Cartea lui Ioel și Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea Laodiceană - Numărul douăzeci

Cartea lui Ioel arată că distrugerea viei lui Dumnezeu are loc în a patra generație.

Pilda celor zece fecioare este pilda adventismului, iar trezirea din pildă are loc atunci când grâul și neghina sunt despărțite, moment în care neghina se trezește la realitatea că a fost „tăiată” de la „vinul nou”. Expresia „tăiat” reprezintă primul pas legământal al lui Avram, când o juncă, o capră și un berbec au fost tăiate în două părți în ritualul de ratificare a legământului prin sânge. În chiar același pasaj al legământului, Dumnezeu arată că Își va cerceta poporul prin judecată în timpul celei de-a patra generații.

Când profeția s-a împlinit în a patra generație, în generația lui Moise, Domnul a dat Cele Zece Porunci ca simbol al legământului dintre Dumnezeu și poporul Său ales. În cea de-a doua dintre aceste zece legi, lumina celor patru generații ale lui Avram a fost mărită.

Patru generațiile legământului lui Abram au fost încorporate în amplificarea caracterului lui Dumnezeu ca Dumnezeu gelos. Gelozia Sa este pusă în contrast cu chipurile cioplite. În cea de-a patra generație a lui Abram găsim, de asemenea, o judecată progresivă. Judecata a venit asupra națiunii în care poporul lui Dumnezeu era în robie, precum și asupra poporului lui Dumnezeu, iar după aceea aveau să fie judecați amoriții. Abram identifică un proces progresiv de judecată care începe cu casa lui Dumnezeu și înaintează progresiv prin lume, iar porunca a doua arată că procesul judecății împarte omenirea într-o categorie a celor care Îl urăsc pe Dumnezeu și într-o categorie a celor care Îl iubesc pe Dumnezeu, prefigurând astfel legea duminicală, care strigă: „Dacă Mă iubiți, păziți poruncile Mele.”

În aceeași perioadă în care Legea este dată la Sinai, lui Moise i se descoperă caracterul lui Dumnezeu.

A doua dare a legii se armonizează cu diagrama pionierilor din 1850. Primele table au fost sfărâmate, iar prima tablă avea o eroare în cifre. Israelul antic a fost atunci făcut depozitarul legii, iar Israelul modern a fost atunci făcut depozitarul legii lui Dumnezeu și al legilor Cuvântului profetic al lui Dumnezeu. Când cele două table au fost introduse pentru prima dată, în tabără a existat o răzvrătire literală, iar când diagrama din 1850 a fost introdusă, în tabără fierbea o răzvrătire spirituală. Profeția lui Avram despre a patra generație a fost împlinită prin Moise în a patra generație, când Dumnezeu a extins descoperirea judecății în a patra generație, în porunca a doua. Chipurile cioplite au devenit contrafacerea adevăratei închinări aduse lui Dumnezeu, iar gelozia caracterului lui Dumnezeu a fost legată de judecată. Apoi Moise a privit slava lui Dumnezeu. El a văzut gelozia lui Dumnezeu ca un element al caracterului lui Dumnezeu, așa cum este reprezentat prin „numele” Său, și este prezentată relația dintre închinător și păcatele părinților lor.

Când Hristos a curățit Templul întâia dată, atunci ucenicii și-au adus aminte că râvna pentru casa Lui Îl mistuia. „Râvna” este cuvântul „gelozie”. Caracterul lui Dumnezeu care Își exprimă gelozia este motivația care L-a condus pe Hristos să-Și curețe Templul, iar atributul profetic al necesității de a mărturisi acele păcate ale părinților voștri avea să devină mai târziu un element esențial al chemării la pocăință în judecata „de șapte ori” din Levitic douăzeci și șase. „A patra generație” a lui Avram capătă o greutate tot mai mare pe măsură ce continuă de-a lungul istoriei legământului. Cartea lui Ioel reprezintă timpul ploii târzii, care are loc în zilele din urmă. Cartea lui Ioel își expune mesajul prin introducerea mesajului celor patru generații, ca temă care a fost consemnată în chiar primul pas al legământului întreit al lui Avram cu Dumnezeu. Acea temă își atinge concluzia în cartea lui Ioel.

