We ended the previous article with the question, “With these concepts in place the question may be asked how is it that at 9/11 the book of Joel became the message Peter identified at Pentecost?”
Am încheiat articolul precedent cu întrebarea: „Având aceste concepte în vedere, se poate pune întrebarea cum se face că, la 11 septembrie, cartea lui Ioel a devenit mesajul pe care Petru l-a identificat la Rusalii?”
Peter was identifying that Joel was being fulfilled on the day of Pentecost, which is a point in time marking the end of the Pentecostal season. In the Pentecostal season there was a manifestation of the Holy Spirit at the beginning, and then a greater manifestation of the Holy Spirit at the end. By faith understanding that both the Bible and Spirit of Prophecy apply Joel to the time of the latter rain we may know that the book of Joel became present truth at 9/11; and that every element of the book will speak directly of the prophetic history beginning at 9/11 on through to and including the seven last plagues, which Joel identifies as the “day of the Lord.”
Petru arăta că profeția lui Ioel se împlinea în ziua Cincizecimii, care reprezintă un moment în timp ce marchează sfârșitul perioadei penticostale. În perioada penticostală a existat o manifestare a Duhului Sfânt la început, iar apoi o manifestare mai mare a Duhului Sfânt la sfârșit. Înțelegând prin credință că atât Biblia, cât și Spiritul Profetic aplică pe Ioel timpului ploii târzii, putem ști că cartea lui Ioel a devenit adevăr prezent la 11 septembrie; și că fiecare element al cărții va vorbi direct despre istoria profetică ce începe la 11 septembrie și continuă până la, și incluzând, cele șapte plăgi de pe urmă, pe care Ioel le identifică drept „ziua Domnului”.
As typified by 1888, on 9/11 the presentation of the Laodicean message became present testing truth. Isaiah typifies that same message in chapter fifty-eight with the trumpet voice showing God’s people their transgressions. The “day” when Isaiah begins sounding his voice like a trumpet is the same day he sings the song of the vineyard.
Așa cum este prefigurat prin 1888, la 9/11 prezentarea soliei Laodiceei a devenit adevărul de încercare prezent. Isaia prefigurează aceeași solie în capitolul cincizeci și opt, prin glasul de trâmbiță care arată poporului lui Dumnezeu fărădelegile lui. „Ziua” în care Isaia începe să-și înalțe glasul ca o trâmbiță este aceeași zi în care cântă cântarea viei.
In that day sing ye unto her, A vineyard of red wine. I the Lord do keep it; I will water it every moment: lest any hurt it, I will keep it night and day. Fury is not in me: who would set the briers and thorns against me in battle? I would go through them, I would burn them together. Or let him take hold of my strength, that he may make peace with me; and he shall make peace with me. He shall cause them that come of Jacob to take root: Israel shall blossom and bud, and fill the face of the world with fruit. Isaiah 27:2–6.
În ziua aceea cântați despre ea: O vie de vin roșu. Eu, Domnul, o păzesc; o voi uda în fiecare clipă; ca nu cumva cineva să-i facă vătămare, o voi păzi noapte și zi. Mânia nu este în Mine: cine ar pune împotriva Mea, în luptă, mărăcini și spini? Aș trece prin ei, i-aș arde pe toți împreună. Sau să se apuce de tăria Mea, ca să facă pace cu Mine; și va face pace cu Mine. El îi va face pe cei ce vin din Iacov să prindă rădăcină: Israel va înflori și va odrăsli și va umple fața lumii cu rod. Isaia 27:2–6.
Modern spiritual “Israel shall blossom and bud, and fill the face of the world with fruit” during the period of the latter rain, for the early rain cause the budding and blossoming of a plant, and the latter rain produces the fruit. When the buildings of New York came down on 9/11 the mighty angel of Revelation eighteen descended and the latter rain began to sprinkle. At that time God’s watchmen were to blow the trumpet to the Laodicean church. Isaiah’s message identifying the sins of God’s people is also the song of the vineyard of red wine. The first chapter of Joel is that very message.
Israelul spiritual modern „va înflori și va odrăsli și va umple fața lumii cu rod” în timpul perioadei ploii târzii, căci ploaia timpurie face să înmugurească și să înflorească planta, iar ploaia târzie aduce rodul. Când clădirile din New York s-au prăbușit la 11 septembrie, îngerul cel puternic din Apocalipsa optsprezece a coborât și ploaia târzie a început să stropească. În acel timp, străjerii lui Dumnezeu trebuiau să sune din trâmbiță către biserica Laodicea. Solia lui Isaia, care identifică păcatele poporului lui Dumnezeu, este de asemenea cântarea viei de vin roșu. Primul capitol din Ioel este tocmai acea solie.
The word of the Lord that came to Joel the son of Pethuel.
Cuvântul Domnului care a venit către Ioel, fiul lui Petuel.
Hear this, ye old men, and give ear, all ye inhabitants of the land. Hath this been in your days, or even in the days of your fathers? Tell ye your children of it, and let your children tell their children, and their children another generation.
Auziți aceasta, bătrânilor, și luați aminte, toți locuitorii țării. S-a petrecut oare așa ceva în zilele voastre sau chiar în zilele părinților voștri? Povestiți copiilor voștri despre aceasta, iar copiii voștri să spună copiilor lor, și copiii acestora altei generații.
That which the palmerworm hath left hath the locust eaten; and that which the locust hath left hath the cankerworm eaten; and that which the cankerworm hath left hath the caterpiller eaten.
Ceea ce a lăsat lăcusta de câmp a mâncat lăcusta; și ceea ce a lăsat lăcusta a mâncat viermele nimicitor; și ceea ce a lăsat viermele nimicitor a mâncat omida.
Awake, ye drunkards, and weep; and howl, all ye drinkers of wine, because of the new wine; for it is cut off from your mouth.
Deșteptați-vă, voi, bețivilor, și plângeți; și jeliți, toți voi, băutorilor de vin, din pricina mustului; căci v-a fost luat de la gură.
For a nation is come up upon my land, strong, and without number, whose teeth are the teeth of a lion, and he hath the cheek teeth of a great lion. He hath laid my vine waste, and barked my fig tree: he hath made it clean bare, and cast it away; the branches thereof are made white. Lament like a virgin girded with sackcloth for the husband of her youth. The meat offering and the drink offering is cut off from the house of the Lord; the priests, the Lord’s ministers, mourn. The field is wasted, the land mourneth; for the corn is wasted: the new wine is dried up, the oil languisheth.
Căci un neam s-a ridicat asupra țării Mele, puternic și fără număr; dinții lui sunt dinții unui leu, iar măselele lui sunt ale unei leoaice puternice. Mi-a prefăcut via în pustietate și Mi-a jupuit smochinul; l-a dezgolit de tot și l-a aruncat; mlădițele lui au ajuns albe. Bocește ca o fecioară încinsă cu sac pentru soțul tinereții ei. Darul de mâncare și jertfa de băutură au fost nimicite din Casa Domnului; preoții, slujitorii Domnului, jelesc. Câmpul este pustiit, pământul jelește; căci grâul este nimicit, mustul a secat, untdelemnul tânjește.
Be ye ashamed, O ye husbandmen; howl, O ye vinedressers, for the wheat and for the barley; because the harvest of the field is perished. The vine is dried up, and the fig tree languisheth; the pomegranate tree, the palm tree also, and the apple tree, even all the trees of the field, are withered: because joy is withered away from the sons of men.
Să vă rușinați, o, lucrători ai pământului; tânguiți-vă, o, vieri, pentru grâu și pentru orz, căci recolta câmpului a pierit. Vița s-a uscat, și smochinul tânjește; rodiul, și palmierul de asemenea, și mărul, chiar toți copacii câmpului, s-au veștejit; căci bucuria s-a veștejit dintre fiii oamenilor.
Gird yourselves, and lament, ye priests: howl, ye ministers of the altar: come, lie all night in sackcloth, ye ministers of my God: for the meat offering and the drink offering is withholden from the house of your God. Sanctify ye a fast, call a solemn assembly, gather the elders and all the inhabitants of the land into the house of the Lord your God, and cry unto the Lord, Alas for the day! for the day of the Lord is at hand, and as a destruction from the Almighty shall it come. Is not the meat cut off before our eyes, yea, joy and gladness from the house of our God? The seed is rotten under their clods, the garners are laid desolate, the barns are broken down; for the corn is withered. How do the beasts groan! the herds of cattle are perplexed, because they have no pasture; yea, the flocks of sheep are made desolate.
Încingeți-vă și jeliți, voi, preoților; urlați, voi, slujitori ai altarului; veniți, petreceți toată noaptea în sac, voi, slujitori ai Dumnezeului meu; căci jertfa de mâncare și jertfa de băutură sunt oprite de la Casa Dumnezeului vostru. Sfințiți un post, chemați o adunare de sărbătoare, strângeți pe bătrâni și pe toți locuitorii țării în Casa Domnului Dumnezeului vostru și strigați către Domnul: „Ah, ce zi!” Căci ziua Domnului este aproape și va veni ca o nimicire de la Cel Atotputernic. Nu este oare hrana nimicită dinaintea ochilor noștri, da, bucuria și veselia din Casa Dumnezeului nostru? Sămânța a putrezit sub bulgării ei, hambarele au fost pustiite, grânarele au fost dărâmate, căci grâul s-a uscat. Cum gem vitele! Cirezile de boi sunt tulburate, pentru că nu au pășune; da, și turmele de oi sunt pustiite.
