“We should know for ourselves what constitutes Christianity, what is truth, what is the faith that we have received, what are the Bible rules—the rules given us from the highest authority.” The 1888 Materials, 403.
„Trebuie să știm noi înșine ce constituie creștinismul, ce este adevărul, care este credința pe care am primit-o, care sunt regulile Bibliei — regulile care ne-au fost date de cea mai înaltă autoritate.” The 1888 Materials, 403.
For several years Future for America has identified that the seven churches of Revelation not only represent the history of modern Israel from the time of the apostles until the end of the world, but that the seven churches also represent ancient Israel from the time of Moses until the stoning of Stephen. The pioneers of Adventism did not teach this truth, but they understood and employed the principles that establish this truth. Jesus identifies the end from the beginning and ancient Israel represents modern Israel. Therefore, any truth that is part of the prophetic characteristics of modern Israel also existed in ancient Israel.
Pendant plusieurs années, Future for America a mis en évidence que les sept Églises de l’Apocalypse représentent non seulement l’histoire de l’Israël moderne depuis le temps des apôtres jusqu’à la fin du monde, mais aussi l’Israël ancien depuis le temps de Moïse jusqu’à la lapidation d’Étienne. Les pionniers de l’adventisme n’ont pas enseigné cette vérité, mais ils ont compris et appliqué les principes qui l’établissent. Jésus révèle la fin dès le commencement, et l’Israël ancien représente l’Israël moderne. Par conséquent, toute vérité qui fait partie des caractéristiques prophétiques de l’Israël moderne existait également dans l’Israël ancien.
Before Millerite history the traditional Christian view of the seven churches was that they represented the actual churches in Asia minor during the time of John. The traditional view also understood that the counsel to the individual churches may also be understood to represent specific counsel to various churches throughout Christian history, and also that the very same counsel and warnings is for individual Christians. They also understood that the seven churches represent seven periods of church history from the time of the disciples until the end of the world. These perspectives pre-dated the Millerite history. Those four recognitions of the seven churches that make up the traditional view that pre-dated William Miller were and are based upon the “historicist” interpretation of the Bible. It is that methodology that God’s angels led William Miller to adopt.
Înainte de istoria millerită, concepția creștină tradițională despre cele șapte biserici era că ele reprezentau bisericile reale din Asia Mică din vremea lui Ioan. Concepția tradițională înțelegea, de asemenea, că sfatul adresat fiecăreia dintre biserici poate fi înțeles și ca reprezentând un sfat specific pentru diferite biserici de-a lungul istoriei creștine și, totodată, că tocmai același sfat și aceleași avertizări sunt pentru creștinii individuali. Ei înțelegeau, de asemenea, că cele șapte biserici reprezintă șapte perioade ale istoriei bisericii, din timpul ucenicilor până la sfârșitul lumii. Aceste perspective au precedat istoria millerită. Aceste patru recunoașteri ale celor șapte biserici, care alcătuiesc concepția tradițională ce a precedat pe William Miller, au fost și sunt întemeiate pe interpretarea „istoricistă” a Bibliei. Aceasta este metodologia pe care îngerii lui Dumnezeu l-au călăuzit pe William Miller să o adopte.
“The seven churches of Asia is a history of the church of Christ in her seven forms, in all her windings and turnings, in all her prosperity and adversity, from the days of the apostles down to the end of the world. The seven seals are a history of the transactions of the powers and kings of the earth over the church, and God’s protection of his people during the same time. The seven trumpets are a history of seven peculiar and heavy judgments sent upon the earth, or Roman kingdom. And the seven vials are the seven last plagues sent upon Papal Rome. Mixed with these are many other events, woven in like tributary streams, and filling up the grand river of prophecy, until the whole ends us in the ocean of eternity.
„Cele șapte biserici din Asia reprezintă o istorie a Bisericii lui Hristos în cele șapte forme ale ei, în toate meandrele și cotiturile ei, în toată prosperitatea și adversitatea ei, din zilele apostolilor și până la sfârșitul lumii. Cele șapte peceți reprezintă o istorie a lucrărilor puterilor și regilor pământului asupra Bisericii și a ocrotirii de către Dumnezeu a poporului Său în același răstimp. Cele șapte trâmbițe reprezintă o istorie a șapte judecăți deosebite și grele trimise asupra pământului, sau a împărăției romane. Iar cele șapte potire sunt cele șapte plăgi de pe urmă trimise asupra Romei papale. Împletite cu acestea sunt multe alte evenimente, țesute înăuntru ca niște râuri afluente și umplând marele fluviu al prorociei, până când întregul se sfârșește pentru noi în oceanul veșniciei.”
“This, to me, is the plan of John’s prophecy in the book of Revelation. And the man who wishes to understand this book, must have a thorough knowledge of other parts of the word of God. The figures and metaphors used in this prophecy, are not all explained in the same, but must be found in other prophets, and explained in other passages of Scripture. Therefore it is evident that God has designed the study of the whole, even to obtain a clear knowledge of any part.” William Miller, Miller’s Lectures, volume 2, lecture 12, 178.
„Aceasta, pentru mine, este structura profeției lui Ioan din cartea Apocalipsei. Iar omul care dorește să înțeleagă această carte trebuie să aibă o cunoaștere temeinică a altor părți ale Cuvântului lui Dumnezeu. Imaginile și metaforele folosite în această profeție nu sunt toate explicate în ea însăși, ci trebuie găsite la alți profeți și explicate în alte pasaje ale Scripturii. Prin urmare, este evident că Dumnezeu a rânduit studiul întregului, chiar și pentru a dobândi o cunoaștere clară a oricărei părți.” William Miller, Miller’s Lectures, volumul 2, prelegerea 12, 178.
