Moses and Elijah are prophetic symbols that can each be understood by context as a singular symbol, or they can also be understood as a symbol that contains both prophets. Upon the testimony of two a thing is established and in Revelation eleven Moses and Elijah represent the two witnesses of the Old and New Testaments. At the Mount of Transfiguration, representing the Second Coming of Christ, the dual symbol represents both the one hundred and forty-four thousand (Elijah) and the martyrs (Moses) of the Sunday law crisis. Together as a symbol, in the cave of Horeb, they represent God’s people at the end of the world who “hear,” “read” and “keep” the message that is a Revelation of God’s character which contains the power to transform a Laodicean unto a Philadelphian. There will soon, (very soon) come a point where it will no longer be possible for the foolish Laodicean Adventists to avail themselves of the “oil” needed to correctly respond to the cry, “Behold the Bridegroom cometh.”
Moise și Ilie sunt simboluri profetice care, după context, pot fi înțelese fiecare ca un simbol singular, dar pot fi înțelese și ca un simbol care îi cuprinde pe amândoi profeții. Pe mărturia a doi se statornicește un lucru, iar în Apocalipsa unsprezece Moise și Ilie îi reprezintă pe cei doi martori ai Vechiului și Noului Testament. Pe Muntele Schimbării la Față, reprezentând a Doua Venire a lui Hristos, simbolul dublu îi reprezintă atât pe cei o sută patruzeci și patru de mii (Ilie), cât și pe martiri (Moise) ai crizei legii duminicale. Împreună, ca simbol, în peștera de la Horeb, ei îl reprezintă pe poporul lui Dumnezeu la sfârșitul lumii, care „aude”, „citește” și „păzește” solia care este o Descoperire a caracterului lui Dumnezeu și care conține puterea de a transforma un laodicean într-un filadelfian. În curând, (foarte curând), va veni un moment în care nu va mai fi cu putință ca adventiștii laodiceeni nechibzuiți să se folosească de „untdelemnul” necesar pentru a răspunde în mod corect strigătului: „Iată, Mirele vine.”
And Moses said unto the Lord, See, thou sayest unto me, Bring up this people: and thou hast not let me know whom thou wilt send with me. Yet thou hast said, I know thee by name, and thou hast also found grace in my sight. Now therefore, I pray thee, if I have found grace in thy sight, shew me now thy way, that I may know thee, that I may find grace in thy sight: and consider that this nation is thy people. And he said, My presence shall go with thee, and I will give thee rest. And he said unto him, If thy presence go not with me, carry us not up hence. For wherein shall it be known here that I and thy people have found grace in thy sight? is it not in that thou goest with us? so shall we be separated, I and thy people, from all the people that are upon the face of the earth. And the Lord said unto Moses, I will do this thing also that thou hast spoken: for thou hast found grace in my sight, and I know thee by name. And he said, I beseech thee, shew me thy glory. And he said, I will make all my goodness pass before thee, and I will proclaim the name of the Lord before thee; and will be gracious to whom I will be gracious, and will shew mercy on whom I will shew mercy. And he said, Thou canst not see my face: for there shall no man see me, and live. And the Lord said, Behold, there is a place by me, and thou shalt stand upon a rock: And it shall come to pass, while my glory passeth by, that I will put thee in a clift of the rock, and will cover thee with my hand while I pass by: And I will take away mine hand, and thou shalt see my back parts: but my face shall not be seen. And the Lord said unto Moses, Hew thee two tables of stone like unto the first: and I will write upon these tables the words that were in the first tables, which thou brakest. And be ready in the morning, and come up in the morning unto mount Sinai, and present thyself there to me in the top of the mount. And no man shall come up with thee, neither let any man be seen throughout all the mount; neither let the flocks nor herds feed before that mount. And he hewed two tables of stone like unto the first; and Moses rose up early in the morning, and went up unto mount Sinai, as the Lord had commanded him, and took in his hand the two tables of stone. And the Lord descended in the cloud, and stood with him there, and proclaimed the name of the Lord. And the Lord passed by before him, and proclaimed, The Lord, The Lord God, merciful and gracious, longsuffering, and abundant in goodness and truth, Keeping mercy for thousands, forgiving iniquity and transgression and sin, and that will by no means clear the guilty; visiting the iniquity of the fathers upon the children, and upon the children’s children, unto the third and to the fourth generation. And Moses made haste, and bowed his head toward the earth, and worshipped. And he said, If now I have found grace in thy sight, O Lord, let my Lord, I pray thee, go among us; for it is a stiffnecked people; and pardon our iniquity and our sin, and take us for thine inheritance. And he said, Behold, I make a covenant: before all thy people I will do marvels, such as have not been done in all the earth, nor in any nation: and all the people among which thou art shall see the work of the Lord: for it is a terrible thing that I will do with thee. Exodus 33:12–34:10.
Și Moise a zis Domnului: „Iată, Tu îmi spui: «Du sus pe poporul acesta»; dar nu mi-ai făcut cunoscut pe cine vei trimite cu mine. Totuși, ai zis: «Te cunosc pe nume și ai aflat har înaintea Mea.» Acum dar, Te rog, dacă am aflat har înaintea Ta, arată-mi acum calea Ta, ca să Te cunosc și să aflu har înaintea Ta; și ia aminte că neamul acesta este poporul Tău.” Și El a zis: „Prezența Mea va merge cu tine și îți voi da odihnă.” Iar el I-a zis: „Dacă prezența Ta nu merge cu mine, nu ne duce de aici. Căci prin ce se va cunoaște aici că eu și poporul Tău am aflat har înaintea Ta? Oare nu prin faptul că mergi cu noi? Astfel vom fi deosebiți, eu și poporul Tău, de toate popoarele care sunt pe fața pământului.” Și Domnul i-a zis lui Moise: „Voi face și lucrul acesta pe care l-ai spus, căci ai aflat har înaintea Mea și te cunosc pe nume.” Iar el a zis: „Te rog, arată-mi slava Ta.” Și El a zis: „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată bunătatea Mea și voi vesti Numele Domnului înaintea ta; și voi avea milă de cine voi avea milă și Mă voi îndura de cine Mă voi îndura.” Și a zis: „Nu-Mi vei putea vedea fața, căci omul nu Mă poate vedea și să trăiască.” Și Domnul a zis: „Iată, este un loc lângă Mine, și vei sta pe o stâncă; și se va întâmpla, când va trece slava Mea, că te voi pune într-o crăpătură a stâncii și te voi acoperi cu mâna Mea până voi trece; apoi Îmi voi trage mâna, și Îmi vei vedea spatele; dar fața Mea nu se va vedea.” Și Domnul i-a zis lui Moise: „Taie-ți două table de piatră ca cele dintâi; și voi scrie pe aceste table cuvintele care erau pe cele dintâi table, pe care le-ai sfărâmat. Fii gata dimineața și suie-te dimineața pe muntele Sinai și înfățișează-te înaintea Mea acolo, pe vârful muntelui. Niciun om să nu se suie cu tine și nici să nu se vadă vreun om pe tot muntele; nici turmele de oi, nici cirezile să nu pască înaintea muntelui aceluia.” Și a tăiat două table de piatră ca cele dintâi; și Moise s-a sculat dis-de-dimineață și s-a suit pe muntele Sinai, cum îi poruncise Domnul, și a luat în mâna sa cele două table de piatră. Și Domnul S-a coborât în nor și a stat acolo cu el și a vestit Numele Domnului. Și Domnul a trecut pe dinaintea lui și a vestit: „Domnul, Domnul Dumnezeu, îndurător și milostiv, îndelung-răbdător și bogat în bunătate și adevăr, păstrând îndurarea pentru mii, iertând nelegiuirea, fărădelegea și păcatul, dar nicidecum nu socotește pe cel vinovat drept nevinovat; cercetând nelegiuirea părinților asupra copiilor și asupra copiilor copiilor lor, până la al treilea și al patrulea neam.” Și Moise s-a grăbit, și-a plecat capul până la pământ și s-a închinat. Și a zis: „Dacă acum am aflat har înaintea Ta, Doamne, Te rog, Domnul meu să meargă în mijlocul nostru, căci acesta este un popor încăpățânat; iartă nelegiuirea noastră și păcatul nostru și ia-ne de moștenire a Ta.” Și El a zis: „Iată, fac un legământ: înaintea întregului tău popor voi face minuni cum nu s-au mai făcut pe tot pământul și în niciun neam; și tot poporul în mijlocul căruia te afli va vedea lucrarea Domnului, căci ceea ce voi face cu tine este un lucru înfricoșător.” Exodul 33:12–34:10.