O Lord, to thee will I cry: for the fire hath devoured the pastures of the wilderness, and the flame hath burned all the trees of the field. The beasts of the field cry also unto thee: for the rivers of waters are dried up, and the fire hath devoured the pastures of the wilderness. Joel 1:1–20.
Doamne, către Tine voi striga, căci focul a mistuit pășunile pustiei și flacăra a ars toți copacii câmpului. Și fiarele câmpului strigă către Tine, căci pâraiele apelor au secat și focul a mistuit pășunile pustiei. Ioel 1:1–20.
The first chapter of Joel is addressing the destruction of God’s vineyard. Isaiah establishes “that day” as the day when the latter rain begins, for the plants on that day begin to blossom and bud. The fact that Isaiah informs us that God’s people will “take root,” “blossom and bud” and fill the earth with “fruit” is illustrating a progressive history of three steps. A plant takes “root” in the ground. To “take root” therefore means to stand upon the ground, which is the ground floor or the foundation. Those who “come out of Jacob” “take root” and then they are called “Israel.” Those who come out of the Laodicean experience are then called Philadelphians, though to retain that experience requires victory in a testing process that ends at the Sunday law.
Capitolul întâi din Ioel tratează distrugerea viei lui Dumnezeu. Isaia stabilește că „ziua aceea” este ziua când începe ploaia târzie, căci în ziua aceea plantele încep să înflorească și să înmugurească. Faptul că Isaia ne spune că poporul lui Dumnezeu va „prinde rădăcină”, va „înflori și va înmuguri” și va umple pământul cu „rod” ilustrează o istorie progresivă în trei pași. O plantă prinde „rădăcină” în pământ. A „prinde rădăcină” înseamnă, așadar, a sta pe pământ, care este nivelul de jos sau temelia. Cei care „ies din Iacov” „prind rădăcină”, iar apoi sunt numiți „Israel”. Cei care ies din experiența Laodiceană sunt apoi numiți filadelfieni, deși păstrarea acelei experiențe cere biruință într-un proces de probă care se încheie la legea duminicală.
The prophetic relationship of Jacob, (the supplanter) and Israel, (the overcomer) is identifying that at 9/11 those who “take root” by returning to the foundations, there and then enter into a covenant relationship. Prophetically a change of name is a symbol of a covenant, as represented by Abram to Abraham, Sarai to Sarah, Jacob to Israel and others. In the verse those who returned to the old foundational truths at 9/11 entered into a covenant relationship as the rain began to produce blossoms and buds. At the Sunday law the whole world will be filled with “fruit” as the rain is then poured out without measure.
Relația profetică dintre Iacov, (cel care înșală) și Israel, (cel biruitor) arată că, la 9/11, aceia care „prind rădăcină” prin întoarcerea la temelii intră atunci și acolo într-o relație de legământ. În mod profetic, o schimbare de nume este un simbol al unui legământ, așa cum este reprezentat prin Abram devenind Avraam, Sarai devenind Sara, Iacov devenind Israel și alții. În verset, aceia care s-au întors la vechile adevăruri fundamentale la 9/11 au intrat într-o relație de legământ pe măsură ce ploaia a început să producă flori și muguri. La legea duminicală, întreaga lume va fi umplută cu „rod”, deoarece atunci ploaia va fi revărsată fără măsură.
Isaiah must agree with Isaiah, and of course all the other prophets, but Isaiah is to lift up his voice like a trumpet and show Laodicean Seventh-day Adventists their sins in the context of the song of the vineyard. That song was sung by Jesus in the parable of the vineyard. The vineyard caused him to weep as He for the last time before the cross looked out over Jerusalem; knowing ancient Israel had reached the end of their probationary period and were being passed by as God’s covenant people. Simultaneously Christ was entering into a covenant with a people who would bring forth the appropriate fruits from God’s vineyard. Whether the vineyard story of Joshua at the beginning or of Jesus at the end those who became the new covenant people typified the one hundred and forty-four thousand.
Isaia trebuie să fie în acord cu Isaia și, desigur, cu toți ceilalți profeți, însă Isaia trebuie să-și înalțe glasul ca o trâmbiță și să le arate adventiștilor de ziua a șaptea laodiceeni păcatele lor în contextul cântării viei. Acea cântare a fost rostită de Isus în parabola viei. Via a fost cea care L-a făcut să plângă atunci când El, pentru ultima dată înainte de cruce, a privit peste Ierusalim, știind că Israelul din vechime ajunsese la sfârșitul timpului său de probă și era trecut cu vederea ca popor al legământului lui Dumnezeu. În același timp, Hristos intra într-un legământ cu un popor care avea să aducă roadele cuvenite din via lui Dumnezeu. Fie că este vorba despre istoria viei din vremea lui Iosua, de la început, sau despre cea a lui Isus, de la sfârșit, cei care au devenit poporul noului legământ îi prefigurau pe cei o sută patruzeci și patru de mii.
Christ spoke of Isaiah’s vineyard prophecy, as does Sister White.
Hristos a vorbit despre profeția viei din Isaia, la fel și sora White.
“The parable of the vineyard applies not alone to the Jewish nation. It has a lesson for us. The church in this generation has been endowed by God with great privileges and blessings, and He expects corresponding returns.” Christ Object Lessons, 296.
„Pilda viei nu se aplică numai națiunii iudaice. Ea are o învățătură pentru noi. Biserica din această generație a fost înzestrată de Dumnezeu cu mari privilegii și binecuvântări, iar El așteaptă răspunsuri corespunzătoare.” Christ Object Lessons, 296.
It is instructive to read the passage which leads to the last statement from the Spirit of Prophecy.
Este instructiv să citim pasajul care conduce la ultima afirmație din Spiritul Profeției.
“Chapter 23—The Lord’s Vineyard
„Capitolul 23 — Via Domnului”
“The Jewish Nation
„Națiunea evreiască”
“The parable of the two sons was followed by the parable of the vineyard. In the one, Christ had set before the Jewish teachers the importance of obedience. In the other, He pointed to the rich blessings bestowed upon Israel, and in these showed God’s claim to their obedience. He set before them the glory of God’s purpose, which through obedience they might have fulfilled. Withdrawing the veil from the future, He showed how, by failure to fulfill His purpose, the whole nation was forfeiting His blessing, and bringing ruin upon itself.
“Параболи про два сини била је потом праћена параболом о винограду. У првој је Христос ставио пред јеврејске учитеље важност послушности. У другој је указао на обилне благослове дароване Израиљу, и у њима показао Божје право на њихову послушност. Он им је изнео славу Божје намере, коју су послушношћу могли да испуне. Подижући вео с будућности, показао им је како, пропустивши да испуне Његову намеру, цео народ губи Његов благослов и навлачи пропаст на себе.”
“‘There was a certain householder,’ Christ said, ‘which planted a vineyard, and hedged it round about, and digged a winepress in it, and built a tower, and let it out to husbandmen, and went into a far country.’
„Era un oarecare stăpân al casei”, a spus Hristos, „care a sădit o vie, a împrejmuit-o cu un gard, a săpat în ea un teasc, a zidit un turn, a dat-o unor vieri și a plecat într-o țară îndepărtată.”
“A description of this vineyard is given by the prophet Isaiah: ‘Now will I sing to my wellbeloved a song of my beloved touching His vineyard. My wellbeloved hath a vineyard in a very fruitful hill; and He fenced it, and gathered out the stones thereof, and planted it with the choicest vine, and built a tower in the midst of it, and also made a winepress therein; and He looked that it should bring forth grapes.’ Isaiah 5:1, 2.
O descriere a acestei vii este dată de profetul Isaia: „Voi cânta acum preaiubitului meu o cântare a iubitului meu despre via Lui. Preaiubitul meu avea o vie pe o colină foarte roditoare; a împrejmuit-o, i-a scos pietrele și a sădit-o cu vița cea mai aleasă; a zidit un turn în mijlocul ei și a săpat în ea și un teasc; și Se aștepta să facă struguri.” Isaia 5:1, 2.
“The husbandman chooses a piece of land from the wilderness; he fences, clears, and tills it, and plants it with choice vines, expecting a rich harvest. This plot of ground, in its superiority to the uncultivated waste, he expects to do him honor by showing the results of his care and toil in its cultivation. So God had chosen a people from the world to be trained and educated by Christ. The prophet says, ‘The vineyard of the Lord of hosts is the house of Israel, and the men of Judah His pleasant plant.’ Isaiah 5:7. Upon this people God had bestowed great privileges, blessing them richly from His abundant goodness. He looked for them to honor Him by yielding fruit. They were to reveal the principles of His kingdom. In the midst of a fallen, wicked world they were to represent the character of God.