Sister White agrees with and upholds the “historicist” view held by Miller, but she added a deeper insight to the book of Revelation than Miller saw, for Miller had not recognized the sanctuary as it truly is. He understood the sanctuary to be the earth. Sister White recognized that when Jesus presented the predictions represented in the book of Revelation, that Christ was doing so in conjunction with His work as the heavenly High Priest.
Sora White yemera kandi ashyigikira imyumvire ya “historicist” yari ifitwe na Miller, ariko yongeyeho ubushishozi bwimbitse ku gitabo cy’Ibyahishuwe burenze ubwo Miller yabonaga, kuko Miller atari yaramenye ubuturo bwera uko buri koko. Yumvaga ko ubuturo bwera ari isi. Sora White yamenye ko igihe Yesu yatangaga ubuhanuzi bugaragazwa mu gitabo cy’Ibyahishuwe, Kristo yabikoraga afatanyije n’umurimo We nk’Umutambyi Mukuru wo mu ijuru.
When John turns and sees Christ, He is walking among the candlesticks in priestly garments, and the candlesticks are located in the holy place, and therefore in the history after His ascension, but before He moved into the Most Holy Place in 1844. Miller could not have understood the significance of this reality. Neither would have Tyndale, Luther or John Wycliffe or any of the early reformers. Truth is progressive, shining brighter and still brighter unto the perfect day.
Când Ioan se întoarce și Îl vede pe Hristos, El umblă printre sfeșnice în veșminte preoțești, iar sfeșnicele sunt așezate în Locul Sfânt și, prin urmare, în istoria de după înălțarea Sa, dar înainte ca El să Se fi mutat în Sfânta Sfintelor, în 1844. Miller nu ar fi putut înțelege semnificația acestei realități. Nici Tyndale, Luther, John Wycliffe sau vreunul dintre reformatorii timpurii nu ar fi înțeles-o. Adevărul este progresiv, strălucind tot mai mult și încă și mai mult până la ziua desăvârșită.
“The great principle so nobly advocated by Robinson and Roger Williams, that truth is progressive, that Christians should stand ready to accept all the light which may shine from God’s holy word, was lost sight of by their descendants. The Protestant churches of America,—and those of Europe as well,—so highly favored in receiving the blessings of the Reformation, failed to press forward in the path of reform. Though a few faithful men arose, from time to time, to proclaim new truth and expose long-cherished error, the majority, like the Jews in Christ’s day or the papists in the time of Luther, were content to believe as their fathers had believed and to live as they had lived. Therefore religion again degenerated into formalism; and errors and superstitions which would have been cast aside had the church continued to walk in the light of God’s word, were retained and cherished. Thus the spirit inspired by the Reformation gradually died out, until there was almost as great need of reform in the Protestant churches as in the Roman Church in the time of Luther. There was the same worldliness and spiritual stupor, a similar reverence for the opinions of men, and substitution of human theories for the teachings of God’s word.” The Great Controversy, 297.
„Marele principiu susținut cu atâta noblețe de Robinson și Roger Williams, anume că adevărul este progresiv și că creștinii ar trebui să fie gata să primească toată lumina care ar putea străluci din Cuvântul cel sfânt al lui Dumnezeu, a fost pierdut din vedere de urmașii lor. Bisericile protestante din America — și de asemenea cele din Europa — atât de mult favorizate prin primirea binecuvântărilor Reformei, n-au reușit să înainteze pe calea reformei. Deși câțiva bărbați credincioși s-au ridicat, din când în când, pentru a proclama un adevăr nou și a demasca o rătăcire îndelung păstrată, majoritatea, asemenea iudeilor din zilele lui Hristos sau papistașilor din timpul lui Luther, s-au mulțumit să creadă așa cum crezuseră părinții lor și să trăiască așa cum trăiseră ei. De aceea, religia a degenerat din nou în formalism; iar erorile și superstițiile care ar fi fost lepădate dacă biserica ar fi continuat să umble în lumina Cuvântului lui Dumnezeu au fost păstrate și cultivate. Astfel, spiritul insuflat de Reformă a murit treptat, până când a ajuns să existe aproape tot atât de mare nevoie de reformă în bisericile protestante ca în Biserica Romană pe vremea lui Luther. Exista aceeași lumeștie și aceeași amorțeală spirituală, o reverență asemănătoare față de părerile oamenilor și înlocuirea teoriilor omenești cu învățăturile Cuvântului lui Dumnezeu.” Tragedia veacurilor, 297.
If the fact that truth develops progressively throughout history is not recognized, then the significance of any new light in this final generation may very well be impossible to recognize. Once a person ceases to understand the progressive nature of “truth,” they automatically begin to rely upon traditions, customs and fallen human guidance.
Ako se ne prepozna činjenica da se istina kroz povijest razvija progresivno, tada bi značenje bilo kakve nove svjetlosti u ovoj posljednjoj generaciji vrlo lako moglo biti nemoguće prepoznati. Jednom kada čovjek prestane razumijevati progresivnu narav „istine”, on se automatski počinje oslanjati na predaje, običaje i palo ljudsko vodstvo.
The methodology that Miller employed is a waymark that runs through the entire prophetic line which presents a testimony of the development of biblical truth that began with the apostles. Yet in the waymark represented by Miller, we find a beginning that demands a counterpart at the end. Most never understand these realities, but not so with Satan.
Metodologia pe care a folosit-o Miller este un reper profetic care străbate întreaga linie profetică și care prezintă o mărturie a dezvoltării adevărului biblic începută cu apostolii. Totuși, în reperul profetic reprezentat de Miller găsim un început care cere un corespondent la sfârșit. Cei mai mulți nu înțeleg niciodată aceste realități, dar nu astfel stau lucrurile cu Satana.
