Cartea lui Daniel - Numărul nouăzeci și unu

Cunoașterea care a fost desigilată în mișcarea primului înger este reprezentată de viziunea râului Ulai din cartea lui Daniel. Acea viziune reprezintă capitolele șapte, opt și nouă din Daniel, iar cunoașterea care a fost desigilată în mișcarea celui de-al treilea înger este reprezentată de viziunea râului Hiddekel, care reprezintă capitolele zece, unsprezece și doisprezece. Legăturile dintre cele două mișcări sunt numeroase. Cele două mișcări sunt legate împreună prin cei o sută douăzeci și șase de ani de la răzvrătirea din 1863 până la vremea sfârșitului din 1989.

Ambele timpuri ale sfârșitului, în cadrul fiecărei mișcări, sunt marcate de „cele șapte vremi” din Leviticul douăzeci și șase. Păgânismul și apoi papalitatea călcaseră în picioare sanctuarul și oastea până la timpul sfârșitului, în 1798. De la răzvrătirea din 1863 până în 1989, avusese loc o călcare în picioare spirituală, așa cum este reprezentată prin cele patru urâciuni din capitolul opt al lui Ezechiel.

Cei patruzeci și șase de ani de la sfârșitul primei indignări până la sfârșitul ultimei indignări, în 1844, în care Hristos a ridicat un templu spiritual în care a venit deodată, la 22 octombrie 1844, sunt paraleli cu vremea sfârșitului din 1989 până la legea duminicală care va veni curând, când Hristos ridică din nou un templu spiritual, la care va veni deodată în ceasul marelui cutremur din Apocalipsa unsprezece.

Atunci când al treilea înger a sosit în 1844, Solul Legământului S-a arătat deodată pentru a-i curăți pe fiii lui Levi, însă până în 1863 acei leviți necredincioși au respins solia lui Moise transmisă prin Ilie și s-au întors să rătăcească în pustie. În acel proces de încercare, „ziditorii” aveau, în cele din urmă, să lepede „piatra din capul unghiului” a „celor șapte vremi”, iar apoi să treacă de la mișcarea Philadelphia la biserica Laodicea. În zilele din urmă, când Solul Legământului va veni deodată la templul Său, la legea duminicală care va veni curând, El îi va folosi pe leviții credincioși pentru a chema celelalte oi ale Sale. Cei credincioși din zilele de pe urmă vor fi trecut de la „biserica” Laodicea la „mișcarea” Philadelphia.

Mișcarea primului înger și-a publicat mesajul formalizat la două sute douăzeci de ani după publicarea Bibliei King James, iar mișcarea celui de-al treilea înger și-a publicat mesajul formalizat la două sute douăzeci de ani după publicarea Declarației de Independență. Mesajul formalizat al ambelor mișcări a fost împuternicit prin împlinirea unei profeții despre islam, care a fost marcată de coborârea unui înger. Sosirea îngerului a identificat începutul „dezbaterii” din capitolul doi al lui Habacuc și a condus la publicarea tabelelor lui Habacuc.

Mesajul împuternicit, reprezentat prin tablele lui Habacuc, a condus la o dezamăgire, care a introdus un timp de întârziere, care a dus la mesajul Strigătului de la Miezul Nopții, care s-a încheiat cu împlinirea mesajului Strigătului de la Miezul Nopții. Paralelele care există între cele două mișcări constituie o dovadă concludentă pentru cei care aleg să vadă, că toate elementele istoriei millerite sunt legate de și se repetă în istoria celor o sută patruzeci și patru de mii. Perioada ploii târzii este prefigurată în mișcarea millerită și se împlinește în mișcarea Future for America. În mod repetat, inspirația îi înștiințează pe cei dispuși să audă că numai aceia care recunosc ploaia târzie o vor primi.

Ebihe, omugendo, n’obubaka bw’enkuba ey’oluvannyuma byonna bikiririddwa mu byafaayo by’Abamillerite, era ekigambo “recognize” kitegeeza okulaba ekintu kye walabye dda. Engeri yokka ey’okulabamu ebihe, omugendo n’obubaka bw’enkuba ey’oluvannyuma kwe kukitegeera nti kyoleseddwa mu byafaayo by’Abamillerite. Era kyoleseddwa ne mu nkyukakyuka endala entukuvu ez’okudda obuggya. Omugendo gw’Abamillerite gwali mugendo gwa kutandika ogukiikirira omugendo ogw’enkomerero, era kyekiva gubeera n’ennyonnyola ennyingi ezisinga obutereevu okusinga enkyukakyuka ez’okudda obuggya ezasooka. Era gulina akabonero ka Alufa ne Omega, oyo bulijjo alaga enkomerero y’ekintu ng’akozesa entandikwa y’ekintu ekyo.