„Fermierul alege o bucată de pământ din pustietate; o împrejmuiește, o curăță și o lucrează, și o sădește cu vițe alese, așteptând o recoltă bogată. De la acest petic de pământ, în superioritatea lui față de întinderea necultivată, el așteaptă să-i aducă cinste, arătând rezultatele grijii și ostenelii sale în cultivarea lui. Tot astfel, Dumnezeu alesese un popor din lume, pentru a fi instruit și educat de Hristos. Profetul spune: «Via Domnului oștirilor este casa lui Israel, și bărbații lui Iuda sunt sădirea Lui plăcută.» Isaia 5:7. Asupra acestui popor Dumnezeu revărsase mari privilegii, binecuvântându-l din belșug din bunătatea Sa îmbelșugată. El aștepta ca ei să-L onoreze aducând roadă. Ei trebuiau să descopere principiile împărăției Sale. În mijlocul unei lumi căzute și rele, ei trebuiau să reprezinte caracterul lui Dumnezeu.”
“As the Lord’s vineyard they were to produce fruit altogether different from that of the heathen nations. These idolatrous peoples had given themselves up to work wickedness. Violence and crime, greed, oppression, and the most corrupt practices, were indulged without restraint. Iniquity, degradation, and misery were the fruits of the corrupt tree. In marked contrast was to be the fruit borne on the vine of God’s planting.
„Ca vie a Domnului, ei trebuiau să aducă un rod cu totul deosebit de cel al neamurilor păgâne. Aceste popoare idolatre se dedaseră săvârșirii nelegiuirii. Violența și crima, lăcomia, asuprirea și cele mai stricate practici erau îngăduite fără nicio restrângere. Nelegiuirea, degradarea și mizeria erau roadele pomului stricat. În contrast izbitor trebuia să fie rodul purtat de vița sădită de Dumnezeu.”
“It was the privilege of the Jewish nation to represent the character of God as it had been revealed to Moses. In answer to the prayer of Moses, ‘Show me Thy glory,’ the Lord promised, ‘I will make all My goodness pass before thee.’ Exodus 33:18, 19. ‘And the Lord passed by before him, and proclaimed, The Lord, the Lord God, merciful and gracious, longsuffering, and abundant in goodness and truth, keeping mercy for thousands, forgiving iniquity and transgression and sin.’ Exodus 34:6, 7. This was the fruit that God desired from His people. In the purity of their characters, in the holiness of their lives, in their mercy and loving-kindness and compassion, they were to show that ‘the law of the Lord is perfect, converting the soul.’ Psalm 19:7.
“A fost privilegiul națiunii iudaice să reprezinte caracterul lui Dumnezeu așa cum îi fusese descoperit lui Moise. Ca răspuns la rugăciunea lui Moise: „Arată-mi slava Ta”, Domnul a făgăduit: „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată bunătatea Mea.” Exodul 33:18, 19. „Și Domnul a trecut pe dinaintea lui și a strigat: Domnul, Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare și milostiv, încet la mânie, bogat în bunătate și adevăr, care Își ține dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea și păcatul.” Exodul 34:6, 7. Acesta era rodul pe care Dumnezeu îl dorea de la poporul Său. În curăția caracterului lor, în sfințenia vieții lor, în mila, bunătatea iubitoare și compasiunea lor, ei trebuiau să arate că „Legea Domnului este desăvârșită și înviorează sufletul.” Psalmii 19:7.
“Through the Jewish nation it was God’s purpose to impart rich blessings to all peoples. Through Israel the way was to be prepared for the diffusion of His light to the whole world. The nations of the world, through following corrupt practices, had lost the knowledge of God. Yet in His mercy God did not blot them out of existence. He purposed to give them opportunity for becoming acquainted with Him through His church. He designed that the principles revealed through His people should be the means of restoring the moral image of God in man.
“À travers la nation juive, Dieu avait le dessein de communiquer de riches bénédictions à tous les peuples. C’est par Israël que devait être préparée la voie pour la diffusion de sa lumière dans le monde entier. Les nations du monde, en suivant des pratiques corrompues, avaient perdu la connaissance de Dieu. Pourtant, dans sa miséricorde, Dieu ne les anéantit pas. Il se proposait de leur donner l’occasion de faire sa connaissance par le moyen de son Église. Il voulait que les principes révélés par l’intermédiaire de son peuple soient le moyen de restaurer en l’homme l’image morale de Dieu.
“It was for the accomplishment of this purpose that God called Abraham out from his idolatrous kindred and bade him dwell in the land of Canaan. ‘I will make of thee a great nation,’ He said, ‘and I will bless thee, and make thy name great; and thou shalt be a blessing.’ Genesis 12:2.
„Pentru împlinirea acestui scop l-a chemat Dumnezeu pe Avraam din mijlocul rudeniilor sale idolatre și i-a poruncit să locuiască în țara Canaanului. «Voi face din tine un neam mare», a spus El, «te voi binecuvânta, îți voi face numele mare și vei fi o binecuvântare.» Geneza 12:2.
“The descendants of Abraham, Jacob and his posterity, were brought down to Egypt that in the midst of that great and wicked nation they might reveal the principles of God’s kingdom. The integrity of Joseph and his wonderful work in preserving the lives of the whole Egyptian people were a representation of the life of Christ. Moses and many others were witnesses for God.
„Urmașii lui Avraam, Iacov și posteritatea lui, au fost coborâți în Egipt pentru ca, în mijlocul acelui neam mare și nelegiuit, să poată revela principiile împărăției lui Dumnezeu. Integritatea lui Iosif și lucrarea lui minunată în păstrarea vieții întregului popor egiptean au fost o reprezentare a vieții lui Hristos. Moise și mulți alții au fost martori pentru Dumnezeu.
“In bringing forth Israel from Egypt, the Lord again manifested His power and His mercy. His wonderful works in their deliverance from bondage and His dealings with them in their travels through the wilderness were not for their benefit alone. These were to be as an object lesson to the surrounding nations. The Lord revealed Himself as a God above all human authority and greatness. The signs and wonders He wrought in behalf of His people showed His power over nature and over the greatest of those who worshiped nature. God went through the proud land of Egypt as He will go through the earth in the last days. With fire and tempest, earthquake and death, the great I AM redeemed His people. He took them out of the land of bondage. He led them through the ‘great and terrible wilderness, wherein were fiery serpents, and scorpions, and drought.’ Deuteronomy 8:15. He brought them forth water out of ‘the rock of flint,’ and fed them with ‘the corn of heaven.’ Psalm 78:24. ‘For,’ said Moses, ‘the Lord’s portion is His people; Jacob is the lot of His inheritance. He found him in a desert land, and in the waste howling wilderness; He led him about, He instructed him, He kept him as the apple of His eye. As an eagle stirreth up her nest, fluttereth over her young, spreadeth abroad her wings, taketh them, beareth them on her wings: so the Lord alone did lead him, and there was no strange God with him.’ Deuteronomy 32:9–12. Thus He brought them unto Himself, that they might dwell as under the shadow of the Most High.
„În scoaterea lui Israel din Egipt, Domnul Și-a manifestat din nou puterea și mila. Lucrările Sale minunate în eliberarea lor din robie și purtarea Sa de grijă față de ei în călătoriile lor prin pustie nu au fost spre folosul lor numai. Acestea trebuiau să fie o lecție vie pentru neamurile din jur. Domnul S-a descoperit ca un Dumnezeu mai presus de orice autoritate și măreție omenească. Semnele și minunile pe care le-a săvârșit în favoarea poporului Său au arătat puterea Sa asupra naturii și asupra celor mai mari dintre cei ce se închinau naturii. Dumnezeu a trecut prin țara mândră a Egiptului așa cum va trece prin pământ în zilele din urmă. Cu foc și furtună, cutremur și moarte, marele EU SUNT Și-a răscumpărat poporul. El i-a scos din țara robiei. El i-a condus prin „pustia aceea mare și înfricoșată, unde erau șerpi înfocați și scorpioni și secetă”. Deuteronomul 8:15. Le-a scos apă din „stânca de cremene” și i-a hrănit cu „grâul cerului”. Psalmii 78:24. „Căci”, a spus Moise, „partea Domnului este poporul Lui; Iacov este partea de moștenire a Lui. L-a găsit într-un ținut pustiu și într-o singurătate urlătoare și fără viață; l-a înconjurat, l-a îngrijit, l-a păzit ca lumina ochiului Lui. Ca vulturul care își scutură cuibul, zboară deasupra puilor, își întinde aripile, îi ia și-i poartă pe penele lui: așa l-a călăuzit numai Domnul și nu era niciun dumnezeu străin cu el.” Deuteronomul 32:9–12. Astfel i-a adus la Sine, ca să locuiască sub umbra Celui Preaînalt.
“Christ was the leader of the children of Israel in their wilderness wanderings. Enshrouded in the pillar of cloud by day and the pillar of fire by night, He led and guided them. He preserved them from the perils of the wilderness, He brought them into the land of promise, and in the sight of all the nations that acknowledged not God He established Israel as His own chosen possession, the Lord’s vineyard.