Satan has resisted the truth and its development from his rebellion in heaven onward. When it reached the point in history that the reformers began to distinctly understand how to study the Bible, Satan did as he always does and he introduced counterfeits. The historical evidence of his work of counterfeiting the truth identifies that Jesuits such as Ribera and Louis de Alcazar focused their counterfeit methodology specifically against the book of Revelation. The corrupted methodology that is called “preterism” began in the second and third centuries with two primary representatives of that false methodology. One was Eusebius of Caesarea (260–339), and Victorinus of Pettau (died circa 304). Both of these early historical figures promoted the methodology suggesting the book of Revelation was fulfilled during the time of the Roman Empire by such historical figures as the infamous emperor Nero.
Satana a rezistat adevărului și dezvoltării lui încă de la răzvrătirea sa din cer. Când s-a ajuns în istorie la punctul în care reformatorii au început să înțeleagă în mod distinct cum trebuie studiată Biblia, Satana a făcut ceea ce face întotdeauna și a introdus contrafaceri. Dovezile istorice ale lucrării sale de contrafacere a adevărului arată că iezuiți precum Ribera și Louis de Alcazar și-au îndreptat metodologia contrafăcută în mod specific împotriva cărții Apocalipsa. Metodologia coruptă numită „preterism” a început în secolele al II-lea și al III-lea, având doi reprezentanți principali ai acelei metodologii false. Unul a fost Eusebiu din Cezareea (260–339), iar celălalt, Victorinus de Pettau (mort în jurul anului 304). Ambele aceste figuri istorice timpurii au promovat metodologia care susținea că Apocalipsa s-a împlinit în timpul Imperiului Roman prin intermediul unor personaje istorice precum împăratul infam Nero.
In the nineteenth century John Darby (1800–1882) from the United Kingdom introduced another satanic methodology which was also inserted to the foot notes of the Trojan horse Bible called the Scofield Reference Bible which we have previously identified. “Dispensationalism” is a theological framework that divides history and God’s interaction with humanity into distinct periods, or ‘dispensations,’ in which God administers His plan in different ways. I note this at this point for this is one of the falsehoods that was introduced to the movement of Future for America by voices from the same area Darby had propagated his satanic ideas. Darby’s ideas that attacked Future for America were accompanied by the philosophy of the so-called modern-day “woke” movement which promotes the same anarchy represented by the French Revolution and the same licentiousness represented by Sodom and Gomorrah.
በዐሥራ ዘጠነኛው ክፍለ ዘመን ከዩናይትድ ኪንግደም የነበረው ጆን ዳርቢ (1800–1882) ሌላ ሰይጣናዊ ዘዴ አስገባ፤ ይህም ቀደም ሲል ለይተን በጠቀስነው ስኮፊልድ ሬፈረንስ ባይብል ተብሎ በሚጠራው የትሮጃን ፈረስ መጽሐፍ ቅዱስ የግርጌ ማስታወሻዎች ውስጥም ተጨምሮ ተገባ። “ዲስፔንሴሽናሊዝም” ታሪክንና የእግዚአብሔር ከሰው ልጅ ጋር ያለውን ግንኙነት ወደ ተለያዩ ዘመናት ወይም “ዲስፔንሴሽኖች” የሚከፋፍል የሥነ መለኮት ማዕቀፍ ነው፤ በእነዚህም ውስጥ እግዚአብሔር እቅዱን በተለያዩ መንገዶች እንደሚያስተዳድር ይታሰባል። ይህን በዚህ ስፍራ የምጠቅሰው፣ ዳርቢ ሰይጣናዊ ሐሳቦቹን ካስፋፋበት ክልል ከወጡ ድምፆች ወደ Future for America እንቅስቃሴ ከገቡት ሐሰቶች አንዱ ይህ ስለሆነ ነው። በFuture for America ላይ ጥቃት ያደረሱት የዳርቢ ሐሳቦች፣ የዘመናችን “woke” እንቅስቃሴ ተብሎ በሚጠራው ፍልስፍና ጋር ተቀላቅለው መጡ፤ ይህም ፍልስፍና በፈረንሳይ አብዮት የተወከለውን ያንኑ አናርኪ እና በሶዶምና ገሞራ የተወከለውን ያንኑ ርኩሰ ፈቃደኝነት ያስፋፋል።
Today the theologians of modern Adventism employ a system of dissecting the truths of the Bible based upon a two-fold system of biblical interpretation they employ to undermine and deny both the Bible and the Spirit of Prophecy. They identify men as either experts in biblical languages or as experts in biblical history. Thus, the theologians of Adventism today control the minds of Laodicean Adventism either by interpreting God’s Word based upon a fallen man’s understanding of history or fallen man’s understanding of language. These modern manifestations of error which have been often used to attack the message you are now reading will be addressed further in these articles when we consider the symbolism of the French Revolution. Satan is alive, and he knows his time is short. The last rule of Miller’s rules, number fourteen concludes with the following paragraph.
Buguha, abahanga mu by’iyobokamana b’Abadiventisiti b’iki gihe bakoresha uburyo bwo gusesengura ukuri kwa Bibiliya bushingiye ku buryo bubiri bw’isesengura rya Bibiliya bakoresha kugira ngo bacogoreze kandi bahakane Bibiliya ndetse n’Umwuka w’Ubuhanuzi. Bashyira abantu mu byiciro bibiri: abahanga mu ndimi za Bibiliya cyangwa abahanga mu mateka ya Bibiliya. Bityo rero, abahanga mu by’iyobokamana b’Abadiventisiti b’iki gihe bayobora ibitekerezo by’Abadiventisiti b’i Lawodikiya haba mu gusobanura Ijambo ry’Imana bashingiye ku gusobanukirwa kw’amateka kw’umuntu wacumuye cyangwa ku gusobanukirwa kw’ururimi kw’umuntu wacumuye. Ibi bigaragarira muri iki gihe nk’amahinyu y’ikinyoma yakunze gukoreshwa mu kurwanya ubutumwa murimo gusoma ubu, kandi bizasuzumwa birushijeho muri izi ngingo nitwiga ku kimenyetso cy’Impinduramatwara y’Abafaransa. Satani arahari kandi azi ko igihe cye ari kigufi. Itegeko rya nyuma mu mategeko ya Miller, ari ryo rya cumi na kane, risozwa n’iki gika gikurikira.