Moses represents God’s people at the end of the world. They are those who in the “last days” of the investigative judgment ask God to show them His “way, that” they might “know” God, and in response receive an answer from God that includes the promise that His “presence shall go with” them, and that God will give those people “rest.”
Mose reprezintă poporul lui Dumnezeu la sfârșitul lumii. Ei sunt aceia care, în „zilele din urmă” ale judecății de cercetare, Îi cer lui Dumnezeu să le arate „calea” Sa, pentru ca să-L poată „cunoaște” pe Dumnezeu, iar ca răspuns primesc de la Dumnezeu un răspuns care include făgăduința că „prezența” Sa „va merge cu” ei și că Dumnezeu le va da acelor oameni „odihnă”.
Thus saith the Lord, Stand ye in the ways, and see, and ask for the old paths, where is the good way, and walk therein, and ye shall find rest for your souls. But they said, We will not walk therein. Also I set watchmen over you, saying, Hearken to the sound of the trumpet. But they said, We will not hearken. Jeremiah 6:16, 17.
Așa zice Domnul: „Stați în drumuri, priviți și întrebați de cărările cele vechi, care este calea cea bună, și umblați pe ea, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.” Dar ei au zis: „Nu vom umbla pe ea.” De asemenea, am pus peste voi străjeri, zicând: „Ascultați sunetul trâmbiței.” Dar ei au zis: „Nu vom asculta.” Ieremia 6:16, 17.
Jeremiah identifies a class that refuse to “see” and “hearken” and therefore do not receive the “rest” promised to those who seek the “good way” and “walk therein.” That rest is identified as the “refreshing” by Isaiah.
იერემია ასახელებს იმგვარ ერთ ჯგუფს, რომელიც უარს ამბობს „იხილოს“ და „ისმინოს“ და ამიტომ არ იღებს იმ „მოსვენებას“, რომელიც აღთქმულია მათთვის, ვინც ეძებს „კეთილ გზას“ და „მასში დადის“. ეს მოსვენება ესაიას მიერ იდენტიფიცირებულია როგორც „გამაგრილებელი“.
Whom shall he teach knowledge? and whom shall he make to understand doctrine? them that are weaned from the milk, and drawn from the breasts. For precept must be upon precept, precept upon precept; line upon line, line upon line; here a little, and there a little: For with stammering lips and another tongue will he speak to this people. To whom he said, This is the rest wherewith ye may cause the weary to rest; and this is the refreshing: yet they would not hear. But the word of the Lord was unto them precept upon precept, precept upon precept; line upon line, line upon line; here a little, and there a little; that they might go, and fall backward, and be broken, and snared, and taken. Isaiah 28:9–13.
Pe cine va învăţa El cunoştinţa? Şi pe cine îl va face să înţeleagă învăţătura? Pe cei înţărcaţi de lapte şi depărtaţi de la sân. Căci poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă; rând peste rând, rând peste rând; aici puţin şi acolo puţin. Fiindcă prin buze bâlbâitoare şi printr-o altă limbă va vorbi El poporului acestuia. El îi spusese: „Iată odihna, cu care puteţi da odihnă celui obosit”; şi: „Iată înviorarea!” Dar ei n-au voit să asculte. De aceea, cuvântul Domnului a fost pentru ei poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă; rând peste rând, rând peste rând; aici puţin şi acolo puţin; ca să meargă şi să cadă pe spate, să fie zdrobiţi, prinşi în laţ şi luaţi. Isaia 28:9–13.
The “rest” and the “refreshing” represent the latter rain that is poured out during the proclamation of the final warning message.
„Odihna” și „înviorarea” reprezintă ploaia târzie care este revărsată în timpul proclamării mesajului final de avertizare.
“I was pointed down to the time when the third angel’s message was closing. The power of God had rested upon His people; they had accomplished their work and were prepared for the trying hour before them. They had received the latter rain, or refreshing from the presence of the Lord, and the living testimony had been revived. The last great warning had sounded everywhere, and it had stirred up and enraged the inhabitants of the earth who would not receive the message.” Early Writings, 279.
„Mi-a fost îndreptată atenția spre timpul când solia celui de-al treilea înger se încheia. Puterea lui Dumnezeu se odihnise asupra poporului Său; ei își îndepliniseră lucrarea și erau pregătiți pentru ceasul de încercare dinaintea lor. Ei primiseră ploaia târzie, sau înviorarea de la fața Domnului, iar mărturia vie fusese reînviată. Ultima mare avertizare răsunase pretutindeni și îi stârnise și îi înfuriase pe locuitorii pământului care nu voiau să primească solia.” Early Writings, 279.
The promise of the “rest” or the “refreshing” that is the “latter rain,” includes the promise given to Moses in the cave that God’s “presence” would go with His people.
Promisiunea „odihnei” sau a „înviorării”, care este „ploaia târzie”, include promisiunea dată lui Moise în peșteră, că „prezența” lui Dumnezeu va merge împreună cu poporul Său.
“The work will be similar to that of the day of Pentecost. As the ‘former rain’ was given, in the outpouring of the Holy Spirit at the opening of the gospel, to cause the upspringing of the precious seed, so the ‘latter rain’ will be given at its close, for the ripening of the harvest. ‘Then shall we know, if we follow on to know the Lord; his going forth is prepared as the morning; and he shall come unto us as the rain, as the latter and former rain unto the earth.’ (Hosea 6:3.) ‘Be glad then, ye children of Zion, and rejoice in the Lord your God; for he hath given you the former rain moderately, and he will cause to come down for you the rain, the former rain, and the latter rain.’ (Joel 2:23.) ‘In the last days, saith God, I will pour out of my Spirit upon all flesh.’ ‘And it shall come to pass, that whosoever shall call on the name of the Lord shall be saved.’ (Acts 2:17, 21.) The great work of the gospel is not to close with less manifestation of the power of God than marked its opening. The prophecies which were fulfilled in the outpouring of the former rain at the opening of the gospel, are again to be fulfilled in the latter rain at its close. Here are ‘the times of refreshing’ to which the apostle Peter looked forward when he said, ‘Repent ye therefore, and be converted, that your sins may be blotted out [in the investigative Judgment], when the times of refreshing shall come from the presence of the Lord; and he shall send Jesus.’ (Acts 3:19–20.)
