Elijah - Number Six

„Angelul care se unește în proclamarea soliei celui de-al treilea înger trebuie să lumineze întregul pământ cu slava sa. Aici este prevestită o lucrare de întindere mondială și de o putere neobișnuită. Mișcarea adventă din 1840–44 a fost o manifestare glorioasă a puterii lui Dumnezeu; solia primului înger a fost dusă la fiecare stațiune misionară din lume și, în unele țări, a existat cel mai mare interes religios care a fost văzut în vreun ținut de la Reforma din secolul al șaisprezecelea încoace; însă acestea trebuie să fie întrecute de mișcarea puternică de sub ultima avertizare a celui de-al treilea înger.” Tragedia veacurilor, 611.

„Despre Babilon, în vremea adusă în atenție în această profeție, se declară: «Păcatele ei au ajuns până la cer și Dumnezeu Și-a adus aminte de nelegiuirile ei.» Apocalipsa 18:5. Ea a umplut măsura vinovăției sale, iar nimicirea este pe punctul de a cădea asupra ei. Dar Dumnezeu mai are încă un popor în Babilon; și, înainte de cercetarea judecăților Sale, acești credincioși trebuie să fie chemați afară, ca să nu fie părtași la păcatele ei și să nu „primiți din plăgile ei”. De aici mișcarea simbolizată de îngerul care coboară din cer, luminând pământul cu slava lui și strigând cu putere, cu glas tare, vestind păcatele Babilonului. În legătură cu solia lui se aude chemarea: «Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu.» Aceste vestiri, unindu-se cu solia îngerului al treilea, constituie avertizarea finală care trebuie să fie dată locuitorilor pământului.” Tragedia veacurilor, 604.

„Isus a însărcinat un înger puternic să coboare și să-i avertizeze pe locuitorii pământului să se pregătească pentru a doua Sa venire. Pe când îngerul părăsea prezența lui Isus în cer, o lumină nespus de strălucitoare și glorioasă mergea înaintea lui. Mi s-a spus că misiunea lui era să lumineze pământul cu slava sa și să-l avertizeze pe om cu privire la mânia viitoare a lui Dumnezeu.” Early Writings, 245.

Și după aceste lucruri am văzut un alt înger coborându-se din cer, având mare putere; și pământul s-a luminat de slava lui. Apocalipsa 18:1.

Și striga unul către altul și zicea: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oștirilor; tot pământul este plin de slava Lui.” Isaia 6:3.

„Serafimii dinaintea tronului sunt atât de plini de teamă sfântă în contemplarea slavei lui Dumnezeu, încât nici măcar pentru o clipă nu se privesc pe ei înșiși cu mulțumire de sine sau cu admirație față de ei înșiși ori unii față de alții. Lauda și slava lor sunt pentru Domnul oștirilor, care este înalt și înălțat, și a cărui poală umple templul de slavă. Când văd viitorul, când întregul pământ va fi plin de slava Lui, cântarea biruitoare de laudă răsună de la unul la altul într-un imn melodios: «Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oștirilor!» Ei sunt pe deplin mulțumiți să-L slăvească pe Dumnezeu; iar în prezența Lui, sub zâmbetul aprobării Sale, nu doresc nimic mai mult. În purtarea chipului Său, în împlinirea slujirii Sale și în închinarea înaintea Lui, cea mai înaltă aspirație a lor este pe deplin atinsă.”

„Viziunea dată lui Isaia reprezintă starea poporului lui Dumnezeu în zilele din urmă.” Review and Herald, 22 decembrie 1896.

Și Domnul a zis: „Am iertat după cuvântul tău; dar, pe cât este de adevărat că Eu trăiesc, tot pământul se va umple de slava Domnului. Pentru că toți acei oameni care au văzut slava Mea și semnele Mele pe care le-am făcut în Egipt și în pustie, și M-au ispitit acum de zece ori și n-au ascultat de glasul Meu, cu siguranță nu vor vedea țara pe care am jurat-o părinților lor; niciunul dintre cei care M-au mâniat nu o va vedea. Dar pe robul Meu Caleb, fiindcă a fost însuflețit de un alt duh și M-a urmat pe deplin, îl voi aduce în țara în care a intrat, iar sămânța lui o va stăpâni.” Numeri 14:20–24.