“The divinity taught in our schools is always founded on some sectarian creed. It may do to take a blank mind and impress it with this kind, but it will always end in bigotry. A free mind will never be satisfied with the views of others. Were I a teacher of youth in divinity, I would first learn their capacity and mind. If these were good, I would make them study the Bible for themselves, and send them out free to do the world good. But if they had no mind, I would stamp them with another’s mind, write bigot on their forehead, and send them out as slaves!” William Miller, Miller’s Works, volume 1, 24.
„Divinitatea predată în școlile noastre este întotdeauna întemeiată pe vreun crez sectar. Se poate să fie potrivit să iei o minte neformată și să o impregnezi cu acest fel de învățătură, dar aceasta va sfârși întotdeauna în bigotism. O minte liberă nu va fi niciodată mulțumită cu părerile altora. Dacă aș fi învățător al tinerilor în cele ale divinității, mai întâi le-aș cunoaște capacitatea și mintea. Dacă acestea ar fi bune, i-aș face să studieze Biblia pentru ei înșiși și i-aș trimite în lume liberi, ca să facă bine. Dar dacă n-ar avea minte, i-aș pecetlui cu mintea altuia, le-aș scrie bigot pe frunte și i-aș trimite ca robi!” William Miller, Miller’s Works, volumul 1, 24.
In the period just after John the Revelator lived, and in the days of the Reformation, Satan was actively producing false prophetic methodology to confuse and destroy true biblical analysis. What is sometimes missed in these historical facts is that all those satanic methodologies were aimed directly at no other book than the book of Revelation. That was the subject of each of these promoters of satanic confusion. The book of Revelation has always been Satan’s target. Satan knows it is the book of Revelation that he must war against. When we recognize this fact, we can then recognize another unseen reality, that is obscured by another significant truth.
În perioada imediat următoare vieții lui Ioan Revelatorul și în zilele Reformei, Satana producea în mod activ metodologii profetice false pentru a tulbura și a nimici adevărata analiză biblică. Ceea ce uneori este trecut cu vederea în aceste fapte istorice este că toate acele metodologii satanice erau îndreptate direct nu spre vreo altă carte, ci spre cartea Apocalipsei. Acesta a fost subiectul fiecăruia dintre acești promotori ai confuziei satanice. Cartea Apocalipsei a fost întotdeauna ținta lui Satana. Satana știe că tocmai cartea Apocalipsei este aceea împotriva căreia trebuie să poarte război. Când recunoaștem acest fapt, putem recunoaște atunci și o altă realitate nevăzută, care este obscurizată de un alt adevăr semnificativ.
The false methodology of the Jesuits was intended to prevent a clear understanding that the pope of the Roman church is the antichrist of Bible prophecy. Every single Protestant reformer came to recognize and identify this truth. Therefore, when the accurate history of men such as Ribera and Louis de Alcazar have been publicly presented in the past through word and publication the history men such as Ribera and Louis de Alcazar was used for the purpose of demonstrating the satanic efforts to prevent a correct understanding of the “man of sin.” The written or spoken testimonies exposing the purpose of the introduction of these satanic methodologies are correct as far as they go, but Satan was attempting to cover up more than simply the biblical proofs that identify the antichrist as the pope of Rome.
Metodologia mincinoasă a iezuiților a fost menită să împiedice o înțelegere clară a faptului că papa Bisericii Romei este antihristul profeției biblice. Fiecare reformator protestant în parte a ajuns să recunoască și să identifice acest adevăr. Prin urmare, atunci când istoria exactă a unor oameni precum Ribera și Louis de Alcazar a fost prezentată public în trecut prin cuvânt și prin publicații, istoria unor oameni precum Ribera și Louis de Alcazar a fost folosită cu scopul de a demonstra eforturile satanice de a împiedica o înțelegere corectă a „omului fărădelegii”. Mărturiile scrise sau rostite care demască scopul introducerii acestor metodologii satanice sunt corecte în măsura în care merg, însă Satana încerca să ascundă mai mult decât simplele dovezi biblice care îl identifică pe antihrist drept papa Romei.
There are truths in the book of Revelation that have been covered up with the confusion produced by these false systems of biblical interpretation that are outside the subject of the man whose number is six, six, six. One of those truths is most definitely the truth represented when the seven churches are understood in their fullest development. There are truths located within the seven churches that speak directly to the history that got under way on September 11, 2001 and ends in the Sunday law crisis. Satan has been seeking to keep this light buried, and he invented the satanic methodologies to obscure several gems of truth located in the book of Revelation, not only the identification of the pope of Rome as the antichrist.
Există adevăruri în cartea Apocalipsei care au fost acoperite de confuzia produsă de aceste sisteme false de interpretare biblică, aflate în afara subiectului omului al cărui număr este șase sute șaizeci și șase. Unul dintre aceste adevăruri este, fără îndoială, adevărul reprezentat atunci când cele șapte biserici sunt înțelese în dezvoltarea lor deplină. În cadrul celor șapte biserici se află adevăruri care vorbesc direct despre istoria care a început la 11 septembrie 2001 și se încheie în criza legii duminicale. Satana a căutat să țină această lumină îngropată și a inventat metodologiile satanice pentru a întuneca mai multe nestemate ale adevărului aflate în cartea Apocalipsei, nu doar identificarea papei Romei ca anticrist.
