In the passage from Testimonies¸ volume five, which we have been considering for a few articles now; we are informed of the vision of the temple given to Ezekiel, Isaiah and John:
În pasajul din Testimonies, volumul cinci, pe care l-am analizat de câteva articole încoace, ni se aduce la cunoștință viziunea templului dată lui Ezechiel, lui Isaia și lui Ioan:
“These lessons are for our benefit. We need to stay our faith upon God, for there is just before us a time that will try men’s souls. Christ, upon the Mount of Olives, rehearsed the fearful judgments that were to precede His second coming: ‘Ye shall hear of wars and rumors of wars.’ ‘Nation shall rise against nation, and kingdom against kingdom: and there shall be famines, and pestilences, and earthquakes, in divers places. All these are the beginning of sorrows.’ While these prophecies received a partial fulfillment at the destruction of Jerusalem, they have a more direct application to the last days.”
„Aceste lecții sunt spre folosul nostru. Avem nevoie să ne sprijinim credința pe Dumnezeu, căci chiar înaintea noastră este un timp care va încerca sufletele oamenilor. Hristos, pe Muntele Măslinilor, a trecut în revistă judecățile înfricoșătoare care urmau să preceadă a doua Sa venire: «Veți auzi de războaie și vești de războaie.» «Un neam se va ridica împotriva altui neam și o împărăție împotriva altei împărății; și vor fi foamete, ciume și cutremure în diferite locuri. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor.» Deși aceste profeții au avut o împlinire parțială la distrugerea Ierusalimului, ele au o aplicare mai directă la zilele din urmă.”
The Ninth of Av
A Noua zi a lunii Av
Tisha B’Av, which means “the Ninth of Av” in Hebrew is the Jewish day that commemorates the destruction of both the First Temple by the Babylonians in 586 BC and the Second Temple by Titus in the year 70. Both destruction's occurred on the same calendar date—the 9th day of the Hebrew month of Av (usually falling in July or August on the Gregorian calendar). When Sister White aligns the destruction of Jerusalem to the “time that will try men’s souls” in the last days, she is identifying two destructions which both illustrate the soon-coming Sunday law.
Tișa Be’Av, care înseamnă în ebraică „a noua zi a lunii Av”, este ziua evreiască ce comemorează distrugerea atât a Primului Templu de către babilonieni în anul 586 î.Hr., cât și a celui de-al Doilea Templu de către Titus în anul 70. Ambele distrugeri au avut loc la aceeași dată calendaristică — în ziua a noua a lunii ebraice Av (care cade de obicei în iulie sau august în calendarul gregorian). Când sora White pune în corespondență distrugerea Ierusalimului cu „timpul care va încerca sufletele oamenilor” din zilele de pe urmă, ea identifică două distrugeri care amândouă ilustrează legea duminicală ce va veni în curând.
Verse sixteen of Daniel eleven represents that Sunday law, and aligns with verse forty-one. In Ezekiel the destruction of Jerusalem is used to illustrate the separation of the wise and foolish virgins at the Sunday law. Ezekiel was a captive in Babylon when he was miraculously transported to Jerusalem to view that very separation in chapter eight through eleven.
በዳንኤል 11 የሚገኘው አሥራ ስድስተኛው ቁጥር ያንን የእሑድ ሕግ ይወክላል፣ ከአርባ አንደኛውም ቁጥር ጋር ይጣጣማል። በሕዝቅኤል መጽሐፍ የኢየሩሳሌም ጥፋት በእሑድ ሕግ ጊዜ የጥበበኞቹና የሰነፎቹ ድንግልናዎች መለየትን ለማብራራት ተጠቅሟል። ሕዝቅኤል በባቢሎን ምርኮ ሳለ፣ በምዕራፍ ስምንት እስከ አሥራ አንድ ድረስ ያንን መለየት በገዛ ዓይኑ እንዲመለከት በተአምራዊ ሁኔታ ወደ ኢየሩሳሌም ተወስዶ ነበር።
And it came to pass in the sixth year, in the sixth month, in the fifth day of the month, as I sat in mine house, and the elders of Judah sat before me, that the hand of the Lord God fell there upon me. Then I beheld, and lo a likeness as the appearance of fire: from the appearance of his loins even downward, fire; and from his loins even upward, as the appearance of brightness, as the colour of amber. And he put forth the form of an hand, and took me by a lock of mine head; and the spirit lifted me up between the earth and the heaven, and brought me in the visions of God to Jerusalem, to the door of the inner gate that looketh toward the north; where was the seat of the image of jealousy, which provoketh to jealousy. Ezekiel 8:1–3.