នៅក្នុងចលនា​មីល្លឺរាយត៍ គ្រឹះ​ទាំងឡាយ​ត្រូវបាន​ដាក់​ស្ថាបនា​ឡើង ហើយ​សសរគោល​កណ្ដាល​គឺ ដានីយ៉ែល ជំពូក ៨ ខ ១៣ និង ១៤។ ខ្ញុំ​ដឹង​ថា បងស្រី វ៉ាយត៍ កំណត់​ខ ១៤ ថា​ជា​សសរគោល​កណ្ដាល និង​ជា​គ្រឹះ ប៉ុន្តែ​ការពិត​គឺ​ថា ខ ១៤ ជា​ចម្លើយ​ចំពោះ​សំណួរ​នៅ​ក្នុង​ខ ១៣។ ចម្លើយ​មួយ​គ្មាន​ខ្លឹមសារ​ទេ ប្រសិនបើ​មិន​យល់​អំពី​សំណួរ​ដែល​បង្កើត​ឲ្យ​មាន​ចម្លើយ​នោះ។ ខ ១៣ កំណត់​និមិត្ត​អំពី​ការ​ជាន់ឈ្លី​ចុះ ដែល​ត្រូវបាន​សម្រេច​ដោយ​អំណាច​បំផ្លាញ​ពីរ ហើយ​ខ ១៤ គឺ​ជា​និមិត្ត​អំពី​ព្រះគ្រីស្ទ​ស្តារ​ព្រះវិហារ និង​ពល​បរិវារ ដែល​ត្រូវបាន​ជាន់ឈ្លី​ចុះ​នោះ​ឡើងវិញ។ និមិត្ត​ទាំងពីរ​ត្រូវបាន​ភ្ជាប់​គ្នា​ដោយ​ផ្ទាល់ តាមរយៈ​បរិបទ តាមរយៈ​វេយ្យាករណ៍ និង​ដោយ Palmoni គឺ​ព្រះអង្គ​អ្នករាប់​ចំនួន​ដ៏​អស្ចារ្យ។

William Miller a fost folosit pentru a identifica adevărurile fundamentale, care sunt Daniel capitolul opt, versetele treisprezece și paisprezece. Prima nestemată pe care a descoperit-o a fost „cele șapte vremi”, care reprezintă călcarea în picioare din versetul treisprezece, iar cadrul pe care și-a clădit întreaga structură profetică a fost motivul „celor două puteri pustiitoare”, reprezentat în versetul treisprezece. Miller a identificat în mod corect că urâciunea „necurmată” din versetul treisprezece era păgânismul, iar puterea pustiitoare a fărădelegii era papalitatea. În acest sens, chiar „temelia” cadrului lui Miller și „temelia” temeliei și a stâlpului central era înțelegerea că „necurmatul” din capitolul opt reprezenta păgânismul. Temelia sporirii cunoștinței din istoria millerită a fost că „necurmatul” din Daniel capitolul opt era păgânismul, iar Inspirația a avut grijă să arate că „cei care au dat strigătul ceasului judecății aveau concepția corectă despre necurmatul.”

Temelia luminii reprezentate ca „sporirea cunoștinței” la vremea sfârșitului, în 1989, este de asemenea „necurmata”. Ea este pur și simplu o altă paralelă divină. Pentru a recunoaște sporirea cunoștinței reprezentată în ultimele șase versete din Daniel unsprezece, este necesară aplicarea scrierilor lui Ellen White. În scrierile ei, ea identifică faptul că istoria versetului treizeci și unu din Daniel unsprezece se va repeta în versetele finale din Daniel unsprezece. Fără acel indiciu inspirat, înțelegerea istoriei paralele a versetului treizeci și unu cu versetele patruzeci și patruzeci și unu ar fi o sarcină mult mai dificilă.