Before “the man of sin” was revealed in 538, men such as Eusebius and Victorinus attacked the book of Revelation in an attempt to obscure the rise of the papal power. Later in history Christ fulfilled His promise to Thyatira and brought forth the morning star of the reformation (Wycliffe), and Satan thereafter brought forth two prominent historical figures to champion and carry on his satanic work. The long-drawn-out war over the development of truth that reaches its climax when the secret of the book of Revelation is unsealed, (just before the close of probation) includes light from the seven churches that Miller never recognized, nor did Sister White, but it can be easily shown that both Miller and the Spirit of Prophecy uphold the new light, for new light never contradicts old light.
Înainte ca „omul fărădelegii” să fie descoperit în anul 538, oameni precum Eusebiu și Victorinus au atacat cartea Apocalipsei, într-o încercare de a întuneca ridicarea puterii papale. Mai târziu, în cursul istoriei, Hristos Și-a împlinit făgăduința făcută Tiatirei și a adus la iveală luceafărul de dimineață al Reformei (Wycliffe), iar după aceea Satana a ridicat două figuri istorice proeminente pentru a susține și a continua lucrarea sa satanică. Războiul îndelungat cu privire la dezvoltarea adevărului, care își atinge punctul culminant atunci când taina cărții Apocalipsei este desigilată (chiar înainte de încheierea timpului de probă), include lumină din cele șapte biserici pe care Miller nu a recunoscut-o niciodată și nici Sora White, însă se poate arăta cu ușurință că atât Miller, cât și Spiritul Profetic susțin noua lumină, căci lumina nouă nu contrazice niciodată lumina veche.
“It is a fact that we have the truth, and we must hold with tenacity to the positions that cannot be shaken; but we must not look with suspicion upon any new light which God may send, and say, Really, we cannot see that we need any more light than the old truth which we have hitherto received, and in which we are settled. While we hold to this position, the testimony of the True Witness applies to our cases its rebuke, ‘And knowest not that thou art wretched, and miserable, and poor, and blind, and naked.’ Those who feel rich and increased with goods and in need of nothing, are in a condition of blindness as to their true condition before God, and they know it not.” Review and Herald, August 7, 1894.
„Este un fapt că avem adevărul și trebuie să ne ținem cu statornicie de pozițiile care nu pot fi clătinate; dar nu trebuie să privim cu suspiciune nicio lumină nouă pe care Dumnezeu ar putea să o trimită și să spunem: Într-adevăr, nu putem vedea că am avea nevoie de mai multă lumină decât vechiul adevăr pe care l-am primit până acum și în care suntem statorniciți. Câtă vreme susținem această poziție, mărturia Martorului Credincios aplică asupra cazurilor noastre mustrarea sa: «Și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol.» Cei care se simt bogați, îmbogățiți și neavând nevoie de nimic se află într-o stare de orbire cu privire la adevărata lor condiție înaintea lui Dumnezeu și nu știu aceasta.” Review and Herald, 7 august 1894.
The primary test for new light is whether it contradicts established truth, and whether it upholds the foundational truths.
Testul principal pentru lumina nouă este dacă ea contrazice adevărul stabilit și dacă susține adevărurile fundamentale.
“When the power of God testifies as to what is truth, that truth is to stand forever as the truth. No after suppositions, contrary to the light God has given are to be entertained. Men will arise with interpretations of Scripture which are to them truth, but which are not truth. The truth for this time, God has given us as a foundation for our faith. He Himself has taught us what is truth. One will arise, and still another, with new light which contradicts the light that God has given under the demonstration of His Holy Spirit.” Selected Messages, book 1, 162.
„Când puterea lui Dumnezeu mărturisește cu privire la ceea ce este adevăr, acel adevăr trebuie să rămână pentru totdeauna ca adevăr. Nicio presupunere ulterioară, contrară luminii pe care a dat-o Dumnezeu, nu trebuie să fie primită. Se vor ridica oameni cu interpretări ale Scripturii care pentru ei sunt adevăr, dar care nu sunt adevăr. Adevărul pentru acest timp ni l-a dat Dumnezeu ca temelie a credinței noastre. El Însuși ne-a învățat ce este adevărul. Se va ridica unul, apoi încă altul, cu lumină nouă care contrazice lumina pe care a dat-o Dumnezeu sub manifestarea Duhului Său Sfânt.” Selected Messages, cartea 1, 162.
Satan has had the book of Revelation as his target of attack from the time John recorded the messages contained therein. Jesus said:
Satana a avut cartea Apocalipsei ca ţintă a atacului său încă din vremea când Ioan a consemnat mesajele cuprinse în ea. Isus a spus:
But blessed are your eyes, for they see: and your ears, for they hear. For verily I say unto you, That many prophets and righteous men have desired to see those things which ye see, and have not seen them; and to hear those things which ye hear, and have not heard them. Matthew 13:16, 17.
Dar fericiți sunt ochii voștri, pentru că văd; și urechile voastre, pentru că aud. Căci adevărat vă spun că mulți proroci și oameni neprihăniți au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeți voi și nu le-au văzut; și să audă lucrurile pe care le auziți voi și nu le-au auzit. Matei 13:16, 17.
The blessing attached to seeing and hearing is the blessing of understanding the message of the Revelation of Jesus Christ. When John represented those in the “last days” who see and hear the message he fell down to worship the angel Gabriel, who immediately informed John not to do it.
Binecuvântarea legată de a vedea și de a auzi este binecuvântarea înțelegerii mesajului Descoperirii lui Isus Hristos. Când Ioan i-a reprezentat pe cei din „zilele de pe urmă” care văd și aud mesajul, el a căzut la pământ ca să se închine îngerului Gabriel, care l-a înștiințat imediat pe Ioan să nu facă aceasta.
