We are identifying 1863 as the last testing point in a series of tests that were initiated at the great disappointment of 1844. Our first piece of logic is the fact that the Millerite movement ended when the Seventh-day Adventist church was legally registered with the government of the United States in that very year. The movement that began prophetically in 1798, ended in 1863.
Մենք 1863 թվականը նույնացնում ենք որպես վերջին փորձության կետը մի շարք փորձությունների մեջ, որոնք սկսվել էին 1844 թվականի Մեծ Հիասթափության ժամանակ։ Մեր առաջին տրամաբանական հիմնավորումն այն փաստն է, որ Միլլերյան շարժումն ավարտվեց, երբ Յոթերորդ օրվա Ադվենտիստների եկեղեցին հենց այդ տարում իրավաբանորեն գրանցվեց Ամերիկայի Միացյալ Նահանգների կառավարության կողմից։ Այն շարժումը, որ մարգարեականորեն սկսվել էր 1798 թվականին, ավարտվեց 1863 թվականին։
Inspiration informs us the when the mighty angel of Revelation eighteen descended on September 11, 2001, the event had been typified in the Millerite movement when the angel of Revelation ten descended. The Millerites’ movement began at the time of the end in 1798, when the vision of the Ulai river of Daniel chapters eight and nine was unsealed. The movement of the one hundred and forty-four thousand began at the time of the end in 1989, when the vision of the Hiddekel river of the last three chapters of Daniel was unsealed.
ថាមពលវិវរណៈប្រាប់យើងថា នៅពេលទេវទូតដ៏មានអំណាចនៃ វិវរណៈ ជំពូក ១៨ បានចុះមក នៅថ្ងៃទី ១១ ខែកញ្ញា ឆ្នាំ ២០០១ ព្រឹត្តិការណ៍នោះត្រូវបានតំណាងជាមុនរួចហើយក្នុងចលនាមីល្លឺរ៉ាយត៍ នៅពេលទេវទូតនៃ វិវរណៈ ជំពូក ១០ បានចុះមក។ ចលនារបស់ពួកមីល្លឺរ៉ាយត៍បានចាប់ផ្ដើមនៅពេលវេលាចុងបញ្ចប់ ក្នុងឆ្នាំ ១៧៩៨ នៅពេលនិមិត្តអំពីទន្លេអ៊ូឡាយក្នុង ដានីយ៉ែល ជំពូក ៨ និង ៩ ត្រូវបានបើកត្រាចេញ។ ចលនារបស់មនុស្សមួយរយសែសិបបួនពាន់នាក់បានចាប់ផ្ដើមនៅពេលវេលាចុងបញ្ចប់ ក្នុងឆ្នាំ ១៩៨៩ នៅពេលនិមិត្តអំពីទន្លេហ៊ីដេគែលក្នុងជំពូកបីចុងក្រោយនៃ ដានីយ៉ែល ត្រូវបានបើកត្រាចេញ។
Both time of the ends began a progressive separation of the former chosen people from those in the movement of their respective histories. When the primary rule of each history was publicly confirmed the angel of each respective history descended. The message, movement and messenger were the instruments the Lord employed in each respective history to demonstrate the former chosen people’s sin, for just as Christ taught of His work, if He had not come the quibbling Jews of history would have had no sin. The messenger, message and movement were the instruments of judgment that would hold the former chosen people accountable for rejecting the progressive light of their respective histories, and when the angel descended it marked that the judgment process of the former covenant people was under way. The instrument of judgment is identified when the prophets which illustrate that history eat the message delivered unto them by the Lord. When they eat the message, they then take the message to the former chosen people who are portrayed as a stiff-necked and rebellious people, who will not hear and be converted. Once the angel descends and the message is eaten, judgment of the rebellious people begins.
Ambele timpuri ale sfârșitului au început o separare progresivă a fostului popor ales de cei aflați în mișcarea istoriilor lor respective. Când regula primordială a fiecărei istorii a fost confirmată public, îngerul fiecărei istorii respective a coborât. Solia, mișcarea și solul au fost instrumentele pe care Domnul le-a folosit în fiecare istorie respectivă pentru a demonstra păcatul fostului popor ales, căci, așa cum Hristos a învățat cu privire la lucrarea Sa, dacă El nu ar fi venit, iudeii cârtitori ai istoriei nu ar fi avut păcat. Solul, solia și mișcarea au fost instrumentele judecății care aveau să țină răspunzător fostul popor ales pentru respingerea luminii progresive a istoriilor lor respective, iar când îngerul a coborât, aceasta a marcat faptul că procesul de judecată al poporului fostului legământ era în desfășurare. Instrumentul judecății este identificat atunci când prorocii care ilustrează acea istorie mănâncă solia care le-a fost dată de Domnul. Când mănâncă solia, ei duc apoi solia la fostul popor ales, înfățișat ca un popor încăpățânat și răzvrătit, care nu va auzi și nu se va întoarce. Odată ce îngerul coboară și solia este mâncată, începe judecata poporului răzvrătit.
We are applying the judgment process of ancient Israel as illustrated in the book of Numbers to the history of the Millerite movement and ultimately, we will apply this testing process to the movement of the one hundred and forty-four thousand. The symbolism of the number ‘ten’ is to be determined by the context of the passage where it is employed.
Aplicăm procesul de judecată al Israelului antic, aşa cum este ilustrat în cartea Numeri, la istoria mişcării millerite şi, în cele din urmă, vom aplica acest proces de încercare mişcării celor o sută patruzeci şi patru de mii. Simbolismul numărului „zece” trebuie determinat de contextul pasajului în care este folosit.