„Moise, pe muntele schimbării la față, a fost un martor al biruinței lui Hristos asupra păcatului și a morții. El îi reprezenta pe aceia care vor ieși din mormânt la învierea celor drepți. Ilie, care fusese luat la cer fără să vadă moartea, îi reprezenta pe aceia care vor fi în viață pe pământ la a doua venire a lui Hristos și care vor fi „schimbați, într-o clipă, într-o clipeală de ochi, la cea din urmă trâmbiță”; când „acest trup muritor trebuie să se îmbrace în nemurire” și „acest trup supus putrezirii trebuie să se îmbrace în neputrezire”. 1 Corinteni 15:51-53. Isus era îmbrăcat cu lumina cerului, așa cum Se va arăta atunci când va veni „a doua oară, nu în vederea păcatului, ci ca să aducă mântuirea”. Căci El va veni „în slava Tatălui Său, cu sfinții îngeri”. Evrei 9:28; Marcu 8:38. Făgăduința Mântuitorului făcută ucenicilor era acum împlinită. Pe munte, împărăția viitoare a slavei a fost reprezentată în miniatură, — Hristos, Împăratul, Moise, un reprezentant al sfinților înviați, și Ilie, al celor luați la cer.” Hristos, Lumina lumii, 412.

Nu te teme nicidecum de lucrurile pe care ai să le suferi: iată, diavolul va arunca pe unii dintre voi în temniță, ca să fiți încercați; și veți avea necaz zece zile. Fii credincios până la moarte, și-ți voi da cununa vieții. Apocalipsa 2:10.

Rogu-te, pune-i pe slujitorii tăi la încercare zece zile; și să ni se dea de mâncat verdețuri și de băut apă. Apoi să fie privite fețele noastre înaintea ta, și fața tinerilor care mănâncă din bucatele împăratului; și, după cum vei vedea, fă cu slujitorii tăi. El a primit în privința aceasta cererea lor și i-a pus la încercare zece zile. Iar la sfârșitul celor zece zile, fețele lor se arătau mai frumoase și mai pline la trup decât ale tuturor tinerilor care mâncau din bucatele împăratului. Daniel 1:12–15.

Dar, pe cât este de adevărat că Eu sunt viu, tot pământul va fi umplut de slava Domnului. Pentru că toți oamenii aceia care au văzut slava Mea și minunile Mele, pe care le-am făcut în Egipt și în pustie, și M-au ispitit acum de zece ori și n-au ascultat glasul Meu. Numeri 14:21, 22.

„În Minneapolis, Dumnezeu a dat poporului Său nestemate prețioase ale adevărului, așezate în cadre noi. Această lumină din cer a fost respinsă de unii cu toată încăpățânarea pe care au manifestat-o iudeii în lepădarea lui Hristos și s-a vorbit mult despre rămânerea la vechile hotare de hotar. Dar existau dovezi că ei nu știau ce erau vechile hotare de hotar. Exista dovadă și exista argumentare din Cuvânt care se recomanda conștiinței; dar mințile oamenilor erau fixate, pecetluite împotriva pătrunderii luminii, pentru că hotărâseră că era o rătăcire primejdioasă, care înlătura „vechile hotare”, când, de fapt, nu muta nici măcar un țăruș al vechilor hotare, ci ei aveau idei pervertite cu privire la ceea ce constituia vechile hotare.”

„Trecerea timpului în 1844 a fost o perioadă de mari evenimente, deschizând înaintea ochilor noștri uimiți curățirea sanctuarului care avea loc în cer și având o legătură hotărâtă cu poporul lui Dumnezeu de pe pământ, [precum și] soliile primului și celui de-al doilea înger și a treia, desfășurând stindardul pe care era înscris: «Poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus». Unul dintre reperele de hotar din cadrul acestei solii a fost templul lui Dumnezeu, văzut în cer de poporul Său iubitor de adevăr, și chivotul care conținea Legea lui Dumnezeu. Lumina Sabatului poruncii a patra și-a proiectat razele ei puternice pe calea călcătorilor Legii lui Dumnezeu. Ne-nemurirea celor răi este un vechi reper de hotar. Nu-mi pot aminti nimic altceva care să poată intra sub denumirea de vechi repere de hotar. Tot acest strigăt despre schimbarea vechilor repere de hotar este cu totul imaginar.” The 1888 Materials, 518.