And I John saw these things, and heard them. And when I had heard and seen, I fell down to worship before the feet of the angel which showed me these things. Then saith he unto me, See thou do it not: for I am thy fellowservant, and of thy brethren the prophets, and of them which keep the sayings of this book: worship God. Revelation 22:8, 9.
Și eu, Ioan, am văzut aceste lucruri și le-am auzit. Și, după ce le-am auzit și le-am văzut, am căzut la picioarele îngerului care-mi arătase aceste lucruri, ca să mă închin înaintea lui. Dar el mi-a zis: Vezi să nu faci una ca aceasta! Căci eu sunt împreună-slugitor cu tine, cu frații tăi, prorocii, și cu cei ce păzesc cuvintele acestei cărți. Lui Dumnezeu închină-te. Apocalipsa 22:8, 9.
Gabriel and John are both created beings, who are only to worship the Creator. Many prophets and righteous men, including angels have desired to “see” and “hear” the message of the Midnight Cry when it is repeated at the end of the world.
Gabriel și Ioan sunt amândoi ființe create, care trebuie să se închine numai Creatorului. Mulți proroci și oameni neprihăniți, inclusiv îngerii, au dorit să „vadă” și să „audă” solia Strigătului de la Miezul Nopții atunci când este repetată la sfârșitul lumii.
“Christ said, ‘Blessed are your eyes, for they see; and your ears, for they hear. For verily I say unto you, That many prophets and righteous men have desired to see those things which ye see, and have not seen them; and to hear those things which ye hear, and have not heard them’ [Matthew 13:16, 17]. Blessed are the eyes which saw the things that were seen in 1843 and 1844.
Hristos a zis: „Ferice de ochii voștri, pentru că văd; și de urechile voastre, pentru că aud. Căci adevărat vă spun că mulți proroci și oameni neprihăniți au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeți voi și nu le-au văzut; și să audă lucrurile pe care le auziți voi și nu le-au auzit” [Matei 13:16, 17]. Ferice de ochii care au văzut lucrurile ce au fost văzute în anii 1843 și 1844.
“The message was given. And there should be no delay in repeating the message, for the signs of the times are fulfilling; the closing work must be done. A great work will be done in a short time. A message will soon be given by God’s appointment that will swell into a loud cry. Then Daniel will stand in his lot, to give his testimony.” Manuscript Releases, volume 21, 437.
„Սույն պատգամը տրվել է։ Եվ այդ պատգամը կրկնելու մեջ ոչ մի հապաղում չպետք է լինի, որովհետև ժամանակների նշանները կատարվում են. ավարտական գործը պետք է կատարվի։ Մեծ գործ կկատարվի կարճ ժամանակում։ Շուտով Աստծո տնօրինությամբ մի պատգամ կտրվի, որը պիտի վերածվի բարձրաձայն աղաղակի։ Այն ժամանակ Դանիելը պիտի կանգնի իր բաժնի մեջ՝ տալու իր վկայությունը»։ Manuscript Releases, հատոր 21, 437.
What righteous men (John) and their fellow servants (angels) desired to see was the final fulfillment of the Midnight Cry at the end of Adventism when the earth would be lightened by God’s glory. That final manifestation of power in the latter rain is brought about by the unsealing of the Revelation of Jesus Christ.
Ceea ce oamenii neprihăniți (Ioan) și împreună-slujitorii lor (îngerii) au dorit să vadă a fost împlinirea finală a Strigătului de la Miezul Nopții la sfârșitul Adventismului, când pământul urma să fie luminat de slava lui Dumnezeu. Acea manifestare finală a puterii, în ploaia târzie, este adusă la îndeplinire prin desigilarea Descoperirii lui Isus Hristos.
Of which salvation the prophets have inquired and searched diligently, who prophesied of the grace that should come unto you: Searching what, or what manner of time the Spirit of Christ which was in them did signify, when it testified beforehand the sufferings of Christ, and the glory that should follow. Unto whom it was revealed, that not unto themselves, but unto us they did minister the things, which are now reported unto you by them that have preached the gospel unto you with the Holy Ghost sent down from heaven; which things the angels desire to look into. Wherefore gird up the loins of your mind, be sober, and hope to the end for the grace that is to be brought unto you at the revelation of Jesus Christ. 1 Peter 1:10–13.
Mântuirea aceasta a fost ținta cercetărilor și a căutărilor stăruitoare ale prorocilor, care au prorocit despre harul care vă era rânduit vouă. Ei cercetau să vadă ce vreme sau ce fel de vreme arăta Duhul lui Hristos, care era în ei, când mărturisea mai dinainte despre suferințele lui Hristos și despre slava care avea să urmeze după ele. Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înșiși, ci pentru noi slujeau ei aceste lucruri, care acum v-au fost vestite de cei ce v-au propovăduit Evanghelia prin Duhul Sfânt trimis din cer și în care chiar îngerii doresc să privească. De aceea, încingeți-vă coapsele minții voastre, fiți treji și puneți-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Hristos. 1 Petru 1:10–13.
The prophets, righteous men and angels have desired to live in the time when the “grace” or the power of God, is poured out during the final fulfillment of the Midnight Cry. That “grace,” which is God’s creative power is brought to men when the Revelation of Jesus Christ is unsealed. Satan knows that the avenue to convey the creative power of God unto His people is accomplished by the message that is unsealed in the book of Revelation, and it has therefore been his supreme effort to confuse, suppress and cover up the light contained in the book of Revelation. That light is not simply the identification of the man of sin, for that truth has been fully documented by all the Protestant reformers centuries ago.
