Just as August 11, 1840, confirmed the rules adopted by Miller, after September 11, 2001 it was seen by those willing to see, that the prophetic principles adopted by Future for America were the true biblical methodology of the latter rain, as set forth in Isaiah chapter twenty-eight. The application of reform line upon reform line as set forth in sacred history established that September 11, 2001, was a repetition of August 11, 1840.

Așa cum 11 august 1840 a confirmat regulile adoptate de Miller, după 11 septembrie 2001 s-a văzut, de către cei dispuși să vadă, că principiile profetice adoptate de Future for America erau adevărata metodologie biblică a ploii târzii, așa cum este expusă în capitolul douăzeci și opt din Isaia. Aplicarea linie de reformă peste linie de reformă, așa cum este prezentată în istoria sacră, a stabilit că 11 septembrie 2001 a fost o repetare a lui 11 august 1840.

They saw that as the mighty angel of Revelation ten descended in 1840, He typified His descent in 2001. Both angels descended as a prophecy of Islam was fulfilled. The movement then grew as men and women responded to the effectiveness of the methodology. The leadership of Laodicean Seventh-day Adventism was passed by at the time of the end in 1989, and now that church entered into its final testing process, as the Lord began to select the movement of the third angel to be His last-day spokesmen.

उन्होंने देखा कि प्रकाशितवाक्य दस का पराक्रमी स्वर्गदूत जब 1840 में उतरा, तो उसने 2001 में अपने अवतरण का प्रतिरूप प्रस्तुत किया। दोनों स्वर्गदूत उस समय उतरे जब इस्लाम से संबंधित एक भविष्यद्वाणी पूरी हुई। तब यह आंदोलन बढ़ने लगा, क्योंकि पुरुषों और स्त्रियों ने उस कार्यविधि की प्रभावशीलता के प्रति प्रतिसाद दिया। 1989 में, अंत के समय, लौदीकियाई सेवेंथ-डे एडवेंटिज़्म के नेतृत्व को एक ओर कर दिया गया, और अब वह कलीसिया अपनी अंतिम परीक्षा की प्रक्रिया में प्रवेश कर गई, जबकि प्रभु तीसरे स्वर्गदूत के आंदोलन को अपने अंतिम-दिनों के प्रवक्ताओं के रूप में चुनना आरम्भ कर रहे थे।

A premier rule of the rules given for the last days was the triple application of prophecy. Especially so at that time was the triple application of the three woes, which so clearly upheld the event of September 11, 2001. When that truth was honestly investigated, those who were then being led to Jeremiah’s “old paths,” by hearts seeking for the truth, the prophetic fulfillment, along with the validity of the rules of prophetic interpretation adopted by the movement of the third angel.

O regulă de seamă dintre regulile date pentru zilele din urmă a fost aplicarea întreită a profeției. În mod deosebit, la acel timp, aplicarea întreită a celor trei vai a susținut atât de limpede evenimentul din 11 septembrie 2001. Când acel adevăr a fost cercetat cu onestitate, cei care atunci erau conduși spre „căile cele vechi” ale lui Ieremia, prin inimi care căutau adevărul, împlinirea profetică, împreună cu validitatea regulilor de interpretare profetică adoptate de mișcarea îngerului al treilea.

It was seen that the correct pioneer understanding of the history of the first woe of Revelation chapter nine represented Islam. The false prophet Mohammed was seen to be the king of that history. In that history Islam would attack the Roman Empire, and their mode of warfare was specifically identified as striking suddenly and unexpectedly. In that regard it was understood that the very mode of warfare of Islam provided the etymological roots of the word “assassin.” In that history Islam would hurt the armies of Rome, and the period concluded under the line of a one-hundred-and-fifty-year time prophecy. When that time prophecy ended on July 27, 1449, the time prophecy and history of the second woe began.

S-a văzut că înțelegerea corectă a pionierilor cu privire la istoria primei vai din Apocalipsa, capitolul nouă, reprezenta islamul. Profetul mincinos Mahomed a fost văzut ca fiind împăratul acelei istorii. În acea istorie, islamul avea să atace Imperiul Roman, iar modul lor de purtare a războiului a fost identificat în mod specific ca fiind lovirea pe neașteptate și fără avertisment. În această privință, s-a înțeles că însuși modul de purtare a războiului al islamului a furnizat rădăcinile etimologice ale cuvântului „asasin”. În acea istorie, islamul avea să vatăme oștirile Romei, iar perioada s-a încheiat sub linia unei profeții de timp de o sută cincizeci de ani. Când acea profeție de timp s-a încheiat la 27 iulie 1449, au început profeția de timp și istoria celei de-a doua vai.

It began another time-prophecy of three hundred and ninety-one years and fifteen days, that ended on August 11, 1840. In that history the ruler that represented the prophetic work of Islam was Ottman, who had been typified by Mohammed in the history of the first woe. Chapter nine says that in the history of the second woe, Islam would kill the armies of Rome. They would still exercise the mode of warfare, attacking suddenly and unexpectedly, but in that history gunpowder was first invented and employed, so the second woe represented a mode of warfare represented by the assassin’s sudden attack, plus it included explosives.

A început o altă profeție de timp, de trei sute nouăzeci și unu de ani și cincisprezece zile, care s-a încheiat la 11 august 1840. În acea istorie, conducătorul care reprezenta lucrarea profetică a islamului a fost Ottman, care fusese prefigurat de Mahomed în istoria celui dintâi vai. Capitolul nouă spune că, în istoria celui de-al doilea vai, islamul avea să ucidă oștirile Romei. Ei urmau încă să exercite modul de război, atacând pe neașteptate și fără avertisment, dar în acea istorie praful de pușcă a fost pentru prima dată inventat și folosit, astfel că al doilea vai reprezenta un mod de război înfățișat prin atacul neașteptat al asasinului, plus că includea și explozibilii.

On September 11, 2001 the third woe of Islam suddenly struck the spiritual armies of Rome with explosives. That event marked the beginning of several lines of prophetic truth, but it had clearly been established upon the two previous witnesses of the first and second woe. The event clearly demonstrated that just as the empowerment of the Millerite history of August 11, 1840, when the prophecy of Islam of the second woe was fulfilled and the angel of Revelation ten descended, that when the prophecy of Islam of the third woe arrived, it marked the descent of the angel of Revelation eighteen on that date.

La 11 septembrie 2001, a treia vai a islamului a lovit deodată, cu explozibili, oștirile spirituale ale Romei. Acel eveniment a marcat începutul mai multor linii de adevăr profetic, însă era în mod limpede întemeiat pe cele două mărturii anterioare ale primei și celei de-a doua vai. Evenimentul a demonstrat limpede că, întocmai cum împuternicirea istoriei Millerite de la 11 august 1840, când s-a împlinit profeția islamului a celei de-a doua vai și a coborât îngerul din Apocalipsa zece, tot astfel, când a sosit profeția islamului a celei de-a treia vai, aceasta a marcat coborârea îngerului din Apocalipsa optsprezece la acea dată.