The sequence of ten tests begins at the disappointment, either at the Red Sea for ancient Israel or October 22, 1844 for the Millerites. Sister White identifies the “landmark” truths that were opened up at that time beginning with what she called “the passing of time.” The disappointment for the Hebrews was the threat of Pharaoh’s army. The lack of faith in God’s power for the Hebrews was manifested in response to their fear of the army of their enemies, just as it was at the tenth and final test. Jesus illustrates the end from the beginning, so the fear of the giants in the Promised Land which the ten spies identified was the same fear that had also produced their disappointment by the Red Sea. The tenth and final test for the Millerite movement would be a time prophecy, as was October 22, 1844.
Sekwans dis tèn tès i koumanse kot dezapwentman-an, swa bò Lanmè Wouj pou Izrayèl tan lontan an, osinon le 22 Oktòb 1844 pou Milerit yo. Sè White idantifye verite “landmark” yo ki te louvri nan epòk sa a, kòmanse avèk sa li te rele “the passing of time.” Dezapwentman Ebre yo se te menas lame Farawon an. Mank lafwa nan pouvwa Bondye lakay Ebre yo te manifeste nan repons yo te bay devan laperèz yo te genyen pou lame ènmi yo, menm jan sa te ye nan dizyèm ak dènye tès la. Jezi montre fen an depi nan kòmansman an; konsa, laperèz devan jeyan yo nan Tè Pwomiz la, ke dis espyon yo te idantifye, se te menm laperèz la ki te pwodui dezapwentman yo bò Lanmè Wouj la tou. Dizyèm ak dènye tès la pou mouvman Milerit la t ap yon pwofesi sou tan, menm jan le 22 Oktòb 1844 te ye a.
The great disappointment in the progressive testing of Millerite history marked the beginning of a history that had been clearly typified by ancient Israel’s deliverance from Egypt. Beginning at the Red Sea there was a series of ten tests, and the last test would reflect the first test. The “passing of time” at the great disappointment was produced by a misunderstanding of a time prophecy. The last of the testing process for spiritual Israel would be the same as the first. In 1863, the leaders of literal Israel chose to return to the biblical methodology of those they had just identified as daughters of Rome, and rejected, or you might say, misunderstood the longest time prophecy in the Bible. The end of the ten tests in both literal and spiritual Israel was represented by the beginning. And the end, in both instances the rebels manifested a desire to return to the place that they had just been delivered from.
Marele dezamăgire din testarea progresivă a istoriei millerite a marcat începutul unei istorii care fusese tipificată în mod clar de eliberarea Israelului antic din Egipt. Începând de la Marea Roșie, a existat o succesiune de zece încercări, iar ultima încercare avea să o reflecte pe prima. „Trecerea timpului” la marea dezamăgire a fost produsă de o neînțelegere a unei profeții de timp. Ultima etapă a procesului de testare pentru Israelul spiritual avea să fie aceeași ca prima. În 1863, conducătorii Israelului literal au ales să se întoarcă la metodologia biblică a acelora pe care tocmai îi identificaseră drept fiice ale Romei și au respins, sau ați putea spune, au înțeles greșit cea mai lungă profeție de timp din Biblie. Sfârșitul celor zece încercări, atât în Israelul literal, cât și în cel spiritual, a fost reprezentat de început. Iar la sfârșit, în ambele cazuri, răzvrătiții au manifestat dorința de a se întoarce în locul din care tocmai fuseseră eliberați.
By rejecting the seven times of Leviticus twenty-six Laodicean Adventism created a prophetic dilemma that they had not foreseen. To this day they have not been able to resolve the dilemma, though they offer up a variety of dishes of fables in an attempt to do so. The dilemma is in the verse that Sister White identifies as the foundation and central pillar of Adventism.
Prin respingerea celor șapte vremi din Leviticul douăzeci și șase, adventismul laodicean a creat o dilemă profetică pe care nu o prevăzuse. Până în ziua de astăzi, ei nu au reușit să rezolve această dilemă, deși oferă o varietate de feluri de mâncare din fabule în încercarea de a face aceasta. Dilema se află în versetul pe care sora White îl identifică drept temelia și stâlpul central al adventismului.
“The scripture which above all others had been both the foundation and central pillar of the Advent faith was the declaration, ‘Unto two thousand and three hundred days; then shall the sanctuary be cleansed.’ [Daniel 8:14.]” The Great Controversy, 409.
„Scriptura care, mai presus de toate celelalte, fusese atât temelia, cât și stâlpul central al credinței advente era declarația: «Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți; apoi Sfântul Locaș va fi curățit.» [Daniel 8:14.]” Tragedia veacurilor, 409.
Adventism has much to say about verse fourteen, but they never address the very first observation that should be made about the verse. That observation is that verse fourteen is an “answer.” An answer is meaningless, if it does not include the question that elicits the answer. Verse thirteen cannot logically, grammatically or reasonably be separated from verse fourteen, for verse thirteen is the question and verse fourteen is the answer.
Adventismul are multe de spus despre versetul paisprezece, dar ei nu abordează niciodată însăși prima observație care ar trebui făcută cu privire la verset. Acea observație este că versetul paisprezece este un „răspuns”. Un răspuns este lipsit de sens dacă nu include întrebarea care provoacă acel răspuns. Versetul treisprezece nu poate fi separat în mod logic, gramatical sau rațional de versetul paisprezece, căci versetul treisprezece este întrebarea, iar versetul paisprezece este răspunsul.
