We ended the last article with a passage that addresses “a lying spirit.” The following is one of the paragraphs from that passage.
Am încheiat ultimul articol cu un pasaj care se referă la „un duh de minciună”. Următorul este unul dintre paragrafele din acel pasaj.
“Unsanctified ministers are arraying themselves against God. They are praising Christ and the God of this world in the same breath. While professedly they receive Christ, they embrace Barabbas, and by their actions say, ‘Not this Man, but Barabbas.’ Let all who read these lines, take heed. Satan has made his boast of what he can do. He thinks to dissolve the unity which Christ prayed might exist in His church. He says, ‘I will go forth and be a lying spirit to deceive those that I can, to criticize, and condemn, and falsify.’ Let the son of deceit and false witness be entertained by a church that has had great light, great evidence, and that church will discard the message the Lord has sent, and receive the most unreasonable assertions and false suppositions and false theories. Satan laughs at their folly, for he knows what truth is.” Testimonies to Ministers, 409.
„Nesfințiți slujitori se ridică în șir împotriva lui Dumnezeu. Ei Îl laudă pe Hristos și pe dumnezeul acestei lumi în aceeași suflare. Deși mărturisesc că Îl primesc pe Hristos, îl îmbrățișează pe Baraba și, prin faptele lor, spun: «Nu pe Omul acesta, ci pe Baraba.» Toți cei care citesc aceste rânduri să ia seama. Satana s-a lăudat cu ceea ce poate face. El socotește că va desființa unitatea pentru care S-a rugat Hristos să existe în biserica Sa. El spune: «Voi ieși și voi fi un duh de minciună, ca să-i înșel pe aceia pe care îi pot, ca să critice, să condamne și să falsifice.» Dacă fiul înșelăciunii și al mărturiei mincinoase este primit de o biserică ce a avut mare lumină, mari dovezi, atunci biserica aceea va lepăda solia pe care a trimis-o Domnul și va primi cele mai neîntemeiate afirmații, presupuneri false și teorii false. Satana râde de nebunia lor, căci el știe ce este adevărul.” Testimonies to Ministers, 409.
Let “the son of deceit and false witness be entertained by a church that has had great light, great evidence, and that church will discard the message the Lord has sent, and receive the most unreasonable assertions and false suppositions and false theories.” In 1863, Millerite Adventism ‘returned’ to the unreasonable and false methodology employed by apostate Protestantism and rejected William Miller’s identification of the seven times of Leviticus twenty-six. The subject of ‘returning’ was represented by the rebels in Numbers fourteen, when they determined to select a captain and return to Egypt.
„Fiul înșelăciunii și al mărturiei mincinoase să fie primit de o biserică ce a avut mare lumină, mari dovezi, iar acea biserică va lepăda solia pe care Domnul a trimis-o și va primi cele mai neîntemeiate afirmații, presupuneri false și teorii false.” În 1863, adventismul millerit a „revenit” la metodologia neîntemeiată și falsă folosită de protestantismul apostat și a respins identificarea de către William Miller a celor șapte vremi din Levitic douăzeci și șase. Subiectul „întoarcerii” a fost reprezentat de răzvrătiții din Numeri paisprezece, când au hotărât să-și aleagă o căpetenie și să se întoarcă în Egipt.
And they said one to another, Let us make a captain, and let us return into Egypt. Numbers 14:4.
Și au zis unul către altul: „Să ne punem o căpetenie și să ne întoarcem în Egipt.” Numeri 14:4.
The subject of “returning” to apostate Protestantism was also represented by Jeremiah, when in chapter fifteen, he was told that the fallen Protestants could return to him, but he was not to “return” unto them.
Subiectul „întoarcerii” la protestantismul apostat a fost, de asemenea, reprezentat de Ieremia, atunci când, în capitolul cincisprezece, i s-a spus că protestanții căzuți se puteau întoarce la el, dar că el nu trebuia să se „întoarcă” la ei.
I sat not in the assembly of the mockers, nor rejoiced; I sat alone because of thy hand: for thou hast filled me with indignation. Why is my pain perpetual, and my wound incurable, which refuseth to be healed? wilt thou be altogether unto me as a liar, and as waters that fail? Therefore thus saith the Lord, If thou return, then will I bring thee again, and thou shalt stand before me: and if thou take forth the precious from the vile, thou shalt be as my mouth: let them return unto thee; but return not thou unto them. And I will make thee unto this people a fenced brazen wall: and they shall fight against thee, but they shall not prevail against thee: for I am with thee to save thee and to deliver thee, saith the Lord. Jeremiah 15:17–20.
Eu nu am stat în adunarea celor batjocoritori, nici nu m-am veselit; am stat singur din pricina mâinii Tale, căci m-ai umplut de indignare. Pentru ce este durerea mea necurmată și rana mea nevindecabilă, care nu voiește să se vindece? Oare Îmi vei fi cu totul ca un pârâu înșelător și ca niște ape care seacă? De aceea, așa vorbește Domnul: „Dacă te vei întoarce, te voi aduce iarăși, și vei sta înaintea Mea; și dacă vei despărți ce este prețios de ce este de nimic, vei fi ca gura Mea. Ei să se întoarcă la tine, dar tu să nu te întorci la ei. Te voi face pentru poporul acesta un zid de aramă întărit; ei vor lupta împotriva ta, dar nu te vor birui, căci Eu sunt cu tine ca să te scap și să te izbăvesc”, zice Domnul. Ieremia 15:17–20.
Perhaps the clearest prophetic illustration of the principle of not returning to apostate Protestantism is found in the story of the disobedient prophet, who delivered a message of rebuke to Jeroboam, the northern ten tribe’s first king.
Poate cea mai clară ilustrare profetică a principiului de a nu ne întoarce la protestantismul apostat se găsește în relatarea despre profetul neascultător, care a transmis un mesaj de mustrare lui Ieroboam, primul împărat al celor zece seminții din nord.
And the king said unto the man of God, Come home with me, and refresh thyself, and I will give thee a reward. And the man of God said unto the king, If thou wilt give me half thine house, I will not go in with thee, neither will I eat bread nor drink water in this place: For so was it charged me by the word of the Lord, saying, Eat no bread, nor drink water, nor turn again by the same way that thou camest. So he went another way, and returned not by the way that he came to Bethel. 1 Kings 13:7–10.