Odată ajunsă în Țara Făgăduinței, Chivotul legământului a fost așezat la Șilo, unde Eli, marele preot, rău și nechibzuit, și cei doi fii corupți ai săi sunt puși în contrast cu chemarea lui Samuel. Șilo avea să devină o etapă în călătoria Chivotului, care era simbolul legământului. După ce Chivotul a fost folosit ca simbol al dărâmării zidurilor Ierihonului, el a rămas la Șilo timp de aproximativ patru sute de ani, până la moartea lui Eli și a fiilor săi nelegiuiți. Apoi a fost capturat de filisteni, iar mai târziu, când David a mutat Chivotul la Ierusalim, s-a împlinit prima ilustrare a intrării triumfale în Ierusalim. Scopul declarat al mutării simbolului legământului la Ierusalim a fost acela că Dumnezeu a ales să-Și așeze Numele în Ierusalim, iar Numele Său este asociat cu gelozia Sa, care este asociată cu judecata Sa geloasă în a patra generație.

La legea duminicală, Domnul va înălța biserica triumfătoare mai presus de toate dealurile și munții, iar neamurile vor zice: „Veniți și să ne suim la Casa lui Dumnezeu.”

Cuvântul Domnului iese din Ierusalim, căci acolo a ales El să-Și așeze „Numele”. Cu Moise, „Domnul S-a coborât în nor, a stat acolo cu el și a rostit Numele Domnului. Domnul a trecut pe dinaintea lui și a rostit,

Numele” Său este caracterul Său, iar caracterul lui Dumnezeu este deopotrivă profund complex și profund simplu. Dumnezeu este dragoste — aceasta este exprimarea simplă, dar desăvârșită, a caracterului Său. Adevărul legământului dat lui Avraam despre „a patra generație a judecății” a fost extins „poruncă peste poruncă”, prin lumina suplimentară a celei de-a doua porunci cu privire la a patra generație. Apoi experiența lui Moise dezvoltă lumina legăturii dintre a patra generație și caracterul lui Dumnezeu, adăugând lumina geloziei Sale. Inspirația a definit caracterul drept „gânduri și simțăminte unite”, dar Inspirația ne-a și făcut cunoscut că gândurile noastre nu sunt ca gândurile lui Dumnezeu. Caracterul Său este gândurile și simțămintele Sale unite, iar caracterul Său are atât de multe fațete dincolo de simplele noastre gânduri și simțăminte omenești, încât deosebirea este aceasta: gândurile Sale sunt mai înalte decât cerurile față de pământ.

ដូច្នេះ នេះជាគំនិតមួយសម្រាប់មនុស្សយកទៅពិចារណា៖ ប្រសិនបើព្រះលក្ខណៈរបស់ព្រះ ត្រូវបានតំណាងដោយព្រះនាមរបស់ទ្រង់ នោះរាល់ការសម្ដែងនៃព្រះនាមរបស់ទ្រង់ ក៏ជាការសម្ដែងនៃព្រះលក្ខណៈរបស់ទ្រង់ដែរ។ សិង្ហនៃកុលសម្ព័ន្ធយូដា បិទត្រា និងបើកត្រាព្រះបន្ទូលទំនាយរបស់ទ្រង់; Palmoni គឺជាព្រះអស្ចារ្យ អ្នករាប់អាថ៌កំបាំង ដែលក៏ជាឫសមួយចេញពីដីស្ងួត ហើយក៏ជាគុម្ពោតដែលឆេះ ជាសសរភ្លើង មហាទេវតា Michael ហើយបន្តទៅទៀតឥតឈប់ឈរ។ គុណលក្ខណៈនានានៃព្រះលក្ខណៈរបស់ព្រះ ដូចដែលត្រូវបានតំណាងដោយព្រះនាមផ្សេងៗរបស់ទ្រង់ មានដោយឥតទីបញ្ចប់។ “គំនិតមួយសម្រាប់មនុស្សយកទៅពិចារណា” គឺនេះ៖ ក្នុងចំណោមការសម្ដែងផ្សេងៗជាច្រើនទាំងអស់នៃព្រះលក្ខណៈរបស់ព្រះ ដែលត្រូវបានស្គាល់ថាមាន តើអ្វីជាសារៈសំខាន់—ដែលនៅក្នុងជំហានសញ្ញាព្រមព្រៀងដំបូងបង្អស់ នៃដំណើរការសញ្ញាព្រមព្រៀងបីជាន់ជាមួយអាប់រ៉ាម—“ការជំនុំជម្រះជំនាន់ទីបួន” គឺជាសេចក្តីថ្លែងការណ៍មូលដ្ឋាននៅក្នុងសញ្ញាព្រមព្រៀង—ដែលឆ្លុះបញ្ចាំងព្រះនាមរបស់ទ្រង់?