„Hristos a fost Conducătorul copiilor lui Israel în peregrinările lor prin pustie. Înveșmântat în stâlpul de nor ziua și în stâlpul de foc noaptea, El i-a condus și i-a călăuzit. El i-a păzit de primejdiile pustiei, El i-a adus în țara făgăduinței și, în văzul tuturor neamurilor care nu-L recunoșteau pe Dumnezeu, a întemeiat pe Israel ca proprietatea Sa aleasă, via Domnului.‟
“To this people were committed the oracles of God. They were hedged about by the precepts of His law, the everlasting principles of truth, justice, and purity. Obedience to these principles was to be their protection, for it would save them from destroying themselves by sinful practices. And as the tower in the vineyard, God placed in the midst of the land His holy temple.
„Acestui popor i-au fost încredințate cuvintele lui Dumnezeu. Ei erau înconjurați de preceptele Legii Sale, de principiile veșnice ale adevărului, dreptății și curăției. Ascultarea de aceste principii trebuia să fie ocrotirea lor, căci i-ar fi ferit de a se nimici pe ei înșiși prin practici păcătoase. Și, asemenea turnului din vie, Dumnezeu a așezat în mijlocul țării templul Său cel sfânt.”
“Christ was their instructor. As He had been with them in the wilderness, so He was still to be their teacher and guide. In the tabernacle and the temple His glory dwelt in the holy shekinah above the mercy seat. In their behalf He constantly manifested the riches of His love and patience.
„Hristos a fost Instructorul lor. Așa cum fusese cu ei în pustie, tot astfel urma să fie încă Învățătorul și Călăuzitorul lor. În cortul întâlnirii și în templu, slava Sa locuia în sfânta shekinah de deasupra capacului ispășirii. În favoarea lor, El a manifestat neîncetat bogățiile iubirii și răbdării Sale.
“God desired to make of His people Israel a praise and a glory. Every spiritual advantage was given them. God withheld from them nothing favorable to the formation of character that would make them representatives of Himself.
„Dumnezeu a dorit să facă din poporul Său, Israel, o laudă și o slavă. Lor le-a fost dat orice privilegiu spiritual. Dumnezeu nu le-a reținut nimic din ceea ce era favorabil formării unui caracter care să-i facă reprezentanți ai Săi.‟
“Their obedience to the law of God would make them marvels of prosperity before the nations of the world. He who could give them wisdom and skill in all cunning work would continue to be their teacher, and would ennoble and elevate them through obedience to His laws. If obedient, they would be preserved from the diseases that afflicted other nations, and would be blessed with vigor of intellect. The glory of God, His majesty and power, were to be revealed in all their prosperity. They were to be a kingdom of priests and princes. God furnished them with every facility for becoming the greatest nation on the earth.
„Ascultarea lor de Legea lui Dumnezeu i-ar fi făcut minuni ale prosperității înaintea neamurilor lumii. Cel care putea să le dea înțelepciune și pricepere în tot felul de lucrări iscusite avea să rămână Învățătorul lor și avea să-i înnobileze și să-i înalțe prin ascultarea de legile Sale. Dacă ar fi fost ascultători, aveau să fie păziți de bolile care loveau alte neamuri și aveau să fie binecuvântați cu vigoare a minții. Slava lui Dumnezeu, măreția și puterea Sa, trebuiau să fie descoperite în toată prosperitatea lor. Ei trebuiau să fie o împărăție de preoți și de prinți. Dumnezeu le-a pus la dispoziție toate mijloacele pentru a deveni cel mai mare neam de pe pământ.”
“In the most definite manner Christ through Moses had set before them God’s purpose, and had made plain the terms of their prosperity. ‘Thou art an holy people unto the Lord thy God,’ He said; ‘the Lord thy God hath chosen thee to be a special people unto Himself, above all people that are upon the face of the earth…. Know therefore that the Lord thy God, He is God, the faithful God, which keepeth covenant and mercy with them that love Him and keep His commandments to a thousand generations…. Thou shalt therefore keep the commandments, and the statutes, and the judgments, which I command thee this day, to do them. Wherefore it shall come to pass, if ye hearken to these judgments, and keep, and do them, that the Lord thy God shall keep unto thee the covenant and the mercy which He sware unto thy fathers; and He will love thee, and bless thee, and multiply thee: He will also bless the fruit of thy womb, and the fruit of thy land, thy corn, and thy wine, and thine oil, the increase of thy kine, and the flocks of thy sheep, in the land which He sware unto thy fathers to give thee. Thou shalt be blessed above all people…. And the Lord will take away from thee all sickness, and will put none of the evil diseases of Egypt, which thou knowest, upon thee.’ Deuteronomy 7:6, 9, 11–15.
„În modul cel mai categoric, Hristos, prin Moise, le pusese înainte scopul lui Dumnezeu și făcuse limpede condițiile prosperității lor. «Tu ești un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău», a spus El; «Domnul Dumnezeul tău te-a ales ca să fii un popor deosebit al Lui, mai presus de toate popoarele care sunt pe fața pământului…. Să știi, dar, că Domnul Dumnezeul tău, El este Dumnezeu, Dumnezeul credincios, care păzește legământul și îndurarea față de cei ce-L iubesc și păzesc poruncile Lui, până la o mie de generații…. Să păzești, dar, poruncile și hotărârile și judecățile pe care ți le poruncesc astăzi, ca să le împlinești. De aceea se va întâmpla că, dacă veți asculta de aceste judecăți și le veți păzi și împlini, Domnul Dumnezeul tău va păzi față de tine legământul și îndurarea pe care le-a jurat părinților tăi; El te va iubi, te va binecuvânta și te va înmulți; va binecuvânta și rodul pântecelui tău, și rodul pământului tău, grâul tău, mustul tău și untdelemnul tău, sporul cirezilor tale și turmele oilor tale, în țara pe care a jurat părinților tăi că ți-o va da. Vei fi binecuvântat mai mult decât toate popoarele…. Și Domnul va îndepărta de la tine orice boală și nu va pune asupra ta niciuna dintre bolile rele ale Egiptului, pe care le cunoști.» Deuteronomul 7:6, 9, 11–15.
“If they would keep His commandments, God promised to give them the finest of the wheat, and bring them honey out of the rock. With long life would He satisfy them, and show them His salvation.
„Dacă ar păzi poruncile Lui, Dumnezeu le-a făgăduit că le va da grâul cel mai ales și le va scoate miere din stâncă. I-ar sătura cu viață lungă și le-ar arăta mântuirea Sa.״
“Through disobedience to God, Adam and Eve had lost Eden, and because of sin the whole earth was cursed. But if God’s people followed His instruction, their land would be restored to fertility and beauty. God Himself gave them directions in regard to the culture of the soil, and they were to co-operate with Him in its restoration. Thus the whole land, under God’s control, would become an object lesson of spiritual truth. As in obedience to His natural laws the earth should produce its treasures, so in obedience to His moral law the hearts of the people were to reflect the attributes of His character. Even the heathen would recognize the superiority of those who served and worshiped the living God.
„Prin neascultarea de Dumnezeu, Adam și Eva pierduseră Edenul, iar din pricina păcatului întregul pământ fusese blestemat. Dar, dacă poporul lui Dumnezeu urma îndrumările Sale, țara lor avea să fie readusă la rodnicie și frumusețe. Dumnezeu Însuși le-a dat îndrumări cu privire la cultivarea solului, iar ei trebuiau să conlucreze cu El la restaurarea lui. Astfel, întreaga țară, aflată sub stăpânirea lui Dumnezeu, avea să devină o lecție vie de adevăr spiritual. După cum, în ascultare de legile Sale naturale, pământul trebuia să-și dea bogățiile, tot astfel, în ascultare de legea Sa morală, inimile oamenilor trebuiau să reflecte atributele caracterului Său. Chiar și păgânii aveau să recunoască superioritatea celor care slujeau și se închinau Dumnezeului celui viu.”
“‘Behold,’ said Moses, ‘I have taught you statutes and judgments, even as the Lord my God commanded me, that ye should do so in the land whither ye go to possess it. Keep therefore and do them; for this is your wisdom and your understanding in the sight of the nations, which shall hear all these statutes, and say, Surely this great nation is a wise and understanding people. For what nation is there so great, who hath God so nigh unto them, as the Lord our God is in all things that we call upon Him for? And what nation is there so great, that hath statutes and judgments so righteous as all this law, which I set before you this day?’ Deuteronomy 4:5–8.
„Iată”, a spus Moise, „v-am învățat rânduieli și judecăți, așa cum mi-a poruncit Domnul Dumnezeul meu, ca să faceți astfel în țara în care intrați ca s-o stăpâniți. Păziți-le, dar, și împliniți-le; căci aceasta va fi înțelepciunea voastră și priceperea voastră înaintea neamurilor, care vor auzi toate aceste rânduieli și vor zice: «Cu adevărat, acest neam mare este un popor înțelept și priceput.» Căci care este neamul acela atât de mare, care să aibă dumnezei atât de aproape de el, cum este Domnul Dumnezeul nostru ori de câte ori Îl chemăm? Și care este neamul acela atât de mare, care să aibă rânduieli și judecăți atât de drepte ca toată această lege pe care v-o pun astăzi înainte?” Deuteronomul 4:5–8.