„Lucrarea va fi asemănătoare cu aceea din ziua Cincizecimii. După cum «ploaia timpurie» a fost dată, prin revărsarea Duhului Sfânt la deschiderea Evangheliei, pentru a face să răsară sămânța cea prețioasă, tot astfel «ploaia târzie» va fi dată la încheierea ei, pentru coacerea secerișului. «Atunci vom cunoaște, dacă vom stărui să cunoaștem pe Domnul; ivirea Lui este pregătită ca zorile dimineții; și El va veni la noi ca ploaia, ca ploaia târzie și timpurie peste pământ.» (Osea 6:3.) «Bucurați-vă dar, copii ai Sionului, și veseliți-vă în Domnul Dumnezeul vostru; căci El v-a dat ploaia timpurie cu măsură și va face să coboare peste voi ploaia, ploaia timpurie și ploaia târzie.» (Ioel 2:23.) «În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură.» «Și se va întâmpla că oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.» (Faptele apostolilor 2:17, 21.) Marea lucrare a Evangheliei nu trebuie să se încheie cu o manifestare mai slabă a puterii lui Dumnezeu decât aceea care i-a marcat începutul. Profețiile care s-au împlinit în revărsarea ploii timpurii la deschiderea Evangheliei urmează să se împlinească din nou în ploaia târzie, la încheierea ei. Aici sunt «vremurile de înviorare» spre care privea înainte apostolul Petru când a spus: «Pocăiți-vă dar și întoarceți-vă la Dumnezeu, pentru ca păcatele voastre să fie șterse [în Judecata de Cercetare], când vor veni vremurile de înviorare de la fața Domnului, și El va trimite pe Isus.» (Faptele apostolilor 3:19–20.)”
“Servants of God, with their faces lighted up and shining with holy consecration, will hasten from place to place to proclaim the message from Heaven. By thousands of voices, all over the earth, the warning will be given. Miracles will be wrought, the sick will be healed, and signs and wonders will follow the believers. Satan also works with lying wonders, even bringing down fire from heaven in the sight of men. (Revelation 13:13.) Thus the inhabitants of the earth will be brought to take their stand.” The Great Controversy, 611, 612.
„Slujitorii lui Dumnezeu, cu fețele luminate și strălucind de sfântă consacrare, se vor grăbi din loc în loc pentru a proclama solia din Cer. Prin mii de glasuri, pe tot pământul, va fi dată avertizarea. Se vor săvârși minuni, bolnavii vor fi vindecați, iar semne și minuni îi vor însoți pe credincioși. Și Satana lucrează cu minuni mincinoase, coborând chiar foc din cer înaintea oamenilor. (Apocalipsa 13:13.) Astfel, locuitorii pământului vor fi aduși să-și ia poziția.” Marea luptă, 611, 612.
The outpouring of the Holy Spirit in the latter days has been typified by the outpouring of the Holy Spirit in the beginning of the proclamation of the gospel. The “word of the Lord unto them” who will not hear what the Spirit sayeth unto the churches, was the prophetic principle of adding one prophetic line of history to another prophetic line of history in order to illustrate the end of the world. It is nothing less than the principle that the end of a thing is illustrated by the beginning of a thing. The prophetic rule is rejected by the foolish Laodicean Seventh-day Adventist people. When accepted, God can “teach knowledge,” which Daniel identifies is increased at the time of the end, and the very same knowledge Hosea says God’s people are destroyed for rejecting. The class in Isaiah and Jeremiah who refuse to hear or see, reject the “refreshing,” which is the “rest” God promises to deliver to His “last day” people in order that they might safely navigate the crisis at the end of days.
Ukuthululwa kukaMoya oNgcwele ngezinsuku zokugcina kuye kwafaniswa ngokomfanekiso nokuthululwa kukaMoya oNgcwele ekuqaleni kokumenyezelwa kwevangeli. “Izwi leNkosi kubo” abangafuni ukuzwa lokho uMoya akushoyo emabandleni, laliyisimiso sesiprofetho sokwengeza umugqa owodwa womlando wesiprofetho komunye umugqa womlando wesiprofetho ukuze kuboniswe ukuphela kwezwe. Akusikho okunye ngaphandle kwesimiso sokuthi ukuphela kwento kuboniswa isiqalo sento. Lo mthetho wesiprofetho wenqatshwa ngabantu abayiziwula bamaSeventh-day Adventist baseLawodikeya. Lapho wemukelwa, uNkulunkulu angakwazi “ukufundisa ulwazi,” uDaniyeli alukhomba njengolwandiswayo ngesikhathi sokuphela, futhi lona kanye ulwazi uHoseya athi abantu bakaNkulunkulu babhujiswa ngenxa yokwenqaba kwabo. Isigaba esiku-Isaya nakuJeremiya esenqaba ukuzwa noma ukubona, senqaba “ukuqabuleka,” okuyikho “ukuphumula” uNkulunkulu athembisa ukukunika abantu baKhe “bezinsuku zokugcina” ukuze bakwazi ukudabula ngokuphepha enkingeni yokuphela kwezinsuku.
The “name of the Lord” (character) that God proclaimed to Moses was that “the Lord God,” is “merciful and gracious, longsuffering, and abundant in goodness and truth.” His character is mercy and truth. The truth which represents His character is always associated with His mercy, for no person will understand His truth, except God first exercises His mercy towards them, for all have sinned and come short of the glory (character) of God. The truth that Jesus Christ is the Alpha and Omega is recognized and kept by those who God has pardoned of their iniquities and sin. That pardon takes place in the final scenes of the investigative judgment. Those who He exercises His mercy towards, thus pardoning their sins, He takes for His inheritance and enters into a covenant with them.
„Numele Domnului” (caracterul) pe care Dumnezeu i l-a vestit lui Moise era că „Domnul Dumnezeu” este „plin de îndurare și milostiv, îndelung răbdător și bogat în bunătate și adevăr”. Caracterul Său este îndurare și adevăr. Adevărul care reprezintă caracterul Său este întotdeauna asociat cu îndurarea Sa, căci nimeni nu va înțelege adevărul Său decât dacă Dumnezeu Își exercită mai întâi îndurarea față de el, fiindcă toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava (caracterul) lui Dumnezeu. Adevărul că Isus Hristos este Alfa și Omega este recunoscut și păzit de aceia pe care Dumnezeu i-a iertat de nelegiuirile și păcatele lor. Acea iertare are loc în scenele finale ale judecății de cercetare. Pe aceia față de care Își exercită îndurarea, iertându-le astfel păcatele, El îi ia ca moștenire a Sa și intră într-un legământ cu ei.
“In the last days of this earth’s history, God’s covenant with his commandment-keeping people is to be renewed.” Review and Herald, February 26, 1914.
„În ultimele zile ale istoriei acestui pământ, legământul lui Dumnezeu cu poporul Său păzitor al poruncilor urmează să fie reînnoit.” Review and Herald, 26 februarie 1914.
All the prophets, including Moses are identifying the last days of the investigative judgment when God renews His covenant with those identified as the one hundred and forty-four thousand. And when that covenant is established, God “will do marvels, such as have not been done in all the earth, nor in any nation: and all the people among which thou art shall see the work of the Lord: for it is a terrible thing that I will do with thee.”
Profeții toți, inclusiv Moise, identifică ultimele zile ale judecății de cercetare, când Dumnezeu Își reînnoiește legământul cu cei identificați drept cei o sută patruzeci și patru de mii. Iar când acel legământ este statornicit, Dumnezeu „va face minuni cum nu s-au mai făcut pe tot pământul și în niciun neam; și tot poporul în mijlocul căruia te afli va vedea lucrarea Domnului, căci lucrul pe care-l voi face cu tine va fi înfricoșător.”
Moses’ cave experience on Mount Horeb, also known as Mount Sinai was placed within the context of Moses’ struggle with God’s people. His struggle was to accomplish the task God had given to him. Moses was in a struggle concerning God’s message to the world. Just before the Lord showed his glory to Moses, we find Moses using logic against the Lord, suggesting that if the Lord destroyed the rebels who had just been dancing around Aaron’s golden calf, the destruction of the rebels would destroy the message that was identifying God’s power.