Și împăratul a zis omului lui Dumnezeu: „Vino acasă cu mine, înviorează-te, și îți voi da o răsplată.” Dar omul lui Dumnezeu a zis împăratului: „Chiar dacă mi-ai da jumătate din casa ta, nu voi intra cu tine, nici nu voi mânca pâine, nici nu voi bea apă în locul acesta; căci astfel mi s-a poruncit prin cuvântul Domnului, zicând: «Să nu mănânci pâine, să nu bei apă și să nu te întorci pe același drum pe care ai venit.»” Astfel, el a plecat pe un alt drum și nu s-a întors pe calea pe care venise la Betel. 1 Împărați 13:7–10.
The disobedient prophet had been told of God not to return the way he came. Millerite Adventism had come out of Protestantism represented by Sardis, and they were not to return. Though the disobedient prophet knew full well not to return the way he came, a false prophet of Jeroboam’s kingdom, told him that God had said that the disobedient prophet should return to the false prophet’s home and eat with him. In spite of God’s direction, he did that very thing. Once he had begun to eat the false prophet’s food, the Bible plainly states the prophet of Samaria had lied.
Prophetul neascultător fusese înștiințat de Dumnezeu să nu se întoarcă pe calea pe care venise. Adventismul millerit ieșise din protestantismul reprezentat de Sardis și nu trebuia să se întoarcă. Deși profetul neascultător știa prea bine să nu se întoarcă pe calea pe care venise, un profet mincinos din împărăția lui Ieroboam i-a spus că Dumnezeu ar fi zis ca profetul neascultător să se întoarcă la casa profetului mincinos și să mănânce cu el. În ciuda îndrumării lui Dumnezeu, el a făcut tocmai acest lucru. Odată ce a început să mănânce hrana profetului mincinos, Biblia afirmă limpede că profetul din Samaria mințise.
Now there dwelt an old prophet in Bethel; and his sons came and told him all the works that the man of God had done that day in Bethel: the words which he had spoken unto the king, them they told also to their father. And their father said unto them, What way went he? For his sons had seen what way the man of God went, which came from Judah. And he said unto his sons, Saddle me the ass. So they saddled him the ass: and he rode thereon, And went after the man of God, and found him sitting under an oak: and he said unto him, Art thou the man of God that camest from Judah? And he said, I am. Then he said unto him, Come home with me, and eat bread. And he said, I may not return with thee, nor go in with thee: neither will I eat bread nor drink water with thee in this place: For it was said to me by the word of the Lord, Thou shalt eat no bread nor drink water there, nor turn again to go by the way that thou camest. He said unto him, I am a prophet also as thou art; and an angel spake unto me by the word of the Lord, saying, Bring him back with thee into thine house, that he may eat bread and drink water. But he lied unto him. So he went back with him, and did eat bread in his house, and drank water. 1 Kings 13:11–19.
Și locuia un proroc bătrân în Betel; și fiii lui au venit și i-au istorisit toate lucrările pe care omul lui Dumnezeu le făcuse în ziua aceea în Betel; și cuvintele pe care le rostise către împărat, pe acestea de asemenea i le-au spus tatălui lor. Iar tatăl lor le-a zis: Pe ce drum a mers? Căci fiii lui văzuseră pe ce drum mersese omul lui Dumnezeu, care venise din Iuda. Și el a zis fiilor săi: Înșeuați-mi măgarul. Astfel, i-au înșeuat măgarul, și el a încălecat pe el, și s-a dus după omul lui Dumnezeu și l-a găsit șezând sub un stejar; și i-a zis: Tu ești omul lui Dumnezeu care a venit din Iuda? Și el a zis: Eu sunt. Atunci i-a zis: Vino acasă cu mine și mănâncă pâine. Dar el a zis: Nu pot să mă întorc cu tine, nici să intru cu tine; și nici nu voi mânca pâine, nici nu voi bea apă cu tine în locul acesta; căci mi s-a spus prin cuvântul Domnului: Să nu mănânci pâine, nici să nu bei apă acolo și să nu te întorci ca să mergi pe drumul pe care ai venit. El i-a zis: Și eu sunt proroc ca și tine; și un înger mi-a vorbit prin cuvântul Domnului, zicând: Adu-l înapoi cu tine în casa ta, ca să mănânce pâine și să bea apă. Dar l-a mințit. Astfel, el s-a întors cu el și a mâncat pâine în casa lui, și a băut apă. 1 Împărați 13:11–19.
The disobedient prophet ate and drank with the lying prophet of Samaria, meaning he accepted the message of an apostate prophet, and rejected the message of the Lord. The message he had faithfully delivered the same day. He knew full well he was not to return, but he did it anyway. Sister White informs us that if the “son of deceit and false witness be entertained by a church that has had great light, great evidence, and that church will discard the message the Lord has sent.” In Millerite history the first angel had lightened the earth with its glory. In 1840, the first angel’s message was carried to every mission station in the world.
Profetul neascultător a mâncat și a băut împreună cu profetul mincinos din Samaria, ceea ce înseamnă că a primit mesajul unui profet apostat și a respins mesajul Domnului. Mesajul pe care îl vestise cu credincioșie chiar în aceeași zi. El știa foarte bine că nu trebuia să se întoarcă, dar a făcut-o oricum. Sora White ne informează că, dacă „fiul înșelăciunii și al mărturiei mincinoase va fi primit de o biserică ce a avut mare lumină, mari dovezi, atunci acea biserică va lepăda mesajul pe care Domnul l-a trimis.” În istoria millerită, primul înger luminase pământul cu slava sa. În 1840, mesajul primului înger a fost dus la fiecare stațiune misionară din lume.
“The tidings of the Lord’s soon coming in power and great glory to our world is truth, and in 1840 many voices were raised in its proclamation.” Manuscript Releases, volume 9, 134.
„Vestea apropiatei veniri a Domnului în putere și cu mare slavă în lumea noastră este adevăr, iar în anul 1840 multe glasuri s-au ridicat pentru vestirea ei.” Manuscript Releases, volumul 9, 134.
