The Book of Joel and The Laodicean Seventh-day Adventist Church - Number Thirty-Five

„Dumnezeu a trimis pe îngerul Său să miște inima unui fermier care nu crezuse Biblia, pentru a-l conduce să cerceteze profețiile. Îngerii lui Dumnezeu au vizitat în repetate rânduri pe acel ales, pentru a-i călăuzi mintea și a deschide înțelegerii lui profeții care fuseseră dintotdeauna întunecate pentru poporul lui Dumnezeu. Începutul lanțului adevărului i-a fost dat, iar el a fost condus să cerceteze verigă după verigă, până când a privit cu uimire și admirație asupra Cuvântului lui Dumnezeu. El a văzut acolo un lanț desăvârșit al adevărului. Cuvântul acela, pe care îl socotise neinspirat, se deschidea acum înaintea privirii sale în frumusețea și slava lui. El a văzut că o parte a Scripturii o explică pe alta și, când un pasaj era închis înțelegerii sale, găsea într-o altă parte a Cuvântului ceea ce îl explica. El privea Cuvântul cel sfânt al lui Dumnezeu cu bucurie și cu cel mai adânc respect și sfântă teamă.” Early Writings, 230.

„Visul lui William Miller”

“Am visat că Dumnezeu, printr-o mână nevăzută, mi-a trimis o casetă lucrată cu migală, lungă de vreo zece țoli și lată de șase, făcută din abanos și perle, frumos încrustate. De casetă era atașată o cheie. Am luat îndată cheia și am deschis caseta, iar atunci, spre mirarea și uimirea mea, am găsit-o plină cu tot felul și de toate mărimile de bijuterii, diamante, pietre prețioase și monede de aur și de argint de orice dimensiune și valoare, așezate cu frumusețe fiecare la locul ei în casetă; și astfel așezate, ele reflectau o lumină și o slavă pe care numai soarele le putea egala.”

„Am socotit că nu era datoria mea să mă bucur singur de această priveliște minunată, deși inima îmi era copleșită de încântare la strălucirea, frumusețea și valoarea conținutului ei. De aceea, am așezat-o pe o masă din mijlocul camerei mele și am dat de știre că toți cei care aveau dorința puteau veni să vadă cea mai glorioasă și mai strălucită priveliște văzută vreodată de om în această viață.

“Oamenii au început să vină, la început puțini la număr, dar sporind până au ajuns o mulțime. Când priveau pentru întâia dată în casetă, se mirau și strigau de bucurie. Dar, pe măsură ce numărul privitorilor creștea, fiecare începea să tulbure bijuteriile, scoțându-le din casetă și împrăștiindu-le pe masă.

„Începusem să mă gândesc că stăpânul avea să-mi ceară din nou sipetul și nestematele din mâna mea; iar dacă aș fi îngăduit să fie risipite, nu le-aș mai fi putut așeza la locurile lor în sipet, ca mai înainte; și simțeam că nu voi fi niciodată în stare să răspund pentru aceasta, căci răspunderea ar fi fost uriașă. Atunci am început să mă rog de oameni să nu le atingă și să nu le scoată din sipet; dar cu cât mă rugam mai mult, cu atât le risipeau mai mult; iar acum păreau să le împrăștie peste tot prin încăpere, pe podea și pe fiecare piesă de mobilier din cameră.

„Atunci am văzut că printre bijuteriile adevărate și moneda autentică ei împrăștiaseră o cantitate nenumărată de bijuterii false și monedă contrafăcută. Am fost profund indignat de purtarea lor josnică și de nerecunoștința lor și i-am mustrat și certat pentru aceasta; dar cu cât îi mustram mai mult, cu atât împrăștiau mai mult bijuteriile false și moneda mincinoasă printre cele autentice.״

„Atunci m-am mâhnit în sufletul meu firesc și am început să folosesc forță fizică pentru a-i împinge afară din încăpere; dar, pe când îl împingeam afară pe unul, alți trei intrau și aduceau murdărie, așchii și nisip și tot felul de gunoaie, până ce au acoperit toate adevăratele bijuterii, diamante și monede, care erau cu totul scoase din vedere. Ei mi-au sfâșiat și caseta și au împrăștiat-o printre gunoaie. Mi se părea că nimeni nu lua aminte la durerea mea ori la mânia mea. Am ajuns cu totul descurajată și deznădăjduită, și m-am așezat și am plâns.”

