Future for America and July 18, 2020 - Number Two

Na-mi ka kàtannaka, “M̄i rōjrak kōnono ko an rokein ṃōttan laajrak in bok in: bōtaab aolepān ej bed ioon. Eo ej jab jimwe, jen kōtlok an jab jimwe wōt; im eo ej menmen in; im eo ej jeje, jen bed jeje wōt; im eo ej jimwe, jen bed jimwe wōt; im eo ej kōjparok, jen bed kōjparok wōt.” Revelation 22:10, 11.

Și am văzut în mâna dreaptă a Celui ce ședea pe tron o carte scrisă pe dinăuntru și pe din afară, pecetluită cu șapte peceți. Apocalipsa 5:1.

Căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui; și cine va putea sta în picioare? Apocalipsa 6:17.

Și am văzut un alt înger puternic coborându-se din cer, îmbrăcat cu un nor; și deasupra capului lui era curcubeul, iar fața lui era ca soarele, și picioarele lui ca niște stâlpi de foc. Și avea în mână o cărticică deschisă; și și-a pus piciorul drept pe mare, iar pe cel stâng pe pământ, și a strigat cu glas tare, cum răcnește un leu; și, când a strigat, cele șapte tunete și-au rostit glasurile. Și când cele șapte tunete și-au rostit glasurile, eram gata să scriu; și am auzit un glas din cer zicându-mi: Pecetluiește cele ce au rostit cele șapte tunete și nu le scrie. Și îngerul pe care l-am văzut stând pe mare și pe pământ și-a ridicat mâna spre cer și a jurat pe Cel ce trăiește în vecii vecilor, care a creat cerul și cele ce sunt în el, și pământul și cele ce sunt pe el, și marea și cele ce sunt în ea, că nu va mai fi timp; ci în zilele glasului îngerului al șaptelea, când va începe să sune din trâmbiță, taina lui Dumnezeu se va sfârși, după cum a binevestit robilor Săi, prorocii. Și glasul pe care îl auzisem din cer mi-a vorbit iarăși și a zis: Du-te și ia cărticica deschisă din mâna îngerului care stă pe mare și pe pământ. Și m-am dus la înger și i-am zis: Dă-mi cărticica. Și el mi-a zis: Ia-o și mănânc-o; ea îți va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea. Și am luat cărticica din mâna îngerului și am mâncat-o; și în gura mea a fost dulce ca mierea; și, după ce am mâncat-o, pântecele mi s-a amărât. Și el mi-a zis: Trebuie să prorocești din nou înaintea multor popoare, și neamuri, și limbi, și împărați. Apocalipsa 10:1–11.

“ძლიერი ანგელოზი, რომელმაც იოანეს დამოძღვრა, სხვა არავინ იყო, თუ არა იესო ქრისტე. ის, რომ მან თავისი მარჯვენა ფეხი ზღვაზე დადგა, ხოლო მარცხენა — ხმელეთზე, აჩვენებს იმ როლს, რომელსაც იგი ასრულებს სატანასთან დიდი ბრძოლის დასკვნით სცენებში. ეს მდგომარეობა აღნიშნავს მის უზენაეს ძალასა და ხელმწიფებას მთელი დედამიწის მიმართ. ეს ბრძოლა საუკუნიდან საუკუნემდე სულ უფრო ძლიერდებოდა და უფრო შეურიგებელი ხდებოდა, და ასე გაგრძელდება საბოლოო სცენებამდე, როდესაც სიბნელის ძალთა ოსტატურად წარმართული მოქმედება უმაღლეს მწვერვალს მიაღწევს. სატანა, ბოროტ ადამიანებთან შეერთებული, აცდუნებს მთელ მსოფლიოს და იმ ეკლესიებსაც, რომლებიც ჭეშმარიტების სიყვარულს არ იღებენ. მაგრამ ძლიერი ანგელოზი მოითხოვს ყურადღებას. იგი ძლიერი ხმით ღაღადებს. მან უნდა აუწყოს თავისი ხმის ძალა და ხელმწიფება მათ, ვინც სატანას შეუერთდა ჭეშმარიტების წინააღმდეგ საბრძოლველად.”