Shortly thereafter, Millerite Adventism returned to “the lie” of apostate Protestantism’s methodology, and discarded “the message of the Lord” which God had sent through William Miller. They discarded the message of Moses as presented by Elijah, and the “lie” received at the beginning in Millerite history, represents the “lie” that is believed at the end; the “lie” which brings strong delusion upon Laodicean Adventism.
Nako ya wana, Adventisime ya Miller yagarutse ku “kinyoma” cy’uburyo bw’imikorere bw’Abaporotesitanti b’abahakanyi, maze ita “ubutumwa bw’Umwami” Imana yari yaratumye ikoresheje William Miller. Bateye umugongo ubutumwa bwa Mose nk’uko bwatanzwe na Eliya, kandi “ikinyoma” cyakiriwe mu ntangiriro z’amateka ya ba Millerite, ni cyo kigereranya “ikinyoma” cyizerwa ku iherezo; “ikinyoma” kizana ubuzimire bukomeye kuri Adventisime y’i Lawodikiya.
And with all deceivableness of unrighteousness in them that perish; because they received not the love of the truth, that they might be saved. And for this cause God shall send them strong delusion, that they should believe a lie: That they all might be damned who believed not the truth, but had pleasure in unrighteousness. 2 Thessalonians 2:10–12.
Și cu toată amăgirea nelegiuirii pentru cei ce pier, pentru că n-au primit dragostea adevărului, ca să fie mântuiți. Și din această pricină, Dumnezeu le va trimite o lucrare de rătăcire, ca ei să creadă o minciună, pentru ca toți cei ce n-au crezut adevărul, ci și-au găsit plăcerea în nelegiuire, să fie osândiți. 2 Tesaloniceni 2:10–12.
We are attempting to demonstrate the role of Elijah as a symbol in connection with the parallel histories of the horn of Protestantism and the horn of Republicanism during the period that the sixth kingdom of Bible prophecy reigns. The difficulty in bringing all the issues of 1863 together prophetically, at least for me, is the various interrelated lines that border on the concept of “circuitous logic”. A straight forward logic is always the best approach, but identifying divine truths and the relationships of those truths to each other is a difficult work, for they are found in the Bible “here a little and there a little.”
Încercăm să demonstrăm rolul lui Ilie ca simbol în legătură cu istoriile paralele ale cornului Protestantismului și ale cornului Republicanismului, în perioada în care domnește a șasea împărăție a profeției biblice. Dificultatea de a aduce împreună, din punct de vedere profetic, toate aspectele anului 1863, cel puțin pentru mine, constă în diferitele linii intercorelate care se apropie de conceptul de „logică circulară”. O logică directă este întotdeauna cea mai bună abordare, însă identificarea adevărurilor divine și a relațiilor acestor adevăruri între ele este o lucrare dificilă, căci ele se găsesc în Biblie „puțin aici și puțin acolo”.
Whom shall he teach knowledge? and whom shall he make to understand doctrine? them that are weaned from the milk, and drawn from the breasts. For precept must be upon precept, precept upon precept; line upon line, line upon line; here a little, and there a little. Isaiah 28:9, 10.
Pe cine va învăța El cunoștința? Și pe cine va face să înțeleagă învățătura? Pe cei înțărcați de lapte și depărtați de la sâni. Căci poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă; rând peste rând, rând peste rând; aici puțin și acolo puțin. Isaia 28:9, 10.
It is also a difficult work when your target audience consists of those that are familiar with the primary truths you are addressing, but others are new to it all. Virtually all the truths I intend to give an overview of in this article, can be found in Habakkuk’s Tables. For fear of sounding as if I am using ‘circuitous logic’, I am going to tell you where we are going, in advance of actually going there.
De asemenea, este o lucrare dificilă atunci când publicul căruia vă adresați este alcătuit din cei care sunt familiarizați cu adevărurile fundamentale pe care le abordați, în timp ce alții sunt noi în toate acestea. Practic toate adevărurile asupra cărora intenționez să ofer o privire de ansamblu în acest articol pot fi găsite în Tablele lui Habacuc. De teamă să nu par că folosesc „o logică ocolită”, vă voi spune dinainte unde ne îndreptăm, înainte de a ajunge efectiv acolo.
In 1863, Laodicean Millerite Adventism set up an image of jealousy. The image of jealousy represents the first of Laodicean Adventism’s four generations.
În 1863, adventismul millerit laodicean a ridicat o imagine a geloziei. Imaginea geloziei reprezintă prima dintre cele patru generații ale adventismului laodicean.
Then said he unto me, Son of man, lift up thine eyes now the way toward the north. So I lifted up mine eyes the way toward the north, and behold northward at the gate of the altar this image of jealousy in the entry. Ezekiel 8:5.
Apoi mi-a zis: „Fiul omului, ridică-ți acum ochii spre miazănoapte.” Mi-am ridicat ochii spre miazănoapte și iată că, la miazănoapte, la poarta altarului, era această icoană a geloziei, la intrare. Ezechiel 8:5.
The four generations of the Seventh-day Adventist church are represented in various passages of Scripture, but I employ Ezekiel eight as the primary point of reference. The reason for this is that chapter eight leads into chapter nine. In Ezekiel nine, the sealing of the one hundred and forty-four thousand is illustrated, and in Testimonies, volume five, Sister White clearly identifies this fact. In Sister White’s comments she clearly addresses two classes of worshippers in Jerusalem when the sealing takes place. Ezekiel does the same thing, and the class that does not receive the seal are represented in chapter eight.
Cele patru generații ale Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea sunt reprezentate în diferite pasaje ale Scripturii, însă folosesc Ezechiel opt ca principal punct de referință. Motivul este că capitolul opt conduce la capitolul nouă. În Ezechiel nouă este ilustrată sigilarea celor o sută patruzeci și patru de mii, iar în Testimonies, volumul cinci, Sora White identifică în mod clar acest fapt. În comentariile sale, Sora White se referă limpede la două clase de închinători din Ierusalim atunci când are loc sigilarea. Ezechiel face același lucru, iar clasa care nu primește sigiliul este reprezentată în capitolul opt.
“The class who do not feel grieved over their own spiritual declension, nor mourn over the sins of others, will be left without the seal of God. The Lord commissions His messengers, the men with slaughtering weapons in their hands: ‘Go ye after him through the city, and smite: let not your eye spare, neither have ye pity: slay utterly old and young, both maids, and little children, and women: but come not near any man upon whom is the mark; and begin at My sanctuary. Then they began at the ancient men which were before the house.’