Și s-a întâmplat în anul al șaselea, în luna a șasea, în ziua a cincea a lunii, pe când ședeam în casa mea și bătrânii lui Iuda ședeau înaintea mea, că mâna Domnului Dumnezeu a căzut acolo peste mine. Atunci am privit, și iată, un chip ca înfățișarea focului: de la înfățișarea coapselor Lui în jos, foc; și de la coapsele Lui în sus, ca înfățișarea strălucirii, ca culoarea chihlimbarului. Și a întins forma unei mâini și m-a apucat de o șuviță a capului meu; și duhul m-a ridicat între pământ și cer și m-a dus, în vedeniile lui Dumnezeu, la Ierusalim, la ușa porții dinăuntru care privește spre miazănoapte, unde era locul chipului geloziei, care provoacă la gelozie. Ezechiel 8:1–3.
The four chapters of eight through eleven are a description of the separation, and Sister White, when commenting on Ezekiel nine identifies not only that it was the same sealing as Revelation chapter seven, but that Jerusalem represents the Laodicean Seventh-day Adventist church in the latter days.
Patru capitole, de la opt până la unsprezece, constituie o descriere a separării, iar Sora White, comentând asupra lui Ezechiel nouă, identifică nu doar faptul că era aceeași sigilare ca în Apocalipsa capitolul șapte, ci și că Ierusalimul reprezintă Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea Laodiceană din zilele de pe urmă.
“The class who do not feel grieved over their own spiritual declension, nor mourn over the sins of others, will be left without the seal of God. The Lord commissions His messengers, the men with slaughtering weapons in their hands: ‘Go ye after him through the city, and smite: let not your eye spare, neither have ye pity: slay utterly old and young, both maids, and little children, and women: but come not near any man upon whom is the mark; and begin at My sanctuary. Then they began at the ancient men which were before the house.’
„Cei care nu se simt mâhniți din pricina propriei lor decăderi spirituale și nici nu plâng pentru păcatele altora vor fi lăsați fără sigiliul lui Dumnezeu. Domnul le poruncește solilor Săi, oamenilor cu arme de nimicire în mâini: «Mergeți după el prin cetate și loviți: ochiul vostru să nu cruțe și să n-aveți milă; ucideți cu desăvârșire pe bătrâni și pe tineri, pe fecioare, pe copilași și pe femei; dar să nu vă apropiați de niciun om asupra căruia este semnul; și începeți de la sfântul Meu locaș. Atunci au început cu bătrânii care erau înaintea casei.»”
“Here we see that the church—the Lord’s sanctuary—was the first to feel the stroke of the wrath of God. The ancient men, those to whom God had given great light and who had stood as guardians of the spiritual interests of the people, had betrayed their trust. They had taken the position that we need not look for miracles and the marked manifestation of God’s power as in former days. Times have changed. These words strengthen their unbelief, and they say: The Lord will not do good, neither will He do evil. He is too merciful to visit His people in judgment. Thus ‘Peace and safety’ is the cry from men who will never again lift up their voice like a trumpet to show God’s people their transgressions and the house of Jacob their sins. These dumb dogs that would not bark are the ones who feel the just vengeance of an offended God. Men, maidens, and little children all perish together.
„Aici vedem că biserica — sanctuarul Domnului — a fost cea dintâi care a simțit lovitura mâniei lui Dumnezeu. Bărbații cei bătrâni, aceia cărora Dumnezeu le dăduse o mare lumină și care stătuseră ca păzitori ai intereselor spirituale ale poporului, își trădaseră încredințarea. Ei adoptaseră poziția că nu trebuie să așteptăm minuni și nici manifestarea vădită a puterii lui Dumnezeu ca în zilele de odinioară. Vremurile s-au schimbat. Aceste cuvinte le întăresc necredința, și ei spun: Domnul nu va face bine și nici nu va face rău. El este prea milostiv ca să-Și cerceteze poporul prin judecată. Astfel, «Pace și liniște» este strigătul unor oameni care nu-și vor mai înălța niciodată glasul ca o trâmbiță, ca să arate poporului lui Dumnezeu fărădelegile lui și casei lui Iacov păcatele ei. Acești câini muți, care nu voiau să latre, sunt cei care simt dreapta răzbunare a unui Dumnezeu ofensat. Bărbați, fecioare și copilași pier cu toții împreună.״
“The abominations for which the faithful ones were sighing and crying were all that could be discerned by finite eyes, but by far the worst sins, those which provoked the jealousy of the pure and holy God, were unrevealed. The great Searcher of hearts knoweth every sin committed in secret by the workers of iniquity. These persons come to feel secure in their deceptions and, because of His long-suffering, say that the Lord seeth not, and then act as though He had forsaken the earth. But He will detect their hypocrisy and will open before others those sins which they were so careful to hide.