The question, when rightly and fairly represented produces a very different meaning to verse fourteen than what Adventism teaches. This does not mean that verse fourteen is not “the foundation and central pillar of the Advent faith,” for it is. It means that when Adventism misunderstood and set aside the seven times in 1863, they were unable to fully define what verse fourteen truly means. In the Scriptures, a half truth is not truth. Rightly understood the question of verse thirteen demands a recognition of the prophecy that marks the cleansing of the sanctuary that had been tread down, and also a recognition of the prophecy that marks the treading down of the host. The twenty-three hundred year prophecy addresses the ‘sanctuary’ and the twenty-five hundred and twenty year prophecy addresses the ‘host’.
Întrebarea, atunci când este prezentată în mod corect și echitabil, dă naștere unui înțeles foarte diferit al versetului paisprezece față de cel pe care îl învață adventismul. Aceasta nu înseamnă că versetul paisprezece nu este „temelia și stâlpul central al credinței advente”, căci este. Înseamnă că, atunci când adventismul a înțeles greșit și a pus deoparte cele șapte vremi în 1863, nu a fost în stare să definească pe deplin ce înseamnă cu adevărat versetul paisprezece. În Scripturi, un adevăr pe jumătate nu este adevăr. Înțeleasă în mod corect, întrebarea din versetul treisprezece cere recunoașterea profeției care marchează curățirea sanctuarului care fusese călcat în picioare și, de asemenea, recunoașterea profeției care marchează călcarea în picioare a oștirii. Profeția celor două mii trei sute de ani se referă la „sanctuar”, iar profeția celor două mii cinci sute douăzeci de ani se referă la „oștire”.
To address the relationship of the two verses requires a lengthy study, which I do not intend to do at this point in these articles. These points have repeatedly been addressed through the years and can be found in the series Habakkuk’s Tables. I am still addressing the symbolism of Elijah and wish to finish those truths first.
Pentru a trata relația dintre aceste două versete este necesar un studiu amplu, pe care nu intenționez să-l întreprind în acest moment în cadrul acestor articole. Aceste aspecte au fost abordate în repetate rânduri de-a lungul anilor și pot fi găsite în seria Tablele lui Habacuc. Încă tratez simbolismul lui Ilie și doresc mai întâi să închei expunerea acelor adevăruri.
William Miller was the Elijah of the beginning of Adventism and his first discovery was the seven times of Leviticus twenty-six, so the rejection of that truth in 1863 was a rejection of the Elijah message. At this point I am addressing the characteristic of Alpha and Omega that identifies the end with the beginning. The final test for ancient Israel was represented in the first test. Both tests represent fear that the heathen nations were more powerful than God. The tenth test being the same in principle was much more rebellious than the first test, for the history of the victory of God in the first test should have produced a settled confidence in the rebels. They manifested their rejection of God in spite of much more evidence of His power than they had at the Red Sea. Millerite Adventism by 1863 was already explaining why the great disappointment was a powerful work of God, but they still decided to pick a captain and return to Egypt and reject the message that Daniel calls the “oath” of Moses that had been represented by Elijah.
William Miller era Ilie al începutului adventismului, iar prima sa descoperire au fost cele șapte vremi din Levitic douăzeci și șase; astfel, respingerea acelui adevăr în 1863 a fost o respingere a mesajului lui Ilie. În acest punct mă adresez caracteristicii Alfa și Omega care identifică sfârșitul cu începutul. Testul final pentru Israelul antic a fost reprezentat în primul test. Ambele teste reprezintă teama că neamurile păgâne erau mai puternice decât Dumnezeu. Al zecelea test, fiind același în principiu, a fost mult mai răzvrătit decât primul test, căci istoria biruinței lui Dumnezeu în primul test ar fi trebuit să producă o încredere statornică în răzvrătiți. Ei și-au manifestat respingerea lui Dumnezeu în pofida unor dovezi cu mult mai mari ale puterii Sale decât avuseseră la Marea Roșie. Adventismul millerit, până în 1863, explica deja de ce marea dezamăgire a fost o lucrare puternică a lui Dumnezeu, dar ei tot au hotărât să-și aleagă o căpetenie și să se întoarcă în Egipt și să respingă mesajul pe care Daniel îl numește „jurământul” lui Moise, care fusese reprezentat de Ilie.
Rather than taking the time to set forth the proofs of the validity of the seven times as a time prophecy, I intend to use some simple logic to prove its validity in another way. For the movement that began in 1798, the final test of 1863 would also represent the final test for the movement of the mighty angel of Revelation eighteen. Inspiration has been very clear what the last test is for both movements.
În loc să-mi iau timp pentru a expune dovezile privind validitatea celor șapte vremi ca profeție de timp, intenționez să folosesc o logică simplă pentru a demonstra validitatea ei într-un alt mod. Pentru mișcarea care a început în 1798, testul final din 1863 avea să reprezinte, de asemenea, testul final pentru mișcarea îngerului puternic din Apocalipsa optsprezece. Inspirația a fost foarte clară cu privire la care este ultima probă pentru ambele mișcări.
“Satan is . . . constantly pressing in the spurious—to lead away from the truth. The very last deception of Satan will be to make of none effect the testimony of the Spirit of God. ‘Where there is no vision, the people perish’ (Proverbs 29:18).” Selected Messages, book 1, 48.
