The Book of Joel and The Laodicean Seventh-day Adventist Church - Number Two

„Cu o dorință arzătoare privesc înainte spre timpul când evenimentele zilei Cincizecimii se vor repeta cu o putere chiar mai mare decât cu acel prilej. Ioan spune: «Am văzut un alt înger coborându-se din cer, având mare putere; și pământul s-a luminat de slava lui.» Atunci, ca în vremea Cincizecimii, oamenii vor auzi adevărul vestit lor, fiecare în limba sa.”

“Dumnezeu poate insufla viață nouă în fiecare suflet care dorește cu sinceritate să-I slujească și poate atinge buzele cu un cărbune aprins luat de pe altar și le poate face elocvente în lauda Lui. Mii de glasuri vor fi pătrunse de puterea de a vesti marile adevăruri ale Cuvântului lui Dumnezeu. Limba gângavă va fi dezlegată, iar cei timizi vor fi întăriți ca să aducă o mărturie curajoasă pentru adevăr. Fie ca Domnul să-Și ajute poporul să curețe templul sufletului de orice întinare și să păstreze o legătură atât de strânsă cu El, încât să poată fi părtaș la ploaia târzie atunci când va fi revărsată.” Review and Herald, 20 iulie 1886.

Și toți s-au umplut de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să rostească. Și locuiau atunci în Ierusalim iudei, bărbați evlavioși, din orice neam de sub cer. Iar când s-a răspândit vestea aceasta, mulțimea s-a adunat și a rămas nedumerită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. Și toți erau uimiți și se mirau, zicând unii către alții: Iată, nu sunt oare galileeni toți aceștia care vorbesc? Și cum de auzim fiecare dintre noi în limba noastră, în care ne-am născut? Parți și mezi și elamiți, și locuitori ai Mesopotamiei, ai Iudeii și Capadociei, ai Pontului și Asiei, ai Frigiei și Pamfiliei, ai Egiptului și ai părților Libiei dinspre Cirena, și oaspeți din Roma, iudei și prozeliți, cretani și arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrările minunate ale lui Dumnezeu. Și toți erau uimiți și nedumeriți, zicând unul către altul: Ce vrea să însemne aceasta? Alții însă, batjocorind, ziceau: Sunt plini de must. Dar Petru, stând în picioare împreună cu cei unsprezece, și-a ridicat glasul și le-a zis: Bărbați iudei și toți cei ce locuiți în Ierusalim, să vă fie cunoscut lucrul acesta și luați aminte la cuvintele mele: Căci aceștia nu sunt beți, cum socotiți voi, fiindcă este numai ceasul al treilea din zi. Faptele Apostolilor 2:4–15.

„Niko od nas nikada neće primiti pečat Božji dok naši karakteri budu imali ijednu mrlju ili ljagu na sebi. Na nama je da uklonimo nedostatke u svojim karakterima, da očistimo hram duše od svake nečistoće. Tada će kasna kiša pasti na nas kao što je rana kiša pala na učenike na dan Pedesetnice.״

„Prea ușor ne mulțumim cu realizările noastre. Ne simțim bogați și îmbogățiți cu bunuri și nu știm că suntem «ticăloși, nenorociți, săraci, orbi și goi». Acum este vremea să luăm seama la îndemnul Martorului Credincios: «Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățit prin foc, ca să te îmbogățești; și haine albe, ca să fii îmbrăcat și să nu se vadă rușinea goliciunii tale; și unge-ți ochii cu alifie pentru ochi, ca să poți vedea.» …”

„Acum este vremea când trebuie să ne păstrăm pe noi înşine şi pe copiii noştri neîntinaţi de lume. Acum este vremea când trebuie să ne spălăm veşmintele caracterului şi să le facem albe în sângele Mielului. Acum este vremea când trebuie să biruim mândria, patima şi trândăvia spirituală. Acum este vremea când trebuie să ne trezim şi să depunem un efort hotărât pentru simetria caracterului. «Astăzi, dacă veţi auzi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile.» Ne aflăm într-o situaţie dintre cele mai grele, aşteptând şi veghind pentru arătarea Domnului nostru. Lumea este în întuneric. «Dar voi, fraţilor», spune Pavel, «nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă surprindă ca un hoţ.» Este întotdeauna planul lui Dumnezeu să scoată lumină din întuneric, bucurie din întristare şi odihnă din osteneală pentru sufletul care aşteaptă şi tânjeşte.”