“Now comes the word that I have declared that New York is to be swept away by a tidal wave? This I have never said. I have said, as I looked at the great buildings going up there, story after story, ‘What terrible scenes will take place when the Lord shall arise to shake terribly the earth! Then the words of Revelation 18:1–3 will be fulfilled.’ The whole of the eighteenth chapter of Revelation is a warning of what is coming on the earth. But I have no light in particular in regard to what is coming on New York, only that I know that one day the great buildings there will be thrown down by the turning and overturning of God’s power. From the light given me, I know that destruction is in the world. One word from the Lord, one touch of his mighty power, and these massive structures will fall. Scenes will take place the fearfulness of which we cannot imagine.” Review and Herald, July 5, 1906.

„Acum circulă oare cuvântul că eu am declarat că New York-ul urmează să fie măturat de un val uriaș? Aceasta nu am spus-o niciodată. Am spus, pe când priveam marile clădiri care se ridicau acolo, etaj după etaj: «Ce scene îngrozitoare vor avea loc atunci când Domnul Se va ridica să zguduie cumplit pământul! Atunci se vor împlini cuvintele din Apocalipsa 18:1–3.» Întregul capitol al optsprezecelea din Apocalipsa este o avertizare cu privire la ceea ce vine asupra pământului. Dar nu am primit nicio lumină deosebită cu privire la ceea ce va veni asupra New York-ului, decât că știu că, într-o zi, marile clădiri de acolo vor fi doborâte prin răsucirea și răsturnarea puterii lui Dumnezeu. Din lumina care mi-a fost dată, știu că nimicirea este în lume. Un singur cuvânt de la Domnul, o singură atingere a puterii Sale mărețe, și aceste structuri masive vor cădea. Vor avea loc scene a căror grozăvie nu ne-o putem imagina.” Review and Herald, 5 iulie 1906.

The movement of Future for America was then seen, by those willing to see, as the parallel of the Millerite movement. Islam of the third woe became a primary element of the message from that point onward. Inspiration plainly taught that when the angel of Revelation descended the latter rain would arrive.

Mișcarea Future for America a fost atunci văzută, de către cei dispuși să vadă, ca fiind paralela mișcării millerite. Islamul celei de-a treia nenorociri a devenit, din acel moment înainte, un element primordial al soliei. Inspirația a învățat în mod limpede că, atunci când Îngerul din Apocalipsa a coborât, ploaia târzie avea să sosească.

“The latter rain is to fall upon the people of God. A mighty angel is to come down from heaven, and the whole earth is to be lighted with his glory.” Review and Herald, April 21, 1891.

„Ploaia târzie urmează să cadă peste poporul lui Dumnezeu. Un înger puternic urmează să coboare din cer, iar întregul pământ va fi luminat de slava lui.” Review and Herald, 21 aprilie 1891.

As the Lion of the tribe of Judah began to open the broader understanding of the latter rain, He led His people to the book of Joel, which is a primary point of reference of the latter rain. At that point some of those men who had joined the movement post September 11, 2001, determined that the insects of Joel that destroy God’s vine, leading up to the awakening of the Midnight Cry, represented Islam. They could not or would not see that the insects represented Rome.

Pe măsură ce Leul din seminția lui Iuda a început să deschidă înțelegerea mai largă a ploii târzii, El Și-a condus poporul la cartea lui Ioel, care este un punct principal de referință pentru ploaia târzie. În acel moment, unii dintre acei bărbați care se alăturaseră mișcării după 11 septembrie 2001 au hotărât că insectele din Ioel, care nimicesc vița lui Dumnezeu, pregătind trezirea Strigătului de la Miezul Nopții, reprezentau islamul. Ei nu puteau sau nu voiau să vadă că insectele reprezentau Roma.

The powerful light that had been brought about by recognizing the triple application of prophecy in regards to the three woes added an unsanctified logical support to their claim that the insects represented Islam. As is always the case, once a private interpretation is entertained a wresting of the Scriptures takes place in an attempt to uphold the false premise. In their work to uphold their view they demonstrated that they did not understand the principle of type and antitype.

Lumina puternică adusă prin recunoașterea aplicării întreite a profeției cu privire la cele trei vaiuri a adăugat o susținere logică nesfințită pretenției lor că insectele reprezentau islamul. Așa cum se întâmplă întotdeauna, odată ce este acceptată o interpretare personală, are loc o răstălmăcire a Scripturilor în încercarea de a susține premisa falsă. În lucrarea lor de a-și susține punctul de vedere, au demonstrat că nu înțelegeau principiul tipului și al antitipului.

In theological and biblical studies, the terms “type” and “antitype” are used to describe a relationship between two elements, where one prefigures or foreshadows the other. This concept often falls under the broader categories of “shadow” and “substance.”

În studiile teologice și biblice, termenii „tip” și „antitip” sunt folosiți pentru a descrie o relație dintre două elemente, în care unul îl prefigurează sau îl preumbreste pe celălalt. Acest concept se încadrează adesea în categoriile mai largi de „umbră” și „substanță”.

A type is an event, person, or institution in the Old Testament that prefigures or foreshadows a corresponding event, person, or institution in the New Testament. It serves as a symbolic precursor. The antitype is the fulfillment or actualization of the type. It is the reality that was foreshadowed by the type. The concept of “shadow” and “substance” parallels the relationship between type and antitype. The “shadow” represents the (type), whereas the “substance” represents the (antitype).

Un tip este un eveniment, o persoană sau o instituție din Vechiul Testament care prefigurează sau anticipează profetic un eveniment, o persoană sau o instituție corespunzătoare din Noul Testament. El slujește ca precursor simbolic. Antitipul este împlinirea sau actualizarea tipului. El este realitatea care a fost prefigurată de tip. Conceptul de „umbră” și „substanță” este paralel cu relația dintre tip și antitip. „Umbra” reprezintă (tipul), în timp ce „substanța” reprezintă (antitipul).

Let no man therefore judge you in meat, or in drink, or in respect of an holyday, or of the new moon, or of the sabbath days: Which are a shadow of things to come; but the body is of Christ. Colossians 2:16, 17.

Nimeni, deci, să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, sau cu privire la o sărbătoare, la luna nouă ori la zilele de sabat, care sunt o umbră a lucrurilor viitoare; dar trupul este al lui Hristos. Coloseni 2:16, 17.

For the law having a shadow of good things to come, and not the very image of the things, can never with those sacrifices which they offered year by year continually make the comers thereunto perfect. Hebrews 10:1.

Căci legea, având umbra bunurilor viitoare, iar nu însăși înfățișarea lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleași jertfe aduse neîncetat, an de an, să-i facă desăvârșiți pe cei ce se apropie. Evrei 10:1.

