

Atunci împăratul a răspuns și a zis omului lui Dumnezeu: „Roagă-te acum înaintea feței Domnului Dumnezeului tău și fă rugăciune pentru mine, ca mâna mea să-mi fie iarăși întoarsă.” Și omul lui Dumnezeu a implorat pe Domnul, iar mâna împăratului i-a fost iarăși întoarsă și s-a făcut cum fusese mai înainte. Și împăratul a zis omului lui Dumnezeu: „Vino acasă cu mine și întărește-te, iar eu îți voi da o răsplată.” Dar omul lui Dumnezeu a zis împăratului: „Chiar dacă mi-ai da jumătate din casa ta, nu voi intra cu tine, nici nu voi mânca pâine, nici nu voi bea apă în locul acesta; căci așa mi-a fost poruncit prin cuvântul Domnului, zicând: «Să nu mănânci pâine, nici să nu bei apă și să nu te întorci pe același drum pe care ai venit.»” Astfel, a plecat pe un alt drum și nu s-a întors pe calea pe care venise la Betel. 1 Împărați 13:6–10.

Cuvintele Tale au fost găsite, și eu le-am mâncat; și cuvântul Tău mi-a fost bucuria și veselia inimii mele, căci sunt chemat după Numele Tău, Doamne Dumnezeule al oștirilor. N-am stat în adunarea batjocoritorilor, nici nu m-am veselit; am stat singur din pricina mâinii Tale, căci m-ai umplut de indignare. Pentru ce este durerea mea necurmată, și rana mea de nevindecat, care nu voiește să se vindece? Vei fi Tu oare pentru mine cu totul ca un izvor înșelător și ca niște ape care seacă? De aceea, așa zice Domnul: Dacă te vei întoarce, te voi aduce iarăși și vei sta înaintea Mea; și dacă vei despărți ce este de preț de ce este vrednic de dispreț, vei fi ca gura Mea. Ei să se întoarcă la tine, dar tu să nu te întorci la ei. Și te voi face pentru poporul acesta un zid întărit de aramă; ei vor lupta împotriva ta, dar nu te vor birui, căci Eu sunt cu tine ca să te mântuiesc și să te izbăvesc, zice Domnul. Te voi izbăvi din mâna celor răi și te voi răscumpăra din mâna celor cumpliți. Ieremia 15:16–21.

Și împăratul i-a zis omului lui Dumnezeu: „Vino acasă cu mine, întărește-te și îți voi da o răsplată.” Dar omul lui Dumnezeu i-a zis împăratului: „Chiar dacă mi-ai da jumătate din casa ta, nu voi intra cu tine, nici nu voi mânca pâine, nici nu voi bea apă în locul acesta; căci așa mi s-a poruncit prin cuvântul Domnului, zicând: «Să nu mănânci pâine, nici să nu bei apă și să nu te întorci pe același drum pe care ai venit.»” 1 Regi 13:7–9.

Iar în Betel locuia un proroc bătrân; și fiii lui au venit și i-au istorisit toate lucrările pe care omul lui Dumnezeu le făcuse în ziua aceea în Betel; și cuvintele pe care le rostise către împărat, pe acelea i le-au spus și tatălui lor. Și tatăl lor le-a zis: „Pe ce drum a mers?” Căci fiii lui văzuseră pe ce drum mersese omul lui Dumnezeu, care venise din Iuda. Și el a zis fiilor săi: „Înșeuați-mi măgarul.” Și ei i-au înșeu­at măgarul, iar el a încălecat pe el, și a mers după omul lui Dumnezeu și l-a găsit șezând sub un stejar; și i-a zis: „Tu ești omul lui Dumnezeu care a venit din Iuda?” Și el a zis: „Eu sunt.” Atunci i-a zis: „Vino acasă cu mine și mănâncă pâine.” Dar el a zis: „Nu pot să mă întorc cu tine, nici să intru cu tine; și nu voi mânca pâine, nici nu voi bea apă cu tine în locul acesta; căci mi s-a spus prin cuvântul Domnului: «Să nu mănânci pâine, nici să nu bei apă acolo, și să nu te întorci mergând pe drumul pe care ai venit.»” El i-a zis: „Și eu sunt proroc ca și tine; și un înger mi-a vorbit prin cuvântul Domnului, zicând: «Adu-l înapoi cu tine în casa ta, ca să mănânce pâine și să bea apă.»” Dar îl mințise. Astfel, el s-a întors cu el, și a mâncat pâine în casa lui, și a băut apă. Și s-a întâmplat că, pe când ședeau la masă, cuvântul Domnului a venit către prorocul care îl adusese înapoi; și el a strigat către omul lui Dumnezeu care venise din Iuda, zicând: „Așa vorbește Domnul: «Pentru că nu ai ascultat de porunca Domnului și nu ai păzit porunca pe care ți-o dăduse Domnul Dumnezeul tău, ci te-ai întors, și ai mâncat pâine și ai băut apă în locul despre care Domnul îți spusese: „Să nu mănânci pâine și să nu bei apă”, trupul tău mort nu va intra în mormântul părinților tăi.»”