„După ce aceste șapte tunete și-au rostit glasurile, porunca îi este dată lui Ioan, ca și lui Daniel, cu privire la cărticică: «Pecetluiește lucrurile pe care le-au rostit cele șapte tunete.» Acestea se referă la evenimente viitoare care vor fi descoperite la vremea și în ordinea lor. Daniel va sta în partea lui la sfârșitul zilelor. Ioan vede cărticica desigilată. Atunci profețiile lui Daniel își au locul lor cuvenit în mesajele primului, celui de-al doilea și celui de-al treilea înger, care urmează să fie date lumii. Desigilarea cărticelei a fost mesajul în legătură cu timpul.”

„Cărțile lui Daniel și Apocalipsa sunt una. Una este o prorocie, cealaltă o descoperire; una, o carte pecetluită, cealaltă, o carte deschisă. Ioan a auzit tainele pe care le-au rostit tunetele, dar i s-a poruncit să nu le scrie.”

„Lumina specială dată lui Ioan, care a fost exprimată în cele șapte tunete, a fost o descriere a evenimentelor care aveau să se petreacă sub mesajele primului și celui de-al doilea înger. Nu era spre binele poporului să cunoască aceste lucruri, căci credința lor trebuia în mod necesar să fie pusă la încercare. În rânduiala lui Dumnezeu urmau să fie proclamate adevăruri dintre cele mai minunate și înaintate. Mesajele primului și celui de-al doilea înger trebuiau să fie proclamate, dar nu urma să fie descoperită nicio lumină suplimentară înainte ca aceste mesaje să-și fi împlinit lucrarea lor specifică. Acest lucru este reprezentat de îngerul care stă cu un picior pe mare, proclamând cu un jurământ cât se poate de solemn că timpul nu va mai fi.” The Seventh-day Adventist Bible Commentary, volumul 7, 971.

Și mi-a zis: „Fiul omului, stai în picioare și îți voi vorbi.” Și duhul a intrat în mine când mi-a vorbit și m-a pus pe picioarele mele, ca să aud pe Cel ce-mi vorbea. Și mi-a zis: „Fiul omului, te trimit la copiii lui Israel, la un neam răzvrătit care s-a răzvrătit împotriva Mea; ei și părinții lor au păcătuit împotriva Mea până în ziua de astăzi. Căci sunt copii cu obraz tare și cu inimă împietrită. Te trimit la ei; și să le spui: «Așa vorbește Domnul Dumnezeu.» Și ei, fie că vor asculta, fie că se vor împotrivi, (căci sunt o casă răzvrătită,) totuși vor ști că a fost un proroc în mijlocul lor. Iar tu, fiul omului, să nu te temi de ei, nici să nu te temi de cuvintele lor, chiar dacă mărăcini și spini sunt cu tine și locuiești printre scorpioni: să nu te temi de cuvintele lor și să nu te înspăimânți de privirile lor, deși sunt o casă răzvrătită. Să le spui cuvintele Mele, fie că vor asculta, fie că se vor împotrivi; căci sunt foarte răzvrătiți. Dar tu, fiul omului, ascultă ce-ți spun; nu fi răzvrătit ca acea casă răzvrătită: deschide-ți gura și mănâncă ce-ți dau.” Și, când m-am uitat, iată că o mână era întinsă spre mine; și, iată, în ea era un sul de carte; și l-a desfășurat înaintea mea; și era scris pe dinăuntru și pe dinafară; și în el erau scrise plângeri, jale și vaiete. Mai departe mi-a zis: „Fiul omului, mănâncă ce găsești; mănâncă sulul acesta și du-te, vorbește casei lui Israel.” Atunci mi-am deschis gura și El m-a făcut să mănânc sulul acela. Și mi-a zis: „Fiul omului, hrănește-ți pântecele și umple-ți măruntaiele cu sulul acesta pe care ți-l dau.” L-am mâncat și în gura mea a fost dulce ca mierea. Și mi-a zis: „Fiul omului, du-te la casa lui Israel și vorbește-le cu cuvintele Mele. Căci nu ești trimis la un popor cu vorbire neînțeleasă și cu limbă greoaie, ci la casa lui Israel; nu la multe popoare cu vorbire neînțeleasă și cu limbă greoaie, ale căror cuvinte nu le poți înțelege. Cu siguranță, dacă te-aș trimite la ele, te-ar asculta. Dar casa lui Israel nu va voi să te asculte; fiindcă nu voiește să Mă asculte pe Mine; căci toată casa lui Israel are obrazul tare și inima împietrită. Iată, ți-am făcut fața tare împotriva fețelor lor și fruntea tare împotriva frunților lor. Ți-am făcut fruntea ca diamantul, mai tare decât cremenea: nu te teme de ei și nu te înspăimânta de privirile lor, deși sunt o casă răzvrătită.” Mai departe mi-a zis: „Fiul omului, primește în inima ta toate cuvintele Mele pe care ți le voi spune și ascultă-le cu urechile tale.” Ezechiel 2:1–3:10.