In the post September 11, 2001 controversy over Joel, and the correct identification of papal Rome as symbolized by four insects, thus outlining the progressive destruction of Laodicean Adventism, those arguing that the insects were Islam, not only placed an unsanctified emphasis upon the triple application of the three woes, but they also pointed to types which pointed to the antitype of Rome, and claimed those types actually identified Islam. In doing so, they gave evidence that they either did not truly understand the principle of type and antitype, or they believed misrepresenting the types was a worthy means to justify the end.

În controversa de după 11 septembrie 2001 privitoare la Ioel și la identificarea corectă a Romei papale ca fiind simbolizată prin patru insecte, conturând astfel distrugerea progresivă a adventismului laodicean, cei care susțineau că insectele erau Islamul nu numai că au pus un accent nesfințit asupra întreitei aplicări a celor trei vaiuri, ci au indicat și spre tipuri care arătau către antitipul Romei și au pretins că acele tipuri îl identificau, în realitate, pe Islam. Procedând astfel, ei au dat dovadă fie că nu au înțeles cu adevărat principiul tipului și al antitipului, fie că au crezut că denaturarea tipurilor era un mijloc vrednic pentru a justifica scopul.

In the current controversy over Rome, there is once again evidence that those holding to the flawed idea that the “robbers” of Daniel chapter eleven, verse fourteen is the United States do not correctly understand both the triple application of prophecy, or the principle of type and antitype.

În controversa actuală privitoare la Roma, există din nou dovada că aceia care susțin ideea greșită potrivit căreia „tâlharii” din Daniel capitolul unsprezece, versetul paisprezece, reprezintă Statele Unite nu înțeleg corect nici aplicarea triplă a profeției, nici principiul tipului și al antitipului.

When those who hold the view that the “robbers” are the United States seek to uphold their position they employ an application of a triple application of the three Rome’s, to supposedly prove that modern Rome, the third manifestation of Rome is the United States. Trusting that they are not purposely bearing false witness, and that they are only manifesting a blind ignorance of the rules of a triple application of prophecy, they employ a prophetic characteristic of the first two Rome’s and argue that a characteristic of Rome’s history identifies modern Rome.

Cei care susțin opinia că „tâlharii” sunt Statele Unite, atunci când caută să-și susțină poziția, folosesc o aplicare, în cadrul unei triple aplicări a celor trei Rome, pentru a pretinde că dovedesc faptul că Roma modernă, a treia manifestare a Romei, este Statele Unite. Încrezători că ei nu poartă în mod intenționat mărturie mincinoasă, ci că doar manifestă o ignoranță oarbă față de regulile unei triple aplicări a profeției, ei folosesc o caracteristică profetică a primelor două Rome și susțin că o caracteristică a istoriei Romei identifică Roma modernă.

Pagan Rome is the first of three prophetic fulfillments of Rome. In Daniel chapter eight pagan Rome is the masculine little horn. In chapter two pagan Rome is statecraft. In Daniel seven pagan Rome divides into a ten-fold kingdom.

Roma păgână este prima dintre cele trei împliniri profetice ale Romei. În capitolul opt din Daniel, Roma păgână este cornul mic de gen masculin. În capitolul doi, Roma păgână este puterea statală. În Daniel șapte, Roma păgână se împarte într-o împărăție înzecită.

The second manifestation of Rome is papal Rome, who in chapter eight is the feminine little horn, and who is churchcraft in chapter two, and who is the horn speaking blasphemies and plucks up three horns in chapter seven. Pagan Rome is a singular power, but papal Rome is a twofold power, representing the papal church as ruling over the statecraft of the previous political structures of pagan Rome. In 1798, the papal power received its deadly wound, but it did not cease to be a church, it only ceased to be a beast of Bible prophecy for the civil power it had previously controlled was removed.

ការ​បង្ហាញ​ខ្លួន​លើក​ទីពីរ​នៃ​ក្រុង​រ៉ូម​គឺ​ជា​រ៉ូម​សម្តេចប៉ាប ដែល​នៅ​ក្នុង​ជំពូក​ទី​ប្រាំបី​គឺ​ជា​ស្នែង​តូច​ភេទ​ស្រី ហើយ​នៅ​ក្នុង​ជំពូក​ទីពីរ​គឺ​ជា​អំណាច​សាសនា ហើយ​នៅ​ក្នុង​ជំពូក​ទីប្រាំពីរ​គឺ​ជា​ស្នែង​ដែល​និយាយ​ពាក្យ​ប្រមាថ​ព្រះ ហើយ​ដក​ស្នែង​បី​ចេញ។ រ៉ូម​អសាសនា​ជា​អំណាច​តែ​មួយ ប៉ុន្តែ​រ៉ូម​សម្តេចប៉ាប​ជា​អំណាច​ទ្វេភាគី ដែល​តំណាង​ឲ្យ​ព្រះវិហារ​សម្តេចប៉ាប​កំពុង​គ្រប់គ្រង​លើ​អំណាច​រដ្ឋ​នៃ​រចនាសម្ព័ន្ធ​នយោបាយ​មុនៗ​របស់​រ៉ូម​អសាសនា។ នៅ​ឆ្នាំ 1798 អំណាច​សម្តេចប៉ាប​បាន​ទទួល​របួស​ស្លាប់​របស់​ខ្លួន ប៉ុន្តែ​វា​មិន​បាន​ឈប់​ជា​ព្រះវិហារ​នោះ​ទេ វា​គ្រាន់តែ​ឈប់​ជា​សត្វ​នៃ​ទំនាយ​ព្រះគម្ពីរ​ប៉ុណ្ណោះ ពីព្រោះ​អំណាច​ស៊ីវិល​ដែល​វា​បាន​គ្រប់គ្រង​ពី​មុន​ត្រូវ​បាន​ដក​ចេញ។

The second Rome is papal Rome and it only functioned as a power (beast) of Bible prophecy when it had the ability to control the power of the state to carry out its blasphemous plans. The first Rome was a singular power, the second Rome was a twofold power and the third Rome is a threefold power. The three manifestations of Rome are governed by the same principles as every triple application of prophecy. Prophetically there are three woes, three Babylon’s, three Rome’s and three Elijah’s. In terms of type and antitype the first two manifestation of any of the triple applications are types which provide the shadow of the third fulfillment, which is the antitype and substance of the triple application of prophecy.

Roma a doua este Roma papală și a funcționat ca putere (fiară) a profeției biblice numai atunci când a avut capacitatea de a controla puterea statului pentru a-și îndeplini planurile sale hulitoare. Prima Romă a fost o putere singulară, a doua Romă a fost o putere dublă, iar a treia Romă este o putere triplă. Cele trei manifestări ale Romei sunt guvernate de aceleași principii ca fiecare aplicare triplă a profeției. Din punct de vedere profetic există trei vaiuri, trei Babilonuri, trei Rome și trei Ilie. În termenii tipului și antitipului, primele două manifestări ale oricăreia dintre aplicările triple sunt tipuri care oferă umbra celei de-a treia împliniri, care este antitipul și substanța aplicării triple a profeției.