„Fraților, ce faceți în marea lucrare de pregătire? Cei care se unesc cu lumea primesc tiparul lumesc și se pregătesc pentru semnul fiarei. Cei care nu se încred în ei înșiși, care se smeresc înaintea lui Dumnezeu și își curățesc sufletele prin ascultare de adevăr, aceștia primesc tiparul ceresc și se pregătesc pentru sigiliul lui Dumnezeu pe frunțile lor. Când decretul va fi dat și pecetea va fi imprimată, caracterul lor va rămâne curat și fără pată pentru veșnicie.

„Acum este vremea pregătirii. Sigiliul lui Dumnezeu nu va fi pus niciodată pe fruntea unui bărbat sau a unei femei necurate. El nu va fi pus niciodată pe fruntea bărbatului sau a femeii ambițioase, iubitoare de lume. El nu va fi pus niciodată pe fruntea bărbaților sau a femeilor cu limbă mincinoasă ori cu inimă înșelătoare. Toți cei care primesc sigiliul trebuie să fie fără pată înaintea lui Dumnezeu — candidați pentru cer. Mergeți înainte, frații și surorile mele. Nu pot decât să scriu pe scurt asupra acestor puncte în acest timp, doar atrăgându-vă atenția asupra necesității pregătirii. Cercetați Scripturile pentru voi înșivă, ca să puteți înțelege înfricoșătoarea solemnitate a ceasului de față.” Testimonies, volumul 5, 214, 216.

Iar după ce a spus aceasta, a suflat peste ei și le-a zis: „Primiți Duhul Sfânt.” Ioan 20:22.

„Čin Hrista, kada je dahnuo na svoje učenike Duha Svetoga i podario im svoj mir, bio je kao nekoliko kapi pre obilnoga dažda koji će biti dat na dan Pedesetnice.“ Duh proroštva, tom 3, 243.

Dar Toma, unul dintre cei doisprezece, numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Isus. Ceilalți ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul.” Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor și dacă nu-mi voi pune degetul în semnul cuielor și nu-mi voi pune mâna în coasta Lui, nicidecum nu voi crede.” Ioan 2:24, 25.

Şi s-a întâmplat că, pe când vorbeau între ei şi se întrebau, Isus Însuşi S-a apropiat şi mergea împreună cu ei. Dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască. …

Atunci El le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima să credeţi tot ce au spus prorocii! Nu trebuia oare ca Hristosul să sufere aceste lucruri şi să intre în slava Sa?” Şi, începând de la Moise şi de la toţi prorocii, le-a tâlcuit, în toate Scripturile, cele privitoare la El. Când s-au apropiat de satul încotro mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe. Dar ei L-au silit, zicând: „Rămâi cu noi, căci este spre seară şi ziua este pe sfârşite.” Şi El a intrat să rămână cu ei. Şi s-a întâmplat că, pe când şedea la masă cu ei, a luat pâinea şi a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o. Atunci li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut; şi El S-a făcut nevăzut dinaintea lor. Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea oare inima în noi când ne vorbea pe drum şi când ne deschidea Scripturile?” Luca 24:15, 16, 25–32.

„Am întrebat care era semnificația zguduirii pe care o văzusem și mi s-a arătat că ea avea să fie provocată de mărturia directă cerută de sfatul Martorului Credincios către laodiceeni. Aceasta își va face efectul asupra inimii celui ce o primește și îl va conduce să înalțe standardul și să vestească adevărul direct. Unii nu vor suporta această mărturie directă. Ei se vor ridica împotriva ei, iar aceasta este ceea ce va provoca o zguduire în mijlocul poporului lui Dumnezeu.