„Pe măsură ce slujirea lui Isus se încheia în Locul Sfânt, iar El a trecut în Sfânta Sfintelor și a stat înaintea chivotului care conținea Legea lui Dumnezeu, El a trimis un alt înger puternic cu o a treia solie către lume. Un sul a fost pus în mâna îngerului și, coborând pe pământ cu putere și măreție, el a proclamat o avertizare înfricoșătoare, însoțită de cea mai cumplită amenințare purtată vreodată către om.” Scrieri timpurii, 254.

„Când am început să prezentăm lumina cu privire la chestiunea Sabatului, nu aveam o idee clar definită despre solia celui de-al treilea înger din Apocalipsa 14:9–12. Povara mărturiei noastre, când veneam înaintea oamenilor, era că marea mișcare a celei de-a doua veniri era de la Dumnezeu, că prima și a doua solie fuseseră vestite și că a treia urma să fie dată. Am văzut că cea de-a treia solie se încheia cu cuvintele: «Aici este răbdarea sfinților: aici sunt cei ce păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.» Și am văzut tot atât de limpede cum vedem acum că aceste cuvinte profetice indicau o reformă a Sabatului; dar, în ce privește închinarea la fiară menționată în solie sau ce erau chipul și semnul fiarei, nu aveam o poziție clar definită.

„Dumnezeu, prin Duhul Său Sfânt, a făcut să strălucească lumina asupra slujitorilor Săi, iar subiectul li s-a deschis treptat minții. A fost nevoie de mult studiu și de o grijă stăruitoare pentru a-l cerceta până la capăt, verigă cu verigă. Prin grijă, neliniște și muncă neîncetată, lucrarea a înaintat până când marile adevăruri ale soliei noastre, un întreg clar, coerent și desăvârșit, au fost date lumii.”

„Am vorbit deja despre cunoștința mea cu fratele Bates. L-am aflat a fi un adevărat gentleman creștin, curtenitor și amabil. El s-a purtat cu mine cu atâta gingășie, ca și cum aș fi fost propriul său copil. Prima dată când m-a auzit vorbind, a manifestat un interes profund. După ce am încetat să vorbesc, s-a ridicat și a spus: «Eu sunt un Toma necredincios. Nu cred în vedenii. Dar dacă aș putea crede că mărturia pe care sora a relatat-o în seara aceasta a fost într-adevăr glasul lui Dumnezeu pentru noi, aș fi cel mai fericit om în viață. Inima mea este profund mișcată. Cred că vorbitoarea este sinceră, dar nu pot da nicio explicație cu privire la faptul că i-au fost arătate lucrurile minunate pe care ni le-a relatat.»”

„Câteva luni după căsătoria mea, am participat, împreună cu soțul meu, la o Conferință la Topsham, Maine, la care era prezent fratele Bates. El nu credea atunci pe deplin că viziunile mele erau de la Dumnezeu. Acea adunare a fost un timp de mare interes. Duhul lui Dumnezeu S-a odihnit asupra mea; am fost cuprinsă într-o viziune a slavei lui Dumnezeu și, pentru prima dată, am avut o privire asupra altor planete. După ce am ieșit din viziune, am relatat ceea ce văzusem. Fratele B. m-a întrebat atunci dacă studiasem astronomia. I-am spus că nu-mi aminteam să fi cercetat vreodată o carte de astronomie. El a zis: «Aceasta este de la Domnul.» Niciodată nu-l mai văzusem atât de liber și fericit. Fața lui strălucea de lumina cerului, iar el a îndemnat biserica cu putere.” Testimonies, volumul 1, 78–80.

“Biblia trebuie să-ți fie sfetnicul. Studiaz-o și mărturiile pe care le-a dat Dumnezeu; căci ele nu contrazic niciodată Cuvântul Său. Dacă Mărturiile nu vorbesc potrivit Cuvântului lui Dumnezeu, respinge-le. Hristos și Belial nu pot fi uniți.” Selected Messages, cartea 3, 33.