„Urâciunile pentru care cei credincioși suspinau și strigau erau tot ceea ce putea fi deosebit de ochii mărginiți ai oamenilor, însă, cu mult mai grave, păcatele cele mai rele, acelea care au stârnit gelozia Dumnezeului celui curat și sfânt, rămâneau nedescoperite. Marele Cercetător al inimilor cunoaște orice păcat săvârșit în ascuns de lucrătorii nelegiuirii. Aceste persoane ajung să se simtă în siguranță în înșelăciunile lor și, din pricina îndelungii Sale răbdări, spun că Domnul nu vede și apoi se poartă ca și cum El ar fi părăsit pământul. Dar El le va demasca fățărnicia și va descoperi înaintea altora acele păcate pe care ei se străduiseră atât de mult să le ascundă.”
“No superiority of rank, dignity, or worldly wisdom, no position in sacred office, will preserve men from sacrificing principle when left to their own deceitful hearts. Those who have been regarded as worthy and righteous prove to be ring-leaders in apostasy and examples in indifference and in the abuse of God’s mercies. Their wicked course He will tolerate no longer, and in His wrath He deals with them without mercy.
„Nicio superioritate de rang, demnitate sau înţelepciune lumească, nicio poziţie în slujbă sacră nu-i va feri pe oameni de a-şi jertfi principiul atunci când sunt lăsaţi în voia propriilor lor inimi înşelătoare. Cei care au fost socotiţi vrednici şi drepţi se dovedesc a fi capii apostaziei şi pilde de nepăsare şi de abuz al îndurărilor lui Dumnezeu. Calea lor cea rea El nu o va mai îngădui, iar în mânia Sa Se poartă cu ei fără milă.
“It is with reluctance that the Lord withdraws His presence from those who have been blessed with great light and who have felt the power of the word in ministering to others. They were once His faithful servants, favored with His presence and guidance; but they departed from Him and led others into error, and therefore are brought under the divine displeasure.” Testimonies, volume 5, 211, 212.
„Cu părere de rău Își retrage Domnul prezența de la aceia care au fost binecuvântați cu o mare lumină și care au simțit puterea Cuvântului în slujirea față de alții. Ei au fost odinioară slujitorii Săi credincioși, favorizați cu prezența și călăuzirea Sa; dar s-au depărtat de El și i-au condus pe alții în rătăcire și, de aceea, sunt aduși sub neplăcerea divină.” Testimonies, volumul 5, 211, 212.
The entire book of Ezekiel is set within the context of the destruction of Jerusalem. In Ezekiel’s testimony the siege of Nebuchadnezzar that lasted a year and a half is specifically marked, but the “more direct application” of Jesus' warning in Matthew twenty-four is in the latter days. In Ezekiel that line of truth is found in chapter twenty-four.
Întreaga carte a lui Ezechiel este plasată în contextul distrugerii Ierusalimului. În mărturia lui Ezechiel, asediul lui Nebucadnețar, care a durat un an și jumătate, este marcat în mod specific, însă „aplicația mai directă” a avertizării lui Isus din Matei douăzeci și patru este în zilele din urmă. În Ezechiel, această linie a adevărului se găsește în capitolul douăzeci și patru.
January 15, 588 BC
15 ianuarie 588 î.Hr.
Again in the ninth year, in the tenth month, in the tenth day of the month, the word of the Lord came unto me, saying, Son of man, write thee the name of the day, even of this same day: the king of Babylon set himself against Jerusalem this same day. Ezekiel 24:1, 2.
Și, din nou, în al nouălea an, în luna a zecea, în ziua a zecea a lunii, cuvântul Domnului a venit la mine, zicând: „Fiul omului, scrie-ți numele zilei, chiar al acestei zile; în această zi însuși împăratul Babilonului s-a ridicat împotriva Ierusalimului.” Ezechiel 24:1, 2.