„Satana este... întruna preocupat să aducă ceea ce este fals — pentru a-i îndepărta pe oameni de adevăr. Chiar ultima amăgire a Satanei va fi să facă fără efect mărturia Duhului lui Dumnezeu. «Unde nu este nicio vedenie, poporul piere» (Proverbe 29:18).” Solii alese, cartea 1, 48.
There is no honest way to take the writings of Ellen White and suggest that she did not fully endorse the seven times of Leviticus twenty-six. Sister White, as we have previously identified in these articles and is well documented in the series titled Habakkuk’s Tables directly informs us that God directed both the 1843 and 1850 charts. She directly teaches that those two tables were a fulfillment of Habakkuk chapter two. Both charts identify the seven times of Leviticus twenty-six as the center point of their respective graphical layout. In both charts the line of the seven times has the cross of Christ as the center of the prophetic line of the seven times.
Yn ffyddlon ac yn onest, nid oes unrhyw ffordd i gymryd ysgrifeniadau Ellen White ac awgrymu na roddodd hi ei chymeradwyaeth lawn i saith amser Lefiticus dau ddeg chwech. Y Chwaer White, fel yr ydym eisoes wedi nodi yn yr erthyglau hyn ac fel y dogfennir yn glir yn y gyfres dan y teitl Tablau Habacuc, sydd yn ein hysbysu’n uniongyrchol fod Duw wedi cyfarwyddo siartiau 1843 a 1850. Y mae hi’n dysgu’n uniongyrchol fod y ddau dabl hynny yn gyflawniad o ail bennod Habacuc. Y mae’r ddau siart yn dynodi saith amser Lefiticus dau ddeg chwech fel canolbwynt eu trefniant graffigol priodol. Yn y ddau siart, y mae llinell y saith amser yn gosod croes Crist yn ganol llinell broffwydol y saith amser.
Along with her endorsements of Habakkuk’s two tables, she has recorded multiple times that we are to continue to present the message that was presented from 1840 through 1844, and every Adventist historian that addresses how the Millerites promoted the message they proclaimed, identifies that they employed the 1843 chart. Not only does she endorse the messages represented upon the charts, and counsel God’s people to continue to present the very same messages that were presented in that history, she also provides multiple passages where she warns that those messages would be attacked throughout the history of God’s remnant people. When she warns of those attacks, she repeatedly identifies that it is the work of God’s watchmen to defend those very truths.
În acord cu aprobările ei privitoare la cele două table ale lui Habacuc, ea a consemnat în repetate rânduri că trebuie să continuăm să prezentăm solia care a fost prezentată din 1840 până în 1844, iar fiecare istoric adventist care tratează modul în care milleriții au promovat solia pe care au proclamat-o arată că ei au folosit diagrama din 1843. Nu numai că ea aprobă soliile reprezentate pe diagrame și sfătuiește poporul lui Dumnezeu să continue să prezinte aceleași solii care au fost prezentate în acea istorie, ci oferă și mai multe pasaje în care avertizează că acele solii aveau să fie atacate de-a lungul istoriei poporului rămășiței lui Dumnezeu. Când avertizează cu privire la aceste atacuri, ea arată în mod repetat că este lucrarea străjerilor lui Dumnezeu să apere tocmai acele adevăruri.
If the charts are incorrect, then the messages they graphically represent are incorrect. If the message the Millerites proclaimed from 1840 through 1844 was incorrect, then Ellen White’s repeated identification that the Millerite message was the foundation is also incorrect. If those messages were incorrect her repeated commands to continue to present those very same truths is false counsel. If the message of the Millerites does not represent the foundations that were to be preserved and guarded from satanic attacks, then those counsels are also erroneous. To reach the conclusion that all these issues associated with the Elijah message of that history is erroneous, would clearly demonstrate that Ellen White was a false prophet.
Dacă diagramele sunt incorecte, atunci mesajele pe care ele le reprezintă în mod grafic sunt incorecte. Dacă mesajul pe care milleriții l-au proclamat din 1840 până în 1844 a fost incorect, atunci și identificarea repetată făcută de Ellen White, potrivit căreia mesajul millerit era temelia, este de asemenea incorectă. Dacă acele mesaje au fost incorecte, poruncile ei repetate de a continua să fie prezentate tocmai aceleași adevăruri constituie un sfat fals. Dacă mesajul milleriților nu reprezintă temeliile care trebuiau păstrate și apărate de atacurile satanice, atunci și acele sfaturi sunt, de asemenea, greșite. A ajunge la concluzia că toate aceste aspecte asociate cu mesajul lui Ilie din acea istorie sunt greșite ar demonstra în mod limpede că Ellen White a fost un profet fals.
Modern Adventism still teaches at their Revelation Seminars that the remnant church would possess the Spirit of Prophecy, which is the testimony of Jesus, but they certainly don’t tell those who they are seeking to draw into church membership that they fully reject Ellen White’s endorsement and warnings connected with those early foundational truths and history. What does the following passage mean to you?
Adventismul modern încă învață, în cadrul Seminarelor sale despre Apocalipsa, că biserica rămășiței va poseda Spiritul Profeției, care este mărturia lui Isus, însă cu siguranță nu le spun acelora pe care caută să-i atragă la calitatea de membri ai bisericii că resping pe deplin aprobarea și avertizările lui Ellen White legate de acele adevăruri fundamentale timpurii și de istoria lor. Ce înseamnă pentru dumneavoastră următorul pasaj?
“We have nothing to fear for the future, except as we shall forget the way the Lord has led us, and His teaching in our past history.” Life Sketches, 196.