„Continua” din cartea lui Daniel reprezintă păgânismul și constituie temelia temeliei pentru milleriți și temelia soliei pentru mișcarea celor o sută patruzeci și patru de mii. Este, de asemenea, adevărul care a fost prefăcut în mod voit în eroare printr-o „minciună” introdusă în a treia generație a adventismului laodicean, preînchipuită de a treia urâciune a „femeilor care îl plângeau pe Tamuz” din capitolul opt al cărții lui Ezechiel, precum și de compromisul reprezentat de a treia biserică, Pergam.

Direcția divină care călăuzește rolul „necurmatei” ca subiect în timpul ploii târzii este cu adevărat uluitoare și dincolo de posibilitatea unei construcții omenești. A patra generație a adventismului laodiceean este înfățișată ca închinându-se soarelui, reprezentând astfel acceptarea semnului fiarei. Sora White arată că a primi acel semn înseamnă a ajunge la aceeași gândire ca fiara și că aceia care ajung în confuzie cu privire la înțelesul lui antihrist vor sfârși, în cele din urmă, de partea omului fărădelegii. Toate acestea sunt reprezentate de bătrânii din Ierusalim din capitolul opt al cărții lui Ezechiel.

Në brezin e tretë dhe të katërt Perëndia gjykon ata që e urrejnë Atë, dhe ai gjykim ekzekutohet ndërsa klasa tjetër po merr vulën e miratimit të Perëndisë. Vetë pasazhi në Shkrime që i dha William Miller-it dritën që i nevojitej për të dalluar se ishte Roma pagane ajo që përfaqësohej si “e përditshmja” në librin e Danielit, është identifikimi më i drejtpërdrejtë i njeriut të mëkatit, para të cilit pleqtë e lashtë përkulen në kapitullin tetë të Ezekielit. Kapitulli e identifikon papën e fuqisë së dytë shkatërrimtare, ndërsa njëkohësisht identifikon edhe paganizmin e fuqisë së parë shkatërrimtare. Dhe e vërteta që është subjekt i këtij pasazhi është roli i Romës pagane, e cila te 2 Selanikasve është fuqia që e pengon papatin të ngjitet në fron deri në vitin 538.

„Neprestană”, care a fost adevărul de temelie al lui Miller și i-a îngăduit să elaboreze un cadru profetic întemeiat pe două puteri pustiitoare care calcă în picioare sanctuarul și oștirea, este adevărul identificat de Pavel ca fiind adevărul care este respins și care aduce o puternică rătăcire peste aceia care nu iubesc tocmai acest adevăr în zilele de pe urmă. În armonie cu istoriile paralele, tocmai același adevăr, care este adevărul de temelie, a îngăduit organizației Future for America să elaboreze un cadru profetic privitor la ultima întreită unire din zilele de pe urmă.

Nu numai atât, ci acel adevăr fundamental, care este adevărul fundamental pentru ambele istorii paralele, este transformat în „minciuna” care devine eroarea de temelie și lucrarea de rătăcire puternică a lui Pavel, ca structură a mesajului fals al ploii târzii, „pace și liniște”, proclamat de oamenii care nu-și vor mai înălța niciodată glasurile ca să arate poporului lui Dumnezeu fărădelegile sale. „Necurmata” reprezintă temelia atât a mișcării primului înger, cât și a celui de-al treilea înger, iar când răzvrătiții din Laodicea i-au răsturnat sensul, identificând simbolul satanic drept un simbol al lui Hristos, simbolul fals a devenit temelia mesajului contrafăcut al falsei ploi târzii.

Toți prorocii au vorbit despre zilele de pe urmă, iar a minți pe față pentru a răsturna sensul expresiei „jertfa necurmată” imită îndeaproape definiția păcatului de neiertat. A hotărî că o persoană este pierdută pentru totdeauna depășește atât capacitatea, cât și autoritatea morală a oamenilor față de alți oameni, însă nu aceasta este ceea ce se identifică aici.

Cei din Isaia care răstoarnă lucrurile, ceea ce nu este decât o altă formulare a ceea ce Isaia identifică în altă parte drept numirea întunericului lumină sau a luminii întuneric, sunt identificați drept bătrânii care cârmuiesc Ierusalimul, în timp ce judecata lor finală este înfățișată.