On this date, which is also established on other biblical witnesses, a siege of eighteen months began. The word of the Lord that came to Ezekiel on that date consisted of the parable of the bloody city that is illustrated with a boiling pot followed by a great fire. The parable clearly is representing the judgment upon Jerusalem, and it is followed in the same chapter with Ezekiel’s wife being laid to rest by a stroke as a symbol that the siege that would ultimately destroy the sanctuary had begun.
În această dată, care este de asemenea întemeiată pe alte mărturii biblice, a început un asediu de optsprezece luni. Cuvântul Domnului care a venit la Ezechiel în acea zi a constat în pilda cetății însângerate, ilustrată printr-o oală clocotindă, urmată de un mare foc. Pilda reprezintă în mod limpede judecata asupra Ierusalimului, iar în același capitol este urmată de așezarea în odihnă a soției lui Ezechiel printr-o lovitură, ca simbol că începuse asediul care avea să distrugă în cele din urmă sanctuarul.
Also the word of the Lord came unto me, saying, Son of man, behold, I take away from thee the desire of thine eyes with a stroke: yet neither shalt thou mourn nor weep, neither shall thy tears run down. Forbear to cry, make no mourning for the dead, bind the tire of thine head upon thee, and put on thy shoes upon thy feet, and cover not thy lips, and eat not the bread of men. So I spake unto the people in the morning: and at even my wife died; and I did in the morning as I was commanded. Ezekiel 24:15–18.
Cuvântul Domnului mi-a vorbit iarăși, zicând: „Fiul omului, iată, îți iau dintr-o lovitură dorința ochilor tăi; totuși să nu te bocești, nici să nu plângi și să nu-ți curgă lacrimile. Suspină în tăcere, nu face jale pentru mort; leagă-ți acoperământul capului pe cap și pune-ți încălțămintea în picioare; nu-ți acoperi buzele și nu mânca pâinea oamenilor.” Am vorbit poporului dimineața, iar seara mi-a murit soția; și am făcut dimineața cum mi se poruncise. Ezechiel 24:15–18.
Then the people around Ezekiel asked the meaning of the parable and his wife’s death.
Atunci, oamenii din jurul lui Ezechiel l-au întrebat care era înțelesul pildei și al morții soției sale.
And the people said unto me, Wilt thou not tell us what these things are to us, that thou doest so? Then I answered them, The word of the Lord came unto me, saying, Speak unto the house of Israel, Thus saith the Lord God; Behold, I will profane my sanctuary, the excellency of your strength, the desire of your eyes, and that which your soul pitieth; and your sons and your daughters whom ye have left shall fall by the sword. Ezekiel 24:19–21.
Și poporul mi-a zis: „Nu ne vei spune ce sunt pentru noi aceste lucruri, de faci așa?” Atunci le-am răspuns: „Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând: Vorbește casei lui Israel: Așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, voi pângări sanctuarul Meu, mândria puterii voastre, dorința ochilor voștri și ceea ce sufletul vostru cruță; iar fiii voștri și fiicele voastre, pe care i-ați lăsat, vor cădea de sabie.” Ezechiel 24:19–21.
Ezekiel’s wife and the sanctuary are both identified as the “desire of your eyes” in the passage. Biblical historians identify the siege lasted eighteen months, whereas the sieges of Cestius and Titus lasted four years from the year 66 unto the year 70. A close count of the time from the first siege of Cestius unto the destruction is three and a half years, but when applying “inclusive reckoning,” which is the most often employed application in the Bible, it is four-years. Knowing that both reckonings are valid allows us to see both three and a half years from Cestius to Titus and also four years.
În pasaj, atât soția lui Ezechiel, cât și sanctuarul sunt identificate drept „plăcerea ochilor tăi”. Istoricii biblici arată că asediul a durat optsprezece luni, pe când asediile lui Cestius și Titus au durat patru ani, din anul 66 până în anul 70. O numărătoare exactă a timpului de la primul asediu al lui Cestius până la distrugere este de trei ani și jumătate, dar, atunci când se aplică „socotirea inclusivă”, care este modalitatea folosită cel mai adesea în Biblie, sunt patru ani. Faptul că ambele modalități de calcul sunt valabile ne îngăduie să vedem atât trei ani și jumătate de la Cestius la Titus, cât și patru ani.
We have two witnesses of the Sunday law in the two destruction's of Jerusalem, and the details of both histories are to be applied to the soon-coming Sunday law—where Laodicea is spewed out of the mouth of the Lord. The beginning of the siege of Nebuchadnezzar is marked by the death of Ezekiel’s wife. At her death, Ezekiel was commanded not to openly mourn, for he was the sign of the Jews being carried away into captivity.