„Cei care nu se simt întristați de propria lor decădere spirituală și nici nu jelesc pentru păcatele altora vor fi lăsați fără sigiliul lui Dumnezeu. Domnul le dă poruncă solilor Săi, oamenii cu arme de nimicire în mâini: «Mergeți după el prin cetate și loviți: ochiul vostru să nu cruțe și să n-aveți milă; ucideți cu desăvârșire pe bătrân și pe tânăr, pe fecioare și pe copilași, și pe femei; dar să nu vă apropiați de niciun om peste care este semnul; și începeți de la Locașul Meu cel Sfânt. Atunci au început cu bătrânii care erau înaintea Casei.»”
“Here we see that the church—the Lord’s sanctuary—was the first to feel the stroke of the wrath of God. The ancient men, those to whom God had given great light and who had stood as guardians of the spiritual interests of the people, had betrayed their trust. They had taken the position that we need not look for miracles and the marked manifestation of God’s power as in former days. Times have changed. These words strengthen their unbelief, and they say: The Lord will not do good, neither will He do evil. He is too merciful to visit His people in judgment. Thus ‘Peace and safety’ is the cry from men who will never again lift up their voice like a trumpet to show God’s people their transgressions and the house of Jacob their sins. These dumb dogs that would not bark are the ones who feel the just vengeance of an offended God. Men, maidens, and little children all perish together.” Testimonies, volume 5, 211.
„Aici vedem că biserica — sanctuarul Domnului — a fost cea dintâi care a simțit lovitura mâniei lui Dumnezeu. Bătrânii, aceia cărora Dumnezeu le dăduse o mare lumină și care stătuseră ca păzitori ai intereselor spirituale ale poporului, își trădaseră încredințarea. Ei adoptaseră poziția că nu trebuie să așteptăm minuni și manifestarea vădită a puterii lui Dumnezeu ca în zilele de odinioară. Vremurile s-au schimbat. Aceste cuvinte le întăresc necredința, iar ei spun: Domnul nu va face nici bine, nici rău. El este prea milostiv ca să-Și cerceteze poporul cu judecată. Astfel, «Pace și siguranță» este strigătul unor oameni care nu-și vor mai ridica niciodată glasul ca o trâmbiță, pentru a arăta poporului lui Dumnezeu fărădelegile lui și casei lui Iacov păcatele ei. Acești câini muți, care n-au vrut să latre, sunt cei asupra cărora vine dreapta răzbunare a unui Dumnezeu ofensat. Bărbați, fecioare și copilași pier cu toții împreună.” Testimonies, volumul 5, 211.
Chapter eight is describing those in Jerusalem–“the church” that in the fourth of the four generations–represented as bowing down to the sun.
Capitolul opt îi descrie pe cei din Ierusalim — „biserica” aflată în cea de-a patra dintre cele patru generații — înfățișați ca închinându-se soarelui.
And he brought me into the inner court of the Lord’s house, and, behold, at the door of the temple of the Lord, between the porch and the altar, were about five and twenty men, with their backs toward the temple of the Lord, and their faces toward the east; and they worshipped the sun toward the east. Then he said unto me, Hast thou seen this, O son of man? Is it a light thing to the house of Judah that they commit the abominations which they commit here? for they have filled the land with violence, and have returned to provoke me to anger: and, lo, they put the branch to their nose. Therefore will I also deal in fury: mine eye shall not spare, neither will I have pity: and though they cry in mine ears with a loud voice, yet will I not hear them. Ezekiel 8:16–18.
Și m-a dus în curtea dinăuntru a Casei Domnului; și iată că, la ușa Templului Domnului, între pridvor și altar, erau aproape douăzeci și cinci de bărbați, cu spatele întors spre Templul Domnului și cu fețele spre răsărit; și se închinau soarelui spre răsărit. Atunci El mi-a zis: „Ai văzut aceasta, fiu al omului? Este oare un lucru neînsemnat pentru casa lui Iuda să săvârșească urâciunile pe care le săvârșesc aici? Căci au umplut țara de silnicie și s-au întors din nou să Mă mânie; și iată, își apropie ramura de nas. De aceea și Eu voi lucra cu furie: ochiul Meu nu va cruța și nu voi avea milă; și chiar dacă vor striga în urechile Mele cu glas tare, tot nu-i voi asculta.” Ezechiel 8:16–18.
Just as with the evil report of the ten spies, the twenty-five leaders of the rebellion that are worshipping the sun have “provoked” the Lord to anger. The Sunday law is the “day of provocation” which the prophets point forward to. Chapter nine describes those that receive the seal of God at the same point in time, for it is simply repeating and enlarging upon chapter eight.
Așa cum s-a întâmplat și cu raportul rău al celor zece iscoade, cei douăzeci și cinci de conducători ai răzvrătirii, care se închină soarelui, L-au „provocat” pe Domnul la mânie. Legea duminicală este „ziua provocării” spre care prorocii arată mai dinainte. Capitolul nouă îi descrie pe aceia care primesc sigiliul lui Dumnezeu în același moment de timp, căci nu face decât să repete și să dezvolte capitolul opt.
“This sealing of the servants of God [Revelation seven] is the same that was shown to Ezekiel in vision.” Testimonies to Ministers, 445.
„Această sigilare a slujitorilor lui Dumnezeu [Apocalipsa șapte] este aceeași care i-a fost arătată lui Ezechiel în viziune.” Mărturii pentru pastori, 445.
In 1863, the first generation of Laodicean Adventism began its wandering through the wilderness. The prophetic history that identifies the image of jealousy in 1863, was the golden calf of Aaron. The prophetic characteristics of the golden calf are that it was an image of a beast, and it was gold. Gold is the symbol of Babylon, so Aaron’s golden calf was the image of the beast of Babylon. The image of the beast is only defined as the combination of church and state with the church in control of the relationship.