“The children of Israel were to occupy all the territory which God appointed them. Those nations that rejected the worship and service of the true God were to be dispossessed. But it was God’s purpose that by the revelation of His character through Israel men should be drawn unto Him. To all the world the gospel invitation was to be given. Through the teaching of the sacrificial service Christ was to be uplifted before the nations, and all who would look unto Him should live. All who, like Rahab the Canaanite, and Ruth the Moabitess, turned from idolatry to the worship of the true God, were to unite themselves with His chosen people. As the numbers of Israel increased they were to enlarge their borders, until their kingdom should embrace the world.
„Copiii lui Israel trebuiau să ocupe întregul teritoriu pe care Dumnezeu li-l rânduise. Națiunile acelea care respingeau închinarea și slujirea adevăratului Dumnezeu trebuiau să fie deposedate. Dar scopul lui Dumnezeu era ca, prin descoperirea caracterului Său prin Israel, oamenii să fie atrași la El. Întregii lumi trebuia să-i fie dată invitația Evangheliei. Prin învățătura slujbei jertfelor, Hristos trebuia să fie înălțat înaintea neamurilor, și toți cei care aveau să privească spre El trebuiau să trăiască. Toți cei care, asemenea Rahabei, canaanita, și Rut, moabita, se întorceau de la idolatrie la închinarea adevăratului Dumnezeu trebuiau să se unească cu poporul Său ales. Pe măsură ce numărul lui Israel creștea, ei trebuiau să-și lărgească hotarele, până când împărăția lor avea să cuprindă lumea.”
“God desired to bring all peoples under His merciful rule. He desired that the earth should be filled with joy and peace. He created man for happiness, and He longs to fill human hearts with the peace of heaven. He desires that the families below shall be a symbol of the great family above.
„Dumnezeu a dorit să aducă toate popoarele sub stăpânirea Sa plină de milă. El a dorit ca pământul să fie umplut de bucurie și pace. El l-a creat pe om pentru fericire și dorește nespus să umple inimile omenești cu pacea cerului. El dorește ca familiile de jos să fie un simbol al marii familii de sus.״
“But Israel did not fulfill God’s purpose. The Lord declared, ‘I had planted thee a noble vine, wholly a right seed: how then art thou turned into the degenerate plant of a strange vine unto Me?’ Jeremiah 2:21. ‘Israel is an empty vine, he bringeth forth fruit unto himself.’ Hosea 10:1. ‘And now, O inhabitants of Jerusalem, and men of Judah, judge, I pray you, betwixt Me and My vineyard. What could have been done more to My vineyard, that I have not done in it? Wherefore when I looked that it should bring forth grapes, brought it forth wild grapes? And now go to; I will tell you what I will do to My vineyard: I will take away the hedge thereof, and it shall be eaten up; and break down the wall thereof, and it shall be trodden down: and I will lay it waste; it shall not be pruned nor digged; but there shall come up briers and thorns: I will also command the clouds that they rain no rain upon it. For … He looked for judgment, but behold oppression; for righteousness, but behold a cry.’ Isaiah 5:3–7.
„Dar Israel nu a împlinit scopul lui Dumnezeu. Domnul a declarat: «Te sădisem ca pe o viță aleasă, în întregime dintr-o sămânță curată; cum, dar, te-ai prefăcut înaintea Mea în mlădițele degenerate ale unei vițe străine?» Ieremia 2:21. «Israel este o vie neroditoare, care aduce rod pentru sine.» Osea 10:1. «Și acum, locuitori ai Ierusalimului și bărbați ai lui Iuda, judecați, vă rog, între Mine și via Mea. Ce s-ar mai fi putut face viei Mele și nu i-am făcut? Pentru ce, când Mă așteptam să facă struguri, a făcut struguri sălbatici? Acum dar, vă voi spune ce voi face viei Mele: îi voi smulge gardul, ca să fie păscută; îi voi dărâma zidul, ca să fie călcată în picioare. O voi pustii; nu va mai fi nici tăiată, nici săpată; ci vor crește în ea mărăcini și spini; voi porunci și norilor să nu mai plouă peste ea. Căci … El Se aștepta la judecată, și iată asuprire; la dreptate, și iată strigăt.» Isaia 5:3–7.
“The Lord had through Moses set before His people the result of unfaithfulness. By refusing to keep His covenant, they would cut themselves off from the life of God, and His blessing could not come upon them. ‘Beware,’ said Moses, ‘that thou forget not the Lord thy God, in not keeping His commandments, and His judgments, and His statutes, which I command thee this day: lest when thou hast eaten and art full, and hast built goodly houses, and dwelt therein; and when thy herds and thy flocks multiply, and thy silver and thy gold is multiplied, and all that thou hast is multiplied; then thine heart be lifted up, and thou forget the Lord thy God…. And thou say in thine heart, My power and the might of mine hand hath gotten me this wealth…. And it shall be, if thou do at all forget the Lord thy God, and walk after other gods, and serve them, and worship them, I testify against you this day that ye shall surely perish. As the nations which the Lord destroyeth before your face, so shall ye perish; because ye would not be obedient unto the voice of the Lord your God.’ Deuteronomy 8:11–14, 17, 19, 20.
„Domnul pusese înaintea poporului Său, prin Moise, urmarea necredincioșiei. Refuzând să păzească legământul Său, ei aveau să se despartă singuri de viața lui Dumnezeu, iar binecuvântarea Lui nu putea veni asupra lor. „Ferește-te”, a zis Moise, „să nu uiți pe Domnul Dumnezeul tău, nepăzind poruncile Lui, judecățile Lui și legile Lui, pe care ți le poruncesc astăzi; ca nu cumva, după ce vei mânca și te vei sătura, după ce vei zidi case frumoase și vei locui în ele; după ce ți se vor înmulți cirezile și turmele, ți se vor înmulți argintul și aurul și tot ce ai se va înmulți, inima ta să se înalțe și să uiți pe Domnul Dumnezeul tău…. Și să zici în inima ta: Tăria mea și puterea mâinii mele mi-au câștigat aceste bogății…. Iar dacă vei uita cu totul pe Domnul Dumnezeul tău și vei merge după alți dumnezei, dacă le vei sluji și te vei închina înaintea lor, vă mărturisesc astăzi că veți pieri negreșit. Veți pieri ca neamurile pe care Domnul le nimicește dinaintea voastră, pentru că n-ați ascultat de glasul Domnului Dumnezeului vostru.” Deuteronomul 8:11–14, 17, 19, 20.
“The warning was not heeded by the Jewish people. They forgot God, and lost sight of their high privilege as His representatives. The blessings they had received brought no blessing to the world. All their advantages were appropriated for their own glorification. They robbed God of the service He required of them, and they robbed their fellow men of religious guidance and a holy example. Like the inhabitants of the antediluvian world, they followed out every imagination of their evil hearts. Thus they made sacred things appear a farce, saying, ‘The temple of the Lord, the temple of the Lord, are these’ (Jeremiah 7:4), while at the same time they were misrepresenting God’s character, dishonoring His name, and polluting His sanctuary.
Avertizarea nu a fost luată în seamă de poporul iudeu. Ei L-au uitat pe Dumnezeu și au pierdut din vedere înaltul lor privilegiu de a fi reprezentanții Săi. Binecuvântările pe care le primiseră nu au adus nicio binecuvântare lumii. Toate avantajele lor au fost însușite pentru propria lor glorificare. L-au lipsit pe Dumnezeu de slujirea pe care El o cerea de la ei și i-au lipsit pe semenii lor de îndrumare religioasă și de un exemplu sfânt. Asemenea locuitorilor lumii antediluviene, ei au urmat fiecare închipuire a inimii lor rele. Astfel au făcut ca lucrurile sfinte să pară o farsă, zicând: „Templul Domnului, Templul Domnului, acestea sunt” (Ieremia 7:4), în timp ce, totodată, denaturau caracterul lui Dumnezeu, dezonorau Numele Său și Îi pângăreau sanctuarul.
“The husbandmen who had been placed in charge of the Lord’s vineyard were untrue to their trust. The priests and teachers were not faithful instructors of the people. They did not keep before them the goodness and mercy of God and His claim to their love and service. These husbandmen sought their own glory. They desired to appropriate the fruits of the vineyard. It was their study to attract attention and homage to themselves.
„Viticultorii care fuseseră puși în grija viei Domnului au fost necredincioși încredințării primite. Preoții și învățătorii nu au fost îndrumători credincioși ai poporului. Ei nu au ținut înaintea lui bunătatea și îndurarea lui Dumnezeu și nici dreptul Său la dragostea și slujirea lor. Acești viticultori au căutat propria lor slavă. Ei au dorit să-și însușească roadele viei. Preocuparea lor a fost să atragă atenția și omagiul asupra lor înșiși.”
“The guilt of these leaders in Israel was not like the guilt of the ordinary sinner. These men stood under the most solemn obligation to God. They had pledged themselves to teach a ‘Thus saith the Lord’ and to bring strict obedience into their practical life. Instead of doing this they were perverting the Scriptures. They laid heavy burdens upon men, enforcing ceremonies that reached to every step in life. The people lived in continual unrest, for they could not fulfill the requirements laid down by the rabbis. As they saw the impossibility of keeping man-made commandments, they became careless in regard to the commandments of God.