„Pe când plângeam și mă tânguiam astfel pentru marea mea pierdere și răspundere, mi-am adus aminte de Dumnezeu și m-am rugat stăruitor ca El să-mi trimită ajutor.״

„De îndată, ușa s-a deschis și un om a intrat în cameră; atunci toți oamenii au ieșit din ea; iar el, având în mână o perie de curățat, a deschis ferestrele și a început să măture murdăria și gunoaiele din cameră.״

„L-am implorat să se oprească, căci printre dărâmături erau împrăștiate câteva pietre prețioase.״

„El mi-a spus: «Nu te teme», căci El «va avea grijă de ei».”

„Atunci, în timp ce îndepărta praful și gunoaiele, pietrele false și moneda contrafăcută, toate s-au ridicat și au ieșit pe fereastră ca un nor, iar vântul le-a purtat departe. În învălmășeală mi-am închis ochii pentru o clipă; când i-am deschis, toate gunoaiele dispăruseră. Bijuteriile prețioase, diamantele, monedele de aur și de argint zăceau împrăștiate din belșug în toată încăperea.״

„El a așezat apoi pe masă o casetă, mult mai mare și mai frumoasă decât cea dintâi, și a adunat bijuteriile, diamantele, monedele, cu mâinile pline, și le-a aruncat în casetă, până când n-a mai rămas niciuna, deși unele dintre diamante nu erau mai mari decât vârful unui ac.”

„Apoi m-a chemat să «vin și să văd».”

„Am privit în lădiță, dar ochii mi-au fost orbiți de ceea ce vedeam. Ele străluceau de zece ori mai mult decât slava lor de mai înainte. Am crezut că fuseseră frecate în nisip de picioarele acelor oameni răi care le împrăștiaseră și le călcaseră în țărână. Erau așezate într-o ordine frumoasă în lădiță, fiecare la locul ei, fără niciun semn vădit al trudei omului care le aruncase acolo. Am strigat de nespusă bucurie, iar acel strigăt m-a trezit.” Early Writings, 81–83.

Na mgbe ha ga-emechaa àmà ha, anụ ọhịa ahụ nke na-arịgo n’ime olulu enweghị ngwụcha ga-alụso ha ọgụ, meriekwa ha, gbuokwa ha. Ozu ha ga-adịkwa n’okporo ámá nke obodo ukwu ahụ, nke a na-akpọ n’ụzọ ime mmụọ Sọdọm na Ijipt, ebe a kpọgidere kwa Onyenwe anyị n’obe. Ndị si n’ebo dị iche iche, na ụmụnna, na asụsụ, na mba dị iche iche ga-elekwa ozu ha anya ụbọchị atọ na ọkara, ha agaghị ekwekwa ka e lie ozu ha n’ili. Ndị bi n’elu ụwa ga-aṅụrị ọṅụ n’ihi ha, mee ememme, zipụkwa ibe ha onyinye; n’ihi na ndị amụma abụọ a tara ndị bi n’elu ụwa ahụhụ. Mkpughe 11:7–10.

Și femeia a fugit în pustie, unde are un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute șaizeci de zile. Apocalipsa 12:6.

Și am văzut când Mielul a deschis una dintre peceți și am auzit, ca un vuiet de tunet, pe una dintre cele patru făpturi zicând: Vino și vezi. … Și când a deschis a doua pecete, am auzit pe a doua făptură zicând: Vino și vezi. … Și când a deschis a treia pecete, am auzit pe a treia făptură zicând: Vino și vezi. … Și când a deschis a patra pecete, am auzit glasul celei de-a patra făpturi zicând: Vino și vezi. Apocalipsa 6:1, 3, 5, 7.

Și vă voi risipi printre neamuri și voi scoate sabia după voi; iar țara voastră va fi pustiită și cetățile voastre, prefăcute în ruină. Leviticul 26:33.

„Venirea lui Hristos ca Marele nostru Preot în Locul Preasfânt, pentru curățirea sanctuarului, prezentată în Daniel 8:14; venirea Fiului omului la Cel Îmbătrânit de zile, așa cum este înfățișată în Daniel 7:13; și venirea Domnului la templul Său, prevestită de Maleahi, sunt descrieri ale aceluiași eveniment; iar aceasta este, de asemenea, reprezentată prin venirea mirelui la nuntă, descrisă de Hristos în parabola celor zece fecioare, din Matei 25.” Tragedia veacurilor, 426.