Însemnul lui Dumnezeu (cei o sută patruzeci și patru de mii) este ridicat ca însemn la apropiata lege duminicală, care este momentul când „mânia Domnului se aprinde împotriva poporului Său”, iar El Își întinde „mâna împotriva lor”, și „îi lovește”, și „trupurile lor moarte vor fi sfâșiate în mijlocul ulițelor.” Mijlocul ulițelor sunt ulițele Ierusalimului, când îngerilor nimicitori din Ezechiel capitolul nouă li se poruncește să iasă înainte „și loviți: ochiul vostru să nu cruțe și să n-aveți milă: Ucideți de tot pe bătrân și pe tânăr, pe fecioare și pe copilași, și pe femei: dar să nu vă apropiați de niciun om asupra căruia este semnul; și începeți de la sanctuarul Meu. Atunci au început cu bătrânii care erau înaintea casei.” „Bătrânii” lui Ezechiel, despre care sora White afirmă că sunt aceia care trebuiau să fie păzitorii poporului, sunt „bețivii lui Efraim” din Isaia, care „răstoarnă toate lucrurile” în capitolele douăzeci și opt și douăzeci și nouă.

În capitolul cinci, ei sunt aceia care sunt „viteji la băut vin și oameni puternici la amestecat băutură tare; care îndreptățesc pe cel rău pentru răsplată”. Prin publicarea cărții Questions on Doctrine, bătrânii au băut din cupa protestantismului apostat și au prezentat falsa evanghelie a îndreptățirii care susține că oamenii nu pot fi sfințiți, că Hristos este Înlocuitorul nostru, dar nu Exemplul nostru. Făcând astfel, cartea l-a îndreptățit pe cel rău, pentru răsplata de a fi acceptați printre bisericile căzute ale protestantismului apostat. Pasajul identifică judecata lor finală, iar motivul acelei judecăți este că ei „au disprețuit cuvântul Sfântului lui Israel”. Au făcut aceasta prin respingerea înțelegerii despre „jertfa necurmată”, prezentată de cei care au vestit strigătul ceasului judecății, și prin faptul că au băut din cupa protestantismului apostat.

În pasaj, ei prefac ceea ce este dulce în amar și ceea ce este amar în dulce. Solia care se află în mâna îngerului când El coboară este dulce, însă concluzia soliei este amară. Ei susțin că adevărata solie a ploii târzii, care începe când îngerul coboară, este amară, iar la încheiere identifică o dulce solie falsă de pace și siguranță, căci nu se pot abține să răstoarne lucrurile cu susul în jos.

Pasajul în care acest păcat este reprezentat se află la încheierea timpului lor de probă colectiv. Prin urmare, este potrivit să se vadă că acțiunile lor de a identifica lucrarea satanică a păgânismului drept lucrarea lui Hristos constituie o paralelă profetică cu păcatul de neiertat, care constă în a identifica lucrarea Duhului Sfânt drept lucrarea lui Satana. Așezarea „minciunii” în cea de-a treia generație a adventismului a furnizat logica fundamentală a soliei lor false despre ploaia târzie și, în cele din urmă, aduce asupra lor o puternică amăgire. Chiar pasajul în care Miller a ajuns să înțeleagă sensul corect al expresiei „the daily” este acela în care ei sunt înfățișați ca fiind răsturnați.

Maneno ya manabii yanazungumzia siku za mwisho zaidi kuliko historia nyingine yoyote takatifu iliyotangulia, na ndivyo ilivyo kwa kifungu hiki. Msingi mkuu wa kuongezeka kwa maarifa kwa Miller, pia ndio msingi mkuu wa kuongezeka kwa maarifa kulikowasili mwaka 1989, kwa maana uelewa sahihi wa historia ya kinabii inayohusiana na “the daily,” unaeleza historia ya aya ya arobaini na arobaini na moja ya Danieli kumi na moja. Maana yake ni kwamba ikiwa mwanafunzi wa unabii haelewi nafasi ya upagani na uhusiano wake wa kinabii na Rumi ya kipapa, basi mwanafunzi huyo hataweza kutambua kwamba kazi ya kwanza kuzuia kuinuka kwa upapa, na kisha kazi ya kuuweka upapa juu ya kiti cha enzi cha dunia, ilitimizwa na upagani, na kwamba kazi hiyo ni mfano wa nafasi ya mnyama wa nchi wa Ufunuo kumi na tatu ambaye mwanzoni huuzuia upapa, lakini baadaye hubadilika na kuuleta kwenye kiti cha enzi cha dunia. Nafasi ya mnyama wa nchi wa Ufunuo kumi na tatu imewasilishwa kama jambo la wakati ujao kwa Amerika.

Vom continua analiza noastră asupra desigilării luminii râului Hiddekel în articolul nostru următor.