Avem două mărturii ale legii duminicale în cele două nimiciri ale Ierusalimului, iar detaliile ambelor istorii trebuie să fie aplicate la legea duminicală care va veni în curând — când Laodiceea este vărsată din gura Domnului. Începutul asediului lui Nebucadnețar este marcat de moartea soției lui Ezechiel. La moartea ei, lui Ezechiel i s-a poruncit să nu jelească în mod vădit, căci el era semnul iudeilor duși în captivitate.
The beginning of the four-year period of 66 to 70 is marked by the sign of the abomination of desolation, which was the sign for the Christians in Jerusalem to flee.
Începutul perioadei de patru ani, din 66 până în 70, este marcat de semnul urâciunii pustiirii, care a fost semnul pentru creștinii din Ierusalim să fugă.
When ye therefore shall see the abomination of desolation, spoken of by Daniel the prophet, stand in the holy place, (whoso readeth, let him understand:) Then let them which be in Judaea flee into the mountains. Matthew 24:15,16.
De aceea, când veți vedea urâciunea pustiirii, despre care a vorbit prorocul Daniel, stând în locul sfânt, (cine citește să înțeleagă:) atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă în munți. Matei 24:15,16.
Two sieges that clearly align with each other, and both sieges contain a “sign” at the beginning of the siege. When Ezekiel explains what was meant by the death of his wife and the lack of mourning on his part, he explained and then recorded:
Două asedii care se aliniază în mod clar unul cu celălalt, iar ambele asedii conțin un „semn” la începutul asediului. Când Ezechiel explică ce a însemnat moartea soției sale și lipsa de jale din partea lui, el a explicat și apoi a consemnat:
Thus Ezekiel is unto you a sign: according to all that he hath done shall ye do: and when this cometh, ye shall know that I am the Lord God. Ezekiel 24:24.
Astfel, Ezechiel vă este un semn: după tot ceea ce a făcut el, așa veți face și voi; și când se va împlini aceasta, veți cunoaște că Eu sunt Domnul Dumnezeu. Ezechiel 24:24.
The sign of the death of Ezekiel’s wife was an identification of the soon-coming destruction of Jerusalem and the temple and the following captivity in Babylon. The sign of the abomination of desolation, spoken of by Daniel was a warning to escape the destruction, but both sieges have a sign at the beginning.
Semnul morții soției lui Ezechiel a fost o identificare a distrugerii care urma să vină curând asupra Ierusalimului și a templului, precum și a robiei care a urmat în Babilon. Semnul urâciunii pustiirii, despre care a vorbit Daniel, a fost un avertisment de a scăpa de distrugere, însă ambele asedii au un semn la început.
There will be a prophetic siege before the soon-coming Sunday law and Ezekiel’s wife’s death is the symbol that the Laodicean Seventh-day Adventist church has been fully passed by, whereas; Ezekiel is a symbol of the one hundred and forty-four thousand, and is the symbol of the ensign that is lifted up at the beginning of the siege. Ezekiel is the ensign of the one hundred and forty-four thousand at the beginning of the siege of Babylon and the sign of the abomination of desolation at the beginning is the “sign” of Rome. One sign speaks to an internal warning and the other to an external warning. There was certainly a warning to the Christians in the year 66, but the warning sign was Rome. The sign in the destruction of Babylon was Ezekiel's wife. Rome is the class who receive the mark of the beast and Ezekiel the sign of those who receive the seal of God.
Va exista un asediu profetic înainte de legea duminicală care urmează să vină în curând, iar moartea soției lui Ezechiel este simbolul că biserica adventistă de ziua a șaptea laodiceană a fost pe deplin trecută cu vederea, pe când Ezechiel este un simbol al celor o sută patruzeci și patru de mii și este simbolul steagului ridicat la începutul asediului. Ezechiel este steagul celor o sută patruzeci și patru de mii la începutul asediului Babilonului, iar semnul urâciunii pustiirii de la început este „semnul” Romei. Un semn vorbește despre o avertizare internă, iar celălalt despre o avertizare externă. Cu siguranță a existat o avertizare pentru creștini în anul 66, însă semnul de avertizare a fost Roma. Semnul în distrugerea Babilonului a fost soția lui Ezechiel. Roma este clasa celor care primesc semnul fiarei, iar Ezechiel este semnul celor care primesc sigiliul lui Dumnezeu.