„Am văzut că mărturia Martorului Credincios nu a fost luată în seamă nici pe jumătate. Mărturia solemnă de care atârnă destinul bisericii a fost puțin prețuită, dacă nu chiar cu totul nesocotită. Această mărturie trebuie să producă o pocăință adâncă; toți cei care o primesc cu adevărat vor asculta de ea și vor fi curățiți.” Early Writings, 271.

„Mesajul care ne-a fost dat prin A. T. Jones și E. J. Waggoner este mesajul lui Dumnezeu către biserica Laodiceei, și vai de oricine mărturisește că crede adevărul și totuși nu reflectă către alții razele date de Dumnezeu.” The 1888 Materials, 1053.

„O lipsă de voință de a renunța la opiniile preconcepute și de a primi acest adevăr s-a aflat la temelia unei mari părți din opoziția manifestată la Minneapolis împotriva soliei Domnului prin frații Waggoner și Jones. Prin stârnirea acelei opoziții, Satana a izbutit să îndepărteze de la poporul nostru, într-o mare măsură, puterea specială a Duhului Sfânt pe care Dumnezeu dorea cu ardoare să le-o împărtășească. Vrăjmașul i-a împiedicat să dobândească acea eficiență care ar fi putut fi a lor în ducerea adevărului la lume, așa cum l-au vestit apostolii după ziua Cincizecimii. Lumina care trebuie să lumineze întregul pământ cu slava ei a fost respinsă și, prin acțiunea propriilor noștri frați, a fost, într-o mare măsură, ținută departe de lume.” Solii alese, cartea 1, 235.

Voi sta la locul meu de strajă, mă voi așeza pe turn și voi veghea să văd ce-mi va spune și ce voi răspunde când voi fi mustrat. Habacuc 2:1.

Domnul mi-a răspuns și a zis: „Scrie vedenia și fă-o lămurită pe table, pentru ca cel ce o va citi să poată alerga.” Habacuc 2:2.

„O mărturie directă trebuie să fie adusă bisericilor și instituțiilor noastre, pentru a-i trezi pe cei care dorm.”

„Când cuvântul Domnului este crezut și ascultat, se va face un progres statornic. Să vedem acum marea noastră nevoie. Domnul nu ne poate folosi până când nu suflă viață în oasele uscate. Am auzit rostindu-se aceste cuvinte: «Fără mișcarea profundă a Duhului lui Dumnezeu asupra inimii, fără influența Lui dătătoare de viață, adevărul devine o literă moartă.»” Review and Herald, 18 noiembrie 1902.

„(Scris la 5 noiembrie 1892, din Adelaide, Australia de Sud, către „Dragul nepot și dragă nepoată, Frank și Hattie [Belden].”)”

“Când veți fi luminați de Duhul Sfânt, veți vedea toată acea răutate de la Minneapolis așa cum este, așa cum o privește Dumnezeu. Dacă nu vă voi mai vedea niciodată în lumea aceasta, fiți încredințați că vă iert durerea, întristarea și povara sufletului pe care le-ați adus asupra mea fără niciun temei. Dar, de dragul sufletului dumneavoastră, de dragul Celui care a murit pentru dumneavoastră, doresc să vedeți și să mărturisiți greșelile dumneavoastră. V-ați unit cu aceia care s-au împotrivit Duhului lui Dumnezeu. Ați avut toate dovezile de care aveați nevoie că Domnul lucra prin frații Jones și Waggoner; dar nu ați primit lumina; iar după sentimentele nutrite și cuvintele rostite împotriva adevărului, nu v-ați simțit pregătiți să mărturisiți că ați greșit, că acești bărbați aveau o solie de la Dumnezeu și că ați desconsiderat atât solia, cât și solii.”

