The Eighth is of the Seven - Number Three

Întrebarea pe care vom căuta să o lămurim în acest articol este cum se armonizează prima menționare a împărățiilor profeției biblice din capitolul doi al cărții Daniel cu ultima menționare a împărățiilor profeției biblice din Apocalipsa șaptesprezece. Intenționez să ridic câteva întrebări cu privire la ceea ce este de fapt identificat în chipul lui Nebucadnețar și la poziția pionierilor, potrivit căreia istoria lor reprezenta momentul în care piatra avea să lovească picioarele chipului.

Soră White arată că ajunsesem în punctul în care „lucrarea sfântă a lui Dumnezeu este reprezentată de picioarele chipului, în care fierul era amestecat cu lutul mocirlos”, pe care îl descrie în continuare drept „amestecul dintre ecleziasticism și meșteșugul politic al statului”.

Timpul în care am ajuns, când lucrarea sacră a lui Dumnezeu se amestecă cu politica bisericească și cu politica de stat, descrie o perioadă progresivă de timp. Ea spune că această îmbinare „slăbește toată puterea bisericilor”, că „va aduce rezultate rele” și că „va veni vremea când Dumnezeu îi va pedepsi pe cei care au desființat Legea Sa”.

Amestecul dintre biserică și stat, care slăbește puterea bisericilor, este o descriere a bisericii din Pergam, unde îmbinarea meșteșugului bisericesc cu meșteșugul politic a reprezentat lepădarea de credință care precede descoperirea omului fărădelegii. Pergam și împăratul care simbolizează compromisul dintre creștinism și idolatrie apar în a patra împărăție din Daniel doi. Acest compromis este reprezentat în Daniel doi prin folosirea cuvântului „lut”.

Pe măsură ce tâlcuirea lui Daniel continuă, nu mai este „lut”, ci a devenit lut murdar sau „lut cleios”.

Lutul curat, care era lutul Olarului, se preface în lut noroios. Dumnezeu este Olarul divin, iar lucrarea Lui nu este niciodată noroioasă.

În istoria Romei păgâne, biserica din Smirna era lut curat. În istoria Pergamului, care este a patra împărăţie din Daniel doi, lutul se schimbă în lut cleios. Ceea ce este menţionat mai întâi în pasaj pur şi simplu ca „lut”, iar apoi ca „lutul olarului”, se schimbă în „lut cleios”, pe măsură ce interpretarea continuă. Pergam este locul unde această schimbare a fost împlinită pentru a pregăti calea pentru Tiatira, sau Roma papală. Schimbarea din „lut” în „lut cleios” este lepădarea de credinţă care pregăteşte calea pentru Tiatira, pe care Pavel o identifică drept „lepădarea de credinţă [care vine] întâi” în A doua epistolă către Tesaloniceni.

Mileriții nu puteau vedea mai departe de a patra împărăție a Romei și se așteptau ca a Doua Venire a lui Hristos să fie următorul eveniment profetic, căci piatra care lovește picioarele chipului reprezintă a Doua Venire. Dar a întemeiat Hristos o împărăție în 1798? El a venit într-adevăr în Locul Preasfânt la 22 octombrie 1844, ca să primească o împărăție, dar a fost ea întemeiată la acel timp?

Răspunsul la prima dintre aceste două întrebări este că Hristos nu Și-a întemeiat împărăția Sa veșnică în 1798. Și răspunsul la a doua întrebare, dacă Hristos Și-a întemeiat sau nu împărăția Sa veșnică la 22 octombrie 1844, este tot nu.

Oare a fost întemeiată o împărăție în timpul Romei păgâne? Întreb aceasta deoarece pionierii au înțeles a patra împărăție ca fiind atât Roma păgână, cât și cea papală, ceea ce identifică anul 1798 drept încheierea celei de-a patra împărății, când Hristos avea să întemeieze o împărăție veșnică. Însă cartea Apocalipsei identifică patru împărății care urmează după Roma păgână.

Dacă a patra împărăție de fier din Daniel doi reprezintă pur și simplu Roma păgână, unde compromisul lui Constantin este reprezentat prin lutul prefăcut în lut mocirlos, a întemeiat Hristos o împărăție în acea istorie? Răspunsul este da. La cruce, care este istoria Pergamului, nu a Tiatirei, Hristos Și-a întemeiat împărăția „harului”. La cruce a fost întemeiată o împărăție veșnică, iar tronul acelei împărății prefigurează un tron care este așezat în timpul ploii târzii. Acel tron al ploii târzii reprezintă împărăția slavei Sale.