„Nu avem nimic de care să ne temem cu privire la viitor, decât dacă vom uita felul în care Domnul ne-a călăuzit și învățătura Sa din istoria noastră trecută.” Life Sketches, 196.
In 1863, the Millerite movement reached a conclusion and registered as a legal entity with the government that would ultimately form an image to the papacy, which by Ellen White’s definition is the combination of the church with the state.
În 1863, mișcarea millerită a ajuns la o concluzie și s-a înregistrat ca entitate juridică la guvern, care avea în cele din urmă să formeze o imagine a papalității, ceea ce, potrivit definiției date de Ellen White, reprezintă unirea bisericii cu statul.
“In the movements now in progress in the United States to secure for the institutions and usages of the church the support of the state, Protestants are following in the steps of papists. Nay, more, they are opening the door for the Papacy to regain in Protestant America the supremacy which she has lost in the Old World.” The Great Controversy, 573.
„În mișcările aflate acum în desfășurare în Statele Unite pentru a asigura instituțiilor și practicilor bisericii sprijinul statului, protestanții calcă pe urmele papistașilor. Mai mult decât atât, ei deschid ușa pentru ca Papalitatea să-și recapete în America protestantă supremația pe care a pierdut-o în Lumea Veche.” Tragedia veacurilor, 573.
Under the premise that the legal association with the government was part of the necessity for organization, in a time when the youth of the nation were being drafted into the blood bath known as the Civil War, the movement of the Millerites ended. In 1863, both with a printed article and a new chart, the Seventh-day Adventist church rejected the prophecy of slavery which Daniel calls the oath of Moses. In 1850, the Lord had directed His people to make the second table of Habakkuk, and correct the error that He had held his hand over on the 1843 table. The chart ordered in 1850 fully accomplished its purpose, for Ellen White said that she saw “that God was in the publishment of the chart,” while also identifying that the 1850 chart was identified in Habakkuk chapter two.
Sub premisa că asocierea juridică cu guvernul făcea parte din necesitatea organizării, într-o vreme când tinerii națiunii erau recrutați pentru baia de sânge cunoscută drept Războiul Civil, mișcarea milleriților a luat sfârșit. În 1863, atât printr-un articol tipărit, cât și printr-o nouă hartă profetică, Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea a respins profeția sclaviei pe care Daniel o numește jurământul lui Moise. În 1850, Domnul îndrumase poporul Său să facă a doua tablă a lui Habacuc și să îndrepte eroarea asupra căreia Își ținuse mâna pe tabla din 1843. Harta profetică poruncită în 1850 și-a împlinit pe deplin scopul, căci Ellen White a spus că a văzut „că Dumnezeu era în publicarea hărții”, identificând totodată că harta din 1850 era arătată în capitolul doi din Habacuc.
The purpose of the 1850 chart was the same as the 1843 chart. It was to be the evangelistic tool used to present the message of the third angel to a dying world. In 1863, that message was discarded. The testing process that is typified by the testing process that began at the Red Sea, began with the time prophecy identifying the sanctuary that was to be tread down in verse thirteen of Daniel eight, and the testing process ended with the time prophecy identifying the host that was to be tread down in verse thirteen of Daniel eight.
Scopul diagramei din 1850 a fost același ca al diagramei din 1843. Ea trebuia să fie instrumentul evanghelistic folosit pentru a prezenta lumii care piere solia îngerului al treilea. În 1863, acea solie a fost lepădată. Procesul de încercare, care este prefigurat de procesul de încercare ce a început la Marea Roșie, a început cu profeția de timp care identifica sanctuarul ce urma să fie călcat în picioare în versetul treisprezece din Daniel opt, iar procesul de încercare s-a încheiat cu profeția de timp care identifica oștirea ce urma să fie călcată în picioare în versetul treisprezece din Daniel opt.
Then I heard one saint speaking, and another saint said unto that certain saint which spake, How long shall be the vision concerning the daily sacrifice, and the transgression of desolation, to give both the sanctuary and the host to be trodden under foot? And he said unto me, Unto two thousand and three hundred days; then shall the sanctuary be cleansed. Daniel 8:13, 14.
Apoi am auzit pe un sfânt vorbind, și un alt sfânt a zis către acel sfânt care vorbea: „Până când va ține vedenia despre jertfa necurmată și despre nelegiuirea pustiirii, care dă atât Sfântul Locaș, cât și oștirea, să fie călcate în picioare?” Și el mi-a zis: „Până la două mii trei sute de zile; apoi Sfântul Locaș va fi curățit.” Daniel 8:13, 14.
The testing process that began on October 22, 1844, has the signature of Alpha and Omega. The beginning of that testing process was a time prophecy that represented the sanctuary that was to be trampled down. It was a prophecy that produced great light when fulfilled. The testing process that ended in 1863, has the signature of Alpha and Omega. The ending of that testing process was a time prophecy that represented the host that was to be trampled down. It was a prophecy that was designed to produced great light when fulfilled. It was a time prophecy presented by the Elijah of that history, and when it was rejected and set aside, it produced great darkness.
Proses pengujian yang dimulai pada 22 Oktober 1844 memiliki tanda tangan Alfa dan Omega. Awal dari proses pengujian itu adalah suatu nubuatan waktu yang melambangkan tempat kudus yang akan diinjak-injak. Itu adalah suatu nubuatan yang menghasilkan terang besar ketika digenapi. Proses pengujian yang berakhir pada tahun 1863 memiliki tanda tangan Alfa dan Omega. Akhir dari proses pengujian itu adalah suatu nubuatan waktu yang melambangkan bala tentara yang akan diinjak-injak. Itu adalah suatu nubuatan yang dirancang untuk menghasilkan terang besar ketika digenapi. Itu adalah suatu nubuatan waktu yang disampaikan oleh Elia dari sejarah itu, dan ketika ditolak serta dikesampingkan, hal itu menghasilkan kegelapan besar.