With Rome the characteristics of the first two Rome’s identify that both pagan and papal Rome gave the title of Pontifex Maximus to their ruler. Therefore, the title of the ruler of modern Rome would be Pontifex Maximus, a title never attributed to any president of the United States. The first two Rome’s would overcome three geographical obstacles in order to establish the authority upon the throne of their specific period of history. There is no evidence of the United States overcoming three geographical obstacles leading up to 1798.

Cu Roma, caracteristicile primelor două Rome arată că atât Roma păgână, cât și Roma papală au dat conducătorului lor titlul de Pontifex Maximus. Prin urmare, titlul conducătorului Romei moderne ar fi Pontifex Maximus, un titlu care nu a fost atribuit niciodată vreunui președinte al Statelor Unite. Primele două Rome aveau să învingă trei obstacole geografice pentru a stabili autoritatea pe tronul perioadei lor specifice din istorie. Nu există nicio dovadă că Statele Unite au învins trei obstacole geografice în perioada premergătoare anului 1798.

The first two Rome’s had a specific period of time identified when they would rule supremely. In verse twenty-four of Daniel eleven pagan Rome is identified ruling for a “time,” or three hundred and sixty years, which it did from the Battle of Actium in 31 BC, until the year 330 AD. Repeatedly papal Rome is identified as ruling for twelve hundred and sixty years after the three horns were removed, from 538 until 1798. In Isaiah chapter twenty-three the United States is identified as reigning for seventy symbolic years, as the days of one king, but it never removed three geographical obstacles in advance of its ruling for seventy symbolic years.

Primele două Rome au avut o perioadă de timp precis identificată în care aveau să domnească în mod suprem. În versetul douăzeci și patru din Daniel unsprezece, Roma păgână este identificată ca domnind pentru o „vreme”, sau trei sute șaizeci de ani, ceea ce a și făcut de la Bătălia de la Actium, în anul 31 î.Hr., până în anul 330 d.Hr. În mod repetat, Roma papală este identificată ca domnind timp de o mie două sute șaizeci de ani după ce cele trei coarne au fost înlăturate, din 538 până în 1798. În capitolul douăzeci și trei din Isaia, Statele Unite sunt identificate ca domnind timp de șaptezeci de ani simbolici, ca zilele unui singur împărat, însă ele nu au înlăturat niciodată trei obstacole geografice înainte de a domni timp de șaptezeci de ani simbolici.

Modern Rome is represented as overcoming the three geographical obstacles of the king of the south, the glorious land and Egypt in Daniel chapter eleven, verses forty to forty-two, and when those three obstacles are defeated and brought into the submission of Rome they then form the threefold union of the dragon, the beast and false prophet. John also informs us that the papal beast’s deadly wound is healed and that it then rules for forty-two symbolic months.

Roma ya kisasa inaonyeshwa kuwa inashinda vizuizi vitatu vya kijiografia vya mfalme wa kusini, nchi ya utukufu, na Misri katika Danieli sura ya kumi na moja, aya ya arobaini hadi arobaini na mbili; na vizuizi hivyo vitatu vinaposhindwa na kutiishwa chini ya Roma, ndipo huunda muungano wa pande tatu wa joka, mnyama, na nabii wa uongo. Yohana pia anatujulisha kwamba jeraha la mauti la mnyama wa upapa linapona, na kwamba ndipo hutawala kwa muda wa miezi arobaini na miwili ya kiishara.

And I saw one of his heads as it were wounded to death; and his deadly wound was healed: and all the world wondered after the beast. And they worshipped the dragon which gave power unto the beast: and they worshipped the beast, saying, Who is like unto the beast? who is able to make war with him? And there was given unto him a mouth speaking great things and blasphemies; and power was given unto him to continue forty and two months. Revelation 13:3–5.

Și am văzut unul dintre capetele lui ca și cum ar fi fost rănit de moarte; și rana lui de moarte a fost vindecată; și tot pământul se mira după fiară. Și s-au închinat balaurului, care dăduse putere fiarei; și s-au închinat fiarei, zicând: Cine este ca fiara? cine poate să facă război cu ea? Și i s-a dat o gură care rostea lucruri mari și blasfemii; și i s-a dat putere să lucreze patruzeci și două de luni. Apocalipsa 13:3–5.

The beast that rules for forty-two symbolic months after its deadly wound is healed is the Roman power.

Fiara care domnește timp de patruzeci și două de luni simbolice, după ce rana ei de moarte este vindecată, este puterea romană.

The prophecy of Revelation 13 declares that the power represented by the beast with lamblike horns shall cause ‘the earth and them which dwell therein’ to worship the papacy—there symbolized by the beast ‘like unto a leopard.’ . .. In both the Old and the New World, the papacy will receive homage in the honor paid to the Sunday institution, that rests solely upon the authority of the Roman Church.” The Great Controversy, 578.

Proroctwo z 13. rozdziału Apokalipsy oznajmia, że moc przedstawiona przez bestię o rogach podobnych do baranich sprawi, iż „ziemia i ci, którzy ją zamieszkują”, oddadzą cześć papiestwu — symbolizowanemu tam przez bestię „podobną do lamparta”. ... Zarówno w Starym, jak i w Nowym Świecie papiestwo otrzyma hołd w czci oddawanej instytucji niedzieli, która opiera się wyłącznie na autorytecie Kościoła rzymskiego”. Wielki bój, 578.

Pagan, the first Rome, ruled supremely for three hundred and sixty years in fulfillment of Daniel chapter eleven, verse twenty-four, and it did so after it removed three geographical obstacles in fulfillment of Daniel chapter eight, verse nine.

Păgână, cea dintâi Romă, a domnit în mod suveran timp de trei sute șaizeci de ani, în împlinirea capitolului unsprezece, versetul douăzeci și patru, din Daniel, și a făcut aceasta după ce a înlăturat trei piedici geografice, în împlinirea capitolului opt, versetul nouă, din Daniel.

Papal, the second Rome ruled supremely for twelve hundred and sixty years in fulfillment of several passages of Scripture, and it did so after it removed three geographical obstacles in fulfillment of Daniel chapter seven, verses eight and twenty.

Roma papală, a doua Romă, a domnit în mod suprem timp de o mie două sute șaizeci de ani, în împlinirea mai multor pasaje din Scriptură, și a făcut aceasta după ce a înlăturat trei obstacole geografice, în împlinirea capitolului șapte din Daniel, versetele opt și douăzeci.

Modern Rome overcomes the king of the south in verse forty of Daniel eleven, and then in verse forty-one it overcomes the glorious land and in verse forty-two it overcomes Egypt. Modern Rome is the king of the north of Daniel chapter eleven.

Roma modernă îl învinge pe împăratul de la miazăzi în versetul patruzeci din Daniel unsprezece, iar apoi, în versetul patruzeci și unu, biruiește țara cea slăvită, iar în versetul patruzeci și doi biruiește Egiptul. Roma modernă este împăratul de la miazănoapte din capitolul unsprezece al cărții lui Daniel.