„Lucrarea lui Dumnezeu pe pământ prezintă, din veac în veac, o asemănare izbitoare în fiecare mare reformă sau mișcare religioasă. Principiile după care Dumnezeu Se poartă cu oamenii sunt întotdeauna aceleași. Mișcările importante ale prezentului își au corespondentul în cele din trecut, iar experiența bisericii din veacurile trecute are lecții de mare valoare pentru timpul nostru.” Tragedia veacurilor, 343.

„Credința șovăielnică a lui Natanael a fost acum întărită, iar el a răspuns și a zis: «Rabi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu; Tu ești Împăratul lui Israel.» Isus a răspuns și i-a zis: «Pentru că ți-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Lucruri mai mari decât acestea vei vedea.» Și i-a zis: «Adevărat, adevărat vă spun, de acum încolo veți vedea Cerul deschis și pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și coborând peste Fiul Omului.»”

„În acești primi câțiva ucenici se punea, prin efort individual, temelia Bisericii creștine. Ioan i-a îndrumat mai întâi pe doi dintre ucenicii săi la Hristos. Apoi unul dintre aceștia găsește un frate și-l aduce la Hristos. El îl cheamă apoi pe Filip să-L urmeze, iar acesta a pornit în căutarea lui Natanael.” Spirit of Prophecy, volumul 2, 66.

„Mi-a fost arătat interesul pe care întregul cer îl manifesta față de lucrarea care se desfășura pe pământ. Isus a însărcinat un înger puternic [primul înger] să coboare și să-i avertizeze pe locuitorii pământului să se pregătească pentru a doua Sa arătare. Când îngerul a părăsit prezența lui Isus în cer, o lumină nespus de strălucitoare și glorioasă mergea înaintea lui. Mi s-a spus că misiunea lui era să lumineze pământul cu slava sa și să-l avertizeze pe om cu privire la mânia viitoare a lui Dumnezeu. Mulțimi au primit lumina. Unii dintre aceștia păreau a fi foarte solemni, în timp ce alții erau plini de bucurie și răpiți de încântare. Toți cei care au primit lumina și-au întors fețele spre cer și L-au slăvit pe Dumnezeu. Deși ea era revărsată asupra tuturor, unii au ajuns doar sub influența ei, dar nu au primit-o din toată inima. Mulți s-au umplut de o mare mânie. Slujitori și oameni din popor s-au unit cu cei stricați și au împotrivit cu hotărâre luminii revărsate de îngerul cel puternic. Dar toți cei care au primit-o s-au retras din lume și au fost strâns uniți unii cu alții.