„Vinovăția acestor conducători din Israel nu era asemenea vinovăției păcătosului de rând. Acești oameni stăteau sub cea mai solemnă obligație față de Dumnezeu. Ei se angajaseră să învețe un «Așa vorbește Domnul» și să aducă ascultarea strictă în viața lor practică. În loc să facă aceasta, ei denaturau Scripturile. Ei puneau asupra oamenilor poveri grele, impunând ceremonii care ajungeau până la fiecare pas al vieții. Poporul trăia într-o continuă neliniște, căci nu putea împlini cerințele stabilite de rabini. Văzând imposibilitatea de a păzi porunci făcute de oameni, ei au devenit nepăsători față de poruncile lui Dumnezeu.”
“The Lord had instructed His people that He was the owner of the vineyard, and that all their possessions were given them in trust to be used for Him. But the priests and teachers did not perform the work of their sacred office as if they were handling the property of God. They were systematically robbing Him of the means and facilities entrusted to them for the advancement of His work. Their covetousness and greed caused them to be despised even by the heathen. Thus the Gentile world was given occasion to misinterpret the character of God and the laws of His kingdom.
„Domnul își înștiințase poporul că El era proprietarul viei și că toate bunurile lor le erau încredințate spre a fi folosite pentru El. Dar preoții și învățătorii nu îndeplineau lucrarea slujbei lor sfinte ca și cum ar fi administrat proprietatea lui Dumnezeu. Îl jefuiau în mod sistematic de mijloacele și înlesnirile care le fuseseră încredințate pentru înaintarea lucrării Sale. Lăcomia și aviditatea lor i-au făcut să fie disprețuiți chiar și de către păgâni. Astfel, lumii neamurilor i s-a dat prilej să interpreteze greșit caracterul lui Dumnezeu și legile împărăției Sale.”
“With a father’s heart, God bore with His people. He pleaded with them by mercies given and mercies withdrawn. Patiently He set their sins before them, and in forbearance waited for their acknowledgment. Prophets and messengers were sent to urge God’s claim upon the husbandmen; but instead of being welcomed, they were treated as enemies. The husbandmen persecuted and killed them. God sent still other messengers, but they received the same treatment as the first, only that the husbandmen showed still more determined hatred.
„Cu o inimă de tată, Dumnezeu a îndurat pe poporul Său. El i-a implorat prin îndurări dăruite și prin îndurări retrase. Cu răbdare le-a pus înainte păcatele lor și, în îndelungă-răbdare, a așteptat recunoașterea lor. Profeți și soli au fost trimiși să susțină dreptul lui Dumnezeu asupra vierilor; dar, în loc să fie primiți cu bunăvoință, au fost tratați ca vrăjmași. Vierii i-au prigonit și i-au ucis. Dumnezeu a trimis încă alți soli, dar ei au avut parte de același tratament ca cei dintâi, numai că vierii au arătat o ură și mai hotărâtă.”
“As a last resource, God sent His Son, saying, ‘They will reverence My Son.’ But their resistance had made them vindictive, and they said among themselves, ‘This is the heir; come, let us kill Him, and let us seize on His inheritance.’ We shall then be left to enjoy the vineyard, and to do as we please with the fruit.
«Վերջին միջոցի դիմելով՝ Աստված ուղարկեց Իր Որդուն՝ ասելով. “Նրանք կհարգեն Իմ Որդուն”։ Բայց նրանց ընդդիմությունը նրանց դարձրել էր չարախնդիր, և նրանք միմյանց ասացին. “Սա է ժառանգը. եկեք սպանենք Նրան, և տիրանանք Նրա ժառանգությանը”։ Այդ ժամանակ մենք կմնանք, որպեսզի վայելենք այգին և պտուղների հետ վարվենք այնպես, ինչպես հաճո է մեզ»։
“The Jewish rulers did not love God; therefore they cut themselves away from Him, and rejected all His overtures for a just settlement. Christ, the Beloved of God, came to assert the claims of the Owner of the vineyard; but the husbandmen treated Him with marked contempt, saying, We will not have this man to rule over us. They envied Christ’s beauty of character. His manner of teaching was far superior to theirs, and they dreaded His success. He remonstrated with them, unveiling their hypocrisy, and showing them the sure results of their course of action. This stirred them to madness. They smarted under the rebukes they could not silence. They hated the high standard of righteousness which Christ continually presented. They saw that His teaching was placing them where their selfishness would be uncloaked, and they determined to kill Him. They hated His example of truthfulness and piety and the elevated spirituality revealed in all He did. His whole life was a reproof to their selfishness, and when the final test came, the test which meant obedience unto eternal life or disobedience unto eternal death, they rejected the Holy One of Israel. When they were asked to choose between Christ and Barabbas, they cried out, ‘Release unto us Barabbas!’ Luke 23:18. And when Pilate asked, ‘What shall I do then with Jesus?’ they cried fiercely, ‘Let Him be crucified.’ Matthew 27:22. ‘Shall I crucify your King?’ Pilate asked, and from the priests and rulers came the answer, ‘We have no king but Caesar.’ John 19:15. When Pilate washed his hands, saying, ‘I am innocent of the blood of this just person,’ the priests joined with the ignorant mob in declaring passionately, ‘His blood be on us, and on our children.’ Matthew 27:24, 25.
„Iudeii conducători nu-L iubeau pe Dumnezeu; de aceea s-au despărțit de El și au respins toate încercările Lui de a ajunge la o înțelegere dreaptă. Hristos, Preaiubitul lui Dumnezeu, a venit să susțină drepturile Stăpânului viei; dar vierii L-au tratat cu un dispreț vădit, zicând: Nu vrem ca omul acesta să domnească peste noi. Ei pizmuiau frumusețea caracterului lui Hristos. Felul Lui de a învăța era cu mult superior celui al lor, și se temeau de succesul Lui. El le-a făcut mustrări, dezvăluindu-le fățărnicia și arătându-le rezultatele sigure ale căii lor de purtare. Aceasta i-a înfuriat până la nebunie. Sufereau sub mustrările pe care nu le puteau reduce la tăcere. Ei urau înaltul standard al neprihănirii pe care Hristos îl prezenta necontenit. Vedeau că învățătura Lui îi așeza într-o lumină în care egoismul lor avea să fie demascat, și s-au hotărât să-L omoare. Ei urau exemplul Lui de sinceritate și evlavie și spiritualitatea înaltă descoperită în tot ce făcea El. Întreaga Lui viață era o mustrare la adresa egoismului lor și, când a venit proba finală, proba care însemna ascultare spre viață veșnică sau neascultare spre moarte veșnică, ei L-au respins pe Sfântul lui Israel. Când li s-a cerut să aleagă între Hristos și Baraba, au strigat: «Slobozește-ne pe Baraba!» Luca 23:18. Iar când Pilat a întrebat: «Ce să fac atunci cu Isus?», ei au strigat cu furie: «Să fie răstignit!» Matei 27:22. «Să răstignesc pe Împăratul vostru?», a întrebat Pilat, iar din partea preoților și a conducătorilor a venit răspunsul: «Noi nu avem alt împărat decât pe Cezarul.» Ioan 19:15. Când Pilat și-a spălat mâinile, zicând: «Eu sunt nevinovat de sângele neprihănitului acestuia», preoții s-au unit cu gloata neștiutoare, declarând cu patimă: «Sângele Lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri.» Matei 27:24, 25.
“Thus the Jewish leaders made their choice. Their decision was registered in the book which John saw in the hand of Him that sat upon the throne, the book which no man could open. In all its vindictiveness this decision will appear before them in the day when this book is unsealed by the Lion of the tribe of Judah.
„Astfel, conducătorii iudei și-au făcut alegerea. Hotărârea lor a fost consemnată în cartea pe care Ioan a văzut-o în mâna Celui ce ședea pe tron, cartea pe care nimeni nu putea s-o deschidă. Cu toată răzbunarea ei, această hotărâre le va apărea înainte în ziua când această carte va fi desigilată de Leul din seminția lui Iuda.”
“The Jewish people cherished the idea that they were the favorites of heaven, and that they were always to be exalted as the church of God. They were the children of Abraham, they declared, and so firm did the foundation of their prosperity seem to them that they defied earth and heaven to dispossess them of their rights. But by lives of unfaithfulness they were preparing for the condemnation of heaven and for separation from God.
„Poporul iudeu nutrea cu drag ideea că ei erau favoriții cerului și că aveau să fie întotdeauna înălțați ca biserica lui Dumnezeu. Ei erau copiii lui Avraam, declarau ei, iar temelia prosperității lor li se părea atât de trainică, încât sfidau pământul și cerul să-i deposedeze de drepturile lor. Dar, prin vieți de necredincioșie, ei se pregăteau pentru condamnarea cerului și pentru despărțirea de Dumnezeu.