Și Domnul Dumnezeul lor îi va mântui în ziua aceea ca pe turma poporului Său; căci ei vor fi ca pietrele unei cununi, înălțate ca un steag peste țara Lui. Căci cât de mare este bunătatea Lui și cât de mare este frumusețea Lui! grâul va înveseli pe tineri, și vinul nou pe fecioare. Cereți de la Domnul ploaie la vremea ploii târzii; astfel Domnul va face nori strălucitori și le va da averse de ploaie, fiecăruia iarbă pe câmp. Căci idolii au vorbit deșertăciune, și ghicitorii au văzut o minciună și au spus vise false; ei mângâie în zadar: de aceea au plecat ca o turmă, au fost necăjiți, pentru că nu era păstor. Mânia Mea s-a aprins împotriva păstorilor și am pedepsit țapii; căci Domnul oștirilor Și-a cercetat turma, casa lui Iuda, și i-a făcut ca pe calul Său falnic în luptă. Zaharia 9:16–10:3.

Și am văzut când Mielul a deschis una dintre peceți și am auzit pe una dintre cele patru făpturi vii zicând, ca un glas de tunet: Vino și vezi. Și m-am uitat și iată un cal alb; și cel ce ședea pe el avea un arc; și i s-a dat o cunună; și a ieșit biruind și ca să biruiască. Apocalipsa 6:1, 2.

Puis je vis le ciel ouvert, et voici, un cheval blanc ; et celui qui le montait s’appelait Fidèle et Véritable, et c’est avec justice qu’il juge et qu’il fait la guerre. Ses yeux étaient comme une flamme de feu, et sur sa tête étaient de nombreuses couronnes ; et il portait un nom écrit, que nul ne connaissait, sinon lui-même. Il était revêtu d’un vêtement trempé dans le sang ; et son nom est appelé La Parole de Dieu. Et les armées qui sont dans le ciel le suivaient sur des chevaux blancs, revêtues d’un fin lin, blanc et pur. Apocalypse 19:11–14.

Aduceți toate zeciuielile în vistierie, ca să fie hrană în Casa Mea, și puneți-Mă astfel la încercare acum, zice Domnul oștirilor, dacă nu vă voi deschide ferestrele cerului și nu voi turna peste voi o binecuvântare, până nu va mai fi loc s-o primiți. Maleahi 3:10.

„VISUL FRATELUI MILLER”

„Următorul vis a fost publicat în Advent Herald, acum mai bine de doi ani. Atunci am văzut că el înfățișa în mod limpede experiența noastră trecută legată de a doua venire și că Dumnezeu a dat acest vis spre binele turmei risipite.״

„Între semnele apropierii iminente a zilei celei mari și înfricoșătoare a Domnului, Dumnezeu a așezat visele. Vezi Ioel 2:28–31; Faptele Apostolilor 2:17–20. Visele pot veni în trei feluri: mai întâi, „din mulțimea grijilor”. Vezi Eclesiastul 5:3. În al doilea rând, cei care se află sub duhul necurat și sub înșelarea lui Satana pot avea vise prin influența lui. Vezi Deuteronomul 8:1–5; Ieremia 23:25–28; 27:9; 29:8; Zaharia 10:2; Iuda 8. Și, în al treilea rând, Dumnezeu Și-a învățat întotdeauna și încă Își învață poporul, într-o măsură mai mare sau mai mică, prin vise care vin prin lucrarea îngerilor și a Duhului Sfânt. Cei care stau în lumina limpede a adevărului vor ști când Dumnezeu le dă un vis; și aceștia nu vor fi înșelați și abătuți de vise false.”

„Și El a zis: Ascultați acum cuvintele Mele: dacă va fi între voi un proroc, Eu, Domnul, Mă voi face cunoscut lui într-o vedenie și îi voi vorbi într-un vis.” Numeri 12:6. A zis Iacov: „Îngerul Domnului mi-a vorbit într-un vis.” Geneza 31:2. „Și Dumnezeu a venit la Laban, sirianul, într-un vis de noapte.” Geneza 31:24. Citiți visele lui Iosif, [Geneza 37:5–9,] și apoi istoria plină de interes a împlinirii lor în Egipt. „La Gabaon, Domnul S-a arătat lui Solomon într-un vis de noapte.” 1 Împărați 3:5. Marea și însemnata imagine din capitolul al doilea din Daniel a fost dată într-un vis, de asemenea și cele patru fiare etc. din capitolul al șaptelea. Când Irod a căutat să-L nimicească pe Mântuitorul prunc, Iosif a fost avertizat într-un vis să fugă în Egipt. Matei 2:13.