Hristos și-a întemeiat o împărăție veșnică în istoria profetică a Romei păgâne, nu la sfârșitul Romei papale. El Își întemeiază, de asemenea, împărăția slavei la a Doua Sa Venire, care include istoria ploii târzii, când cele patru vânturi ale islamului sunt dezlănțuite.

Atunci când cele patru vânturi sunt dezlănțuite, Hristos Își întemeiază împărăția. Atât ploaia târzie, cât și dezlănțuirea celor patru vânturi reprezintă evenimente progresive și niciuna nu reprezintă un moment punctual în timp. Cele patru vânturi reprezintă islamul.

Îngerii țin în frâu calul mânios al islamului, care caută să se dezlănțuie, purtând moarte și nimicire în calea sa, în perioada de timp când Duhul lui Dumnezeu este suflat peste poporul lui Dumnezeu. Atunci ei se ridică în picioare și trăiesc. Înainte ca Duhul să fie suflat peste ei, poporul lui Dumnezeu este mort, căci suflarea Duhului îi face să se ridice și să trăiască. Când Sora White spune că acum am ajuns la un timp când picioarele chipului, care sunt amestecate cu fier și lut mocirlos, reprezintă unirea dintre biserică și stat, revărsarea ploii târzii era încă în viitor.

În Apocalipsa, capitolul optsprezece, sunt două glasuri.

Prima voce este un apel de trezire pentru poporul lui Dumnezeu, a doua voce este apelul de trezire pentru ceilalți copii ai lui Dumnezeu care se află încă în Babilon.

În pasaj au fost puse două întrebări. Cine simte chinul sufletului pentru a-i trezi? Ce glas îi poate ajunge?

„Glasul” care trezește lumea este al doilea glas din Apocalipsa optsprezece, care cheamă cealaltă turmă a lui Dumnezeu să iasă din Babilon. Atât poporul lui Dumnezeu, cât și lumea trebuie să fie trezite prin Strigătul de la Miezul Nopții, care este pur și simplu un alt simbol al ploii târzii.

Au avut dreptate mileriții când au identificat că, în zilele celei de-a patra împărății, Hristos avea să întemeieze o împărăție veșnică? Da.

El Şi-a întemeiat împărăţia „harului” la cruce, în timpul istoriei celei de-a patra împărăţii din profeţia biblică. Acea împărăţie fiind Roma păgână. În Daniel doi, este reprezentată lepădarea de credinţă care precede biserica din Tiatira? Da, căci lutul care reprezintă poporul lui Dumnezeu s-a schimbat din lut în lut mocirlos. Aşadar, unde este Tiatira în chip? Sau este ea măcar în chip? Ea este reprezentată în chip, iar Nebucadneţar aruncă lumină asupra acestui fapt când ajunge la culmea aroganţei sale mândre în capitolul patru din Daniel.

Chiar înaintea judecății lui Nebucadnețar, de două mii cinci sute douăzeci de zile de viețuire ca o fiară a câmpului, el și-a manifestat mândria punând întrebarea dacă nu cumva el a zidit împărăția care este Babilonul cel mare. Desfrânata din Apocalipsa șaptesprezece are scris pe frunte: „TAINĂ, BABILONUL CEL MARE, MAMA CURVELOR ȘI A URÂCIUNILOR PĂMÂNTULUI.” Biserica Romei, așa cum o numește Sora White, este Babilonul cel Mare. Capul de aur din chip reprezintă Babilonul literal și reprezintă, de asemenea, Babilonul spiritual, a cincea împărăție a profeției biblice, care are caracteristica singulară de a fi puterea care a primit o rană de moarte. În Isaia douăzeci și trei, puterea papală, reprezentată ca Tir, avea să fie uitată timp de șaptezeci de ani, ca zilele unui împărat. Babilonul literal, reprezentat prin Nebucadnețar, a primit și el o rană de moarte, care a fost vindecată atunci când Nebucadnețar a fost alungat din împărăția sa timp de două mii cinci sute douăzeci de zile. Babilonul literal, cel mare, a fost un tip al Babilonului spiritual, cel mare, și amândurora li s-au înlăturat temporar împărățiile, iar după aceea le-au fost restaurate. Desfrânata din Apocalipsa șaptesprezece nu avea în mână un potir de argint, nici de aramă sau de fier, ci avea un potir de aur.