ប្រជាការី បុរសសុចរិត និងទេវតាទាំងឡាយ បានប្រាថ្នាចង់រស់នៅក្នុងសម័យកាលដែល «ព្រះគុណ» ឬព្រះចេស្តារបស់ព្រះ ត្រូវបានចាក់ស្រក់ចេញ ក្នុងពេលបំពេញសម្រេចចុងក្រោយនៃ «សម្រែកកណ្ដាលអធ្រាត្រ»។ «ព្រះគុណ» នោះ ដែលជាព្រះចេស្តាបង្កើតរបស់ព្រះ ត្រូវបាននាំមកដល់មនុស្ស នៅពេល «វិវរណៈនៃព្រះយេស៊ូវគ្រីស្ទ» ត្រូវបានបើកត្រា។ សាតាំងដឹងថា មធ្យោបាយសម្រាប់នាំព្រះចេស្តាបង្កើតរបស់ព្រះមកកាន់ប្រជាជនរបស់ទ្រង់ គឺត្រូវបានសម្រេចតាមរយៈសារដែលត្រូវបានបើកត្រានៅក្នុងគម្ពីរវិវរណៈ ហេតុនេះហើយ កិច្ចខិតខំដ៏អស្ចារ្យបំផុតរបស់វា គឺដើម្បីបង្កឲ្យមានការភាន់ច្រឡំ ទប់ស្កាត់ និងបិទបាំងពន្លឺដែលមាននៅក្នុងគម្ពីរវិវរណៈ។ ពន្លឺនោះ មិនមែនគ្រាន់តែជាការកំណត់អត្តសញ្ញាណនៃបុរសនៃអំពើបាបប៉ុណ្ណោះទេ ពីព្រោះសេចក្តីពិតនោះ ត្រូវបានកត់ត្រាបញ្ជាក់យ៉ាងពេញលេញដោយពួកអ្នកកែទម្រង់ប្រូតេស្តង់ទាំងអស់ តាំងពីជាច្រើនសតវត្សរ៍មុនរួចហើយ។
I was in the Spirit on the Lord’s day, and heard behind me a great voice, as of a trumpet, Saying, I am Alpha and Omega, the first and the last: and, What thou seest, write in a book, and send it unto the seven churches which are in Asia; unto Ephesus, and unto Smyrna, and unto Pergamos, and unto Thyatira, and unto Sardis, and unto Philadelphia, and unto Laodicea. And I turned to see the voice that spake with me. And being turned, I saw seven golden candlesticks; And in the midst of the seven candlesticks one like unto the Son of man, clothed with a garment down to the foot, and girt about the paps with a golden girdle. His head and his hairs were white like wool, as white as snow; and his eyes were as a flame of fire; And his feet like unto fine brass, as if they burned in a furnace; and his voice as the sound of many waters. And he had in his right hand seven stars: and out of his mouth went a sharp twoedged sword: and his countenance was as the sun shineth in his strength. And when I saw him, I fell at his feet as dead. And he laid his right hand upon me, saying unto me, Fear not; I am the first and the last: I am he that liveth, and was dead; and, behold, I am alive for evermore, Amen; and have the keys of hell and of death. Write the things which thou hast seen, and the things which are, and the things which shall be hereafter. Revelation 1:10–19.
Byl jsem v Duchu v den Páně a uslyšel jsem za sebou mocný hlas jako zvuk polnice, který pravil: Já jsem Alfa i Omega, první i poslední; a: Co vidíš, napiš do knihy a pošli sedmi církvím, které jsou v Asii: do Efezu, do Smyrny, do Pergamu, do Thyatir, do Sard, do Filadelfie a do Laodiceje. I obrátil jsem se, abych spatřil ten hlas, který se mnou mluvil. A když jsem se obrátil, uviděl jsem sedm zlatých svícnů; a uprostřed těch sedmi svícnů někoho podobného Synu člověka, oděného rouchem až k nohám a přepásaného na prsou zlatým pásem. Jeho hlava a jeho vlasy byly bílé jako bílá vlna, jako sníh; a jeho oči jako plamen ohně; a jeho nohy byly podobné bronzu rozžhavenému v peci; a jeho hlas jako hukot mnohých vod. Ve své pravici měl sedm hvězd; a z jeho úst vycházel ostrý dvousečný meč; a jeho tvář byla jako slunce, když září ve své síle. A když jsem ho uviděl, padl jsem k jeho nohám jako mrtvý. I položil na mne svou pravici a řekl mi: Neboj se; já jsem první i poslední, ten živý; byl jsem mrtev, a hle, živ jsem na věky věků. Amen. A mám klíče pekla i smrti. Napiš tedy, co jsi viděl, co jest a co se má stát potom. Zjevení 1:10–19.
While Adventism upheld the “historicist” methodology they recognized that all the churches of Revelation two and three are repeated in the final church. Unfortunately, at the end of the nineteenth century Satan was already closing Adventism’s eyes to the sacred methodology, the protection of, and the practice of being an essential part of their responsibility as “the depositaries of the great truths of prophecy.” Even as the methodology was being set aside in Adventism, there were still those who applied the sacred methodology. We use the book, Story of the Seer of Patmos as a witness to the fact that applying all the churches to the history of Laodicea is a valid application of prophecy. The following are excerpts from that book that make the point I am referring to.
Câtă vreme adventismul a susținut metodologia „istoricistă”, a recunoscut că toate bisericile din Apocalipsa doi și trei se repetă în biserica finală. Din nefericire, la sfârșitul secolului al XIX-lea, Satana închidea deja ochii adventismului față de metodologia sacră, față de ocrotirea ei și față de practicarea ei, ca parte esențială a responsabilității lor ca „depozitarii marilor adevăruri ale profeției”. Chiar în timp ce metodologia era pusă deoparte în adventism, existau încă aceia care aplicau metodologia sacră. Folosim cartea Story of the Seer of Patmos ca mărturie a faptului că aplicarea tuturor bisericilor la istoria Laodiceei este o aplicare validă a profeției. Următoarele sunt extrase din acea carte care susțin ideea la care mă refer.