Și a fost, după ce a mâncat pâine și după ce a băut, că i-a șeuat măgarul, anume pentru prorocul pe care-l adusese înapoi. Și, după ce a plecat, l-a întâlnit pe drum un leu și l-a ucis; iar trupul lui a fost aruncat în drum, și măgarul stătea lângă el, și leul de asemenea stătea lângă trup. Și, iată, au trecut niște oameni și au văzut trupul aruncat în drum și leul stând lângă trup; și au venit și au spus aceasta în cetatea unde locuia prorocul cel bătrân. Și când prorocul care-l adusese înapoi din drum a auzit aceasta, a zis: Este omul lui Dumnezeu, care a fost neascultător față de cuvântul Domnului; de aceea Domnul l-a dat în mâna leului, care l-a sfâșiat și l-a ucis, după cuvântul Domnului pe care i-l spusese. Și a vorbit fiilor săi, zicând: Șeuați-mi măgarul. Și ei i l-au șeuat. Și s-a dus și i-a găsit trupul aruncat în drum, iar măgarul și leul stăteau lângă trup; leul nu mâncase trupul și nici nu sfâșiase măgarul. Și prorocul a ridicat trupul omului lui Dumnezeu, l-a pus pe măgar și l-a adus înapoi; și prorocul cel bătrân a venit în cetate, ca să-l jelească și să-l îngroape. Și i-a pus trupul în propriul său mormânt; și l-au jelit, zicând: Vai, fratele meu! Și a fost, după ce l-a îngropat, că a vorbit fiilor săi, zicând: Când voi muri, atunci să mă îngropați în mormântul în care este îngropat omul lui Dumnezeu; puneți-mi oasele lângă oasele lui; căci cuvântul pe care l-a strigat prin cuvântul Domnului împotriva altarului din Betel și împotriva tuturor caselor înălțimilor care sunt în cetățile Samariei se va împlini negreșit. 1 Împărați 13:11–32.

„Când puterea lui Dumnezeu dă mărturie cu privire la ceea ce este adevărul, acel adevăr trebuie să rămână pentru totdeauna ca adevăr. Nicio presupunere ulterioară, potrivnică luminii pe care a dat-o Dumnezeu, nu trebuie să fie primită. Se vor ridica oameni cu interpretări ale Scripturii care, pentru ei, sunt adevăr, dar care nu sunt adevăr. Adevărul pentru timpul acesta ni l-a dat Dumnezeu ca temelie a credinței noastre. El Însuși ne-a învățat ce este adevărul. Se va ridica unul și apoi încă altul, cu lumină nouă, care contrazice lumina pe care a dat-o Dumnezeu prin manifestarea Duhului Său Sfânt. Mai sunt încă în viață câțiva care au trecut prin experiența dobândită la statornicirea acestui adevăr. Dumnezeu, în harul Său, le-a cruțat viața pentru a repeta și a repeta, până la încheierea vieții lor, experiența prin care au trecut, așa cum a făcut și apostolul Ioan până chiar la sfârșitul vieții sale. Iar purtătorii de stindard care au căzut în moarte trebuie să vorbească prin retipărirea scrierilor lor. Mi s-a arătat că astfel glasurile lor trebuie să fie auzite. Ei trebuie să-și aducă mărturia cu privire la ceea ce constituie adevărul pentru timpul acesta.

“Nu trebuie să primim cuvintele celor care vin cu un mesaj ce contrazice punctele deosebite ale credinței noastre. Ei adună laolaltă o mulțime de texte din Scriptură și le îngrămădesc ca dovezi în jurul teoriilor pe care le susțin. Lucrul acesta s-a făcut iar și iar în decursul ultimilor cincizeci de ani. Și, deși Scripturile sunt Cuvântul lui Dumnezeu și trebuie respectate, aplicarea lor, dacă o asemenea aplicare mută chiar și un singur stâlp din temelia pe care Dumnezeu a susținut-o în acești cincizeci de ani, este o mare greșeală. Cel care face o asemenea aplicare nu cunoaște minunata demonstrație a Duhului Sfânt care a dat putere și tărie mesajelor din trecut care au venit la poporul lui Dumnezeu.”

„Dovezile fratelui G nu sunt demne de încredere. Dacă ar fi primite, ele ar nimici credința poporului lui Dumnezeu în adevărul care ne-a făcut ceea ce suntem.‟

„Trebuie să fim hotărâți cu privire la acest subiect; căci punctele pe care el încearcă să le dovedească prin Scriptură nu sunt temeinice. Ele nu dovedesc că experiența trecută a poporului lui Dumnezeu a fost o eroare. Noi am avut adevărul; am fost călăuziți de îngerii lui Dumnezeu. Sub îndrumarea Duhului Sfânt a fost dată prezentarea chestiunii sanctuarului. Este o elocință pentru fiecare să păstreze tăcerea cu privire la trăsăturile credinței noastre în care nu au avut nicio parte. Dumnezeu nu Se contrazice niciodată. Dovezile Scripturii sunt aplicate greșit dacă sunt silite să mărturisească despre ceea ce nu este adevărat. Se va ridica unul și apoi altul și vor aduce o lumină presupus mare și își vor face afirmațiile. Dar noi rămânem lângă vechile hotare de aducere-aminte. [1 Ioan 1:1–10 citat.]”

„Instruită sunt să spun că aceste cuvinte pot fi folosite de noi ca potrivite pentru acest timp, căci a venit vremea când păcatul trebuie numit pe numele lui adevărat. Suntem împiedicați în lucrarea noastră de oameni care nu sunt convertiți, care își caută propria slavă. Ei doresc să fie socotiți inițiatorii unor teorii noi, pe care le prezintă, pretinzând că sunt adevăr. Dar, dacă aceste teorii sunt primite, ele vor duce la o tăgăduire a adevărului pe care, în ultimii cincizeci de ani, Dumnezeu l-a dat poporului Său, întărindu-l prin demonstrația Duhului Sfânt.” Selected Messages, book 1, 161.