Aurul a reprezentat Babilonul literal și el reprezintă, de asemenea, Babilonul spiritual, a cincea împărăție a profeției biblice, care a primit o rană de moarte în 1798, când a șasea împărăție a profeției biblice a luat tronul. Babilonul literal din chip a fost urmat de o împărăție de argint alcătuită din două puteri, mezii și perșii, iar cornul persan din Daniel opt s-a ridicat din urmă și mai sus. Darius Medul a fost primul corn, iar generalul său, Cirus, era un persan care avea să ajungă în cele din urmă la putere după regele med Darius.

Cirus a fost un tip al lui Hristos, care urma să înceapă procesul eliberării poporului lui Dumnezeu din robie. Imperiul medo-persan reprezintă a șasea împărăție din profeția biblică, care este Statele Unite. Statele Unite au două coarne, reprezentând republicanismul și protestantismul. Darius reprezintă cornul republican al Statelor Unite, iar Cirus reprezintă cornul protestantismului. Așa cum Cirus a început procesul eliberării poporului lui Dumnezeu pentru a reconstrui Ierusalimul și templul, Statele Unite au fost țara ridicată pentru a-i elibera pe captivi din robia Babilonului spiritual, pentru a ridica templul spiritual, a cărui temelie au pus-o milleriții. Robia literală din Babilon, fiind de șaptezeci de ani, prefigura robia în Babilonul spiritual timp de o mie două sute șaizeci de ani. Statele Unite sunt umerii de argint din chipul lui Nebucadnețar.

Al treilea regat de aramă a fost Grecia, care reprezintă o împărăție mondială. Acea împărăție este Națiunile Unite, care, în Apocalipsa șaptesprezece, era împărăția ce, în 1798, încă nu venise. Cei zece împărați din Apocalipsa șaptesprezece sunt de acord să-și dea împărăția papalității, a opta împărăție, care este dintre cele șapte. Ei fac acest acord deoarece sunt siliți de Statele Unite și pentru că lumea este nimicită de „cele patru vânturi” ale islamului, care sunt dezlănțuite în timpul ploii târzii, care începe să fie revărsată pe deplin la legea duminicală din Statele Unite.

Asabata da sarautar Lahadi a Amurka, Allah yana kafa mulkinsa na “ɗaukaka” yayinda yake ɗaukaka mutanensa a matsayin tuta domin ya kira sauran ’ya’yan Allah su fito daga Babila. Saboda haka, ƙahon Furotestantanci yana tashi a ƙarshe kuma ya fi na farko tsawo, daidai da ƙahoni biyu na Medo-Farisa. Da zarar Majalisar Ɗinkin Duniya ta amince ta mika ikon duniya ga papacy, sai a saki iskoki huɗu na Musulunci, kuma mulkin duniya baki ɗaya ya fuskanci yaƙin da ya biyo bayan mutuwar ƙahon farko na Girka, wanda aka kakkarya ya kuma haifar da ƙahoni huɗu.

عندما يصل التمثال إلى القدمين من حديد (فنّ الحكم) وخزفٍ مَرِدٍّ (سلطان الكنيسة) وإلى أصابع القدم العشرة (عشرة ملوك)، يضرب الحجر المقطوع من الجبل بغير يدين قدمَي التمثال. لقد كان الميليّون دقيقين في فهمهم لتمثال دانيال، بقدر ما أمكنهم أن يكونوا دقيقين من منظورهم في التاريخ النبوي. غير أن الألف والياء يوضّح دائمًا النهاية بالبداية، والممالك الأربع في تمثال نبوخذنصر تمثّل أربع ممالك حرفية تُجسِّد نظائرها الروحية في نهاية العالم.

Cu împărățiile istoriei, Roma se ridică a opta și este dintre cele șapte. În Daniel șapte, Roma se ridică a opta și este dintre cele șapte. În Daniel opt, Roma se ridică a opta și este dintre cele șapte. În Apocalipsa șaptesprezece, Roma se ridică a opta și este dintre cele șapte. În Daniel doi, care reprezintă prima menționare a împărățiilor profeției biblice, Roma spirituală modernă se ridică a opta și este dintre cele șapte. Prima ilustrație (Alpha) a împărățiilor profeției biblice o identifică pe cea din urmă (Omega).

Alfa și Omega a făcut ca înțelegerea corectă de pionierat a celor două pasaje din Daniel să fie „nouă”.