Experiența lui Moise în peșteră pe Muntele Horeb, cunoscut și ca Muntele Sinai, a fost plasată în contextul luptei lui Moise cu poporul lui Dumnezeu. Lupta sa era aceea de a împlini însărcinarea pe care Dumnezeu i-o dăduse. Moise se afla într-o luptă cu privire la solia lui Dumnezeu pentru lume. Chiar înainte ca Domnul să-Și arate slava Sa lui Moise, îl găsim pe Moise folosind logica împotriva Domnului, sugerând că, dacă Domnul i-ar fi nimicit pe răzvrătiții care tocmai dansaseră în jurul vițelului de aur al lui Aaron, nimicirea răzvrătiților ar fi nimicit mesajul care identifica puterea lui Dumnezeu.
And the Lord said unto Moses, I have seen this people, and, behold, it is a stiffnecked people: Now therefore let me alone, that my wrath may wax hot against them, and that I may consume them: and I will make of thee a great nation. And Moses besought the Lord his God, and said, Lord, why doth thy wrath wax hot against thy people, which thou hast brought forth out of the land of Egypt with great power, and with a mighty hand? Wherefore should the Egyptians speak, and say, For mischief did he bring them out, to slay them in the mountains, and to consume them from the face of the earth? Turn from thy fierce wrath, and repent of this evil against thy people. Remember Abraham, Isaac, and Israel, thy servants, to whom thou swarest by thine own self, and saidst unto them, I will multiply your seed as the stars of heaven, and all this land that I have spoken of will I give unto your seed, and they shall inherit it forever. And the Lord repented of the evil which he thought to do unto his people. Exodus 32:9–14.
Și Domnul i-a zis lui Moise: „Am văzut poporul acesta și, iată, este un popor încăpățânat. Acum dar, lasă-Mă, ca mânia Mea să se aprindă împotriva lor și să-i nimicesc; iar din tine voi face un neam mare.” Dar Moise a stăruit înaintea Domnului Dumnezeului său și a zis: „Doamne, pentru ce să se aprindă mânia Ta împotriva poporului Tău, pe care l-ai scos din țara Egiptului cu putere mare și cu mână tare? Pentru ce să vorbească egiptenii și să zică: «Spre nenorocirea lor i-a scos, ca să-i omoare în munți și să-i șteargă de pe fața pământului»? Întoarce-Te din iuțimea mâniei Tale și căiește-Te de răul acesta împotriva poporului Tău. Adu-Ți aminte de Avraam, Isaac și Israel, robii Tăi, cărora le-ai jurat pe Tine Însuți și le-ai zis: «Voi înmulți sămânța voastră ca stelele cerului și toată țara aceasta, despre care am vorbit, o voi da seminței voastre, și o vor moșteni pentru totdeauna.»” Și Domnul S-a căit de răul pe care spusese că vrea să-l facă poporului Său. Exodul 32:9–14.
Moses’ cave experience includes the message that Moses was ordained to present to the world. The testimony of the Lord passing by Moses and proclaiming His character is placed within the context of an internal message about God’s rebellious (Laodicean) people and the context of Elijah’s cave experience was placed within his struggle with Jezebel, or the three-fold union of the United States, the Papacy and the United Nations. One represents the internal message for the church, the other the external message for the world, but the two witnesses of Moses and Elijah are in the same cave of Horeb, and they are both represented in the cave at the end of the world.
Experienţa lui Moise în peşteră include mesajul pe care Moise a fost rânduit să-l prezinte lumii. Mărturia despre faptul că Domnul a trecut pe lângă Moise şi Şi-a proclamat caracterul este aşezată în contextul unui mesaj intern despre poporul răzvrătit al lui Dumnezeu (Laodiceea), iar contextul experienţei lui Ilie în peşteră a fost aşezat în cadrul luptei sale cu Izabela, sau cu întreita unire a Statelor Unite, a Papalităţii şi a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Una reprezintă mesajul intern pentru biserică, cealaltă mesajul extern pentru lume, însă cei doi martori, Moise şi Ilie, se află în aceeaşi peşteră a Horebului şi amândoi sunt reprezentaţi în peşteră la sfârşitul lumii.
And Ahab told Jezebel all that Elijah had done, and withal how he had slain all the prophets with the sword. Then Jezebel sent a messenger unto Elijah, saying, So let the gods do to me, and more also, if I make not thy life as the life of one of them by tomorrow about this time. And when he saw that, he arose, and went for his life, and came to Beersheba, which belongeth to Judah, and left his servant there. But he himself went a day’s journey into the wilderness, and came and sat down under a juniper tree: and he requested for himself that he might die; and said, It is enough; now, O Lord, take away my life; for I am not better than my fathers. And as he lay and slept under a juniper tree, behold, then an angel touched him, and said unto him, Arise and eat. And he looked, and, behold, there was a cake baken on the coals, and a cruse of water at his head. And he did eat and drink, and laid him down again. And the angel of the Lord came again the second time, and touched him, and said, Arise and eat; because the journey is too great for thee. And he arose, and did eat and drink, and went in the strength of that meat forty days and forty nights unto Horeb the mount of God. And he came thither unto a cave, and lodged there; and, behold, the word of the Lord came to him, and he said unto him, What doest thou here, Elijah? And he said, I have been very jealous for the Lord God of hosts: for the children of Israel have forsaken thy covenant, thrown down thine altars, and slain thy prophets with the sword; and I, even I only, am left; and they seek my life, to take it away. And he said, Go forth, and stand upon the mount before the Lord. And, behold, the Lord passed by, and a great and strong wind rent the mountains, and brake in pieces the rocks before the Lord; but the Lord was not in the wind: and after the wind an earthquake; but the Lord was not in the earthquake: And after the earthquake a fire; but the Lord was not in the fire: and after the fire a still small voice. And it was so, when Elijah heard it, that he wrapped his face in his mantle, and went out, and stood in the entering in of the cave. And, behold, there came a voice unto him, and said, What doest thou here, Elijah? And he said, I have been very jealous for the Lord God of hosts: because the children of Israel have forsaken thy covenant, thrown down thine altars, and slain thy prophets with the sword; and I, even I only, am left; and they seek my life, to take it away. And the Lord said unto him, Go, return on thy way to the wilderness of Damascus: and when thou comest, anoint Hazael to be king over Syria: And Jehu the son of Nimshi shalt thou anoint to be king over Israel: and Elisha the son of Shaphat of Abelmeholah shalt thou anoint to be prophet in thy room. And it shall come to pass, that him that escapeth the sword of Hazael shall Jehu slay: and him that escapeth from the sword of Jehu shall Elisha slay. Yet I have left me seven thousand in Israel, all the knees which have not bowed unto Baal, and every mouth which hath not kissed him. 1 Kings 19:1–18.