And this is the condemnation, that light is come into the world, and men loved darkness rather than light, because their deeds were evil. John 3:19.
Iar aceasta este osânda: lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Ioan 3:19.
The logic that I intend to finish this article with is what I have already noted. Did God through Ellen White endorse the 1843 and 1850 charts?
Logica cu care intenționez să închei acest articol este aceea pe care am remarcat-o deja. A aprobat Dumnezeu, prin Ellen White, graficele din 1843 și 1850?
“I have seen that the 1843 chart was directed by the hand of the Lord, and that it should not be altered; that the figures were as He wanted them; that His hand was over and hid a mistake in some of the figures, so that none could see it, until His hand was removed.” Early Writings, 74.
„Am văzut că diagrama din 1843 a fost îndrumată de mâna Domnului și că nu trebuia să fie modificată; că cifrele erau așa cum le voia El; că mâna Sa era deasupra și a ascuns o greșeală în unele dintre cifre, astfel încât nimeni nu a putut să o vadă, până când mâna Sa a fost retrasă.” Early Writings, 74.
“I saw that God was in the publishment of the chart by Brother Nichols. I saw that there was a prophecy of this chart in the Bible, and if this chart is designed for God’s people, if it [is] sufficient for one it is for another, and if one needed a new chart painted on a larger scale, all need it just as much.” Manuscript Releases, number 13, 359; 1853.
„Am văzut că Dumnezeu era în publicarea graficului de către fratele Nichols. Am văzut că exista o profeție despre acest grafic în Biblie și, dacă acest grafic este destinat poporului lui Dumnezeu, dacă este suficient pentru unul, este și pentru altul, iar dacă unul avea nevoie de un nou grafic pictat la o scară mai mare, toți au nevoie de el în aceeași măsură.” Manuscript Releases, nr. 13, 359; 1853.
Did God through Ellen White endorse the message the Millerites presented during the history of 1840 through 1844?
A aprobat Dumnezeu, prin Ellen White, mesajul pe care milleriții l-au prezentat în perioada 1840–1844?
“God is not giving us a new message. We are to proclaim the message that in 1843 and 1844 brought us out of the other churches.” Review and Herald, January 19, 1905.
„Dumnezeu nu ne dă o solie nouă. Noi trebuie să proclamăm solia care, în 1843 și 1844, ne-a scos din celelalte biserici.” Review and Herald, 19 ianuarie 1905.
“God bids us give our time and strength to the work of preaching to the people the messages that stirred men and women in 1843 and 1844.” Manuscript Release, Number 760.
„Dumnezeu ne poruncește să ne consacrăm timpul și puterea lucrării de a predica oamenilor soliile care au mișcat bărbați și femei în 1843 și 1844.” Manuscript Release, Number 760.
“All the messages given from 1840–1844 are to be made forcible now, for there are many people who have lost their bearings. The messages are to go to all the churches.
„Toate soliile date între anii 1840–1844 trebuie să fie făcute puternice acum, căci sunt mulți oameni care și-au pierdut orientarea. Soliile trebuie să ajungă la toate bisericile.ײ
“Christ said, ‘Blessed are your eyes, for they see; and your ears, for they hear. For verily I say unto you, That many prophets and righteous men have desired to see those things which ye see, and have not seen them; and to hear those things which ye hear, and have not heard them’ [Matthew 13:16, 17]. Blessed are the eyes which saw the things that were seen in 1843 and 1844.
Hristos a spus: „Ferice de ochii voștri, pentru că văd; și de urechile voastre, pentru că aud. Căci adevărat vă spun că mulți proroci și oameni neprihăniți au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeți voi și nu le-au văzut; și să audă lucrurile pe care le auziți voi și nu le-au auzit” [Matei 13:16, 17]. Ferice de ochii care au văzut lucrurile ce au fost văzute în 1843 și 1844.
“The message was given. And there should be no delay in repeating the message, for the signs of the times are fulfilling; the closing work must be done. A great work will be done in a short time. A message will soon be given by God’s appointment that will swell into a loud cry. Then Daniel will stand in his lot, to give his testimony.” Manuscript Releases, volume 21, 437.
„Mesajul a fost dat. Și nu ar trebui să fie nicio întârziere în repetarea mesajului, căci semnele vremurilor se împlinesc; lucrarea de încheiere trebuie să fie făcută. O mare lucrare va fi făcută într-un timp scurt. Un mesaj va fi dat în curând prin rânduiala lui Dumnezeu, care se va amplifica până la un mare strigăt. Atunci Daniel va sta în partea lui, pentru a-și da mărturia.” Manuscript Releases, volumul 21, 437.
“The truths that we received in 1841, ‘42, ‘43, and ‘44 are now to be studied and proclaimed. The messages of the first, second, and third angels will in the future be proclaimed with a loud voice. They will be given with earnest determination and in the power of the Spirit.” Manuscript Releases, volume 15, 371.
„Adevărurile pe care le-am primit în 1841, ’42, ’43 și ’44 trebuie acum să fie studiate și proclamate. Mesajele primului, celui de-al doilea și celui de-al treilea înger vor fi proclamate în viitor cu glas tare. Ele vor fi date cu hotărâre stăruitoare și în puterea Duhului.” Manuscript Releases, volumul 15, 371.