Two Ending Periods
Două perioade de încheiere
The first siege lasted eighteen months and the second siege lasted four years. Both sieges find their “more direct” fulfillment in the latter days, and both sieges are directly connected with the prophecy of three hundred and ninety-one years and fifteen days located in Revelation nine verse fifteen.
Prima asediere a durat optsprezece luni, iar a doua asediere a durat patru ani. Ambele asedieri își găsesc împlinirea lor „mai directă” în zilele de pe urmă și ambele asedieri sunt legate în mod direct de profeția celor trei sute nouăzeci și unu de ani și cincisprezece zile, aflată în Apocalipsa 9:15.
The beginning of the five months of Revelation nine, verse ten included a history that marks a thirty-eight-year period that culminates in a four-year siege, that is associated with the number thirty-eight, and identified the rising up of Islam. That four-year siege finds its counterpart in the history that began when the (five months) one hundred and fifty years concluded and the three hundred and ninety-one years and fifteen days began. It began on July 27, 1449 and four years later, Islam brought a siege of fifty-five days against Constantinople that concluded on 29 May 1453.
La începutul celor cinci luni din Apocalipsa nouă, versetul zece, a fost inclusă o istorie care marchează o perioadă de treizeci și opt de ani, culminând într-un asediu de patru ani, care este asociat cu numărul treizeci și opt și a identificat ridicarea Islamului. Acel asediu de patru ani își găsește corespondentul în istoria care a început atunci când cele (cinci luni) o sută cincizeci de ani s-au încheiat și au început cei trei sute nouăzeci și unu de ani și cincisprezece zile. Aceasta a început la 27 iulie 1449 și, patru ani mai târziu, Islamul a adus un asediu de cincizeci și cinci de zile împotriva Constantinopolului, care s-a încheiat la 29 mai 1453.
When the time prophecy that began on July 27, 1449 concluded on August 11, 1844, the four years of the movement of the first and second angels from 1840 unto 1844 aligned with the four-year siege of 1333 unto 1337, and also the four-year period from 1449 unto 1453. Those three witnesses, which are all directly part of the same prophetic line, represent a symbolic four-year period when the first and second angel’s movement of 1840 unto 1844 is repeated in the history of the movement of the third angel. Those three witnesses typify a four-year siege in the history of the one hundred and forty-four thousand. That four-year period is also illustrated by the sieges of Jerusalem in 66 and 70.
Când profeția timpului care a început la 27 iulie 1449 s-a încheiat la 11 august 1844, cei patru ani ai mișcării primului și celui de-al doilea înger, din 1840 până în 1844, s-au aliniat cu asediul de patru ani din 1333 până în 1337 și, de asemenea, cu perioada de patru ani din 1449 până în 1453. Acești trei martori, care fac cu toții parte în mod direct din aceeași linie profetică, reprezintă o perioadă simbolică de patru ani în care mișcarea primului și celui de-al doilea înger din 1840 până în 1844 se repetă în istoria mișcării celui de-al treilea înger. Acești trei martori prefigurează un asediu de patru ani în istoria celor o sută patruzeci și patru de mii. Acea perioadă de patru ani este ilustrată, de asemenea, prin asediile Ierusalimului din anii 66 și 70.
The beginning of the four-year siege by Cestius in 66, and then the ending by Titus in 70 produces an alpha symbol and an omega symbol to a period of four years. That same period is also a represented as three and a half years, which in turn aligns with the three and a half prophetic years that papal Rome trampled down the sanctuary.
Începutul asediului de patru ani de către Cestius în anul 66, iar apoi încheierea lui de către Titus în anul 70, dau naștere unui simbol alfa și unui simbol omega pentru o perioadă de patru ani. Aceeași perioadă este, de asemenea, reprezentată ca fiind de trei ani și jumătate, ceea ce, la rândul său, se aliniază cu cei trei ani și jumătate profetici în care Roma papală a călcat în picioare sanctuarul.
But the court which is without the temple leave out, and measure it not; for it is given unto the Gentiles: and the holy city shall they tread under foot forty and two months. And I will give power unto my two witnesses, and they shall prophesy a thousand two hundred and threescore days, clothed in sackcloth. Revelation 11: 2, 3.
Dar curtea care este afară din templu las-o deoparte și n-o măsura; căci a fost dată neamurilor; și cetatea sfântă o vor călca în picioare patruzeci și două de luni. Și voi da putere celor doi martori ai Mei, și ei vor proroci o mie două sute șaizeci de zile, îmbrăcați în sac. Apocalipsa 11: 2, 3.