„Niciodată până acum nu am văzut în mijlocul poporului nostru o asemenea complacere de sine statornică și o asemenea lipsă de voință de a primi și recunoaște lumina, cum s-a manifestat la Minneapolis. Mi-a fost arătat că niciunul dintre cei care au nutrit spiritul manifestat la acea adunare nu avea să mai primească din nou lumină clară pentru a discerne prețiozitatea adevărului trimis lor din cer, până când nu aveau să-și smerească mândria și să mărturisească faptul că nu erau mânați de Spiritul lui Dumnezeu, ci că mințile și inimile le erau pline de prejudecăți. Domnul dorea să Se apropie de ei, să-i binecuvânteze și să-i vindece de alunecările lor, dar ei n-au voit să asculte. Ei erau mânați de același spirit care i-a însuflețit pe Core, Datan și Abiram. Acei bărbați ai lui Israel erau hotărâți să se împotrivească oricărei dovezi care i-ar fi dovedit a fi greșiți și au continuat tot mai departe pe calea înstrăinării lor, până când mulți au fost abătuți ca să se unească cu ei.”

„Cine erau aceștia? Nu cei slabi, nu cei neștiutori, nu cei neluminați. În acea răzvrătire erau două sute cincizeci de căpetenii, vestite în adunare, oameni cu renume. Care era mărturia lor? «toată adunarea este sfântă, fiecare dintre ei, și Domnul este în mijlocul lor; pentru ce, dar, vă înălțați mai presus de adunarea Domnului?» [Numeri 16:3]. Când Core și însoțitorii lui au pierit sub judecata lui Dumnezeu, poporul pe care îl înșelaseră n-a văzut mâna Domnului în această minune. Întreaga adunare, în dimineața următoare, i-a învinuit pe Moise și pe Aaron: «Voi ați omorât poporul Domnului» [versetul 41], iar urgia a venit peste adunare, și au pierit mai mult de paisprezece mii.”

„Când mi-am propus să părăsesc Minneapolis, îngerul Domnului a stat lângă mine și a spus: «Nu așa; Dumnezeu are o lucrare pentru tine de făcut în acest loc. Poporul repetă răzvrătirea lui Core, Datan și Abiram. Te-am așezat în poziția care ți se cuvine, pe care cei ce nu sunt în lumină nu o vor recunoaște; ei nu vor lua aminte la mărturia ta; dar Eu voi fi cu tine; harul și puterea Mea te vor susține. Nu pe tine te disprețuiesc, ci pe solii și solia pe care o trimit poporului Meu. Ei au arătat dispreț față de cuvântul Domnului. Satana le-a orbit ochii și le-a pervertit judecata; și dacă nu se va pocăi fiecare suflet de acest păcat al său, de această independență nesfințită care aduce insultă Duhului lui Dumnezeu, vor umbla în întuneric. Voi muta sfeșnicul din locul lui, dacă nu se pocăiesc și nu se întorc, ca să-i vindec. Ei și-au întunecat vederea spirituală. N-au voit ca Dumnezeu să-Și manifeste Duhul și puterea; căci au un duh de batjocură și de dezgust față de cuvântul Meu. Ușurătatea, frivolitatea, gluma și șotioara sunt practicate zilnic. Ei nu și-au pus inima să Mă caute. Ei umblă în scânteile aprinderii lor, iar dacă nu se pocăiesc, se vor culca în durere. Așa zice Domnul: Stai la postul datoriei tale; căci Eu sunt cu tine și nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi.» Aceste cuvinte de la Dumnezeu n-am îndrăznit să le nesocotesc.”

„Lumina a strălucit în Battle Creek în raze limpezi și strălucitoare; dar cine dintre aceia care au luat parte la adunarea de la Minneapolis a venit la lumină și a primit bogatele comori ale adevărului pe care Domnul li le-a trimis din cer? Cine a pășit pas cu pas împreună cu Conducătorul, Isus Hristos? Cine a făcut o deplină mărturisire a zelului lor greșit, a orbirii lor, a geloziilor și bănuielilor rele, a sfidării adevărului? Niciunul; și, din pricina îndelungatei lor neglijări de a recunoaște lumina, aceasta i-a lăsat mult în urmă; ei nu au crescut în har și în cunoașterea lui Hristos Isus, Domnul nostru. Ei au dat greș în a primi harul necesar pe care l-ar fi putut avea și care i-ar fi făcut oameni puternici în experiența religioasă.”