Și Ahab i-a spus Izabelei tot ce făcuse Ilie și cum ucisese cu sabia pe toți prorocii. Atunci Izabela a trimis un sol la Ilie, zicând: Așa să-mi facă dumnezeii și încă și mai mult, dacă mâine, pe vremea aceasta, nu voi face viața ta ca viața unuia dintre ei. Când a văzut aceasta, s-a sculat și a plecat ca să-și scape viața; a ajuns la Beer-Șeba, care aparține lui Iuda, și și-a lăsat acolo slujitorul. Dar el însuși a mers o zi de drum în pustiu și a venit și s-a așezat sub un ienupăr; și a cerut pentru sine să moară și a zis: Destul! Acum, Doamne, ia-mi viața, căci nu sunt mai bun decât părinții mei. Pe când stătea culcat și dormea sub un ienupăr, iată că un înger l-a atins și i-a zis: Scoală-te și mănâncă. El s-a uitat și, iată, la căpătâiul lui era o turtă coaptă pe cărbuni și un urcior cu apă. A mâncat și a băut, apoi s-a culcat din nou. Îngerul Domnului a venit a doua oară, l-a atins și a zis: Scoală-te și mănâncă, fiindcă drumul este prea lung pentru tine. El s-a sculat, a mâncat și a băut; și cu puterea pe care i-a dat-o hrana aceea a mers patruzeci de zile și patruzeci de nopți până la Horeb, muntele lui Dumnezeu. Acolo a intrat într-o peșteră și a rămas peste noapte. Și iată, cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: Ce faci tu aici, Ilie? El a răspuns: Am fost plin de râvnă pentru Domnul Dumnezeul oștirilor; căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au dărâmat altarele Tale și au ucis cu sabia pe prorocii Tăi; și am rămas numai eu singur, iar ei caută să-mi ia viața. Domnul i-a zis: Ieși și stai pe munte înaintea Domnului. Și iată, Domnul a trecut pe lângă el. Și un vânt mare și puternic despica munții și sfărâma stâncile înaintea Domnului; dar Domnul nu era în vânt. Și după vânt, un cutremur de pământ; dar Domnul nu era în cutremurul de pământ. Și după cutremurul de pământ, un foc; dar Domnul nu era în foc. Și după foc, un susur blând și subțire. Când l-a auzit Ilie, și-a învelit fața în mantaua lui, a ieșit și a stat la intrarea peșterii. Și iată, un glas a venit la el și a zis: Ce faci tu aici, Ilie? El a răspuns: Am fost plin de râvnă pentru Domnul Dumnezeul oștirilor; pentru că fiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au dărâmat altarele Tale și au ucis cu sabia pe prorocii Tăi; și am rămas numai eu singur, iar ei caută să-mi ia viața. Și Domnul i-a zis: Du-te, întoarce-te pe drumul tău spre pustiul Damascului; și când vei ajunge, să ungi pe Hazael ca împărat peste Siria. Pe Iehu, fiul lui Nimși, să-l ungi ca împărat peste Israel; iar pe Elisei, fiul lui Șafat, din Abel-Mehola, să-l ungi ca proroc în locul tău. Și se va întâmpla că pe cel ce va scăpa de sabia lui Hazael îl va ucide Iehu; iar pe cel ce va scăpa de sabia lui Iehu îl va ucide Elisei. Dar Îmi voi lăsa în Israel șapte mii: pe toți genunchii care nu s-au plecat înaintea lui Baal și orice gură care nu l-a sărutat. 1 Împărați 19:1–18.
Elijah’s cave experience represents the prophet’s discouragement with the message and his perceived effect of his message and work. Moses was defending God’s stated message and Elijah had given up on the message. It is the same message, with the exception of one being internal about the church and the other being external of the church. Yet prophetically, together they are both illustrating the two-fold message of Revelation eighteen. What I need to emphasize about all the truths connected with the cave is that in the “last days” the discouragement that is expressed in either case is over the message and its effect.
Peștera lui Ilie reprezintă descurajarea profetului față de mesaj și față de efectul pe care el îl percepea al mesajului și al lucrării sale. Moise apăra mesajul declarat al lui Dumnezeu, iar Ilie renunțase la mesaj. Este același mesaj, cu excepția faptului că unul este intern, privitor la biserică, iar celălalt este extern față de biserică. Totuși, din punct de vedere profetic, împreună ele ilustrează amândouă mesajul dublu din Apocalipsa optsprezece. Ceea ce trebuie să subliniez cu privire la toate adevărurile legate de peșteră este că, în „zilele din urmă”, descurajarea exprimată în oricare dintre cazuri este legată de mesaj și de efectul lui.
Moses and Elijah both represent those who “hear” and “see” the “voice” which is the “word of the Lord.” That “word” represents His character of mercy and truth. The Psalmist also asks to be shown God’s mercy, which is His character. In order to see His “mercy,” the Psalmist promises to “hear” what the Spirit saith unto the churches.
Moise și Ilie îi reprezintă amândoi pe aceia care „aud” și „văd” „glasul” care este „cuvântul Domnului”. Acest „cuvânt” reprezintă caracterul Său de milă și adevăr. Și Psalmistul cere să-i fie arătată mila lui Dumnezeu, care este caracterul Său. Pentru a vedea „mila” Sa, Psalmistul făgăduiește să „audă” ce zice Duhul către biserici.
To the chief Musician, A Psalm for the sons of Korah. Lord, thou hast been favourable unto thy land: thou hast brought back [reversed] the captivity of Jacob. Thou hast forgiven the iniquity of thy people, thou hast covered all their sin. Selah. Thou hast taken away all thy wrath: thou hast turned thyself from the fierceness of thine anger. Turn us, O God of our salvation, and cause thine anger toward us to cease. Wilt thou be angry with us forever? wilt thou draw out thine anger to all generations? Wilt thou not revive us again: that thy people may rejoice in thee? Show us thy mercy, O Lord, and grant us thy salvation. I will hear what God the Lord will speak: for he will speak peace unto his people, and to his saints: but let them not turn again to folly. Surely his salvation is nigh them that fear him; that glory may dwell in our land. Mercy and truth are met together; righteousness and peace have kissed each other. Truth shall spring out of the earth; and righteousness shall look down from heaven. Yea, the Lord shall give that which is good; and our land shall yield her increase. Righteousness shall go before him; and shall set us in the way of his steps. Psalm 85:1–13.
Către mai-marele cântăreților. Un psalm al fiilor lui Core. Doamne, Tu ai fost binevoitor față de țara Ta: ai adus înapoi [ai întors] robia lui Iacov. Ai iertat nelegiuirea poporului Tău, ai acoperit tot păcatul lui. Selah. Ai îndepărtat toată mânia Ta: Te-ai întors de la iuțimea mâniei Tale. Întoarce-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, și fă să înceteze mânia Ta față de noi. Vei fi Tu mânios pe noi pentru totdeauna? Îți vei întinde mânia peste toate generațiile? Nu ne vei înviora iarăși, pentru ca poporul Tău să se bucure în Tine? Arată-ne mila Ta, Doamne, și dă-ne mântuirea Ta. Voi asculta ce va spune Dumnezeu, Domnul: căci El va vorbi pace poporului Său și sfinților Săi; dar să nu se întoarcă iarăși la nebunie. Cu adevărat, mântuirea Lui este aproape de cei ce se tem de El, pentru ca slava să locuiască în țara noastră. Mila și adevărul s-au întâlnit; dreptatea și pacea s-au sărutat. Adevărul va răsări din pământ, iar dreptatea va privi din ceruri. Da, Domnul va da ceea ce este bun, iar țara noastră își va da rodul. Dreptatea va merge înaintea Lui și ne va așeza pe calea pașilor Lui. Psalmul 85:1–13.
Notice that “mercy and truth,” (and “truth” is the Hebrew word ‘emet’ that we have been referring to) which produces righteousness and peace have “kissed.” They are joined. The Psalmist places his song in the last days of the investigative judgment when God has “forgiven the iniquity of” His “people.” The request is that the Lord would “revive” his people.
Reka ko „mila i istina“ (a „istina“ je hebrejska riječ ‘emet’ na koju smo se pozivali), koje rađaju pravednost i mir, „poljubile su se“. One su sjedinjene. Psalmist smješta svoju pjesmu u posljednje dane istražnoga suda, kada je Bog „oprostio bezakonje“ svoga „naroda“. Molba je da Gospod „oživi“ svoj narod.
“A revival and a reformation must take place, under the ministration of the Holy Spirit. Revival and reformation are two different things. Revival signifies a renewal of spiritual life, a quickening of the powers of mind and heart, a resurrection from spiritual death. Reformation signifies a reorganization, a change in ideas and theories, habits and practices. Reformation will not bring forth the good fruit of righteousness unless it is connected with the revival of the Spirit. Revival and reformation are to do their appointed work, and in doing this work they must blend.” Selected Messages, book 1, 128.