Mu 1863, igisekuru cya mbere cy’Abadiventisiti b’i Lawodikiya cyatangiye kuzerera mu butayu. Amateka y’ubuhanuzi agaragaza ishusho y’ifuha yo mu 1863 yari ya nyana y’izahabu ya Aroni. Ibiranga by’ubuhanuzi bya nyana y’izahabu ni uko yari ishusho y’inyamaswa, kandi yari izahabu. Izahabu ni ikimenyetso cya Babuloni, bityo nyana y’izahabu ya Aroni yari ishusho y’inyamaswa ya Babuloni. Ishusho y’inyamaswa isobanurwa gusa nk’ihuriro ry’itorero na leta, itorero rikaba ari ryo rigenzura uwo mubano.
“But what is the ‘image to the beast’? and how is it to be formed? The image is made by the two-horned beast, and is an image to the beast. It is also called an image of the beast. Then to learn what the image is like and how it is to be formed we must study the characteristics of the beast itself—the papacy.
„Dar ce este «chipul fiarei»? și cum urmează să fie făcut? Chipul este făcut de fiara cu două coarne și este un chip al fiarei. El este numit și chip al fiarei. Așadar, pentru a înțelege cum este chipul și cum urmează să fie făcut, trebuie să studiem caracteristicile fiarei înseși — papalitatea.״
“When the early church became corrupted by departing from the simplicity of the gospel and accepting heathen rites and customs, she lost the Spirit and power of God; and in order to control the consciences of the people, she sought the support of the secular power. The result was the papacy, a church that controlled the power of the state and employed it to further her own ends, especially for the punishment of ‘heresy.’ In order for the United States to form an image of the beast, the religious power must so control the civil government that the authority of the state will also be employed by the church to accomplish her own ends.” The Great Controversy, 443.
„Când biserica primară s-a corupt prin îndepărtarea de simplitatea Evangheliei și prin acceptarea riturilor și obiceiurilor păgâne, ea a pierdut Duhul și puterea lui Dumnezeu; iar, pentru a controla conștiințele oamenilor, a căutat sprijinul puterii seculare. Rezultatul a fost papalitatea, o biserică ce controla puterea statului și o folosea pentru a-și promova propriile scopuri, mai ales pentru pedepsirea «ereziei». Pentru ca Statele Unite să formeze un chip al fiarei, puterea religioasă trebuie să controleze într-atât guvernarea civilă, încât autoritatea statului să fie folosită, de asemenea, de către biserică pentru împlinirea propriilor ei scopuri.” Tragedia veacurilor, 443.
The calf built by Aaron, was built when Moses was receiving the Ten Commandments. The second commandment forbids the worship of idols, and includes a partial description of God’s character, when it identifies God as a jealous God.
Vițelul făurit de Aaron a fost făcut pe când Moise primea Cele Zece Porunci. A doua poruncă interzice închinarea la idoli și include o descriere parțială a caracterului lui Dumnezeu, atunci când Îl identifică pe Dumnezeu ca fiind un Dumnezeu gelos.
Thou shalt not make unto thee any graven image, or any likeness of anything that is in heaven above, or that is in the earth beneath, or that is in the water under the earth: Thou shalt not bow down thyself to them, nor serve them: for I the Lord thy God am a jealous God, visiting the iniquity of the fathers upon the children unto the third and fourth generation of them that hate me; And showing mercy unto thousands of them that love me, and keep my commandments. Exodus 20:4–6.
तू अपने लिये कोई खुदी हुई मूरत, वा किसी वस्तु की कोई प्रतिमा न बनाना, जो आकाश में ऊपर है, वा पृथ्वी पर नीचे है, वा पृथ्वी के नीचे जल में है। तू उनको दण्डवत् न करना, और न उनकी सेवा करना; क्योंकि मैं, तेरा परमेश्वर यहोवा, जलन रखनेवाला परमेश्वर हूँ, जो मुझ से बैर रखनेवालों के पुत्रों और पौत्रों और परपौत्रों को पितरों के अधर्म का दण्ड देता है; और जो मुझ से प्रेम रखते और मेरी आज्ञाओं को मानते हैं, उन हजारों पर करुणा करता है। निर्गमन 20:4–6।
Aaron’s image of the golden calf, being an idol, represents an image of jealousy, for it produced the righteous indignation that compelled Moses to throw down and break the first two tables of the Ten Commandments. We intend to show that the counterfeit chart of 1863, was represented by Aaron’s golden calf. God’s jealousy was manifested towards Aaron’s golden calf, for the golden calf represented a false god. The calf was the counterfeit representation of God. Aaron proclaimed that it represented the gods that had delivered them from Egyptian bondage. The two tables which Moses broke in that very history, were a “transcript” of the true God’s character, the God that had actually brought them out of Egypt. The counterfeit chart produced in 1863, is an image of jealousy, for it broke the two tables of Habakkuk chapter two by removing the seven times of Moses’ oath.
Imaginea vițelului de aur a lui Aaron, fiind un idol, reprezintă o imagine a geloziei, căci ea a stârnit indignarea dreaptă care l-a constrâns pe Moise să arunce jos și să sfărâme primele două table ale Celor Zece Porunci. Intenționăm să arătăm că diagrama contrafăcută din 1863 a fost reprezentată prin vițelul de aur al lui Aaron. Gelozia lui Dumnezeu s-a manifestat față de vițelul de aur al lui Aaron, căci vițelul de aur reprezenta un dumnezeu fals. Vițelul era reprezentarea contrafăcută a lui Dumnezeu. Aaron a proclamat că el îi reprezenta pe dumnezeii care îi izbăviseră din robia egipteană. Cele două table pe care Moise le-a sfărâmat chiar în acea istorie erau o „transcriere” a caracterului adevăratului Dumnezeu, Dumnezeul care îi scosese în mod real din Egipt. Diagrama contrafăcută produsă în 1863 este o imagine a geloziei, căci ea a sfărâmat cele două table din Habacuc capitolul doi prin înlăturarea celor șapte vremi din jurământul lui Moise.
“I have seen that the 1843 chart was directed by the hand of the Lord, and that it should not be altered; that the figures were as He wanted them; that His hand was over and hid a mistake in some of the figures, so that none could see it, until His hand was removed.” Early Writings, 74, 75.