“In the parable of the vineyard, after Christ had portrayed before the priests their crowning act of wickedness, He put to them the question, ‘When the Lord therefore of the vineyard cometh, what will he do unto those husbandmen?’ The priests had been following the narrative with deep interest, and without considering the relation of the subject to themselves they joined with the people in answering, ‘He will miserably destroy those wicked men, and will let out His vineyard unto other husbandmen, which shall render Him the fruits in their seasons.’
„În parabola viei, după ce Hristos înfățișase înaintea preoților actul culminant al nelegiuirii lor, El le-a pus întrebarea: «Când va veni deci stăpânul viei, ce le va face acelor vieri?» Preoții urmăreau istorisirea cu un interes adânc și, fără să ia în seamă legătura subiectului cu ei înșiși, s-au unit cu poporul în răspunsul: «Pe acei oameni răi îi va nimici în chip jalnic și Își va da via altor vieri, care Îi vor da roadele la vremea lor.»”
“Unwittingly they had pronounced their own doom. Jesus looked upon them, and under His searching gaze they knew that He read the secrets of their hearts. His divinity flashed out before them with unmistakable power. They saw in the husbandmen a picture of themselves, and they involuntarily exclaimed, ‘God forbid!’
„Neștiind, ei își rostiseră propria osândă. Isus i-a privit, iar sub privirea Lui pătrunzătoare au știut că El citea tainele inimilor lor. Dumnezeirea Sa a străfulgerat înaintea lor cu o putere de necontestat. Ei au văzut în vieri o imagine a lor înșiși și, fără voie, au exclamat: «Să ferească Dumnezeu!»”
“Solemnly and regretfully Christ asked, ‘Did ye never read in the scriptures, The stone which the builders rejected, the same is become the head of the corner; this is the Lord’s doing, and it is marvelous in our eyes? Therefore say I unto you, The kingdom of God shall be taken from you, and given to a nation bringing forth the fruits thereof. And whosoever shall fall on this stone shall be broken; but on whomsoever it shall fall, it will grind him to powder.’
„Cu solemnitate și cu părere de rău, Hristos a întrebat: «N-ați citit niciodată în Scripturi: Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Domnul a făcut acest lucru și este minunat în ochii noștri? De aceea vă spun că Împărăția lui Dumnezeu va fi luată de la voi și va fi dată unui neam care va aduce roadele cuvenite ei. Și oricine va cădea peste această piatră va fi zdrobit; dar acela peste care va cădea ea va fi sfărâmat în pulbere.»”
“Christ would have averted the doom of the Jewish nation if the people had received Him. But envy and jealousy made them implacable. They determined that they would not receive Jesus of Nazareth as the Messiah. They rejected the Light of the world, and thenceforth their lives were surrounded with darkness as the darkness of midnight. The doom foretold came upon the Jewish nation. Their own fierce passions, uncontrolled, wrought their ruin. In their blind rage they destroyed one another. Their rebellious, stubborn pride brought upon them the wrath of their Roman conquerors. Jerusalem was destroyed, the temple laid in ruins, and its site plowed like a field. The children of Judah perished by the most horrible forms of death. Millions were sold, to serve as bondmen in heathen lands.
Cristos ar fi abătut osânda națiunii iudaice dacă poporul L-ar fi primit. Dar invidia și gelozia i-au făcut neîmpăcați. Ei au hotărât că nu-L vor primi pe Isus din Nazaret ca Mesia. Au respins Lumina lumii și, de atunci înainte, viețile lor au fost învăluite în întuneric, ca în întunericul miezului nopții. Osânda prezisă a venit asupra națiunii iudaice. Propriile lor patimi înverșunate, neînfrânate, au lucrat ruina lor. În furia lor oarbă s-au nimicit unii pe alții. Mândria lor răzvrătită și încăpățânată a adus asupra lor mânia cuceritorilor lor romani. Ierusalimul a fost nimicit, templul a fost prefăcut în ruine, iar locul lui a fost arat ca un ogor. Copiii lui Iuda au pierit prin cele mai îngrozitoare feluri de moarte. Milioane au fost vândute ca să slujească drept robi în țări păgâne.
“As a people the Jews had failed of fulfilling God’s purpose, and the vineyard was taken from them. The privileges they had abused, the work they had slighted, was entrusted to others.
„Ca popor, iudeii nu izbutiseră să împlinească planul lui Dumnezeu, iar via a fost luată de la ei. Privilegiile de care abuzaseră și lucrarea pe care o neglijaseră au fost încredințate altora.”
“The parable of the vineyard applies not alone to the Jewish nation. It has a lesson for us. The church in this generation has been endowed by God with great privileges and blessings, and He expects corresponding returns.” Christ’s Object Lessons. 284–296.
„Pilda viei nu se aplică numai națiunii iudaice. Ea are o învățătură pentru noi. Biserica din această generație a fost înzestrată de Dumnezeu cu mari privilegii și binecuvântări, iar El așteaptă roade corespunzătoare.” Parabolele Domnului Hristos, p. 284–296.
The book of Joel identifies the history of the latter rain at the end of the world. The latter rain is God’s final warning message of the third angel of Revelation fourteen. Although the latter rain represents the message of the third angel, it also represents the communication process between Divinity and humanity as symbolized by Zechariah’s golden oil, the early and latter rains, the fire from the altar and other representations. The latter rain is not only a message, and the communication process between God and man, but it is also the only sanctified “methodology” of Bible study sustained in God’s Word. That methodology is Isaiah’s “line upon line” found in chapter twenty-eight.
Cartea lui Ioel identifică istoria ploii târzii la sfârșitul lumii. Ploaia târzie este solia finală de avertizare a lui Dumnezeu a celui de-al treilea înger din Apocalipsa paisprezece. Deși ploaia târzie reprezintă solia celui de-al treilea înger, ea reprezintă totodată și procesul de comunicare dintre Divinitate și omenire, așa cum este simbolizat prin untdelemnul de aur al lui Zaharia, prin ploaia timpurie și cea târzie, prin focul de pe altar și prin alte reprezentări. Ploaia târzie nu este doar o solie și procesul de comunicare dintre Dumnezeu și om, ci este și singura „metodologie” sfințită de studiu biblic susținută în Cuvântul lui Dumnezeu. Acea metodologie este „linie peste linie” a lui Isaia, găsită în capitolul douăzeci și opt.
At the beginning of ancient and also modern Israel, God, “the husbandman” brought Israel “from the wilderness.” Whether the captivity of four hundred and thirty years captivity in Egypt or the captivity of the Dark Ages from 538 unto 1798, Israel was taken out of “the wilderness,” for a “wilderness” is a symbol of slavery and captivity. Whether ancient literal Israel or modern spiritual Israel God delivered them out of a wilderness captivity and “established” them “as His own chosen possession, the Lord’s vineyard” called to be priests and princes who “were committed” with the privilege of representing “the oracles of God.” The “oracles” for ancient Israel being the Law and to modern Israel being both the Law and the prophecies.
La începutul Israelului antic și, de asemenea, al celui modern, Dumnezeu, „viticultorul”, a adus pe Israel „din pustie”. Fie că a fost robia de patru sute treizeci de ani în Egipt, fie robia Evului Întunecat de la 538 până la 1798, Israel a fost scos din „pustie”, căci „pustia” este un simbol al robiei și al captivității. Fie că este vorba despre Israelul literal antic sau despre Israelul spiritual modern, Dumnezeu i-a izbăvit dintr-o captivitate a pustiei și i-a „întemeiat” „ca posesia Sa aleasă, via Domnului”, chemați să fie preoți și prinți, cărora „le-au fost încredințate” privilegiul de a reprezenta „oracolele lui Dumnezeu”. „Oracolele”, pentru Israelul antic, fiind Legea, iar pentru Israelul modern fiind atât Legea, cât și profețiile.
“God has called His church in this day, as He called ancient Israel, to stand as a light in the earth. By the mighty cleaver of truth, the messages of the first, second, and third angels, He has separated them from the churches and from the world to bring them into a sacred nearness to Himself. He has made them the depositaries of His law and has committed to them the great truths of prophecy for this time. Like the holy oracles committed to ancient Israel, these are a sacred trust to be communicated to the world. The three angels of Revelation 14 represent the people who accept the light of God’s messages and go forth as His agents to sound the warning throughout the length and breadth of the earth.” Testimonies, volume 5, 455.
„Dumnezeu a chemat biserica Sa în acest timp, aşa cum a chemat Israelul din vechime, să stea ca o lumină pe pământ. Prin puternica secure a adevărului, prin soliile primului, celui de-al doilea şi celui de-al treilea înger, El i-a despărţit de biserici şi de lume, pentru a-i aduce într-o apropiere sfântă de Sine. El i-a făcut depozitarii Legii Sale şi le-a încredinţat marile adevăruri ale profeţiei pentru acest timp. Asemenea sfintelor rostiri încredinţate Israelului din vechime, acestea constituie un tezaur sacru ce trebuie făcut cunoscut lumii. Cei trei îngeri din Apocalipsa 14 îi reprezintă pe oamenii care primesc lumina soliilor lui Dumnezeu şi pornesc ca agenţi ai Săi pentru a face să răsune avertizarea pe toată întinderea pământului.” Testimonies, volumul 5, 455.