And they shall fall by the edge of the sword, and shall be led away captive into all nations: and Jerusalem shall be trodden down of the Gentiles, until the times of the Gentiles be fulfilled. Luke 21:24.
Și vor cădea sub tăișul sabiei și vor fi duși în robie printre toate neamurile; iar Ierusalimul va fi călcat în picioare de către neamuri, până se vor împlini vremurile neamurilor. Luca 21:24.
It is essential to note that I am employing both “inclusive” and “exclusive” reckoning to the period represented by the alpha symbol of Cestius unto the omega symbol of Titus. This identifies that two applications of time are represented with one history. We have already dealt with this biblical principle when we considered (many articles ago), the time between Jesus’ visit to Caesarea-Philippi (Panium) and His trip to the Mount of Transfiguration. Two biblical authors record six days and one eight days.
Điều thiết yếu cần lưu ý là tôi đang áp dụng cả cách tính “bao gồm” lẫn “loại trừ” đối với khoảng thời gian được tiêu biểu bởi biểu tượng alpha của Cestius cho đến biểu tượng omega của Titus. Điều này cho thấy rằng có hai cách ứng dụng về thời gian được trình bày trong cùng một lịch sử. Chúng ta đã từng đề cập đến nguyên tắc Kinh Thánh này khi xem xét (từ nhiều bài trước) khoảng thời gian giữa chuyến thăm của Đức Chúa Jêsus đến Cæsarea-Philippi (Panium) và chuyến đi của Ngài lên Núi Hóa Hình. Hai trước giả Kinh Thánh ghi là sáu ngày, còn một người ghi là tám ngày.
And after six days Jesus taketh Peter, James, and John his brother, and bringeth them up into an high mountain apart. Matthew 17:1.
Și după șase zile, Isus i-a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov și pe Ioan, fratele lui, și i-a dus deoparte pe un munte înalt. Matei 17:1.
And after six days Jesus taketh with him Peter, and James, and John, and leadeth them up into an high mountain apart by themselves: and he was transfigured before them. Mark 9:2.
Și după șase zile, Isus îi ia cu Sine pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și îi duce singuri, deoparte, pe un munte înalt; și S-a schimbat la față înaintea lor. Marcu 9:2.
And it came to pass about an eight days after these sayings, he took Peter and John and James, and went up into a mountain to pray. Luke 9:28.
Și a fost cam la opt zile după aceste cuvinte, că i-a luat cu Sine pe Petru, pe Ioan și pe Iacov și S-a suit pe munte ca să Se roage. Luca 9:28.
The destruction of Jerusalem has a “more direct” application to the latter days, and that destruction is two witnesses represented by Babylon and Rome. The two witnesses align with one another but provide different and essential prophetic characteristics in order to amplify the truth. The siege by Rome (66 to 70) was four years that also represents three and a half years. The three and a half years connects with the trampling down of the sanctuary and host accomplished by both paganism and papalism. The trampling down by papalism was for three and a half symbolic years as typified by a literal three and a half years in the siege by Rome.
Distrugerea Ierusalimului are o aplicare „mai directă” la zilele de pe urmă, iar această distrugere este înfățișată prin doi martori, reprezentați de Babilon și Roma. Cei doi martori se armonizează unul cu celălalt, dar oferă trăsături profetice diferite și esențiale, pentru a amplifica adevărul. Asediul de către Roma (66–70) a durat patru ani, ceea ce reprezintă, de asemenea, trei ani și jumătate. Cei trei ani și jumătate se leagă de călcarea în picioare a sanctuarului și a oștirii, împlinită atât prin păgânism, cât și prin papalitate. Călcarea în picioare prin papalitate a fost timp de trei ani și jumătate simbolici, așa cum a fost prefigurată prin trei ani și jumătate literali în asediul de către Roma.
That four-year siege also connects with the four-year periods associated with the prophetic line that identifies the lifting up of Islam and thereafter the lifting up of the movement of both the first and second and then the third angels. Cestius to Titus intersects with the wheel of papal Rome and also the wheel of Islam. The wheel of Rome and the three and a half years of Cestius and Titus intersects with papal Rome’s three and a half symbolic years, thus identifying the two entities of pagan and papal Rome. The wheel of Islam is connected by the same history as understood as four years, but just as with the wheel of Rome in that history, Islam is associated with a second power subject to the wheel of Islam—that being Adventism. The period of three and a half years represents Rome in both its phases, and the four-year period represents Islam and Adventism. Pagan and papal Rome cannot be separated prophetically and neither can Islam and Adventism.