Pagan, the first Rome, was a persecuting power, and papal, the second Rome, was a persecuting power and therefore modern Rome will be a persecuting power.

Păgână, prima Romă, a fost o putere persecutorie, iar papală, a doua Romă, a fost o putere persecutorie și, prin urmare, Roma modernă va fi o putere persecutorie.

The United States will participate in the third persecution accomplished by modern Rome, but this doesn’t identify the United States as the papal power, it simply identifies a characteristic of the United States’ relationship to the papal power in the last days.

Amerika Birleşik Devletleri, modern Roma tarafından gerçekleştirilen üçüncü zulme katılacaktır; ancak bu, Amerika Birleşik Devletleri’ni papalık gücü olarak tanımlamaz, yalnızca son günlerde Amerika Birleşik Devletleri’nin papalık gücüyle olan ilişkisinin bir özelliğini tanımlar.

Those who wish to argue that the United States is the “robbers of thy people” in the last days employ the triple application of the three Rome’s to incorrectly identify the United States. The flawed method they employ in the context of a triple application is based upon identifying a characteristic of the first two Rome’s, and insisting that a prophetic characteristic of Rome, and not Rome itself, is the third Rome.

Aqueles que desejam argumentar que os Estados Unidos são os “salteadores do teu povo” nos últimos dias empregam a tríplice aplicação das três Romas para identificar incorretamente os Estados Unidos. O método falho que empregam, no contexto de uma tríplice aplicação, baseia-se em identificar uma característica das duas primeiras Romas e insistir em que uma característica profética de Roma, e não a própria Roma, seja a terceira Roma.

They identify Constantine’s first historical Sunday law in 321 AD, and then papal Rome’s Sunday law in 538 AD, to claim the soon-coming Sunday law in the United States defines the United States as modern Rome, and they also mix their flawed application by associating Jesus’ warning to flee when the “abominations of desolation” spoken of by Daniel, as the Sunday law. The “abomination of desolation” Jesus spoke of, points to two Sunday laws in the last days, but it is a very different symbolism in that it is a warning to flee, not the warning to shun the mark of the beast. Their flawed idea doesn’t even address that there are two specific Sunday laws in the last days.

ئۇلار كونستانتىننىڭ مىلادى 321-يىلىدىكى تۇنجى تارىخىي يەكشەنبە قانۇنىنى، ئاندىن مىلادى 538-يىلىدىكى پاپالىق رىمنىڭ يەكشەنبە قانۇنىنى كۆرسىتىپ، پات ئارىدا ئامېرىكا قوشما شتاتلىرىدا چىقىدىغان يەكشەنبە قانۇنى ئامېرىكا قوشما شتاتلىرىنى زامانىۋى رىم دەپ بەلگىلەيدۇ، دەپ داۋا قىلىدۇ؛ شۇنىڭ بىلەن بىرگە، ئۇلار ئۆزلىرىنىڭ خاتا تەتبىقنى دانىيال سۆزلەپ بەرگەن «خارابىلىقنىڭ يىرگىنچلىك نەرسىلىرى» كۆرۈلگەندە قاچىش توغرىسىدىكى ئەيسانىڭ ئاگاھلاندۇرۇشىنى يەكشەنبە قانۇنىغا باغلاش ئارقىلىق ئارىلاشتۇرىدۇ. ئەيسا سۆزلىگەن «خارابىلىقنىڭ يىرگىنچلىك نەرسىسى» ئاخىرقى كۈنلەردىكى ئىككى يەكشەنبە قانۇنىغا ئىشارەت قىلىدۇ، بىراق بۇ ناھايىتى پەرقلىق بىر سىمۋوللۇقتۇر؛ چۈنكى ئۇ ھايۋاننىڭ بەلگىسىدىن يىراق تۇرۇش ھەققىدىكى ئاگاھلاندۇرۇش ئەمەس، بەلكى قاچىش ھەققىدىكى ئاگاھلاندۇرۇشتۇر. ئۇلارنىڭ خاتا قارىشى ھەتتا ئاخىرقى كۈنلەردە ئېنىق ئىككى يەكشەنبە قانۇنى بارلىقىنىمۇ نەزەرگە ئالمايدۇ.

When ye therefore shall see the abomination of desolation, spoken of by Daniel the prophet, stand in the holy place, (whoso readeth, let him understand:) Then let them which be in Judaea flee into the mountains: Let him which is on the housetop not come down to take any thing out of his house: Neither let him which is in the field return back to take his clothes. And woe unto them that are with child, and to them that give suck in those days! But pray ye that your flight be not in the winter, neither on the sabbath day. Matthew 24:15–20.

Atunci, când veți vedea urâciunea pustiirii, despre care a vorbit prorocul Daniel, stând în locul sfânt, (cine citește să înțeleagă:) atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă în munți; cine va fi pe acoperișul casei să nu se coboare ca să-și ia lucrurile din casă; și cine va fi la câmp să nu se întoarcă înapoi ca să-și ia haina. Vai de femeile însărcinate și de cele ce vor da țâță în zilele acelea! Rugați-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de sabat. Matei 24:15–20.

“The abomination of desolation, spoken of by Daniel the prophet,” was a sign which Jesus gave to His people that identified when they should flee from the coming destruction of Jerusalem as pagan Rome besieged and thereafter destroyed the sanctuary and city from the year 66 to the year 70 AD.

„Urâciunea pustiirii, despre care a vorbit prorocul Daniel”, a fost un semn pe care Isus l-a dat poporului Său, arătându-i când trebuia să fugă din calea nimicirii care venea asupra Ierusalimului, pe măsură ce Roma păgână asedia și apoi distrugea sanctuarul și cetatea din anul 66 până în anul 70 d.Hr.

“Jesus declared to the listening disciples the judgments that were to fall upon apostate Israel, and especially the retributive vengeance that would come upon them for their rejection and crucifixion of the Messiah. Unmistakable signs would precede the awful climax. The dreaded hour would come suddenly and swiftly. And the Saviour warned His followers: ‘When ye therefore shall see the abomination of desolation, spoken of by Daniel the prophet, stand in the holy place, (whoso readeth, let him understand:) then let them which be in Judea flee into the mountains.’ Matthew 24:15, 16; Luke 21:20, 21. When the idolatrous standards of the Romans should be set up in the holy ground, which extended some furlongs outside the city walls, then the followers of Christ were to find safety in flight. When the warning sign should be seen, those who would escape must make no delay. . ..