„Satana și îngerii lui erau ocupați cu zel să caute să abată mintea a cât mai multora de la lumină. Ceata care a respins-o a fost lăsată în întuneric. Am văzut îngerul lui Dumnezeu urmărind cu cel mai profund interes pe poporul Său mărturisitor, pentru a consemna caracterul pe care îl dezvoltau pe măsură ce le era prezentată solia de origine cerească. Și, pe când foarte mulți dintre cei care mărturiseau că-L iubesc pe Isus se întorceau de la solia cerească cu dispreț, batjocură și ură, un înger cu un pergament în mână făcea acea înregistrare rușinoasă. Tot cerul era plin de indignare pentru că Isus era astfel disprețuit de cei ce mărturiseau că sunt urmașii Săi.״

„Am văzut dezamăgirea celor care se încredeau, deoarece nu L-au văzut pe Domnul lor la timpul așteptat. Fusese planul lui Dumnezeu să ascundă viitorul și să-Și aducă poporul într-un punct de hotărâre. Fără propovăduirea unui timp precis pentru venirea lui Hristos, lucrarea rânduită de Dumnezeu nu ar fi fost împlinită. Satana îi conducea pe foarte mulți să privească departe în viitor spre marile evenimente legate de judecată și de încheierea timpului de probă. Era necesar ca poporul să fie adus să caute cu stăruință o pregătire prezentă.”

„Pe măsură ce timpul a trecut, aceia care nu primiseră pe deplin lumina îngerului s-au unit cu cei care disprețuiseră solia, și s-au întors împotriva celor dezamăgiți cu batjocură. Îngerii au observat starea pretinșilor urmași ai lui Hristos. Trecerea timpului hotărât i-a pus la probă și i-a dovedit, iar foarte mulți au fost cântăriți în balanță și găsiți lipsiți. Ei pretindeau cu glas tare că sunt creștini, dar, în aproape fiecare privință, nu au urmat pe Hristos. Satana exulta din pricina stării pretinșilor urmași ai lui Isus.”

„Îi avea în lațul său. El îi determinase pe cei mai mulți să părăsească calea cea dreaptă, iar ei încercau să se suie la cer pe altă cale. Îngerii i-au văzut pe cei curați și sfinți amestecați în Sion cu păcătoșii și cu fățarnicii iubitori de lume. Ei vegheaseră asupra adevăraților ucenici ai lui Isus; însă cei stricați îi influențau pe cei sfinți. Celor ale căror inimi ardeau de o dorință aprinsă de a-L vedea pe Isus li se interzicea de către cei ce se declarau frații lor să vorbească despre venirea Lui. Îngerii priveau scena și simțeau împreună cu rămășița care iubea arătarea Domnului ei.”

„Un alt înger puternic [al doilea înger] a fost însărcinat să coboare pe pământ. Isus a pus în mâna lui o scriere și, când a venit pe pământ, a strigat: «A căzut Babilonul, a căzut.» Apoi i-am văzut din nou pe cei dezamăgiți ridicându-și ochii spre cer, privind cu credință și speranță spre arătarea Domnului lor. Dar mulți păreau să rămână într-o stare de toropeală, ca și cum ar fi dormit; totuși, puteam vedea pe chipurile lor urma unei adânci întristări. Cei dezamăgiți au văzut din Scripturi că se aflau în vremea de întârziere și că trebuiau să aștepte cu răbdare împlinirea vedeniei. Aceeași dovadă care i-a determinat să-L aștepte pe Domnul lor în 1843 i-a făcut să-L aștepte în 1844. Totuși, am văzut că majoritatea nu aveau acea energie care le caracteriza credința în 1843. Dezamăgirea le stinsese credința.”

„Wakati watu wa Mungu walipoungana katika kilio cha malaika wa pili, jeshi la mbinguni liliangalia kwa shauku ya ndani kabisa matokeo ya ujumbe huo. Waliona wengi waliokuwa wakijulikana kwa jina la Wakristo wakigeuka kwa dharau na kejeli dhidi ya wale waliokuwa wamekata tamaa. Maneno yalipotoka katika midomo ya dhihaka, ‘Bado hamjapanda!’ malaika mmoja aliyaandika. Malaika huyo akasema, ‘Wanamdharau Mungu.’ Nikaelekezwa nyuma kwenye dhambi ya namna iyo hiyo iliyotendwa nyakati za kale. Eliya alikuwa amechukuliwa kwenda mbinguni, na vazi lake lilikuwa limemwangukia Elisha. Ndipo vijana waovu, waliokuwa wamejifunza kutoka kwa wazazi wao kumdharau mtu wa Mungu, wakamfuata Elisha, na kwa dhihaka wakapaza sauti, ‘Panda, wewe mwenye kipara; panda, wewe mwenye kipara.’ Kwa kumtukana hivyo mtumishi Wake, walimtukana Mungu, na wakapata adhabu yao papo hapo. Vivyo hivyo, wale ambao wamedhihaki na kubeza wazo la watakatifu kupaa juu, watatembelewa na ghadhabu ya Mungu, nao watafanywa wajisikie kwamba si jambo dogo kumfanyia Muumba wao mzaha.”