„Mora doći do probuđenja i reforme pod službom Svetoga Duha. Probuđenje i reforma dvije su različite stvari. Probuđenje označuje obnovu duhovnoga života, oživljavanje sposobnosti uma i srca, uskrsnuće iz duhovne smrti. Reforma označuje preustroj, promjenu u shvaćanjima i teorijama, navikama i postupcima. Reforma neće donijeti dobar rod pravednosti ako nije povezana s probuđenjem Duha. Probuđenje i reforma trebaju izvršiti svoje određeno djelo, a izvršavajući to djelo moraju se sjediniti.” Selected Messages, knjiga 1, 128.
The “revival” the Psalmist asks for identifies a request from someone that knows they are dead. The revival the Psalmist asks for is a very difficult request for a Laodicean to ask, for a Laodicean is unaware that he is spiritually dead, but if he wasn’t he would not need to be revived. The revival is accomplished by agreeing to “hear what God the Lord will speak,” and no other work should come before our securing that revival that comes when the Holy Spirit abides within us.
“ଇତିଜୀବନ” ପାଇଁ ଗୀତକାର ଯେ ଅନୁରୋଧ କରୁଛନ୍ତି, ତାହା ଏମିତି ଜଣେ ବ୍ୟକ୍ତିର ଅନୁରୋଧକୁ ସୂଚାଏ, ଯିଏ ଜାଣେ ଯେ ସେ ମୃତ। ଗୀତକାର ଯେ ଇତିଜୀବନ ପାଇଁ ଅନୁରୋଧ କରୁଛନ୍ତି, ସେହି ଅନୁରୋଧ ଜଣେ ଲାଓଦିକୀୟଙ୍କ ପାଇଁ କରିବା ଅତ୍ୟନ୍ତ କଠିନ, କାରଣ ଲାଓଦିକୀୟ ଏହା ଅବଗତ ନୁହେଁ ଯେ ସେ ଆତ୍ମିକ ଭାବେ ମୃତ; କିନ୍ତୁ ଯଦି ସେ ତେଣୁ ନ ହୁଏ, ତେବେ ତାଙ୍କୁ ପୁନର୍ଜୀବିତ ହେବାର ଆବଶ୍ୟକତା ରହିବ ନାହିଁ। ଏହି ଇତିଜୀବନ ସାଧିତ ହୁଏ “ପରମେଶ୍ୱର ସଦାପ୍ରଭୁ କ’ଣ କହିବେ, ତାହା ଶୁଣିବାକୁ” ସମ୍ମତ ହେବା ଦ୍ୱାରା; ଏବଂ ପବିତ୍ର ଆତ୍ମା ଆମ ମନେ ବାସ କଲେ ଯେ ଇତିଜୀବନ ଆସେ, ସେହି ଇତିଜୀବନକୁ ନିଶ୍ଚିତ କରିବା ପୂର୍ବରୁ ଅନ୍ୟ କୌଣସି କାର୍ଯ୍ୟ ଆସିବା ଉଚିତ୍ ନୁହେଁ।
“A revival of true godliness among us is the greatest and most urgent of all our needs. To seek this should be our first work.” Selected Messages, book 1, 121.
„O înviorare a adevăratei evlavii în mijlocul nostru este cea mai mare și cea mai urgentă dintre toate nevoile noastre. Căutarea ei ar trebui să fie prima noastră lucrare.” Selected Messages, cartea 1, 121.
Speaking of the book of Revelation Sister White states the following.
Vorbind despre cartea Apocalipsei, sora White afirmă următoarele.
“When we as a people understand what this book means to us, there will be seen among us a great revival.” Testimonies to Ministers, 113.
„Când noi, ca popor, vom înțelege ce înseamnă această carte pentru noi, se va vedea în mijlocul nostru o mare redeșteptare.” Testimonies to Ministers, 113.
The word “revival” is defined as bringing back to life. Those chosen to be among the one hundred and forty-four thousand must first recognize that they are dead and are in need of a revival. The fact that the one hundred and forty-four thousand are dead is a significant component of the message that is unsealed just before probation closes. We have much more to say of this truth. What revives them is the “mercy” which God extends to them when He “revives” them and gives them His righteousness. What revives them is the truth that Jesus is the Alpha and Omega, and this understanding produces within them a “peace” that surpasses all understanding. The promise is that “truth” “shall spring up out of the earth.” The message represented as the “truth,” which is the Alpha and Omega originates in the United States, for it springs up “out of the earth.” The message at the beginning came from the United States and the message at the end springs up from the same place.
Cuvântul „redeșteptare” este definit ca aducere înapoi la viață. Cei aleși să fie dintre cei o sută patruzeci și patru de mii trebuie mai întâi să recunoască faptul că sunt morți și că au nevoie de o redeșteptare. Faptul că cei o sută patruzeci și patru de mii sunt morți constituie o componentă semnificativă a soliei care este desigilată chiar înainte de încheierea timpului de probă. Avem mult mai mult de spus cu privire la acest adevăr. Ceea ce îi readuce la viață este „îndurarea” pe care Dumnezeu le-o întinde atunci când îi „redeșteaptă” și le dă neprihănirea Sa. Ceea ce îi readuce la viață este adevărul că Isus este Alfa și Omega, iar această înțelegere produce înlăuntrul lor o „pace” care întrece orice pricepere. Făgăduința este că „adevărul” „va răsări din pământ”. Solia reprezentată ca „adevărul”, care este Alfa și Omega, își are originea în Statele Unite, căci răsare „din pământ”. Solia de la început a venit din Statele Unite, iar solia de la sfârșit răsare din același loc.
With the context for God’s cavemen being a symbol, we will consider other prophets that have been in a symbolic cave. Jesus identified John the Baptist as Elijah, and John was in prison when he needed to know if Jesus was the Messiah to come. He needed to know Jesus’ true character. He needed to know if the message he had proclaimed and the message that Jesus continued to proclaim was the true message. He sent his disciples to ask Jesus the question, and Jesus, passed by their question and proceeded to show them His glory.
Cu contextul în care oamenii cavernelor ai lui Dumnezeu sunt un simbol, vom lua în considerare alți proroci care s-au aflat într-o peșteră simbolică. Isus l-a identificat pe Ioan Botezătorul ca fiind Ilie, iar Ioan era în închisoare atunci când avea nevoie să știe dacă Isus era Mesia care trebuia să vină. El avea nevoie să cunoască adevăratul caracter al lui Isus. El avea nevoie să știe dacă mesajul pe care îl proclamase și mesajul pe care Isus a continuat să-l proclame era adevăratul mesaj. El și-a trimis ucenicii să-I pună lui Isus întrebarea, iar Isus a trecut pe lângă întrebarea lor și a continuat să le arate slava Sa.
“Thus the day wore away, the disciples of John seeing and hearing all. At last Jesus called them to Him, and bade them go and tell John what they had witnessed, adding, ‘Blessed is he, whosoever shall find none occasion of stumbling in Me.’ Luke 7:23, R. V. The evidence of His divinity was seen in its adaptation to the needs of suffering humanity. His glory was shown in His condescension to our low estate.
„Astfel ziua s-a scurs, ucenicii lui Ioan văzând și auzind toate. În cele din urmă, Isus i-a chemat la Sine și le-a poruncit să meargă și să-i spună lui Ioan ce fuseseră martori, adăugând: «Ferice de acela care nu va găsi în Mine niciun prilej de poticnire.» Luca 7:23, R. V. Dovada dumnezeirii Sale se vedea în potrivirea ei desăvârșită cu nevoile omenirii suferinde. Slava Sa se arăta în coborârea Sa plină de bunăvoire la starea noastră de jos.”