Caracterul lui Dumnezeu ca Judecător al oamenilor și al națiunilor le îngăduie oamenilor o perioadă de încercare, reprezentată prin patru generații. Dumnezeu este Judecătorul; El este milostiv, El este îndelung-răbdător și aduce judecata oamenilor și a națiunilor la încheiere în a patra generație. Declarația fundamentală a lui Dumnezeu în legământul Său cu un popor ales include judecata celei de-a patra generații. Așa cum solia primului înger posedă toate caracteristicile fiecăreia dintre cele trei solii îngerești individuale, tot astfel, primul pas al legământului lui Avram posedă caracteristicile întregului legământ întreit. Numele lui Dumnezeu este acela că El este Judecătorul milostiv, care judecă în a patra generație. Orice alt pas din istoria legământului unui popor ales se clădește pe această temelie.

Când cartea lui Ioel este așezată la trezirea Strigătului de la Miezul Nopții din versetul cinci, iar „mustul” este „înlăturat” de la gura lor, introducerea acelei despărțiri finale de legământ a unui popor ales al legământului este solia fundamentală a legământului care expune răzvrătirea poporului legământului, care este apoi „înlăturat” ca fiind împlinită în a patra generație. Ei sunt „înlăturați” pentru că nu au înțeles solia fundamentală a legământului.

अधिक बरुका दिनहरूमा जब वाचाको शीर्ष-पत्थरसम्बन्धी सन्देश “नयाँ दाखमद्य” को रूपमा प्रस्तुत गरिन्छ, त्यस बेला उत्पत्ति अध्याय पन्ध्रका चार पदहरूमा रहेको वाचाको त्यो आधारभूत सन्देश नै नाप्ने डण्डा—न्यायको त्यो रेखा हो—जसद्वारा मापन गरिन्छ। “नयाँ दाखमद्य” “काटी लिइँदा” एफ्राइमका मतवालाहरूको जागरणसँग सम्बन्धित गम्भीरता वास्तवमै त्यतिबेलामात्र बुझिन्छ—जब त्यसलाई पछिल्ला वर्षाको परीक्षाको अवधिमा विद्रोही चुनिएको प्रजाको अन्तिम चौथो पुस्ताविरुद्धको न्यायघोषणाको सन्दर्भभित्र राखिन्छ।

În Geneza șaptesprezece, găsim al doilea pas al legământului întreit cu Avraam:

Al doilea pas oferă o a doua mărturie simbolului de a fi „nimicit”. Cuvântul tradus prin „nimicit” își găsește rădăcina în animalele pe care Avram le-a tăiat în două în capitolul cincisprezece, iar în pasaj, oricine nu este circumcis va fi „nimicit” din legământ. Circumcizia a fost înlocuită de botez în istoria legământului, unde Hristos confirma aceste adevăruri chiar atunci, și, din acest motiv, El, ca pilda noastră, a fost înviat în ziua a opta.