„Isus je učenicima koji su Ga slušali objavio sudove koji su imali pasti na otpali Izrael, a osobito odmazdničku osvetu koja će ih stići zbog njihova odbacivanja i raspeća Mesije. Nepogrešivi znakovi prethodit će tomu strašnom vrhuncu. Strašni će čas doći iznenada i brzo. I Spasitelj je upozorio svoje sljedbenike: ‘Kada dakle ugledate grozotu opustošenja, o kojoj govori prorok Danilo, gdje stoji na svetome mjestu — tko čita, neka razumije — tada oni koji budu u Judeji neka bježe u gore.’ Matej 24:15, 16; Luka 21:20, 21. Kada se idolopoklonička znamenja Rimljana budu postavila na svetome tlu, koje se protezalo nekoliko stadija izvan gradskih zidina, tada su Kristovi sljedbenici trebali naći sigurnost u bijegu. Kada se opomenući znak bude vidio, oni koji žele izbjeći ne smiju nimalo oklijevati....“

“Not one Christian perished in the destruction of Jerusalem. Christ had given His disciples warning, and all who believed His words watched for the promised sign. . . . Without delay they fled to a place of safety—the city of Pella, in the land of Perea, beyond Jordan.” The Great Controversy, 25, 30.

„Niciun creștin nu a pierit în distrugerea Ierusalimului. Hristos le dăduse ucenicilor Săi avertizarea, iar toți cei care au crezut cuvintele Lui au vegheat după semnul făgăduit.... Fără întârziere, au fugit într-un loc de siguranță — cetatea Pella, în ținutul Pereei, dincolo de Iordan.” Tragedia veacurilor, 25, 30.

As the year 538 approached, the Christians of that era recognized that the church had been corrupted by a compromise with the religion of paganism, and based upon the warning of Christ, and in conjunction with the light given through the apostle Paul’s testimony in Second Thessalonians chapter two, they fled into the prophetic wilderness of the twelve hundred and sixty years.

Byaro ka 538 yegerezaga, Abakristo b’icyo gihe bamenye ko itorero ryari ryarononekaye bitewe no kugirana ubwumvikane n’idini ry’ubupagani; kandi bashingiye ku muburo wa Kristo, bafatanije n’umucyo watanzwe binyuze mu buhamya bw’intumwa Pawulo mu rwa Kabiri rwandikiwe Abatesalonike, igice cya kabiri, bahungira mu butayu bw’ubuhanuzi bw’imyaka igihumbi na magana abiri na mirongo itandatu.

“But before the coming of Christ, important developments in the religious world, foretold in prophecy, were to take place. The apostle declared: ‘Be not soon shaken in mind, or be troubled, neither by spirit, nor by word, nor by letter as from us, as that the day of Christ is at hand. Let no man deceive you by any means: for that day shall not come, except there come a falling away first, and that man of sin be revealed, the son of perdition; who opposeth and exalteth himself above all that is called God, or that is worshiped; so that he as God sitteth in the temple of God, showing himself that he is God.’

„Dar înainte de venirea lui Hristos trebuiau să aibă loc, în lumea religioasă, dezvoltări importante, prezise în profeție. Apostolul a declarat: «Să nu vă lăsați clătinați atât de repede în minte și nici tulburați, nici prin duh, nici prin cuvânt, nici prin epistolă ca venind de la noi, ca și cum ziua lui Hristos ar fi aproape. Nimeni să nu vă înșele în vreun chip, căci ziua aceea nu va veni înainte de a fi venit mai întâi lepădarea de credință și de a se fi descoperit omul păcatului, fiul pierzării, care se împotrivește și se înalță mai presus de tot ce se numește Dumnezeu sau de tot ce este vrednic de închinare; așa încât se așază în templul lui Dumnezeu ca Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.»

“Paul’s words were not to be misinterpreted. It was not to be taught that he, by special revelation, had warned the Thessalonians of the immediate coming of Christ. Such a position would cause confusion of faith; for disappointment often leads to unbelief. The apostle therefore cautioned the brethren to receive no such message as coming from him, and he proceeded to emphasize the fact that the papal power, so clearly described by the prophet Daniel, was yet to rise and wage war against God’s people. Until this power should have performed its deadly and blasphemous work, it would be in vain for the church to look for the coming of their Lord. ‘Remember ye not,’ Paul inquired, ‘that, when I was yet with you, I told you these things?’

„Cuvintele lui Pavel nu trebuiau să fie interpretate greșit. Nu trebuia să se învețe că el, printr-o descoperire specială, îi avertizase pe tesaloniceni cu privire la venirea imediată a lui Hristos. O asemenea poziție ar fi provocat confuzie în credință; căci dezamăgirea duce adesea la necredință. De aceea, apostolul i-a avertizat pe frați să nu primească niciun astfel de mesaj ca venind de la el și a continuat să sublinieze faptul că puterea papală, descrisă atât de clar de profetul Daniel, urma încă să se ridice și să poarte război împotriva poporului lui Dumnezeu. Până când această putere nu avea să-și fi împlinit lucrarea ei de moarte și hulitoare, ar fi fost zadarnic ca biserica să aștepte venirea Domnului lor. «Nu vă aduceți aminte», a întrebat Pavel, «că, atunci când eram încă la voi, vă spuneam aceste lucruri?»”

“Terrible were the trials that were to beset the true church. Even at the time when the apostle was writing, the ‘mystery of iniquity’ had already begun to work. The developments that were to take place in the future were to be ‘after the working of Satan with all power and signs and lying wonders, and with all deceivableness of unrighteousness in them that perish.’

„Îngrozitoare erau încercările care aveau să asalteze adevărata biserică. Chiar în vremea când apostolul scria, „taina fărădelegii” începuse deja să lucreze. Evoluțiile care aveau să aibă loc în viitor urmau să fie „după lucrarea lui Satana, cu tot felul de puteri și semne și minuni mincinoase și cu orice amăgire a nelegiuirii pentru cei ce pier”.

“Especially solemn is the apostle’s statement regarding those who should refuse to receive ‘the love of the truth.’ ‘For this cause,’ he declared of all who should deliberately reject the messages of truth, ‘God shall send them strong delusion, that they should believe a lie: that they all might be damned who believed not the truth, but had pleasure in unrighteousness.’ Men cannot with impunity reject the warnings that God in mercy sends them. From those who persist in turning from these warnings, God withdraws His Spirit, leaving them to the deceptions that they love.” Acts of the Apostles, 265, 266.

„În mod deosebit de solemnă este declarația apostolului cu privire la aceia care ar refuza să primească „dragostea adevărului”. „Din această pricină”, a declarat el despre toți cei care ar respinge în mod deliberat mesajele adevărului, „Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: pentru ca toți cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiți.” Oamenii nu pot respinge nepedepsiți avertizările pe care Dumnezeu, în mila Sa, li le trimite. De la aceia care stăruie în a se abate de la aceste avertizări, Dumnezeu Își retrage Duhul, lăsându-i pradă amăgirilor pe care le iubesc.” Faptele Apostolilor, 265, 266.