„Am văzut că diagrama din 1843 a fost călăuzită de mâna Domnului și că nu trebuie să fie modificată; că cifrele erau așa cum le-a vrut El; că mâna Sa era deasupra ei și a ascuns o greșeală în unele dintre cifre, astfel încât nimeni nu putea să o vadă, până când mâna Sa a fost retrasă.” Early Writings, 74, 75.
Further Ellen White adds to the command not to altar the 1843 chart, with the qualifications of “except by inspiration.”
Mai departe, Ellen White adaugă la porunca de a nu modifica diagrama din 1843 precizarea „decât prin inspirație”.
“I saw that the old chart was directed by the Lord, and that not a figure of it should be altered except by inspiration. I saw that the figures of the chart were as God would have them, and that His hand was over and hid a mistake in some of the figures, so that none should see it till His hand was removed.” Spalding and Magan, 2.
„Am văzut că vechea hartă a fost călăuzită de Domnul și că nici măcar o singură cifră de pe ea nu trebuia să fie schimbată decât prin inspirație. Am văzut că cifrele de pe hartă erau așa cum voia Dumnezeu să fie și că mâna Sa era deasupra și a ascuns o greșeală în unele dintre cifre, astfel încât nimeni să nu o poată vedea până când mâna Sa avea să fie îndepărtată.” Spalding and Magan, 2.
James and Ellen White were living with Otis Nichol’s family, when Nichol’s prepared and produced the 1850 chart. The only thing that was “altered” with the 1850 chart, was that the year ‘1844’ was used to replace the year ‘1843,’ that had been represented upon the 1843 chart. The only thing “altered” was a correction of the “mistake” that God had held His hand over. The inspiration of the prophetess was in the very home where the 1843 chart was “altered” into the 1850 chart, and the seven times of Leviticus twenty-six remained enshrined upon that chart, as it had been on the 1843 chart.
Jakob és Ellen White Otis Nichol családjánál laktak, amikor Nichol elkészítette és kiadta az 1850-es táblázatot. Az egyetlen dolog, amelyet az 1850-es táblázaton „megváltoztattak”, az volt, hogy az 1843-as táblázaton feltüntetett „1843” évet az „1844” évvel helyettesítették. Az egyetlen „megváltoztatás” annak a „hibának” a kijavítása volt, amely fölött Isten nyugtotta kezét. A prófétanő ihletése abban a házban volt jelen, ahol az 1843-as táblázatot az 1850-es táblázattá „változtatták”, és a Léviták könyve huszonhatodik fejezetének hét ideje továbbra is azon a táblázaton maradt megörökítve, miként az 1843-as táblázaton is ott volt.
The second commandment includes another piece of this prophetic puzzle, for it identifies that God counts the generations until He visits the iniquity that occurs. 1863, began the first of four generations of the Seventh-day Adventist church, for the Millerite movement ended at that point.
Porunca a doua include o altă piesă a acestui puzzle profetic, căci ea arată că Dumnezeu numără generațiile până când cercetează nelegiuirea care are loc. Anul 1863 a marcat începutul primei dintre cele patru generații ale bisericii adventiste de ziua a șaptea, căci mișcarea millerită s-a încheiat în acel moment.
The two tables of the Ten Commandments typify the two tables of Habakkuk, but they also typify the two wave loaves of Pentecost, which were the only offering in the sanctuary service that included sin. The manifestation of God’s power in the giving of the Ten Commandments, the manifestation of God’s power at the Pentecostal outpouring and the manifestation of God’s power in the history of the two charts of the Millerites, all typify the final manifestation of the outpouring of the Holy Spirit in the latter rain. The two wave loaves of Pentecost represent the one hundred and forty-four thousand who are lifted up as an ensign during the latter rain.
Cele două table ale Celor Zece Porunci prefigurează cele două table ale lui Habacuc, dar ele prefigurează, de asemenea, și cele două pâini legănate de la Cincizecime, care au fost singura jertfă din slujba sanctuarului ce includea păcatul. Manifestarea puterii lui Dumnezeu la darea Celor Zece Porunci, manifestarea puterii lui Dumnezeu la revărsarea de la Cincizecime și manifestarea puterii lui Dumnezeu în istoria celor două hărți ale milleriților, toate prefigurează manifestarea finală a revărsării Duhului Sfânt în ploaia târzie. Cele două pâini legănate de la Cincizecime îi reprezintă pe cei o sută patruzeci și patru de mii, care sunt înălțați ca un steag în timpul ploii târzii.
The Pentecostal wave loaves were to be prepared with “leaven”, which represents sin, but the leaven was destroyed by the process of baking.
Pâinile legănate de la Cincizecime trebuiau să fie pregătite „cu aluat”, care reprezintă păcatul, însă aluatul era nimicit prin procesul coacerii.
In the mean time, when there were gathered together an innumerable multitude of people, insomuch that they trode one upon another, he began to say unto his disciples first of all, Beware ye of the leaven of the Pharisees, which is hypocrisy. Luke 12:1.
Între timp, adunându-se o mulțime nenumărată de oameni, încât se călcau unii pe alții, El a început să le spună mai întâi ucenicilor Săi: „Păziți-vă de aluatul fariseilor, care este fățărnicia.” Luca 12:1
The wave loaves were a first fruit offering.
Pâinile legănate erau o jertfă de pârgă.
Ye shall bring out of your habitations two wave loaves of two tenth deals: they shall be of fine flour; they shall be baken with leaven; they are the firstfruits unto the Lord. Leviticus 23:17.
Вы должны приносить от жилищ ваших два хлеба возношения из двух десятых ефы; они должны быть из тонкой муки, испечённые с закваскою; это — начатки Господу. Левит 23:17.
The one hundred and forty-four thousand are the first fruit offering in the last days.
Cei o sută patruzeci și patru de mii sunt jertfa de pârgă în zilele de pe urmă.
And I looked, and, lo, a Lamb stood on the mount Sion, and with him an hundred forty and four thousand, having his Father’s name written in their foreheads. And I heard a voice from heaven, as the voice of many waters, and as the voice of a great thunder: and I heard the voice of harpers harping with their harps: And they sung as it were a new song before the throne, and before the four beasts, and the elders: and no man could learn that song but the hundred and forty and four thousand, which were redeemed from the earth. These are they which were not defiled with women; for they are virgins. These are they which follow the Lamb whithersoever he goeth. These were redeemed from among men, being the firstfruits unto God and to the Lamb. And in their mouth was found no guile: for they are without fault before the throne of God. Revelation 14:1–5.