„Isus a însărcinat alți îngeri să zboare degrabă pentru a reînvia și întări credința slăbită a poporului Său și să-l pregătească să înțeleagă solia celui de-al doilea înger și mișcarea importantă care urma curând să aibă loc în cer. Am văzut că acești îngeri au primit de la Isus mare putere și lumină și au zburat repede spre pământ pentru a-și împlini însărcinarea de a-l ajuta pe al doilea înger în lucrarea sa. O mare lumină a strălucit asupra poporului lui Dumnezeu, în timp ce îngerii strigau: «Iată, Mirele vine; ieșiți-I în întâmpinare!» Apoi i-am văzut pe acești dezamăgiți ridicându-se și, în armonie cu cel de-al doilea înger, proclamând: «Iată, Mirele vine; ieșiți-I în întâmpinare!» Lumina venită de la îngeri a pătruns pretutindeni în întuneric. Satana și îngerii lui au căutat să împiedice răspândirea acestei lumini și producerea efectului pentru care fusese rânduită. Ei s-au împotrivit îngerilor din cer, spunându-le că Dumnezeu înșelase poporul și că, cu toată lumina și puterea lor, nu puteau face lumea să creadă că Hristos venea. Dar, cu toate că Satana se străduia să închidă calea și să abată mințile oamenilor de la lumină, îngerii lui Dumnezeu și-au continuat lucrarea….”

„Când lucrarea de slujire a lui Isus s-a încheiat în Locul Sfânt și El a trecut în Preasfânt și a stat înaintea chivotului care conține Legea lui Dumnezeu, a trimis un alt înger puternic cu o a treia solie către lume. În mâna îngerului a fost pus un sul și, pe măsură ce cobora spre pământ cu putere și măreție, el a proclamat o avertizare înfricoșătoare, însoțită de cea mai teribilă amenințare adusă vreodată omului. Această solie avea menirea să-i pună în gardă pe copiii lui Dumnezeu, arătându-le ceasul ispitei și al strâmtorării care le stătea înainte. Îngerul a spus: «Ei vor fi aduși într-o confruntare directă cu fiara și cu icoana ei. Singura lor nădejde de viață veșnică este să rămână statornici. Deși viața le este în joc, ei trebuie să țină cu tărie adevărul.» Îngerul al treilea își încheie astfel solia: «Aici este răbdarea sfinților: aici sunt cei ce păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.» Repetând aceste cuvinte, el a arătat spre Sanctuarul ceresc. Mintea tuturor celor care primesc această solie este îndreptată spre Preasfântul, unde Isus stă înaintea chivotului, făcând ultima Sa mijlocire pentru toți aceia pentru care mila încă mai stăruie și pentru aceia care au călcat în neștiință Legea lui Dumnezeu. Această ispășire este făcută atât pentru morții neprihăniți, cât și pentru cei vii neprihăniți. Ea îi cuprinde pe toți aceia care au murit încrezându-se în Hristos, dar care, neprimind lumina asupra poruncilor lui Dumnezeu, au păcătuit în neștiință, călcând preceptele ei.” Early Writings, 245–254.