The compromise between paganism and the church was the warning sign that led the Christians of that era to separate from papal Rome, but it should be noted that the light that Paul contributed to Jesus’ warning to flee, is the same passage that William Miller came to understand that “the daily” of the book of Daniel represented pagan Rome. The prophetic relationship between pagan Rome restraining, and then falling away in order for papal Rome to ascend to the throne was a truth that must be understood, for the consequences of not recognizing that the prophetic relationship would bring strong delusion upon those who did not love that truth. Sister White addresses the same history:

በአረማዊነትና በቤተ ክርስቲያን መካከል የተፈጠረው ስምምነት የዚያ ዘመን ክርስቲያኖችን ከጳጳሳዊት ሮም እንዲለዩ ያመራቸው የማስጠንቀቂያ ምልክት ነበር፤ ነገር ግን ጳውሎስ ለኢየሱስ የ“ሽሹ” ማስጠንቀቂያ ያበረከተው ብርሃን፣ ዊልያም ሚለር በዳንኤል መጽሐፍ ውስጥ ያለው “የዕለቱ” አረማዊት ሮምን እንደሚወክል እንዲያስተውል ያደረገው ያው ክፍል መሆኑ ሊታወቅ ይገባል። አረማዊት ሮም እየከለከለች ቆይታ ከዚያም ጳጳሳዊት ሮም ወደ ዙፋን እንድትወጣ እየወደቀች መሄዷ ያላቸው የትንቢታዊ ግንኙነት ሊገባ የሚገባ እውነት ነበር፤ ምክንያቱም ያንን የትንቢታዊ ግንኙነት አለማወቅ ያንን እውነት ላልወደዱ ሰዎች ጽኑ ማታለያን ያመጣ ነበርና። እህት ዋይት ይህንኑ ታሪክ ይናገራል፦

“It required a desperate struggle for those who would be faithful to stand firm against the deceptions and abominations which were disguised in sacerdotal garments and introduced into the church. The Bible was not accepted as the standard of faith. The doctrine of religious freedom was termed heresy, and its upholders were hated and proscribed.

„A fost nevoie de o luptă disperată pentru ca aceia care voiau să rămână credincioși să stea neclintiți împotriva înșelăciunilor și urâciunilor care erau ascunse sub veșminte sacerdotale și introduse în biserică. Biblia nu a fost primită ca standard al credinței. Doctrina libertății religioase era numită erezie, iar susținătorii ei erau urâți și proscriși.״

“After a long and severe conflict, the faithful few decided to dissolve all union with the apostate church if she still refused to free herself from falsehood and idolatry. They saw that separation was an absolute necessity if they would obey the word of God. They dared not tolerate errors fatal to their own souls, and set an example which would imperil the faith of their children and children’s children. To secure peace and unity they were ready to make any concession consistent with fidelity to God; but they felt that even peace would be too dearly purchased at the sacrifice of principle. If unity could be secured only by the compromise of truth and righteousness, then let there be difference, and even war.” The Great Controversy, 45, 46.

„După un conflict îndelungat și aprig, puținii credincioși au hotărât să rupă orice legătură cu biserica apostată, dacă aceasta continua să refuze să se elibereze de neadevăr și idolatrie. Ei au văzut că despărțirea era o necesitate absolută, dacă voiau să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu. Nu îndrăzneau să tolereze erori fatale pentru propriile lor suflete și să dea un exemplu care ar fi primejduit credința copiilor lor și a copiilor copiilor lor. Pentru a asigura pacea și unitatea, erau gata să facă orice concesie compatibilă cu credincioșia față de Dumnezeu; însă simțeau că până și pacea ar fi fost cumpărată cu un preț prea mare, prin sacrificarea principiului. Dacă unitatea putea fi asigurată numai prin compromiterea adevărului și a neprihănirii, atunci să fie deosebire, și chiar război.” Tragedia veacurilor, 45, 46.

The prophetic relationship between the United States and the papacy in the last days has been typified, and emphasized, by Paul’s identification of the relationship between pagan and papal Rome leading up to 538 AD. In the triple application of Rome, pagan Rome fulfilled Jesus words identifying the abomination of desolation as a sign to flee, and papal Rome also fulfilled Jesus’ words. Sister White identifies another fulfillment of Christ’s words.

Relația profetică dintre Statele Unite și papalitate în zilele din urmă a fost prefigurată și subliniată prin identificarea de către Pavel a relației dintre Roma păgână și Roma papală în perioada premergătoare anului 538 d.Hr. În întreita aplicare a Romei, Roma păgână a împlinit cuvintele lui Isus, care identificau urâciunea pustiirii ca semn pentru fugă, iar Roma papală a împlinit, de asemenea, cuvintele lui Isus. Sora White identifică o altă împlinire a cuvintelor lui Hristos.

“It is no time now for God’s people to be fixing their affections or laying up their treasure in the world. The time is not far distant, when, like the early disciples, we shall be forced to seek a refuge in desolate and solitary places. As the siege of Jerusalem by the Roman armies was the signal for flight to the Judean Christians, so the assumption of power on the part of our nation in the decree enforcing the papal sabbath will be a warning to us. It will then be time to leave the large cities, preparatory to leaving the smaller ones for retired homes in secluded places among the mountains.” Testimonies, volume 5, 464.

“Nu este acum vremea ca poporul lui Dumnezeu să-și lege afecțiunile sau să-și adune comoara în lume. Nu este departe timpul când, asemenea ucenicilor de la început, vom fi siliți să căutăm un refugiu în locuri pustii și singuratice. Așa cum asediul Ierusalimului de către armatele romane a fost semnalul pentru fuga creștinilor iudei, tot astfel asumarea puterii de către națiunea noastră prin decretul care impune sabatul papal va fi pentru noi un avertisment. Atunci va fi timpul să părăsim marile orașe, pregătindu-ne să le părăsim și pe cele mai mici pentru cămine retrase, în locuri izolate printre munți.” Testimonies, volumul 5, 464.

For the Christians of Christ’s time period the warning identified when to flee Jerusalem. In the fifth and sixth century the warning for the Christians led them to flee into the wilderness.

Pentru creștinii din vremea lui Hristos, avertizarea a arătat când să fugă din Ierusalim. În secolele al cincilea și al șaselea, avertizarea i-a determinat pe creștini să fugă în pustie.

And the woman fled into the wilderness, where she hath a place prepared of God, that they should feed her there a thousand two hundred and threescore days. . .. And to the woman were given two wings of a great eagle, that she might fly into the wilderness, into her place, where she is nourished for a time, and times, and half a time, from the face of the serpent. And the serpent cast out of his mouth water as a flood after the woman, that he might cause her to be carried away of the flood. And the earth helped the woman, and the earth opened her mouth, and swallowed up the flood which the dragon cast out of his mouth. And the dragon was wroth with the woman, and went to make war with the remnant of her seed, which keep the commandments of God, and have the testimony of Jesus Christ. Revelation 12:6, 15–17.