“It should be remembered that, as the experience of Ephesus, Smyrna, and Pergamos, will be repeated in the last church before the second coming of Christ, so the history of Thyatira will have its counterpart in the last generation.” Stephen N. Haskell, Story of the Seer of Patmos, 69.
„Trebuie să ne amintim că, după cum experiența Efesului, a Smirnei și a Pergamului se va repeta în ultima biserică înainte de a doua venire a lui Hristos, tot astfel istoria Tiatirei își va avea corespondentul în ultima generație.” Stephen N. Haskell, Story of the Seer of Patmos, 69.
Haskell correctly points out that the experience of the first four churches is repeated, or as he says, “will have its counterpart in the last generation.”
Haskell arată pe bună dreptate că experiența primelor patru biserici se repetă sau, după cum spune el, „își va avea corespondentul în ultima generație”.
“He applied the test, but all pointed forward to the year 1843 as the time when the world must welcome its Saviour. The condition of the people at the first advent of Christ was now repeated.” Stephen N. Haskell, Story of the Seer of Patmos, 75.
„A aplicat testul, dar toate indicau spre anul 1843 ca fiind timpul când lumea trebuia să-și întâmpine Mântuitorul. Starea poporului la prima venire a lui Hristos se repeta acum.” Stephen N. Haskell, Story of the Seer of Patmos, 75.
Haskell was speaking of William Miller identifying 1843 as the Second Coming of Christ, and identifies that the conditions of the first advent was repeated in the time of the Millerites. Haskell was correct, and Sister White confirms that Miller himself was represented by John the Baptist.
Хаскелл је говорио о томе да је Вилијам Милер означио 1843. годину као време Другог Христовог доласка, и указује да су се околности првог доласка поновиле у време милерита. Хаскелл је био у праву, а сестра Вајт потврђује да је сам Милер био представљен Јованом Крститељем.
“As John the Baptist heralded the first advent of Jesus and prepared the way for His coming, so William Miller and those who joined with him proclaimed the second advent of the Son of God.” Early Writings, 229.
„Așa cum Ioan Botezătorul a vestit prima venire a lui Isus și a pregătit calea pentru venirea Lui, tot astfel William Miller și cei care s-au unit cu el au proclamat a doua venire a Fiului lui Dumnezeu.” Early Writings, 229.
Haskel even identifies that during the history of Pergamos, (the third church representing the compromise of Christianity with idolatry), the history of Sardis, the fifth church was repeated.
Haskel identifică chiar faptul că, în cursul istoriei Pergamului (cea de-a treia biserică, reprezentând compromisul creștinismului cu idolatria), s-a repetat istoria Sardesului, cea de-a cincea biserică.
“There was a time in the history of Pergamos, when Christianity thought Paganism was dead; but in reality, the religion which was apparently vanquished, had conquered. Paganism baptized, stepped into the church. In the days of Sardis this history was repeated.” Stephen N. Haskell, Story of the Seer of Patmos, 75, 76.
„A existat un timp în istoria Pergamului când creștinismul credea că păgânismul era mort; dar, în realitate, religia care părea înfrântă cucerise. Păgânismul botezat a pășit în biserică. În zilele Sardesului, această istorie s-a repetat.” Stephen N. Haskell, Story of the Seer of Patmos, 75, 76.
Sardis was the church of the Reformation that woke up and protested against the satanic fallacies of the papacy, but before their work was finished, they had already began returning to Rome. They thought as did the church of Pergamos that papalism was dead, but in reality, it was still living. Haskell also identifies that upon the remnant church shines “the accumulated rays of all past ages.”
Սարդեսը Բարեփոխման այն եկեղեցին էր, որ արթնացավ և բողոքեց պապականության սատանայական մոլորությունների դեմ, բայց նախքան իրենց գործը կավարտվեր, նրանք արդեն սկսել էին վերադառնալ Հռոմ։ Նրանք, ինչպես Պերգամոսի եկեղեցին, կարծում էին, թե պապականությունը մեռած է, բայց իրականում այն դեռ կենդանի էր։ Հասկելը նաև մատնանշում է, որ մնացորդ եկեղեցու վրա շողում են «անցյալ բոլոր դարերի կուտակված ճառագայթները»։
“Upon this last church—the remnant,—shine the accumulated rays of all past ages.” Stephen N. Haskell, Story of the Seer of Patmos, 69.
„Asupra acestei ultime biserici — rămășița — strălucesc razele acumulate ale tuturor veacurilor trecute.” Stephen N. Haskell, Story of the Seer of Patmos, 69.
I am not suggesting that Haskell recognized that the progressive history represented by the seven churches, was also fulfilled in the history of ancient Israel, but he certainly upholds that truth when he writes that “the accumulated rays of all past ages” “shine” upon “the last church.” Ancient Israel is included in the “rays of” “past ages.” And though he upholds the principles necessary to recognize the symbolism of the seven churches in ancient Israel’s history, I am uncertain how deeply he recognized the parallels represented in those symbols. I am also certain he did not recognize an even more important aspect of the histories represented by the seven churches, an aspect we are leading to.
Eu não estou sugerindo que Haskell tenha reconhecido que a história progressiva representada pelas sete igrejas também se cumpriu na história do antigo Israel; mas ele certamente sustenta essa verdade quando escreve que “os raios acumulados de todas as eras passadas” “resplandecem” sobre “a última igreja”. O antigo Israel está incluído nos “raios” das “eras passadas”. E, embora ele sustente os princípios necessários para reconhecer o simbolismo das sete igrejas na história do antigo Israel, não estou certo de até que ponto ele reconheceu os paralelos representados nesses símbolos. Estou também certo de que ele não reconheceu um aspecto ainda mais importante das histórias representadas pelas sete igrejas, um aspecto para o qual estamos nos encaminhando.
We will address this truth in our next article.
Vom aborda acest adevăr în articolul nostru următor.