„Și se va întâmpla în ZILELE DE PE URMĂ, zice Dumnezeu, că voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; fiii voștri și fiicele voastre vor proroci, tinerii voștri vor vedea vedenii, iar bătrânii voștri vor visa vise.” Faptele Apostolilor 2:17.

„Darul prorociei, prin vise și viziuni, este aici rodul Duhului Sfânt, iar în zilele din urmă urmează să fie manifestat îndeajuns pentru a constitui un semn. Este unul dintre darurile bisericii Evangheliei.״

„Iar El a dat pe unii apostoli; pe alții PROFEȚI; pe alții evangheliști; și pe alții păstori și învățători; pentru desăvârșirea sfinților, pentru lucrarea slujirii, pentru zidirea trupului lui Hristos.” Efeseni 4:11, 12.

„Şi Dumnezeu a rânduit în Biserică, întâi apostoli, al doilea PROOROCI”, etc. 1 Corinteni 12:28. „Nu dispreţuiţi PROOROCIRILE.” 1 Tesaloniceni 5:20. Vezi de asemenea Faptele Apostolilor 13:1; 21:9; Romani 7:6; 1 Corinteni 14:1, 24, 39. Proorocii sau proorocirile sunt pentru zidirea Bisericii lui Hristos; şi nu se poate aduce din Cuvântul lui Dumnezeu nicio dovadă că ele aveau să înceteze înainte ca evangheliştii, păstorii şi învăţătorii să înceteze. Dar, spune cel ce obiectează: „Au fost atât de multe vedenii şi vise mincinoase, încât nu pot avea încredere în nimic de acest fel.” Este adevărat că Satana are contrafacerea sa. El a avut întotdeauna prooroci mincinoşi, şi cu siguranţă ne putem aştepta la ei şi acum, în acest ultim ceas al său de amăgire şi triumf. Cei care resping asemenea descoperiri speciale pentru că există contrafacerea, ar putea, cu aceeaşi îndreptăţire, să meargă puţin mai departe şi să tăgăduiască faptul că Dumnezeu S-a descoperit vreodată omului printr-un vis sau o vedenie, căci contrafacerea a existat întotdeauna.

„Visele și viziunile sunt mijlocul prin care Dumnezeu S-a descoperit omului. Prin acest mijloc le-a vorbit profeților; a așezat darul profeției între darurile bisericii Evangheliei și a încadrat visele și viziunile între celelalte semne ale «ZILELOR DIN URMĂ». Amin.

„Obiectivul meu în observațiile de mai sus a fost să înlătur obiecțiile într-un mod scriptural și să pregătesc mintea cititorului pentru cele ce urmează.״

„WM. MILLER,

„Low Hampton, N. Y., 3 decembrie 1847.” James White, Visul fratelui Miller, 1–6.

„1. «Sicriul» reprezintă marile adevăruri ale Bibliei, privitoare la a doua venire a Domnului nostru Isus Hristos, care i-au fost date fratelui Miller spre a le publica lumii.

„2. «Cheia atașată» era modul său de a interpreta Cuvântul profetic — comparând Scriptura cu Scriptura — Biblia fiind propriul ei interpret. Cu această cheie, fratele Miller a deschis «caseta», sau marele adevăr al adventului pentru lume.״

„3. ‘Bijuteriile, diamantele etc.’ de ‘tot felul și de toate mărimile’, atât de ‘frumos așezate fiecare la locul său în casetă’, îi reprezintă pe copiii lui Dumnezeu, [Maleahi 3:17,] din toate bisericile și din aproape orice stare și condiție a vieții, care au primit credința adventă și au fost văzuți luând o poziție îndrăzneață în locurile lor de slujire, în sfânta cauză a adevărului. În timp ce se mișcau în această rânduială, fiecare îngrijindu-se de propria sa datorie și umblând smerit înaintea lui Dumnezeu, ‘ei reflectau o lumină și o slavă’ către lume, egalate numai de biserica din zilele apostolilor. Solia, [Apocalipsa 14:6,7,] mergea, ca să spunem așa, pe aripile vântului, iar invitația: ‘Veniți, căci toate sunt acum gata,’ [Luca 14:17,] se răspândea cu putere și efect.”