I žena pobježe u pustinju, gdje joj je Bog pripravio mjesto, da je ondje hrane tisuću dvjesta i šezdeset dana.... A ženi bijahu dana dva krila velikoga orla, da odleti u pustinju, na svoje mjesto, gdje se hrani vrijeme, i vremena, i pola vremena, daleko od lica zmije. I zmija izbaci iz svojih usta za ženom vodu kao rijeku, da učini da je rijeka odnese. Ali zemlja pomože ženi, i zemlja otvori svoja usta te proguta rijeku koju zmaj izbaci iz svojih usta. I zmaj se razgnjevi na ženu, pa ode zaratiti s ostatkom njezina potomstva, koji drže zapovijedi Božje i imaju svjedočanstvo Isusa Krista. Otkrivenje 12:6, 15–17.

Jesus always illustrates the end of a thing with the beginning of the thing, for He is Alpha and Omega. The warning of the abomination of desolation in the history of papal Rome was recognized when the papal power was recognized as standing in the holy place.

Isus întotdeauna ilustrează sfârșitul unui lucru prin începutul acelui lucru, căci El este Alfa și Omega. Avertizarea cu privire la urâciunea pustiirii din istoria Romei papale a fost recunoscută atunci când puterea papală a fost recunoscută ca stând în locul sfânt.

The warning is recorded by Matthew, Mark and Luke, and each reference has a slight variation of words. Matthew states, “When ye therefore shall see the abomination of desolation, spoken of by Daniel the prophet, stand in the holy place,” and Mark states, “when ye shall see the abomination of desolation, spoken of by Daniel the prophet, standing where it ought not.” Luke states, “when ye shall see Jerusalem compassed with armies, then know that the desolation thereof is nigh. Then let them which are in Judaea flee to the mountains.”

Avertizarea este consemnată de Matei, Marcu și Luca, iar fiecare referire are o ușoară variație de formulare. Matei spune: „De aceea, când veți vedea urâciunea pustiirii, despre care a vorbit prorocul Daniel, stând în locul sfânt”, iar Marcu spune: „când veți vedea urâciunea pustiirii, despre care a vorbit prorocul Daniel, stând unde nu se cuvine.” Luca spune: „când veți vedea Ierusalimul înconjurat de oști, atunci să știți că pustiirea lui este aproape. Atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munți.”

All three testimonies apply together. I a more specific application Luke’s reference of Jerusalem being compassed with armies identifies the warning that when pagan Rome began its siege against Jerusalem in the year 66 AD, that Christians still in Jerusalem were to immediately flee. Matthew’s reference of “the holy place,” corresponds with Paul identifying the “man of sin” who “sitteth in the temple of God, showing himself that he is God,” thus representing the papal fulfillment of the “abomination of desolation.” Mark identifies the abomination of desolation standing where it ought not, and it corresponds to the warning to flee given to Adventism in the last days. Two of the warnings are associated with the command that whoever reads the warning should understand, and they all address a sign that was to inform the Christians of the era to flee.

Toate cele trei mărturii se aplică împreună. O aplicare mai specifică: referirea lui Luca la Ierusalimul înconjurat de oști identifică avertizarea că, atunci când Roma păgână și-a început asediul împotriva Ierusalimului în anul 66 d.Hr., creștinii care se aflau încă în Ierusalim trebuiau să fugă imediat. Referirea lui Matei la „locul sfânt” corespunde cu identificarea de către Pavel a „omului fărădelegii”, care „șade în templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu”, reprezentând astfel împlinirea papală a „urâciunii pustiirii”. Marcu identifică urâciunea pustiirii stând acolo unde nu se cuvine, iar aceasta corespunde avertizării de a fugi date adventismului în zilele din urmă. Două dintre avertizări sunt asociate cu porunca ca oricine citește avertizarea să înțeleagă, iar toate se referă la un semn care trebuia să-i înștiințeze pe creștinii epocii să fugă.

The false application of a triple application that is misrepresented by those who claim the “robbers of thy people” are the United States, identifies that when the “abomination of desolation” is fulfilled at the Sunday law in the United States, that the Sunday law that then is enforced identifies the United States as Modern Rome, for pagan and papal Rome both previously enforced a Sunday law.

Aplicarea falsă a unei triple aplicații, denaturată de cei care susțin că „jefuitorii poporului tău” sunt Statele Unite, afirmă că, atunci când „urâciunea pustiirii” se împlinește la legea duminicală din Statele Unite, legea duminicală care este apoi impusă identifică Statele Unite drept Roma modernă, deoarece atât Roma păgână, cât și Roma papală au impus mai înainte o lege duminicală.

The problem with that flawed application is that the Sunday law of pagan Rome took place in the year 321 AD, but pagan Rome’s fulfillment of the “abomination of desolation” was fulfilled in the year 66 AD, 255 years before the Sunday law of 321 AD. So too, the compromise that produced the “man of sin” was already occurring in the time of Paul, who said, “the mystery of iniquity doth already work,” yet the papal Sunday law came over four centuries later. The first two witnesses in a triple application of prophecy establish the characteristics of the third fulfillment of the last days. The “abomination of desolation” in the last days, upon two historical witnesses, and three biblical records of Christ’s words, represents a warning to flee, not the enforcement of a Sunday law.

Problema cu acea aplicare greșită este că legea duminicală a Romei păgâne a avut loc în anul 321 d.Hr., însă împlinirea de către Roma păgână a „urâciunii pustiirii” a avut loc în anul 66 d.Hr., cu 255 de ani înainte de legea duminicală din anul 321 d.Hr. Tot astfel, compromisul care a produs „omul fărădelegii” se desfășura deja pe vremea lui Pavel, care a spus: „taina fărădelegii lucrează deja”, totuși legea duminicală papală a venit la peste patru secole mai târziu. Primii doi martori, într-o triplă aplicare a profeției, stabilesc caracteristicile celei de-a treia împliniri din zilele din urmă. „Urâciunea pustiirii” din zilele din urmă, pe temeiul a doi martori istorici și al celor trei relatări biblice ale cuvintelor lui Hristos, reprezintă un avertisment de a fugi, nu impunerea unei legi duminicale.

In the next article we will break down why the application is flawed in the context of established rules associated with a triple application of prophecy, and why the identification of the Sunday law in the context of the warning given by Christ is a misrepresentation of prophetic history.

În articolul următor vom analiza de ce această aplicare este greșită în contextul regulilor stabilite asociate cu o întreită aplicare a profeției și de ce identificarea legii duminicale în contextul avertizării date de Hristos constituie o denaturare a istoriei profetice.

“This compromise between paganism and Christianity resulted in the development of ‘the man of sin’ foretold in prophecy as opposing and exalting himself above God. That gigantic system of false religion is a masterpiece of Satan’s power—a monument of his efforts to seat himself upon the throne to rule the earth according to his will.” The Great Controversy, 50.

„Acest compromis dintre păgânism și creștinism a avut ca rezultat dezvoltarea «omului fărădelegii», prevestit în profeție ca împotrivindu-se lui Dumnezeu și înălțându-se mai presus de El. Acel gigantic sistem al religiei false este o capodoperă a puterii lui Satana — un monument al eforturilor sale de a se așeza pe tron pentru a stăpâni pământul după voia sa.” The Great Controversy, 50.