Modern Israel was ordained to proclaim the loud cry of the third angel under the power of the latter rain, while manifesting the character of Christ in their personal experience under the power of the Holy Spirit. The loud cry of the third angel is fulfilled during the outpouring of the latter rain, during a time when a false peace and safety latter rain message is being promoted by a class of men who are drunken with the wine of Babylon. These are Isaiah’s drunkards of Ephraim and Joel’s drinkers of wine who have the new wine cut off from their mouths. Those receiving the true latter rain message are represented by Daniel, Mishael, Hananiah and Azariah who rejected the Babylonian food for heavenly fare. These are the one hundred and forty-four thousand who sing the song of Moses and the Lamb, but also of the vineyard, for the vineyard parable was fulfilled in the history of Moses in the beginning of ancient Israel’s covenant relationship, and it was fulfilled again at the end of ancient Israel’s covenant relationship in the history of the Lamb.
Israelul modern a fost rânduit să proclame marea strigare a celui de-al treilea înger sub puterea ploii târzii, în timp ce manifesta caracterul lui Hristos în experiența sa personală sub puterea Duhului Sfânt. Marea strigare a celui de-al treilea înger se împlinește în timpul revărsării ploii târzii, într-o vreme când un mesaj fals al ploii târzii, de pace și siguranță, este promovat de o categorie de oameni care sunt îmbătați de vinul Babilonului. Aceștia sunt bețivii lui Efraim din Isaia și băutorii de vin din Ioel, cărora mustul cel nou le este tăiat de la gură. Cei care primesc adevăratul mesaj al ploii târzii sunt reprezentați de Daniel, Mișael, Hanania, și Azaria, care au respins hrana babiloniană pentru hrana cerească. Aceștia sunt cei o sută patruzeci și patru de mii care cântă cântarea lui Moise și a Mielului, dar și a viei, căci parabola viei s-a împlinit în istoria lui Moise, la începutul relației de legământ a Israelului antic, și s-a împlinit din nou la sfârșitul relației de legământ a Israelului antic, în istoria Mielului.
The song of the vineyard concludes with a former covenant people being passed by when a new covenant people are being married to the Lord. The Lord passed by those who died in the forty-year wilderness wandering and entered into covenant with Joshua at the very same time he was divorcing those who would die. The Lord was divorcing ancient Israel at the very same time He was marrying the Christian church. The alpha or beginning history is represented by Moses and the omega is represented by the Lamb. The history they both represent is the history of the vineyard parable, thus Isaiah’s song of the vineyard is John the Revelator’s song of Moses and the Lamb.
Cântecul viei se încheie cu trecerea pe lângă un fost popor al legământului atunci când un nou popor al legământului este unit în căsătorie cu Domnul. Domnul a trecut pe lângă aceia care au murit în pribegia de patruzeci de ani prin pustie și a intrat în legământ cu Iosua chiar în același timp în care îi divorța pe aceia care aveau să moară. Domnul divorța de Israelul antic chiar în același timp în care Se căsătorea cu biserica creștină. Alfa, sau istoria de început, este reprezentată de Moise, iar omega este reprezentată de Mielul. Istoria pe care o reprezintă amândoi este istoria pildei viei; astfel, cântarea viei a lui Isaia este cântarea lui Moise și a Mielului din descoperirea lui Ioan.
We will continue these thoughts in the next article.
Vom continua aceste gânduri în articolul următor.
“These are not the words of Sister White, but the words of the Lord, and His messenger has given them to me to give to you. God calls upon you to no longer work at cross purposes with Him. Much instruction was given in regard to men claiming to be Christian when they are revealing the attributes of Satan, counteracting in spirit, word, and action the advancement of truth, and are surely following the path where Satan is leading them. In their hardness of heart they have grasped authority which in no way belongs to them, and which they should not exercise. Saith the great Teacher, ‘I will overturn, overturn, overturn.’ Men say in Battle Creek, ‘The temple of the Lord, the temple of the Lord are we’ but they are using common fire. Their hearts are not softened and subdued by the grace of God.” Manuscript Releases, volume 13, 222.
„Acestea nu sunt cuvintele Sorei White, ci cuvintele Domnului, iar mesagera Sa mi le-a dat ca să vi le transmit. Dumnezeu vă cheamă să nu mai lucrați în dezacord cu El. S-au dat multe învățături cu privire la oameni care pretind că sunt creștini, în timp ce manifestă atributele lui Satana, împiedicând, prin spirit, cuvânt și faptă, înaintarea adevărului și urmând cu siguranță calea pe care Satana îi conduce. În împietrirea inimii lor au apucat o autoritate care nicidecum nu le aparține și pe care nu ar trebui să o exercite. Zice Marele Învățător: «Voi răsturna, voi răsturna, voi răsturna.» Oamenii spun în Battle Creek: «Templul Domnului, templul Domnului suntem noi», dar ei folosesc foc obișnuit. Inimile lor nu sunt înmuiate și supuse de harul lui Dumnezeu.” Manuscript Releases, volumul 13, 222.
“The patience of God has an object, but you are defeating it. He is allowing a state of things to come that you would fain see counteracted by and by, but it will be too late. God commanded Elijah to anoint the cruel and deceitful Hazael king over Syria, that he might be a scourge to idolatrous Israel. Who knows whether God will not give you up to the deceptions you love? Who knows but that the preachers who are faithful, firm, and true may be the last who shall offer the gospel of peace to our unthankful churches? It may be that the destroyers are already training under the hand of Satan and only wait the departure of a few more standard-bearers to take their places, and with the voice of the false prophet cry, ‘Peace, peace,’ when the Lord hath not spoken peace. I seldom weep, but now I find my eyes blinded with tears; they are falling upon my paper as I write. It may be that erelong all prophesyings among us will be at an end, and the voice which has stirred the people may no longer disturb their carnal slumbers.
„Răbdarea lui Dumnezeu are un scop, dar voi îl zădărniciți. El îngăduie să se ivească o stare de lucruri pe care ați dori s-o vedeți împiedicată mai târziu, dar atunci va fi prea târziu. Dumnezeu i-a poruncit lui Ilie să-l ungă pe Hazael, cel crud și înșelător, ca împărat peste Siria, pentru ca el să fie un bici pentru Israelul idolatru. Cine știe dacă Dumnezeu nu vă va lăsa pradă înșelăciunilor pe care le iubiți? Cine știe dacă nu cumva predicatorii credincioși, statornici și adevărați vor fi ultimii care vor mai oferi Evanghelia păcii bisericilor noastre nerecunoscătoare? S-ar putea ca nimicitorii să fie deja instruiți sub mâna lui Satan și să nu aștepte decât plecarea încă a câtorva purtători de stindard ca să le ia locul și, cu glasul prorocului mincinos, să strige: «Pace, pace», când Domnul n-a vorbit pace. Eu plâng rareori, dar acum îmi simt ochii încețoșați de lacrimi; ele cad pe hârtia mea în timp ce scriu. S-ar putea ca în curând orice prorocire din mijlocul nostru să înceteze, iar glasul care a tulburat poporul să nu le mai deranjeze somnul lor firesc.”
“When God shall work His strange work on the earth, when holy hands bear the ark no longer, woe will be upon the people. Oh, that thou hadst known, even thou, in this thy day, the things that belong unto thy peace! Oh, that our people may, as did Nineveh, repent with all their might and believe with all their heart, that God may turn away His fierce anger from them.” Testimonies, volume 5, 77.
„Când Dumnezeu Își va face lucrarea Sa ciudată pe pământ, când mâini sfinte nu vor mai purta chivotul, vai va fi asupra poporului. O, de ai fi cunoscut, chiar tu, în această zi a ta, lucrurile care țin de pacea ta! O, ca poporul nostru să se pocăiască, asemenea Ninivei, cu toată puterea sa și să creadă cu toată inima sa, pentru ca Dumnezeu să-Și întoarcă de la ei mânia Sa aprinsă.” Mărturii, volumul 5, 77.
“If you indulge stubbornness of heart, and through pride and self-righteousness do not confess your faults, you will be left subject to Satan’s temptations. If when the Lord reveals your errors you do not repent or make confession, his providence will bring you over the ground again and again. You will be left to make mistakes of a similar character, you will continue to lack wisdom, and will call sin righteousness, and righteousness sin. The multitude of deceptions that will prevail in these last days will encircle you, and you will change leaders, and not know that you have done so.” Review and Herald, December 16, 1890.
„Dacă îngăduiți încăpățânarea inimii și, prin mândrie și îndreptățire de sine, nu vă mărturisiți greșelile, veți fi lăsați supuși ispitelor lui Satana. Dacă, atunci când Domnul vă descoperă erorile, nu vă pocăiți și nu faceți mărturisire, providența Sa vă va face să treceți iar și iar peste același teren. Veți fi lăsați să faceți greșeli de un caracter asemănător, veți continua să duceți lipsă de înțelepciune și veți numi păcatul neprihănire, iar neprihănirea păcat. Mulțimea amăgirilor care vor prevala în aceste zile de pe urmă vă va înconjura și vă veți schimba conducătorii, fără să știți că ați făcut aceasta.” Review and Herald, 16 decembrie 1890.