„4. ‘Ljudi su počeli dolaziti, isprva malobrojni, ali su narasli u mnoštvo.’ Kada je brat Miller, i još nekolicina drugih, prvi put propovijedao nauk o adventu, on je imao vrlo malen učinak, i vrlo se malo ljudi njime probudilo; ali od 1840. do 1844., gdje god je bio propovijedan, cijela je zajednica bila pokrenuta.“

„5. Când îngerul care zbura [Apocalipsa 14:6–7] a început mai întâi să propovăduiască veștile bune veșnice: «Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă, căci a sosit ceasul judecății Lui», mulți au strigat de bucurie la vederea venirii lui Isus și a restaurării, iar după aceea s-au împotrivit, au batjocorit și au ridiculizat adevărul care cu puțin înainte îi umpluse de bucurie. Ei au tulburat și au risipit giuvaerurile. Aceasta ne aduce în toamna anului 1844, când a început timpul risipirii.”

„Luați aminte la aceasta: aceia care odinioară «strigau de bucurie» au fost cei care au tulburat și au risipit nestematele. Și nimeni nu a risipit turma și nu a dus-o în rătăcire, din 1844 încoace, atât de eficace ca aceia care odinioară au propovăduit adevărul și s-au bucurat de el, dar care de atunci au tăgăduit lucrarea lui Dumnezeu și împlinirea profeției în experiența noastră trecută a adventului.”

„6. «Nestematele false și moneda contrafăcută» care au fost împrăștiate printre cele autentice îi reprezintă în mod clar pe convertiții falși, sau pe «copiii străini» [Osea 5:7], de când ușa a fost închisă în 1844.”

„7. «Murdăria și așchiile, nisipul și tot felul de gunoaie» reprezintă feluritele și numeroasele rătăciri care au fost introduse printre credincioșii în a doua venire, de la toamna anului 1844. Aici voi lua în seamă câteva dintre ele.

„1. Poziția pe care unii dintre „păstori” au adoptat-o cu îndrăzneală, imediat după ce a fost dat strigătul de la miezul nopții, anume că puterea solemnă și copleșitoare a Duhului Sfânt, care a însoțit mișcarea lunii a șaptea, a fost o influență mesmerică. George Storrs s-a numărat printre cei dintâi care au adoptat această poziție. Vezi scrierile sale din ultima parte a anului 1844, în Midnight-Cry, publicat atunci în orașul New York. J. V. Himes, la Conferința de la Albany din primăvara anului 1845, a spus că mișcarea lunii a șaptea a produs mesmerism de șapte picioare adâncime. Aceasta mi s-a spus de către cineva care a fost de față și a auzit remarca. Alții, care au luat parte activă la strigătul lunii a șaptea, au declarat de atunci că acea mișcare a fost lucrarea Diavolului. A atribui Diavolului lucrarea lui Hristos și a Duhului Sfânt era, în zilele Mântuitorului nostru, hulă, și este hulă și acum. 2. Numeroasele încercări de a stabili un timp precis. De când cele 2300 de zile s-au încheiat în 1844, au fost fixate destul de multe date, de către diferite persoane, pentru încheierea lor. Făcând aceasta, ele au mutat „hotarele vechi” și au aruncat întuneric și îndoială asupra întregii mișcări advente. 3. Spiritismul, cu toate închipuirile și extravaganțele lui. Această viclenie a Diavolului, care a săvârșit o înfricoșătoare lucrare de moarte, este foarte potrivit reprezentată prin „așchii” și „tot felul de gunoaie”. Mulți dintre aceia care au înghițit otrava spiritismului au recunoscut adevărul experienței noastre advente trecute și, din acest fapt, mulți au ajuns să creadă că spiritismul a fost rodul firesc al credinței că Dumnezeu a condus marile mișcări advente din 1843 și 1844. Petru, vorbind despre aceia care aveau să „strecoare erezii nimicitoare, tăgăduindu-L chiar și pe Domnul care i-a răscumpărat”, spune: „DIN PRICINA LOR CALEA ADEVĂRULUI VA FI VORBITĂ DE RĂU.” 4. S. S. Snow, pretinzând că este „Ilie Proorocul”. Acest om, în umblarea sa stranie și nestăpânită, și-a jucat și el rolul în această lucrare de moarte, iar purtarea lui a avut tendința de a aduce adevărata poziție a sfinților care așteaptă în discredit, în mintea multor suflete sincere.”

„La acest catalog de erori aș putea adăuga multe altele, cum ar fi cei „o mie de ani” din Apocalipsa 20:4, 7, în trecut, cei 144.000 din Apocalipsa 7:4; 14:1, cei care „s-au sculat și au ieșit din morminte” după învierea lui Hristos, doctrina nelucrării, doctrina nimicirii pruncilor etc. etc. Aceste erori au fost răspândite cu atâta stăruință și impuse asupra turmei care aștepta, încât, în vremea când fratele Miller a avut visul, adevăratele nestemate erau „ascunse privirii”, iar cuvintele prorocului erau aplicabile — „Și judecata este îndepărtată înapoi, iar dreptatea stă departe” etc. etc. Vezi Isaia 56:14.”