Acea împresurare de patru ani se leagă, de asemenea, de perioadele de patru ani asociate cu linia profetică ce identifică înălțarea Islamului și, după aceea, înălțarea mișcării atât a primului și celui de-al doilea, cât și apoi a celui de-al treilea înger. De la Cestius la Titus se intersectează atât cu roata Romei papale, cât și cu roata Islamului. Roata Romei și cei trei ani și jumătate ai lui Cestius și Titus se intersectează cu cei trei ani și jumătate simbolici ai Romei papale, identificând astfel cele două entități ale Romei păgâne și papale. Roata Islamului este legată prin aceeași istorie, înțeleasă ca patru ani, dar, la fel ca în cazul roții Romei din acea istorie, Islamul este asociat cu o a doua putere supusă roții Islamului — aceasta fiind Adventismul. Perioada de trei ani și jumătate reprezintă Roma în ambele ei faze, iar perioada de patru ani reprezintă Islamul și Adventismul. Roma păgână și cea papală nu pot fi separate din punct de vedere profetic și nici Islamul și Adventismul.
This demands prophetically that when we consider the siege of Babylon that two understandings of time should be seen in the illustration of the eighteen-month siege. Two representations of time in the siege brought by Rome, prophetically demand two representations of time in the siege brought by Nebuchadnezzar. Nebuchadnezzar’s siege of eighteen months also can be understood as a symbol of one and a half years. Eighteen months is one and a half years, and one and a half can be expressed as 1.5 years. The siege of Nebuchadnezzar was both eighteen months and one point five (1.5) years.
Aceasta cere, din punct de vedere profetic, ca atunci când luăm în considerare asediul Babilonului, să fie văzute în ilustrarea asediului de optsprezece luni două înțelegeri ale timpului. Două reprezentări ale timpului în asediul adus de Roma cer, din punct de vedere profetic, două reprezentări ale timpului în asediul adus de Nebucadnețar. Asediul lui Nebucadnețar de optsprezece luni poate fi înțeles, de asemenea, ca un simbol al unui an și jumătate. Optsprezece luni înseamnă un an și jumătate, iar un an și jumătate poate fi exprimat ca 1,5 ani. Asediul lui Nebucadnețar a fost atât de optsprezece luni, cât și de unu virgulă cinci (1,5) ani.
The eighteen months addresses the power that was to trample down Jerusalem and the 1.5 years addresses Islam. The prophetic wheel of reckoning that identifies eighteen months identifies Babylon and the other prophetic wheel of reckoning identifies Islam. We have not yet set forth an explanation of how we arrive at the application of the 1.5 years in connection with Islam, but it should be noted that the two reckonings of time in the destruction brought by Rome connected with the prophetic wheel of Rome, (both pagan and papal), and the other reckoning connected with the prophetic wheel of Islam. These characteristics are found in both the alpha and omega destruction's of Jerusalem.
Cele optsprezece luni se adresează puterii care urma să calce în picioare Ierusalimul, iar cei 1,5 ani se adresează islamului. Roata profetică a socotirii care identifică optsprezece luni identifică Babilonul, iar cealaltă roată profetică a socotirii identifică islamul. Încă nu am prezentat o explicație cu privire la modul în care ajungem la aplicarea celor 1,5 ani în legătură cu islamul, însă trebuie remarcat că cele două socotiri ale timpului în nimicirea adusă de Roma sunt legate de roata profetică a Romei, (atât păgână, cât și papală), iar cealaltă socotire este legată de roata profetică a islamului. Aceste caracteristici se regăsesc atât în nimicirile alfa, cât și omega, ale Ierusalimului.
The four-year siege of Jerusalem with Cestius and Titus represent the ending of a prophetic line that began with a thirty-eight-year period that concluded with a four-years siege symbolizing the lifting up of Islam, and the final four-year period in that very same line represents the lifting up of the ensign of the one hundred and forty-four thousand.
Asediul de patru ani al Ierusalimului sub Cestius și Titus reprezintă încheierea unei linii profetice care a început cu o perioadă de treizeci și opt de ani, perioadă care s-a încheiat cu un asediu de patru ani simbolizând înălțarea Islamului, iar perioada finală de patru ani din aceeași linie reprezintă înălțarea steagului celor o sută patruzeci și patru de mii.
We will continue these things in the next article.
Vom continua aceste lucruri în articolul următor.