Și m-am uitat și, iată, Mielul stătea pe muntele Sionului, și împreună cu El o sută patruzeci și patru de mii, având Numele Tatălui Său scris pe frunțile lor. Și am auzit un glas din cer, ca vuietul multor ape și ca glasul unui tunet puternic; și am auzit glasul celor ce cântau cu harpele lor. Ei cântau ca o cântare nouă înaintea tronului, înaintea celor patru făpturi vii și înaintea bătrânilor; și nimeni nu putea învăța cântarea aceea afară de cei o sută patruzeci și patru de mii, care fuseseră răscumpărați de pe pământ. Aceștia sunt cei care nu s-au întinat cu femei, căci sunt feciori. Aceștia sunt cei care urmează pe Miel oriunde merge El. Aceștia au fost răscumpărați dintre oameni, ca cele dintâi roade pentru Dumnezeu și pentru Miel. Și în gura lor nu s-a găsit vicleșug, căci sunt fără vină înaintea tronului lui Dumnezeu. Apocalipsa 14:1–5.
The class of worshippers in the last days who never die, represented by Elijah will have fully overcome sin, for the fire of purification that is brought upon them by the Messenger of the Covenant, thoroughly bakes out and removes the leaven, from the sons of Levi.
Clasa închinătorilor din zilele de pe urmă, care nu gustă niciodată moartea, reprezentată de Ilie, va fi biruit pe deplin păcatul, căci focul curățirii adus asupra lor de Solul Legământului coace temeinic afară și îndepărtează aluatul din fiii lui Levi.
Behold, I will send my messenger, and he shall prepare the way before me: and the Lord, whom ye seek, shall suddenly come to his temple, even the messenger of the covenant, whom ye delight in: behold, he shall come, saith the Lord of hosts. But who may abide the day of his coming? and who shall stand when he appeareth? for he is like a refiner’s fire, and like fullers’ soap: And he shall sit as a refiner and purifier of silver: and he shall purify the sons of Levi, and purge them as gold and silver, that they may offer unto the Lord an offering in righteousness. Then shall the offering of Judah and Jerusalem be pleasant unto the Lord, as in the days of old, and as in former years. Malachi 3:1–4.
Iată, voi trimite pe solul Meu, și el va pregăti calea înaintea Mea; și Domnul pe care-L căutați va veni deodată la templul Său, și Solul legământului, în care vă găsiți plăcerea: iată, El vine, zice Domnul oștirilor. Dar cine va putea suferi ziua venirii Lui? și cine va rămâne în picioare când Se va arăta? căci El este ca focul topitorului și ca leșia înălbitorului. El va ședea ca un topitor și curățitor de argint; va curăți pe fiii lui Levi și-i va lămuri cum se lămurește aurul și argintul, ca să aducă Domnului un dar de mâncare în neprihănire. Atunci darul de mâncare al lui Iuda și al Ierusalimului va fi plăcut Domnului, ca în zilele de odinioară și ca în anii de demult. Maleahi 3:1–4.
The offering that is “as the days of old” is the Pentecostal wave offering of two loaves. It was lifted up as an offering, identifying the two prophets that were slain in the streets, and who are then lifted up to heaven as an ensign, at the beginning of the Sunday law crisis.
Jertfa li “si ditët e lashta” është jertfa e tundur e Rrëshajëve me dy bukë. Ajo u ngrit lart si një jertfë, duke i identifikuar dy profetët që u vranë në rrugë dhe që pastaj ngrihen lart në qiell si një flamur, në fillim të krizës së ligjit të së dielës.
When Aaron produced his golden calf, he pronounced that the calf was the gods that had brought them out of Egypt, and then proclaimed a feast to the Lord.
Când Aaron a făcut vițelul său de aur, el a spus că vițelul era dumnezeii care îi scoseseră din Egipt, iar apoi a proclamat o sărbătoare pentru Domnul.
And he received them at their hand, and fashioned it with a graving tool, after he had made it a molten calf: and they said, These be thy gods, O Israel, which brought thee up out of the land of Egypt. And when Aaron saw it, he built an altar before it; and Aaron made proclamation, and said, Tomorrow is a feast to the Lord. Exodus 32:4, 5.
Și l-a luat din mâna lor, l-a lucrat cu o unealtă de sculptat și a făcut din el un vițel turnat. Și ei au zis: Aceștia sunt dumnezeii tăi, Israele, care te-au scos din țara Egiptului. Când a văzut Aaron aceasta, a zidit un altar înaintea lui; și Aaron a făcut o vestire și a zis: Mâine va fi o sărbătoare pentru Domnul. Exodul 32:4, 5.
When the northern kingdom of Israel broke away from the southern kingdom of Judah, Jeroboam, the first king of Israel purposely introduced a counterfeit worship service in two cities, made the same pronouncement as Aaron, claiming his two golden calves were the gods that brought them out of Egypt, and ordained a counterfeit feast as had Aaron.
Când împărăția de nord a lui Israel s-a desprins de împărăția de sud a lui Iuda, Ieroboam, primul împărat al lui Israel, a introdus în mod deliberat un serviciu de închinare contrafăcut în două cetăți, a rostit aceeași declarație ca Aaron, susținând că cei doi viței de aur ai săi erau dumnezeii care i-au scos din Egipt, și a rânduit o sărbătoare contrafăcută, așa cum făcuse și Aaron.
And Jeroboam said in his heart, Now shall the kingdom return to the house of David: If this people go up to do sacrifice in the house of the Lord at Jerusalem, then shall the heart of this people turn again unto their lord, even unto Rehoboam king of Judah, and they shall kill me, and go again to Rehoboam king of Judah. Whereupon the king took counsel, and made two calves of gold, and said unto them, It is too much for you to go up to Jerusalem: behold thy gods, O Israel, which brought thee up out of the land of Egypt. And he set the one in Bethel, and the other put he in Dan. And this thing became a sin: for the people went to worship before the one, even unto Dan. And he made an house of high places, and made priests of the lowest of the people, which were not of the sons of Levi. And Jeroboam ordained a feast in the eighth month, on the fifteenth day of the month, like unto the feast that is in Judah, and he offered upon the altar. So did he in Bethel, sacrificing unto the calves that he had made: and he placed in Bethel the priests of the high places which he had made. So he offered upon the altar which he had made in Bethel the fifteenth day of the eighth month, even in the month which he had devised of his own heart; and ordained a feast unto the children of Israel: and he offered upon the altar, and burnt incense. 1 Kings 12:26–33.