„La vremea aceea nu exista în țară niciun ziar adventist care să susțină cauza adevărului prezent. «Day-Dawn» a fost ultimul care a apărat adevărata poziție a turmei celei mici; dar acesta a încetat să mai existe cu câteva luni înainte ca Domnul să-i dea Fratelui Miller acest vis; iar, în ultima sa zvârcolire de moarte, i-a îndreptat pe sfinții osteniți și suspinând spre anul 1877, atunci aflat la treizeci de ani în viitor, ca fiind timpul izbăvirii lor finale. Vai! vai! Nu este de mirare că Fratele Miller, în visul său, «s-a așezat și a plâns» din pricina acestei triste stări de lucruri.”

„8. Chivotul reprezintă adevărul advent care a fost vestit lumii de Fratele Miller, aşa cum este arătat prin parabola celor zece fecioare. Matei 25:1–11. Mai întâi timpul, 1843; al doilea, vremea întârzierii; al treilea, strigătul de la miezul nopţii, în luna a şaptea, 1844; şi al patrulea, uşa închisă. Nimeni care a citit publicaţiile despre a Doua Venire din 1843 încoace nu va tăgădui că Fratele Miller a susţinut aceste patru puncte importante din istoria adventă. Acest sistem armonios al adevărului, sau „chivotul”, a fost sfâşiat în bucăţi şi împrăştiat printre dărâmături de către aceia care şi-au lepădat propria experienţă şi au tăgăduit chiar adevărurile pe care ei, împreună cu Fratele Miller, le-au predicat lumii cu atâta neînfricare.”

„9. Bărbatul cu «peria de curățat murdăria» reprezintă lumina clară a adevărului prezent, așa cum este adusă în atenție prin solia îngerului al treilea [Apocalipsa 14:9–12], care acum curăță erorile din mijlocul rămășiței. Lucrarea adevărului prezent a început să se reînvie în primăvara anului 1848 și, de atunci până în prezent, a crescut și a câștigat putere. «Peria de curățat murdăria» a fost în mișcare, iar erorile au dispărut înaintea luminii clare a adevărului, iar unele dintre pietrele prețioase, care cu foarte scurt timp în urmă erau acoperite și scoase din vedere de întuneric și eroare, stau acum în lumina clară a adevărului prezent.”

„Această lucrare de scoatere la iveală a nestematelor și de îndepărtare a rătăcirii crește cu repeziciune și este menită să înainteze cu putere tot mai mare, până când toți sfinții vor fi cercetați și vor primi sigiliul Dumnezeului celui viu. Comparați aceasta cu capitolul treizeci și patru din Ezechiel și veți vedea că Dumnezeu a făgăduit să-Și adune turma care a fost risipită în această zi întunecoasă și înnorată, începând din 1844. Înainte ca Isus să vină, „turma mică” va fi adunată în „unitatea credinței”. Isus curățește acum „pentru Sine un popor deosebit, plin de râvnă pentru fapte bune”, iar când va veni, Își va găsi „biserica neavând pată, sau zbârcitură, sau altceva de felul acesta”. „A cărui lopată este în mâna Lui și Își va curăți cu desăvârșire aria și Își va strânge grâul în grânar etc.” Matei 3:12.

„10. A doua «casetă mult mai mare și mai frumoasă decât cea dintâi», în care au fost adunate «bijuteriile», «diamantele» și monedele risipite, reprezintă câmpul larg al adevărului prezent viu în care va fi adunată turma împrăștiată, și anume cei 144.000, toți având sigiliul Dumnezeului celui viu. Niciunul dintre diamantele prețioase nu va fi lăsat în întuneric. Deși unele nu sunt mai mari decât vârful unui ac, ele nu vor fi trecute cu vederea și lăsate afară în această zi când Dumnezeu Își strânge nestematele. [Maleahi 3:16–18] El poate să-Și trimită îngerii și să-i grăbească afară, așa cum l-a scos pe Lot din Sodoma. «Domnul va face o lucrare scurtă pe pământ.» «O va scurta în dreptate.» Vezi Romani 9:28.” James White, Note de subsol la Visul Fratelui Miller.