„Cred că Sanctuarul, care urmează să fie curățit la sfârșitul celor 2300 de zile, este Templul Noului Ierusalim, al cărui slujitor este Hristos. Domnul mi-a arătat în viziune, cu mai bine de un an în urmă, că fratele Crosier avea lumina adevărată cu privire la curățirea Sanctuarului etc.; și că voia Sa era ca fratele C. să scrie pe larg concepția pe care ne-a prezentat-o în Day-Star, Extra, 7 februarie 1846. Simt că sunt pe deplin autorizată de Domnul să recomand acel Extra fiecărui sfânt.” A Word to the Little Flock, 12.

„Apoi am văzut, cu privire la «zilnicul» (Daniel 8:12), că cuvântul «jertfă» a fost adăugat prin înțelepciunea omenească și că nu aparține textului, și că Domnul a dat înțelegerea corectă asupra lui acelora care au vestit strigătul ceasului judecății. Când exista unitate, înainte de 1844, aproape toți erau uniți în privința înțelegerii corecte a «zilnicului»; dar, în confuzia de după 1844, au fost îmbrățișate alte concepții, iar întunericul și confuzia au urmat.” Early Writings, 74.

„Și acolo era fratele Daniells, a cărui minte vrăjmașul o influența; iar mintea ta și mintea fratelui prezbiter Prescott erau influențate de îngerii care au fost izgoniți din cer.” Manuscript Releases, volumul 20, 17.

„La întoarcerea noastră la fratele Nichols, Domnul mi-a dat o viziune și mi-a arătat că adevărul trebuie să fie făcut clar pe table și că aceasta îi va determina pe mulți să se hotărască pentru adevăr prin solia celui de-al treilea înger, cele două anterioare fiind făcute clare pe table.” — Letter 28, 1850.

„În această viziune, i-a fost arătat și ceea ce avea să-i dea lui James White curajul de a continua publicarea:“

„Am văzut, de asemenea, că era tot atât de necesar ca publicația să fie tipărită pe cât era necesar ca solii să meargă, căci solii au nevoie de o publicație pe care să o poarte cu ei, conținând adevărul prezent, spre a-l pune în mâinile celor ce aud, și atunci adevărul nu s-ar șterge din minte. Și că publicația avea să ajungă acolo unde solii nu puteau ajunge.—Ibid.

„Lucrul la noua hartă a fost început îndată și s-a oferit ocazia de a le spune fraților despre aceasta în numărul revistei Present Truth pe care James l-a publicat în luna următoare:“

„Diagrama. O diagramă cronologică a viziunilor lui Daniel și ale lui Ioan, alcătuită spre a ilustra limpede adevărul prezent, este acum litografiată sub supravegherea fratelui Otis Nichols, din Dorchester, Massachusetts. Cei care învață adevărul prezent vor fi mult ajutați de ea. O înștiințare ulterioară cu privire la diagramă va fi dată mai târziu.—Present Truth, noiembrie 1850.

„Până la sfârșitul lunii ianuarie 1851, diagrama era gata și a fost anunțată la prețul de 2 dolari. James White a fost foarte mulțumit de ea și a oferit-o gratuit „acelora pe care Dumnezeu i-a chemat să vestească solia celui de-al treilea înger” (Review and Herald, ianuarie 1851). Unele donații generoase ajutaseră la acoperirea cheltuielilor de publicare.” Arthur White, Ellen G. White: The Early Years, volumul 1, 185.

„Domnul mi-a arătat că diagrama din 1843 a fost călăuzită de mâna Sa și că nicio parte a ei nu trebuia schimbată; că cifrele erau așa cum le voia El. Că mâna Sa era peste și ascundea o greșeală în unele dintre cifre, astfel încât nimeni nu o putea vedea, până când mâna Sa a fost îndepărtată.” Review and Herald, 1 noiembrie 1850.

„Am văzut că lucrarea de întocmire a hărților profetice era cu totul greșită. Ea a luat naștere cu fratele Rhodes și a fost continuată de fratele Case. S-au cheltuit mijloace pentru realizarea de hărți și pentru alcătuirea unor imagini grosolane și dezgustătoare menite să-i reprezinte pe îngeri și pe gloriosul Isus. Am văzut că asemenea lucruri erau neplăcute înaintea lui Dumnezeu. Am văzut că Dumnezeu era în publicarea hărții de către fratele Nichols. Am văzut că exista o profeție despre această hartă în Biblie și că, dacă această hartă este destinată poporului lui Dumnezeu, dacă ea este suficientă pentru unul, este și pentru altul; iar dacă unul avea nevoie de o nouă hartă pictată la o scară mai mare, toți au nevoie de ea în aceeași măsură.