„Am văzut o ceată care stătea bine păzită și neclintită, nedând niciun sprijin acelora care ar fi voit să zdruncine credința statornicită a trupului. Dumnezeu i-a privit cu aprobare. Mi-au fost arătați trei pași — soliile îngerului întâi, al doilea și al treilea. Îngerul care mă însoțea a zis: «Vai de acela care va clinti o piatră sau va mișca un ac din aceste solii. Adevărata înțelegere a acestor solii este de o importanță vitală. Destinul sufletelor atârnă de felul în care ele sunt primite.» Am fost din nou purtată în jos prin aceste solii și am văzut cât de scump își dobândise poporul lui Dumnezeu experiența. Ea fusese câștigată prin multă suferință și luptă grea. Dumnezeu îi călăuzise pas cu pas, până când îi așezase pe o platformă solidă, de neclintit. Am văzut persoane apropiindu-se de platformă și cercetând temelia. Unii, cu bucurie, au pășit îndată pe ea. Alții au început să găsească vină temeliei. Ei doreau să se facă îmbunătățiri, și atunci platforma ar fi fost mai desăvârșită, iar poporul mult mai fericit. Unii au coborât de pe platformă ca s-o cerceteze și au declarat că fusese așezată greșit. Dar am văzut că aproape toți stăteau neclintiți pe platformă și îi îndemnau pe aceia care coborâseră de pe ea să înceteze plângerile lor; căci Dumnezeu era Meșterul Ziditor, iar ei luptau împotriva Lui. Ei istoriseau lucrarea minunată a lui Dumnezeu, care îi condusese la platforma cea tare, și, în unire, și-au ridicat ochii spre cer și L-au slăvit pe Dumnezeu cu glas tare. Aceasta i-a impresionat pe unii dintre aceia care se plânseseră și părăsiseră platforma, iar ei, cu privire smerită, au pășit din nou pe ea.”

„Ni mi-a fost îndreptată din nou atenția către proclamarea primei veniri a lui Hristos. Ioan a fost trimis în spiritul și puterea lui Ilie [prefigurând solia primului înger] ca să pregătească calea lui Isus. Cei care au respins mărturia lui Ioan n-au avut niciun folos din învățăturile lui Isus [prefigurând solia celui de-al doilea înger]. Împotrivirea lor față de solia care vestea mai dinainte venirea Lui i-a așezat în situația de a nu putea primi cu ușurință cele mai puternice dovezi că El era Mesia. Satana i-a condus pe cei care au respins solia lui Ioan să meargă și mai departe, să-L respingă și să-L răstignească pe Hristos [prefigurând solia celui de-al treilea înger]. Făcând astfel, ei s-au așezat acolo unde nu puteau primi binecuvântarea din ziua Cincizecimii [prefigurând îngerul din Apocalipsa optsprezece], care i-ar fi învățat calea către Sanctuarul ceresc. Ruperea perdelei templului a arătat că jertfele și rânduielile iudaice nu aveau să mai fie primite. Marea Jertfă fusese adusă și fusese primită, iar Duhul Sfânt, care S-a coborât în ziua Cincizecimii, a purtat mintea ucenicilor de la sanctuarul pământesc la cel ceresc, unde Isus intrase prin propriul Său sânge, ca să reverse asupra ucenicilor Săi beneficiile ispășirii Sale. Dar iudeii au fost lăsați în întuneric deplin. Ei au pierdut toată lumina pe care ar fi putut-o avea cu privire la planul mântuirii și au continuat să se încreadă în jertfele și darurile lor fără folos. Sanctuarul ceresc luase locul celui pământesc, totuși ei nu aveau nicio cunoștință despre această schimbare. De aceea, ei nu puteau avea parte de mijlocirea lui Hristos în Locul Sfânt.