“The disciples bore the message, and it was enough. John recalled the prophecy concerning the Messiah, ‘The Lord hath anointed Me to preach good tidings unto the meek; He hath sent Me to bind up the brokenhearted, to proclaim liberty to the captives, and the opening of the prison to them that are bound; to proclaim the acceptable year of the Lord.’ Isaiah 61:1, 2. The works of Christ not only declared Him to be the Messiah, but showed in what manner His kingdom was to be established. To John was opened the same truth that had come to Elijah in the desert, when ‘a great and strong wind rent the mountains, and brake in pieces the rocks before the Lord; but the Lord was not in the wind: and after the wind an earthquake; but the Lord was not in the earthquake: and after the earthquake a fire; but the Lord was not in the fire:’ and after the fire, God spoke to the prophet by ‘a still small voice.’ 1 Kings 19:11, 12. So Jesus was to do His work, not with the clash of arms and the overturning of thrones and kingdoms, but through speaking to the hearts of men by a life of mercy and self-sacrifice.” Desire of Ages, 217.
„Ucenicii au dus solia, și aceasta a fost de ajuns. Ioan și-a amintit profeția privitoare la Mesia: «Domnul M-a uns să vestesc vestea bună celor blânzi; M-a trimis să leg rănile celor cu inima frântă, să vestesc libertate celor captivi și deschiderea închisorii celor legați; să vestesc anul de îndurare al Domnului.» Isaia 61:1, 2. Lucrările lui Hristos nu numai că Îl arătau ca fiind Mesia, ci arătau și în ce fel urma să fie întemeiată Împărăția Sa. Lui Ioan i-a fost descoperit același adevăr care venise la Ilie în pustiu, când «un vânt mare și puternic despica munții și sfărâma stâncile înaintea Domnului; dar Domnul nu era în vânt. Și după vânt, un cutremur de pământ; dar Domnul nu era în cutremur. Și după cutremur, un foc; dar Domnul nu era în foc»; iar după foc, Dumnezeu i-a vorbit profetului printr-un «susur blând și subțire». 1 Împărați 19:11, 12. Tot astfel, Isus avea să-Și împlinească lucrarea nu prin zgomotul armelor și răsturnarea tronurilor și împărățiilor, ci vorbind inimilor oamenilor printr-o viață de milă și jertfire de sine.” Hristos, Lumina lumii, 217.
God’s power is conveyed through His Word. It is delivered to “the hearts of men.” That was the lesson of the “still small voice.” Yet Elijah’s message is the external message identifying the forces outside of God’s people. Christ was telling Elijah in the “last days” His word is where the power is located, yet “the clash of arms and the overturning of thrones and kingdoms,” represented by the destructive wind, the earthquake and the fire represent three of the external forces represented in the book of Revelation that God’s people will be confronted with. The destructive “wind” is a symbol of Islam in Bible prophecy. The “earthquake” is the rebellion and anarchy of the French Revolution. The “fire” is the destruction brought upon Sodom and Gomorrah. Elijah had fled the papal power to get to the cave, so the Lord revealed to him that in spite of all the evil forces that make up the crisis at the end of the world, it is the still small voice where God’s power is to be found.
Puterea lui Dumnezeu este transmisă prin Cuvântul Său. Ea este adusă „în inimile oamenilor”. Aceasta a fost lecția „susurului blând și subțire”. Totuși, mesajul lui Ilie este mesajul exterior care identifică forțele din afara poporului lui Dumnezeu. Hristos îi spunea lui Ilie că, în „zilele de pe urmă”, puterea se află în cuvântul Său; însă „ciocnirea armelor și răsturnarea tronurilor și a împărățiilor”, reprezentate de vântul nimicitor, de cutremur și de foc, reprezintă trei dintre forțele exterioare înfățișate în cartea Apocalipsei cu care poporul lui Dumnezeu se va confrunta. „Vântul” nimicitor este un simbol al islamului în profeția biblică. „Cutremurul” este răzvrătirea și anarhia Revoluției Franceze. „Focul” este distrugerea adusă asupra Sodomei și Gomorei. Ilie fugise de puterea papală ca să ajungă la peșteră, astfel că Domnul i-a descoperit că, în pofida tuturor forțelor rele care alcătuiesc criza de la sfârșitul lumii, în susurul blând și subțire se găsește puterea lui Dumnezeu.
Moses, Elijah and John the Baptist all testify to witnessing God’s character from a cave. The “cave” is the only sign that will be given to a wicked and adulterous generation. Jesus spoke of the “adulterous and wicked generation,” which is the generation of the “last days” of the investigative judgment. The sign for that generation was the prophet Jonah that had spent three days in a cave—the belly of a whale.
Moise, Ilie și Ioan Botezătorul mărturisesc cu toții că au contemplat caracterul lui Dumnezeu dintr-o peșteră. „Peștera” este singurul semn care va fi dat unei generații rele și preacurvare. Isus a vorbit despre „generația preacurvară și rea”, care este generația „zilelor de pe urmă” ale judecății de cercetare. Semnul pentru acea generație a fost profetul Iona, care petrecuse trei zile într-o peșteră — pântecele unui chit.
And when the people were gathered thick together, he began to say, This is an evil generation: they seek a sign; and there shall no sign be given it, but the sign of Jonas the prophet. For as Jonas was a sign unto the Ninevites, so shall also the Son of man be to this generation. Luke 11:29, 30.
ពេលដែលហ្វូងមនុស្សបានប្រមូលផ្តុំគ្នាយ៉ាងកកកុញ ទ្រង់ចាប់ផ្តើមមានព្រះបន្ទូលថា៖ «ជំនាន់នេះជាជំនាន់អាក្រក់; ពួកគេស្វែងរកទីសម្គាល់មួយ; ប៉ុន្តែគ្មានទីសម្គាល់ណាមួយនឹងត្រូវប្រទានឲ្យវាទេ លើកលែងតែទីសម្គាល់របស់យ៉ូណាសជាព្យាការី។ ដ្បិត ដូចដែលយ៉ូណាសបានធ្វើជាទីសម្គាល់មួយដល់ពួកនីនេវេ យ៉ាងណា ព្រះរាជបុត្រនៃមនុស្សក៏នឹងធ្វើដូច្នោះដល់ជំនាន់នេះដែរ»។ លូកា 11:29, 30។
Jonah was in a belly of the whale for three days and three nights, as was Jesus in the grave for three days. Jonah was a sign and so is Jesus. They represent the sign of the resurrection, which of course, follows death.
Iona a stat în pântecele chitului trei zile și trei nopți, după cum și Isus a fost în mormânt timp de trei zile. Iona a fost un semn, și tot astfel este și Isus. Ei reprezintă semnul învierii, care, desigur, urmează morții.
Then certain of the scribes and of the Pharisees answered, saying, Master, we would see a sign from thee. But he answered and said unto them, An evil and adulterous generation seeketh after a sign; and there shall no sign be given to it, but the sign of the prophet Jonas: For as Jonas was three days and three nights in the whale’s belly; so shall the Son of man be three days and three nights in the heart of the earth. The men of Nineveh shall rise in judgment with this generation, and shall condemn it: because they repented at the preaching of Jonas; and, behold, a greater than Jonas is here. Matthew 12:38–41.