Iyo kimenyetso cyari gusohozwa ku munsi wa munani, nk’uko byashushanyijwe n’imitima umunani yari mu nkuge. Ni mu ntambwe ya kabiri hagaragarizwa ikigeragezo kigaragara n’amaso, cyaba ari Isirayeli ihitamo hagati y’abahanuzi ba Yezebeli n’aba Eliya mbere y’urubanza rwashyizwe mu bikorwa na Eliya, cyangwa se uko mu maso ha Daniyeli, Shaduraki, Meshaki na Abedenego hahingukaga harushijeho kuba heza kandi hibyibushye kurusha abaryaga ibyokurya by’umwami; ikigeragezo cya kabiri ni icy’amaso. Gukebwa ni ikimenyetso cy’ubugingo, kandi ya mitima umunani yari mu nkuge ishushanya abariho mu buryo butandukanye n’abapfuye.

În istoria lui Hristos, când semnul legământului a trecut la botez, apostolul Pavel a folosit însăși istoria legământului din aceste versete pentru a demonstra marea schimbare din istoria legământului. El a folosit carnea care este tăiată împrejur în circumcizie ca simbol al omului în relație cu divinitatea și ca simbol al naturii inferioare a omului în relație cu natura superioară a omului. Pavel i-a învățat pe ucenicii săi folosind Cuvântul profetic al lui Dumnezeu, iar scopul său, ca „cel care a fost ales” (așa cum înseamnă numele său, Saul), era să identifice marea schimbare din istoria legământului reprezentată de trecerea de la Israelul literal la Israelul spiritual ca popor al legământului lui Dumnezeu. În împlinirea lucrării care i-a fost încredințate, el și-a prezentat solia profetică în contextul istoriei legământului.

Geneza șaptesprezece reprezintă a doua etapă a celor trei etape fundamentale ale legământului, care își găsesc împlinirea omega în cei trei îngeri din Apocalipsa paisprezece. Etapa a doua este reprezentată de semnul circumciziei, prefigurând sigiliul lui Dumnezeu asupra celor o sută patruzeci și patru de mii, care sunt steagul, ce reprezintă testul vizibil. Cei trei îngeri sunt omega legământului alfa al lui Avraam. A treia etapă pentru Avraam a fost capitolul douăzeci și doi.

Verse one din chapit la deklare: „Epi, apre bagay sa yo, Bondye te teste Abraram, e li te di l: Abraram; epi li te reponn: Men mwen, men m isit la.” Bondye te teste Abraram, konsa Li te make yon dènye eprèv anvan twazyèm pwononsyasyon alyans lan. Lè Abraram te pase eprèv la, lè sa a kat dènye vèsè alyans Abraram nan ki gen twa pati yo te pwoklame. Paske Abraram te “obeyi” vwa Bondye, ki nan pasaj sa a se “vwa alyans” Li, Abraram t ap beni kòm papa nasyon yo. Twazyèm zanj lan se yon eprèv, ki menm jan ak Abraram reprezante yon eprèv ki demontre karaktè, e karaktè a chita sou si ou kwè Bondye, jan Abraram te fè sa, oswa non. Moun ki pase eprèv la, menm jan ak Abraram, pral sèvi pou ranmase tout nasyon sou latè. Disèt vèsè yo, ki soti nan twa chapit, idantifye alyans ki genyen ant Bondye ak yon pèp chwazi; e lè yo fè sa yo reprezante alfa istwa alyans yon pèp chwazi; epi konsa, vèsè sa yo reprezante tou omega istwa alyans lan jan sa parèt nan leve kanpe san karannkat mil yo.

Câți dintre noi ar cumpăra o casă sau un vehicul fără să cerceteze mai întâi termenii contractului? Câți adventiști de ziua a șaptea laodiceeni știu că însăși prima clauză a contractului lor de legământ cu Dumnezeu constă în faptul că Dumnezeu Se identifică drept Dumnezeul milostiv care aduce judecata până la a patra generație? Tragedia este că ei nu cunosc adevărurile fundamentale ale istoriei millerite și nici adevărurile fundamentale ale relației de legământ pe care o mărturisesc, iar din această pricină ei, asemenea Israelului din vechime, nu cunosc vremea cercetării lor. Încheierea acelei perioade de cercetare, care a început la 11 septembrie, este momentul când sunt treziți la miezul nopții numai pentru a-și da seama că sunt tăiați.

Vom continua în articolul următor.