Ieroboam și-a zis în inima sa: „Acum împărăția se va întoarce la casa lui David. Dacă poporul acesta se va sui să aducă jertfe în Casa Domnului, la Ierusalim, inima acestui popor se va întoarce iarăși către domnul lor, către Roboam, împăratul lui Iuda; mă vor ucide și se vor întoarce iarăși la Roboam, împăratul lui Iuda.” Atunci împăratul s-a sfătuit și a făcut doi viței de aur, și le-a zis: „Este prea mult pentru voi să vă suiți la Ierusalim; iată dumnezeii tăi, Israele, care te-au scos din țara Egiptului.” A pus pe unul la Betel, iar pe celălalt l-a pus la Dan. Și lucrul acesta a ajuns un păcat; căci poporul mergea să se închine înaintea unuia dintre ei, până la Dan. El a făcut o casă a înălțimilor și a făcut preoți luați dintre cei mai de jos ai poporului, care nu erau dintre fiii lui Levi. Ieroboam a rânduit o sărbătoare în luna a opta, în ziua a cincisprezecea a lunii, asemenea sărbătorii care era în Iuda, și a adus jertfe pe altar. Tot așa a făcut la Betel, aducând jertfe vițeilor pe care-i făcuse; și a așezat la Betel preoții înălțimilor pe care le făcuse. Astfel, în ziua a cincisprezecea a lunii a opta, adică în luna pe care o născocise din inima sa, a adus jertfe pe altarul pe care-l făcuse la Betel; a rânduit o sărbătoare pentru copiii lui Israel și s-a suit la altar ca să ardă tămâie. 1 Împărați 12:26–33.
Dan means judgment, and represents a state; Bethel means the house of God. With Aaron’s rebellion as with king Jeroboam’s the symbols identify the combination of church and state that ultimately takes place at the Sunday law in the United States.
Dan înseamnă judecată și reprezintă un stat; Betel înseamnă casa lui Dumnezeu. Atât în răzvrătirea lui Aaron, cât și în cea a împăratului Ieroboam, simbolurile identifică unirea dintre biserică și stat care, în cele din urmă, are loc la legea duminicală în Statele Unite.
The Sunday law occurs at the end of Adventism and in the beginning of Adventism, the movement, which had been identified as the Protestant horn in the summer of 1844, came together legally with the Republican horn. Thus, Aaron and Jeroboam’s rebellion represents both 1863, and the soon-coming Sunday law.
Legea duminicală are loc la sfârșitul Adventismului, iar la începutul Adventismului, mișcarea, care fusese identificată drept cornul protestant în vara anului 1844, s-a unit în mod legal cu cornul republican. Astfel, răzvrătirea lui Aaron și a lui Ieroboam reprezintă atât anul 1863, cât și legea duminicală care va veni în curând.
The reason that the messenger of the covenant purifies the “sons of Levi” and not any other of the tribes, is because at the rebellion of Aaron’s golden calf, it was the Levites that stood with Moses. For their faithfulness, they were then made the tribe that represented the priesthood, an honor which had been previously designed to consist of the firstborn of each of the tribes. This is why Jeroboam made sure that his counterfeit priesthood was not of the sons of Levi, and instead made his priesthood “of the lowest of the people, which were not of the sons of Levi.”
Motivul pentru care solul legământului îi curățește pe „fiii lui Levi”, iar nu pe vreunul dintre celelalte seminții, este că, la răzvrătirea legată de vițelul de aur al lui Aaron, leviții au fost cei care au stat de partea lui Moise. Pentru credincioșia lor, ei au fost atunci făcuți seminția care reprezenta preoția, o cinste care fusese mai înainte rânduită să fie alcătuită din întâii născuți ai fiecăreia dintre seminții. De aceea Ieroboam s-a asigurat că preoția lui contrafăcută nu era dintre fiii lui Levi și, în schimb, și-a făcut preoți „dintre cei mai de jos ai poporului, care nu erau dintre fiii lui Levi.”
The sons of Levi are those that are purified by fire as an ensign, or wave offering during the Sunday law crisis. The history of the Sunday law crisis in the last days, was typified by the crisis of 1863, when the newly identified Protestant horn became legally attached to the Republican horn. We have one more line of history to address before we begin to work through the passages we have just referenced.
Fiii lui Levi sunt aceia care sunt curățiți prin foc ca un steag, sau ca un dar legănat, în timpul crizei legii duminicale. Istoria crizei legii duminicale din zilele de pe urmă a fost tipificată de criza din 1863, când cornul protestant, nou identificat, a fost legat din punct de vedere legal de cornul republican. Mai avem încă o linie de istorie de abordat înainte de a începe să parcurgem pasajele la care tocmai am făcut referire.
That line is the year 1856, and we will address that in our next article.
Acea linie reprezintă anul 1856, iar despre aceasta vom trata în articolul nostru următor.
“The coming of Christ as our high priest to the most holy place, for the cleansing of the sanctuary, brought to view in Daniel 8:14; the coming of the Son of man to the Ancient of Days, as presented in Daniel 7:13; and the coming of the Lord to His temple, foretold by Malachi, are descriptions of the same event; and this is also represented by the coming of the bridegroom to the marriage, described by Christ in the parable of the ten virgins, of Matthew 25.” The Great Controversy, 426.
„Venirea lui Hristos, ca Marele nostru Preot, în Locul Preasfânt, pentru curățirea sanctuarului, prezentată în Daniel 8:14; venirea Fiului omului la Cel Îmbătrânit de zile, așa cum este înfățișată în Daniel 7:13; și venirea Domnului la templul Său, prevestită de Maleahi, sunt descrieri ale aceluiași eveniment; iar acesta este, de asemenea, reprezentat prin venirea mirelui la nuntă, descrisă de Hristos în parabola celor zece fecioare, din Matei 25.” Tragedia veacurilor, 426.