Atunci unii dintre cărturari și dintre farisei I-au răspuns, zicând: Învățătorule, voim să vedem un semn de la Tine. Dar El, răspunzând, le-a zis: Un neam viclean și preacurvar cere un semn; însă nu i se va da alt semn decât semnul prorocului Iona. Căci, după cum Iona a fost trei zile și trei nopți în pântecele chitului, tot așa și Fiul omului va fi trei zile și trei nopți în inima pământului. Bărbații din Ninive se vor scula la judecată împreună cu neamul acesta și-l vor osândi, pentru că ei s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; și iată că aici este Unul mai mare decât Iona. Matei 12:38–41.
If we understand the principle of the repetition of history, in conjunction with the fact that all sacred history identifies the end of the world, then Jonah and Christ’s death, burial and resurrection are the “sign” and also the message for God’s people now. When Jonah was cast out of the belly of the whale, he proclaimed the message, just as the message of the resurrection of Christ was immediately proclaimed when the angel removed the rock from the cave that Christ was in. Those represented by Moses, Elijah, Jonah and Christ are symbolizing not only God’s people of the “last days,” but also the message that each of them gave.
Dacă înțelegem principiul repetării istoriei, împreună cu faptul că întreaga istorie sacră identifică sfârșitul lumii, atunci moartea, îngroparea și învierea lui Iona și ale lui Hristos constituie „semnul” și, de asemenea, solia pentru poporul lui Dumnezeu de acum. Când Iona a fost aruncat afară din pântecele chitului, el a proclamat solia, după cum și solia învierii lui Hristos a fost proclamată imediat când îngerul a îndepărtat piatra de la peștera în care Se afla Hristos. Cei reprezentați prin Moise, Ilie, Iona și Hristos simbolizează nu numai poporul lui Dumnezeu al „zilelor de pe urmă”, ci și solia pe care fiecare dintre ei a vestit-o.
The sign of Jonah includes the cave experience where the merciful character of Christ is manifested. The same mercy that Jesus extended to Elijah was extended to Jonah as he fled from his responsibility of proclaiming the message. There is much more to say of Jonah, but other points now need to be addressed.
Semnul lui Iona include experiența peșterii, unde se manifestă caracterul plin de milă al lui Hristos. Aceeași milă pe care Isus i-a arătat-o lui Ilie i-a fost arătată și lui Iona, pe când fugea de responsabilitatea lui de a vesti mesajul. Sunt încă multe de spus despre Iona, dar acum trebuie abordate și alte aspecte.
The cave, among other things represents death and resurrection. God’s covenant people in the last days have been identified on multiple witnesses as having been dead and then resurrected. Of course, a Christian must be born again to see the kingdom of God, and this represents the death of the old carnal man, but prophetically it means more. It speaks of a message that is stopped in its tracks. Elijah stopped proclaiming the message, Jonah fled from proclaiming the message. John was thrown in prison and executed. Jesus was crucified.
Peștera, printre altele, reprezintă moartea și învierea. Poporul legământului lui Dumnezeu din zilele de pe urmă a fost identificat, prin mărturii multiple, ca fiind mort și apoi înviat. Desigur, un creștin trebuie să se nască din nou pentru a vedea Împărăția lui Dumnezeu, iar aceasta reprezintă moartea vechiului om carnal, însă, din punct de vedere profetic, înseamnă mai mult. Vorbește despre un mesaj căruia i se curmă mersul. Ilie a încetat să mai proclame mesajul, Iona a fugit de la proclamarea mesajului. Ioan a fost aruncat în închisoare și executat. Isus a fost răstignit.
The sign of Jonah therefore is not simply about death and resurrection, it is about the death and resurrection of a message, and all the messages typified in God’s word represent the final warning message that was given to Jesus by the Father, who then gave it to Gabriel, who then gave it to the prophet, who then wrote it and sent it to the churches. God was willing to end the message and start over in the cave experience of Moses. Elijah ended his work as a messenger and fled to the cave. Jonah fled to Tarshish. John the Baptist was murdered, as was Jesus. All of these testimonies are to be brought to the book of Revelation and aligned with one another. Daniel and Revelation are two books, but the “testimony of Jesus” identifies that they are also one book. They possess the same characteristics as the Bible. Two books that make one book and two authors that represent two witnesses.
Nsembo ya Yona, yango wana, ezali kaka te na likambo ya kufa mpe lisekwa; ezali na likambo ya kufa mpe lisekwa ya nsango, mpe bansango nyonso oyo emonisami lokola bilili na Liloba ya Nzambe ezali komonisa nsango ya suka ya likebisi oyo Tata apesaki Yesu, oyo na nsima apesaki yango na Gabrieli, oyo na nsima apesaki yango na mosakoli, oyo na nsima akomaki yango mpe atindaki yango epai ya mangomba. Nzambe azalaki pene ya kosukisa nsango yango mpe kobanda lisusu na kati ya likambo ya libulu ya Moyize. Eliya asukisaki mosala na ye lokola motindami mpe akimaki na libulu. Yona akimaki na Tarsise. Yoane Mobatisi abomamaki, ndenge moko mpe Yesu. Litatoli nyonso oyo esengeli komemama na buku ya Emoniseli mpe kokokanisama moko na mosusu. Danyele mpe Emoniseli ezali babuku mibale, kasi “litatoli ya Yesu” emonisi ete ezali mpe buku moko. Ezali na bizaleli moko lokola Biblia. Babuku mibale oyo ekómisi buku moko mpe bakomi mibale oyo bazali komonisa batatoli mibale.
Daniel, a captive of Babylon and thereafter Medo-Persia symbolically died when he was thrown into the lion’s den. Jonah symbolically died when eaten by the whale. John the Revelator symbolically died when he was thrown into the boiling oil. William Miller died but has the promise that angels are waiting at his grave for the resurrection of the righteous. The ministry Future for America symbolically died on July 18, 2020.
Daniel, un captiv al Babilonului și apoi al Medo-Persiei, a murit simbolic atunci când a fost aruncat în groapa cu lei. Iona a murit simbolic atunci când a fost înghițit de balenă. Ioan Revelatorul a murit simbolic atunci când a fost aruncat în untdelemnul clocotit. William Miller a murit, dar are făgăduința că îngerii îl așteaptă la mormântul său pentru învierea celor neprihăniți. Lucrarea Future for America a murit simbolic la 18 iulie 2020.
The final warning message is set within the context of the papal power’s deadly wound being healed. The healing of the wound is a specific subject of chapters thirteen and seventeen of Revelation. When the deadly wound is healed the resurrected papacy will become the eighth kingdom represented in chapter seventeen of Revelation. It is identified as the eighth, that is of the seven. Eight is symbolic of resurrection, for circumcision as the seal of the covenant relationship was to be carried out on the eighth day after a male child was born. That rite was replaced by baptism in the Christian dispensation, and baptism represent the death, burial and resurrection of Christ. Christ was resurrected on the day after the seventh day. He therefore was resurrected prophetically on the eighth day. After one thousand years of rest, the earth made new is resurrected in the eighth millennium.
Ultimul mesaj de avertizare este plasat în contextul vindecării rănii de moarte a puterii papale. Vindecarea rănii este un subiect specific al capitolelor treisprezece și șaptesprezece din Apocalipsa. Când rana de moarte va fi vindecată, papalitatea înviată va deveni al optulea regat reprezentat în capitolul șaptesprezece din Apocalipsa. Ea este identificată ca fiind a opta, adică dintre cele șapte. Opt este simbolic pentru înviere, căci circumcizia, ca semn al relației de legământ, trebuia împlinită în a opta zi după nașterea unui copil de parte bărbătească. Acest ritual a fost înlocuit de botez în economia creștină, iar botezul reprezintă moartea, îngroparea și învierea lui Hristos. Hristos a înviat în ziua de după ziua a șaptea. Prin urmare, El a înviat profetic în ziua a opta. După o mie de ani de odihnă, pământul înnoit este înviat în al optulea mileniu.