“We understand the present feebleness and smallness of the work. We have had an experience. In doing the work God has given us, we may go trustingly forward, assured that He will be our efficiency. He will be with us in 1906, as He was with us in 1841, 1842, 1843, and 1844.” Loma Linda Messages, 156.
„Înțelegem slăbiciunea și micimea actuală a lucrării. Am avut o experiență. În îndeplinirea lucrării pe care Dumnezeu ne-a dat-o, putem merge înainte cu încredere, având asigurarea că El va fi puterea noastră lucrătoare. El va fi cu noi în 1906, așa cum a fost cu noi în 1841, 1842, 1843 și 1844.” Loma Linda Messages, 156.
“Those who stand as teachers and leaders in our institutions are to be sound in the faith and in the principles of the third angel’s message. God wants His people to know that we have the message as He gave it to us in 1843 and 1844.” General Conference Bulletin, April 1, 1903.
„Cei care stau ca învățători și conducători în instituțiile noastre trebuie să fie sănătoși în credință și în principiile soliei celui de-al treilea înger. Dumnezeu dorește ca poporul Său să știe că avem solia așa cum ne-a dat-o El în 1843 și 1844.” General Conference Bulletin, 1 aprilie 1903.
“The warning has come: Nothing is to be allowed to come in that will disturb the foundation of the faith upon which we have been building ever since the message came in 1842, 1843, and 1844. I was in this message, and ever since I have been standing before the world, true to the light that God has given us. We do not propose to take our feet off the platform on which they were placed as day by day we sought the Lord with earnest prayer, seeking for light. Do you think that I could give up the light that God has given me? It is to be as the Rock of Ages. It has been guiding me ever since it was given.” Review and Herald, April 14, 1903.
“Avertizarea a fost dată: Nu trebuie îngăduit să pătrundă nimic care să tulbure temelia credinței pe care am zidit încă de când a venit solia, în anii 1842, 1843 și 1844. Eu am fost în această solie și, de atunci încoace, am stat înaintea lumii, credincioasă luminii pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Nu ne propunem să ne luăm picioarele de pe platforma pe care au fost așezate, pe măsură ce, zi de zi, L-am căutat pe Domnul cu rugăciune stăruitoare, căutând lumină. Credeți că aș putea să părăsesc lumina pe care mi-a dat-o Dumnezeu? Ea trebuie să fie ca Stânca Veacurilor. M-a călăuzit neîncetat de când mi-a fost dată.” Review and Herald, 14 aprilie 1903.
Did God through Ellen White warn His people to defend against attacks that would undermine the truths of the Millerite history?
Oare Dumnezeu, prin Ellen White, și-a avertizat poporul să se apere împotriva atacurilor care aveau să submineze adevărurile istoriei Millerite?
“The great waymarks of truth, showing us our bearings in prophetic history, are to be carefully guarded, lest they be torn down, and replaced with theories that would bring confusion rather than genuine light.” Selected Messages, book 2, 101, 102.
„Marile repere ale adevărului, care ne arată orientarea în istoria profetică, trebuie păzite cu grijă, ca nu cumva să fie dărâmate și înlocuite cu teorii care ar aduce mai degrabă confuzie decât lumină adevărată.” Selected Messages, cartea 2, 101, 102.
“Today Satan is seeking opportunities to tear down the waymarks of truth,—the monuments that have been raised up along the way; and we need the experience of the aged workers who have built their house upon the solid rock, who through evil report as well as good report have been steadfast to the truth.” Gospel Workers, 104.
„Astăzi Satana caută ocazii să dărâme semnele de hotar ale adevărului,—monumentele care au fost ridicate de-a lungul căii; iar noi avem nevoie de experiența lucrătorilor în vârstă, care și-au zidit casa pe stânca cea tare, care, atât prin vorbire de rău, cât și prin vorbire de bine, au rămas statornici față de adevăr.” Gospel Workers, 104.
“God never leaves the world without men who can discern between good and evil, righteousness and unrighteousness. God has men whom he has appointed to stand in the forefront of the battle in times of emergency. In a crisis, he will raise up men as he did in ancient times. Young men will be bidden to link up with the aged standard-bearers, that they may be strengthened and taught by the experience of these faithful ones, who have passed through so many conflicts, and to whom, through the testimonies of his Spirit, God has so often spoken, pointing out the right way and condemning the wrong way. When perils arise, which try the faith of God’s people, these pioneer workers are to recount the experiences of the past, when just such crises came, when the truth was questioned, when strange sentiments, proceeding not from God, were brought in.
„Dumnezeu nu lasă niciodată lumea fără oameni care pot deosebi între bine și rău, între dreptate și nedreptate. Dumnezeu are oameni pe care i-a rânduit să stea în primele rânduri ale luptei în vremuri de strâmtorare. Într-o criză, El va ridica oameni, așa cum a făcut în vremurile de demult. Tinerii vor fi chemați să se alăture purtătorilor vârstnici ai stindardului, pentru ca să fie întăriți și învățați prin experiența acestor credincioși, care au trecut prin atât de multe lupte și cărora, prin mărturiile Duhului Său, Dumnezeu le-a vorbit atât de adesea, arătând calea cea dreaptă și condamnând calea cea greșită. Când se ivesc primejdii care pun la încercare credința poporului lui Dumnezeu, acești lucrători pionieri trebuie să istorisească experiențele trecutului, când au venit tocmai asemenea crize, când adevărul a fost pus sub semnul întrebării, când au fost introduse simțăminte străine, care nu veneau de la Dumnezeu.”