„Mulți privesc cu groază la purtarea iudeilor în respingerea și răstignirea lui Hristos; iar când citesc istoria batjocoririi Sale rușinoase, cred că Îl iubesc și că nu L-ar fi tăgăduit precum Petru și nu L-ar fi răstignit precum iudeii. Dar Dumnezeu, care citește inimile tuturor, a pus la probă acea iubire pentru Isus pe care ei mărturiseau că o simt. Întregul cer a urmărit cu cel mai profund interes primirea mesajului primului înger. Dar mulți care mărturiseau că-L iubesc pe Isus și care vărsau lacrimi când citeau istoria crucii au luat în derâdere vestea cea bună a venirii Sale. În loc să primească mesajul cu bucurie, au declarat că este o amăgire. I-au urât pe cei care iubeau arătarea Lui și i-au exclus din biserici. Cei care au respins primul mesaj nu puteau fi ajutați de al doilea; nici nu au fost ajutați de strigătul de la miezul nopții, care avea menirea să-i pregătească să intre împreună cu Isus, prin credință, în Locul Preasfânt al Sanctuarului ceresc. Și, prin respingerea celor două mesaje anterioare, și-au întunecat atât de mult înțelegerea, încât nu pot vedea nicio lumină în mesajul celui de-al treilea înger, care arată calea spre Locul Preasfânt. Am văzut că, după cum iudeii L-au răstignit pe Isus, tot astfel bisericile cu numele au răstignit aceste mesaje și, de aceea, nu au nicio cunoaștere a căii spre Locul Preasfânt și nu pot beneficia de mijlocirea lui Isus de acolo. Asemenea iudeilor, care își aduceau jertfele zadarnice, ei își înalță rugăciunile lor zadarnice către încăperea pe care Isus a părăsit-o; iar Satana, încântat de această înșelăciune, își asumă un caracter religios și îndreaptă mințile acestor pretinși creștini spre sine, lucrând cu puterea sa, cu semnele sale și cu minunile sale mincinoase, pentru a-i fixa în lațul său.” Scrieri timpurii, 258–261.

Cuvintele Tale au fost găsite și le-am mâncat; și cuvântul Tău a fost pentru mine bucuria și veselia inimii mele; căci sunt chemat după Numele Tău, Doamne Dumnezeule al oștirilor. N-am șezut în adunarea batjocoritorilor și nu m-am bucurat; am șezut singur din pricina mâinii Tale, căci m-ai umplut de indignare. Pentru ce este durerea mea necurmată și rana mea de nevindecat, care nu voiește să se vindece? Vei fi Tu oare pentru mine ca un izvor înșelător și ca niște ape care seacă? De aceea, așa zice Domnul: Dacă te vei întoarce, te voi aduce iarăși și vei sta înaintea Mea; și dacă vei despărți ce este scump de ce este de nimic, vei fi ca gura Mea; ei să se întoarcă la tine, dar tu să nu te întorci la ei. Și te voi face pentru poporul acesta un zid de aramă întărit; ei se vor lupta împotriva ta, dar nu te vor birui, căci Eu sunt cu tine ca să te mântuiesc și să te izbăvesc, zice Domnul. Te voi izbăvi din mâna celor răi și te voi răscumpăra din mâna celor cumpliți. Ieremia 15:16–21.

Voi sta la postul meu de strajă, mă voi așeza pe turn și voi veghea să văd ce-mi va spune El și ce voi răspunde când voi fi mustrat. Și Domnul mi-a răspuns și a zis: „Scrie vedenia și fă-o lămurită pe table, pentru ca cel ce o citește să poată alerga. Căci vedenia este încă pentru o vreme hotărâtă, dar la sfârșit va vorbi și nu va minți; chiar dacă zăbovește, așteapt-o, fiindcă va veni negreșit, nu va întârzia.” Habacuc 2:1–3.

„Am văzut că harta din 1843 a fost îndrumată de mâna Domnului și că nu trebuia să fie modificată; că cifrele erau așa cum le voia El; că mâna Sa era peste ele și a ascuns o greșeală în unele dintre cifre, astfel încât nimeni nu a putut să o vadă, până când mâna Sa a fost îndepărtată.” Early Writings, 74.

De aceea, aşa zice Domnul: Dacă te vei întoarce, te voi aduce iarăşi şi vei sta înaintea Mea; şi dacă vei scoate ce este preţios din ce este de nimic, vei fi ca gura Mea. Ei să se întoarcă la tine, dar tu să nu te întorci la ei. Te voi face pentru poporul acesta un zid de aramă întărit; ei vor lupta împotriva ta, dar nu te vor birui, căci Eu sunt cu tine ca să te scap şi să te izbăvesc, zice Domnul. Te voi izbăvi din mâna celor răi şi te voi răscumpăra din mâna celor cumpliţi. Ieremia 15:19–21.