„Am văzut că în fratele Case era un simțământ neliniștit, tulburat, nemulțumit și nerecunoscător, care dorea o altă diagramă. Am văzut că aceste diagrame pictate aveau un efect rău asupra adunării. Ele făceau ca în adunare să fie prezent un spirit ușuratic, superficial și batjocoritor.”

„Am văzut că planșele rânduite de Dumnezeu impresionau mintea în chip favorabil, chiar și fără vreo explicație. Este ceva luminos, plăcut și ceresc în reprezentarea îngerilor de pe planșe. Mintea este condusă aproape pe nesimțite către Dumnezeu și cer. Dar celelalte planșe care au fost alcătuite stârnesc dezgust în minte și o fac să zăbovească mai mult asupra pământului decât asupra cerului. Imaginile care îi reprezintă pe îngeri seamănă mai degrabă cu niște demoni decât cu ființe ale cerului. Am văzut că planșele ocupaseră zile și săptămâni mintea fratelui Case, când el ar fi trebuit să caute de la Dumnezeu înțelepciune cerească și ar fi trebuit să crească în roadele Duhului și în cunoașterea adevărului.״

„Văzui că, dacă mijloacele care au fost risipite pentru tipărirea de planșe ar fi fost folosite pentru a pune adevărul în mod clar înaintea fraților prin publicarea de tractate etc., aceasta ar fi făcut mult bine și ar fi salvat suflete. Văzui că afacerea facerii de planșe s-a răspândit ca febra.” Manuscript Releases, nr. 13, 359; 1853.

Iar Domnul mi-a răspuns și a zis: „Scrie vedenia și sap-o lămurit pe table, ca să poată fi citită cu ușurință de cel ce aleargă.” Habacuc 2:2.

„Când puterea lui Dumnezeu mărturisește cu privire la ceea ce este adevăr, acel adevăr trebuie să rămână pentru totdeauna ca adevăr. Nicio presupunere ulterioară, contrară luminii pe care Dumnezeu a dat-o, nu trebuie să fie primită. Se vor ridica oameni cu interpretări ale Scripturii care, pentru ei, sunt adevăr, dar care nu sunt adevăr. Adevărul pentru acest timp Dumnezeu ni l-a dat ca temelie a credinței noastre. El Însuși ne-a învățat ce este adevărul. Se va ridica unul, și încă altul, cu lumină nouă care contrazice lumina pe care Dumnezeu a dat-o sub demonstrarea Duhului Său Sfânt.”

Kéhi khân ni hu hrih an dam laia, he thu dik dinhmun siam hna ah an hmuh ve khan an thil tawn chungchang chu an nei hrih. Pathian chuan an nun chu a lainat takin a humhim a, an nun tawp thlengin, tirhkoh Johana nih angin a nun tawp ber thleng pawhin a tih vek ang khan, an lo kal tawhna thil tawn chu sawi nawn leh sawi nawn tûrin a dah. Tin, thihna ah tlu tawh standart phurhtu pawh chu an ziaksa leh chhuah thar hmanin an la thu sawi tûr a ni. Hetiang hian an aw chu hriat tûrin ka hrilh a ni. Tûn hun atâna thu dik chu eng nge a nih tih chungchangah an thu theihna an puang tûr a ni.

„Nu trebuie să primim cuvintele acelora care vin cu o solie ce contrazice punctele deosebite ale credinței noastre. Ei adună laolaltă o mulțime de texte din Scriptură și le îngrămădesc ca dovadă în jurul teoriilor pe care le susțin. Lucrul acesta s-a făcut iar și iar în cursul ultimilor cincizeci de ani. Și, deși Scripturile sunt Cuvântul lui Dumnezeu și trebuie respectate, aplicarea lor, dacă o astfel de aplicare mută un stâlp din temelia pe care Dumnezeu a susținut-o în acești cincizeci de ani, este o mare greșeală. Cel care face o astfel de aplicare nu cunoaște minunata manifestare a Duhului Sfânt care a dat putere și tărie soliilor din trecut ce au venit la poporul lui Dumnezeu.” Selected Messages, cartea 1, 161.