“The experience of those aged workers is needed now; for Satan is watching every opportunity to make of no account the old waymarks,—the monuments that have been raised up along the way.” Review and Herald, November 19, 1903.
„Experiența acelor lucrători în vârstă este necesară acum; căci Satana pândește orice prilej pentru a desființa vechile semne de hotar,—monumentele care au fost ridicate de-a lungul căii.” Review and Herald, 19 noiembrie 1903.
In 1863 the Millerite movement ended by rejecting the first truth the Elijah of that history had been led to understand. Its final test was based upon the two verses in Daniel eight that identify the trampling down of the sanctuary and the host. The light of the sanctuary was opened at the first of ten tests and darkness was brought upon the host at the last of ten tests.
În 1863, mișcarea milerită s-a încheiat prin respingerea primului adevăr pe care Ilie al acelei istorii fusese condus să-l înțeleagă. Testul ei final s-a întemeiat pe cele două versete din Daniel opt care identifică călcarea în picioare a sanctuarului și a oștirii. Lumina sanctuarului a fost deschisă la primul dintre cele zece teste, iar întunericul a fost adus asupra oștirii la ultimul dintre cele zece teste.
“One thing is certain: those Seventh-day Adventists who take their stand under Satan’s banner will first give up their faith in the warnings and reproofs contained in the Testimonies of God’s spirit.
„Un lucru este sigur: acei adventiști de ziua a șaptea care iau poziție sub steagul lui Satana își vor părăsi mai întâi credința în avertizările și mustrările cuprinse în Mărturiile Duhului lui Dumnezeu.
“The call to greater consecration and holier service is being made, and will continue to be made. Some who are now voicing Satan’s suggestions will come to their senses. There are those in important positions of trust who do not understand the truth for this time. To them the message must be given. If they receive it, Christ will accept them, and will make them workers together with him. But if they refuse to hear the message, they will take their stand under the black banner of the Prince of Darkness.
„Chemarea la o consacrare mai deplină și la o slujire mai sfântă este făcută și va continua să fie făcută. Unii care acum rostesc sugestiile lui Satana își vor veni în fire. Sunt unii aflați în poziții importante de încredere care nu înțeleg adevărul pentru timpul acesta. Lor trebuie să li se dea mesajul. Dacă îl primesc, Hristos îi va accepta și îi va face împreună-lucrători cu El. Dar dacă refuză să asculte mesajul, își vor lua poziția sub steagul negru al Prințului întunericului.”
“I am instructed to say that the precious truth for this time is open more and more clearly to human minds. In a special sense men and women are to eat of Christ’s flesh and drink of his blood. There will be a development of the understanding, for the truth is capable of constant expansion. The divine originator of truth will come into closer and still closer communion with those who follow on to know him. As God’s people receive his word as the bread of heaven, they will know that his goings forth are prepared as the morning. They will receive spiritual strength, as the body receives physical strength when food is eaten.
„Sunt instruit să spun că adevărul prețios pentru acest timp se deschide tot mai clar înaintea minților omenești. Într-un sens deosebit, bărbații și femeile trebuie să mănânce trupul lui Hristos și să bea sângele Lui. Va avea loc o dezvoltare a înțelegerii, căci adevărul este capabil de o continuă extindere. Inițiatorul divin al adevărului va veni într-o comuniune mai apropiată și tot mai apropiată cu aceia care înaintează spre a-L cunoaște. Pe măsură ce poporul lui Dumnezeu primește Cuvântul Său ca pâinea cerului, ei vor ști că ieșirile Lui sunt rânduite ca zorile dimineții. Ei vor primi putere spirituală, după cum trupul primește putere fizică atunci când este luată hrana.
“We do not half understand the Lord’s plan in taking the children of Israel from Egyptian bondage, and leading them through the wilderness into Canaan.
„Nu înțelegem nici pe jumătate planul Domnului de a-i scoate pe copiii lui Israel din robia Egiptului și de a-i conduce prin pustie în Canaan.״
“As we gather up the divine rays shining from the gospel, we shall have a clearer insight into the Jewish economy, and a deeper appreciation of its important truths. Our exploration of truth is yet incomplete. We have gathered up only a few rays of light. Those who are not daily students of the Word will not solve the problems of the Jewish economy. They will not understand the truths taught by the temple service. The work of God is hindered by a worldly understanding of his great plan. The future life will unfold the meaning of the laws that Christ, enshrouded in the pillar of cloud, gave to his people.” Spalding and Magan, 305, 306.
„Pe măsură ce adunăm razele divine care strălucesc din Evanghelie, vom avea o înțelegere mai clară a economiei iudaice și o prețuire mai profundă a adevărurilor ei importante. Cercetarea noastră a adevărului este încă neîncheiată. Am adunat doar câteva raze de lumină. Cei care nu sunt zilnic studenți ai Cuvântului nu vor dezlega problemele economiei iudaice. Ei nu vor înțelege adevărurile învățate prin serviciul templului. Lucrarea lui Dumnezeu este împiedicată de o înțelegere lumească a marelui Său plan. Viața viitoare va desfășura înțelesul legilor pe care Hristos, învăluit în stâlpul de nor, le-a dat poporului Său.” Spalding and Magan, 305, 306.
We will continue our consideration of the symbolism of Elijah in connection with 1863 in the next article.
Vom continua analiza simbolismului lui Ilie în legătură cu anul 1863 în articolul următor.