“Starea adoptată la Minneapolis a fost, după toate aparențele, o piedică de netrecut care, într-o foarte mare măsură, i-a închis împreună cu îndoielnicii, cu cei ce pun întrebări, cu cei ce resping adevărul și puterea lui Dumnezeu. Când va veni o altă criză, aceia care au rezistat atât de multă vreme dovezii peste dovadă vor fi din nou puși la probă tocmai în punctele în care au dat greș atât de vădit, și le va fi greu să primească ceea ce este de la Dumnezeu și să refuze ceea ce este de la puterile întunericului. De aceea, singura lor cale sigură este să umble în smerenie, netezind cărări drepte pentru picioarele lor, ca nu cumva cel șchiop să fie abătut din cale. Face toată deosebirea cu cine ne însoțim, fie că este vorba de oameni care umblă cu Dumnezeu și care cred în El și se încred în El, fie de oameni care urmează propria lor înțelepciune presupusă, umblând în scânteile focului aprins de ei înșiși.”

“Timpul, grija și osteneala cerute pentru a contracara influența acelora care au lucrat împotriva adevărului au fost o pierdere cumplită; căci am fi putut fi cu ani înainte în cunoașterea spirituală; și multe, multe suflete ar fi putut fi adăugate la biserică, dacă aceia care ar fi trebuit să umble în lumină ar fi mers mai departe ca să-L cunoască pe Domnul, pentru ca să știe că ieșirea Lui este pregătită ca dimineața. Dar când atât de multă muncă trebuie depusă chiar în biserică pentru a contracara influența lucrătorilor care au stat ca un zid de granit împotriva adevărului pe care Dumnezeu îl trimite poporului Său, lumea este lăsată într-un întuneric comparativ.

„Dumnezeu a voit ca străjerii să se ridice și, cu glasuri unite, să trimită un mesaj hotărât, dând trâmbiței un sunet lămurit, pentru ca tot poporul să alerge la postul datoriei sale și să-și împlinească partea în marea lucrare. Atunci lumina puternică și limpede a acelui alt înger care se coboară din cer, având mare putere, ar fi umplut pământul cu slava sa. Suntem cu ani în urmă; iar aceia care au stat în orbire și au împiedicat înaintarea chiar a mesajului pe care Dumnezeu voia să-l facă să meargă înainte de la adunarea din Minneapolis ca o lampă care arde, au nevoie să-și smerească inimile înaintea lui Dumnezeu și să vadă și să înțeleagă cum lucrarea a fost împiedicată prin orbirea minții și împietrirea inimii lor.”

„Au fost petrecute ceasuri întregi în ciorovăieli asupra unor lucruri mărunte; ocazii de aur au fost irosite, în timp ce solii cerești s-au întristat, nerăbdători din pricina întârzierii. Duhul Sfânt — a existat atât de puțină prețuire a valorii Sale sau a necesității ca fiecare suflet să-L primească. Cei care primesc înzestrarea cerească vor ieși îmbrăcați cu armura neprihănirii pentru a purta lupta pentru Dumnezeu. Ei vor respecta călăuzirile Domnului și vor fi plini de recunoștință față de El pentru mila Sa. Dar în multe, multe locuri și cu foarte, foarte multe ocazii, s-ar putea spune în mod adevărat, ca și în zilele lui Hristos despre aceia care mărturisesc că sunt poporul lui Dumnezeu, că nu s-au putut face multe lucrări puternice, din pricina necredinței lor. Mulți care au fost legați în lanțurile întunericului au fost respectați pentru că Dumnezeu i-a folosit, iar necredința lor a trezit îndoială și prejudecată împotriva soliei adevărului pe care îngerii cerului căutau să o comunice prin unelte omenești — îndreptățirea prin credință, neprihănirea lui Hristos.” The 1888 Materials, 1066–1070.