Rome Establishes the Vision - Number Sixteen

Những người đứng về phía sai lầm trong cuộc tranh luận cuối cùng này về biểu tượng của La Mã dựa vào một sự áp dụng sai lệch của nguyên tắc ứng nghiệm ba lần của lời tiên tri, khi họ cho rằng ba La Mã được xác định bởi ba đạo luật Chúa nhật vào các năm 321, 538, và đạo luật Chúa nhật sắp đến tại Hoa Kỳ. Khi làm như vậy, họ áp đặt một cách hiểu lệch lạc lên nguyên tắc và lên lịch sử tiên tri mà họ lựa chọn, giống như điều đã từng được thực hiện trong cuộc tranh luận về bốn côn trùng trong sách Giô-ên. Bốn thế hệ tiếp theo bởi bốn loài côn trùng cắn nuốt trong sáu câu đầu của sách Giô-ên đề cập đến cách dân sự Đức Chúa Trời bị tàn phá dần dần qua bốn thế hệ, và sự tàn phá ấy đã được thực hiện bởi việc Cơ Đốc Phục Lâm chấp nhận thần học của La Mã và của Tin Lành bội đạo.

În controversa actuală, aceia care încearcă să folosească legea duminicală pentru a defini cele trei Rome evită adevărul că, în realitate, există patru legi duminicale care sunt identificate în cuvântul profetic al lui Dumnezeu și că anul 321 reprezintă legea duminicală care urmează în curând în Statele Unite, iar legea duminicală din 538 prefigurează legea duminicală care este impusă asupra tuturor națiunilor lumii. Patru legi duminicale nu identifică trei legi duminicale, mai ales atunci când a treia manifestare într-o întreită aplicare a profeției reprezintă împlinirea finală. Legea duminicală care urmează în curând în Statele Unite nu este legea duminicală finală; ea marchează, de fapt, începutul unei serii de legi duminicale, pe măsură ce fiecare națiune de pe glob acceptă în mod progresiv semnul autorității papale.

Cei care au fost treziți în iulie 2023 trebuie să înțeleagă că încercarea profetică cu care se confruntă are loc în timpul revărsării Duhului Sfânt și că, în timpul acelei revărsări, o categorie primește „untdelemnul”, iar cealaltă categorie primește „o lucrare de rătăcire”. Reprezentarea principală a celor care primesc o lucrare de rătăcire este înfățișată chiar în capitolul în care se găsește expresia „o lucrare de rătăcire”, iar în acel capitol adevărul care este fie iubit, fie respins este adevărul care definește relația profetică dintre Roma păgână și Roma papală.

Relația profetică dintre 321 și 538 este arătată de relația profetică dintre biserica din Pergam și biserica din Tiatira. În zilele de pe urmă, Roma păgână, reprezentată prin 321 și Pergam, este un simbol al Statelor Unite, iar Roma papală, reprezentată prin 538 și Tiatira, este un simbol al Romei Moderne.

Roma ya mbere yo mu mwaka wa 321 yari ubutegetsi bumwe bwihariye, kandi Roma ya kabiri yo mu mwaka wa 538 yari ubutegetsi bubiri bwagereranyaga ihuriro ry’itorero na Leta, aho itorero ari ryo ryagenzuraga uwo mubano. Roma ya gatatu kandi iya nyuma, ari yo Roma ya none, ni ubutegetsi bw’impande eshatu bugizwe n’ikiyoka, inyamaswa, n’umuhanuzi w’ibinyoma.

Pavel a învățat că a nu înțelege relația profetică și istorică dintre Roma păgână (balaurul) și Roma papală (fiara) însemna a manifesta o ură față de adevăr, care aducea o puternică amăgire. Toți profeții, inclusiv Pavel, se adresau mai precis zilelor de pe urmă, astfel încât relația dintre cele două puteri din istoria lui Pavel reprezintă relația dintre cele trei puteri ale Romei Moderne în zilele de pe urmă. A respinge relația profetică ce „formează” întreita unire a balaurului, a fiarei și a prorocului mincinos în zilele de pe urmă înseamnă a-ți asigura pentru tine însuți o puternică amăgire.

Interpretarea particulară a lui Uriah Smith cu privire la împăratul de la miazănoapte reprezenta o „cauză” care a produs un „efect”. Dar clasa care se află de partea greșită în controversele despre Roma este identificată în mod specific ca fiind incapabilă să raționeze de la cauză la efect. Smith nu a văzut că aplicarea sa greșită a împăratului de la miazănoapte avea să producă o platformă profetică ce avea să-l conducă, de asemenea, să denatureze plaga a șasea, unde există o avertizare de a păstra sau a pierde veșmântul neprihănirii lui Hristos.

Ca și în accentul pus de Pavel în a Doua Epistolă către Tesaloniceni, Ioan, în capitolul șaisprezece din Apocalipsa și în a șasea plagă, subliniază necesitatea de a înțelege cine sunt cele trei puteri care conduc lumea spre Armaghedon. Aplicarea defectuoasă de către Smith a împăratului de la miazănoapte dovedește o incapacitate de a aplica în mod corect tipurile și antitipurile.

ସ୍ମିଥ ପାଉଲଙ୍କ ଲେଖନୀରେ ଏତେ ଜୋରଦାର ଭାବେ ପ୍ରସ୍ତୁତ ସେହି ସିଦ୍ଧାନ୍ତକୁ ପ୍ରୟୋଗ କରିପାରିଲେ ନାହିଁ, କିମ୍ବା କରିବାକୁ ଇଚ୍ଛା କରିଲେ ନାହିଁ, ଯେ କ୍ରୁଶର ସମୟ-ପର୍ଯ୍ୟାୟ ପୂର୍ବର ଶାବ୍ଦିକ ବସ୍ତୁ କ୍ରୁଶର ସମୟ-ପର୍ଯ୍ୟାୟ ପରବର୍ତ୍ତୀ ଆତ୍ମିକ ବସ୍ତୁକୁ ପ୍ରତିନିଧିତ୍ୱ କରୁଥିଲା। ଯେତେବେଳେ ଏହି ସିଦ୍ଧାନ୍ତକୁ ସାବଧାନତାର ସହିତ ଏବଂ ଠିକ ଭାବରେ ଅନୁସରଣ କରାଯାଏ, ସେତେବେଳେ ସହଜରେ ପ୍ରମାଣ କରାଯାଇପାରେ ଯେ “ଉତ୍ତରର ରାଜା” ଅନେକ ପ୍ରତୀକମାନଙ୍କ ମଧ୍ୟରୁ ଗୋଟିଏ, ଯେଉଁମାନେ ଶେଷ ଦିନମାନଙ୍କରେ ଆତ୍ମିକ “ଉତ୍ତରର ରାଜା”ଙ୍କୁ ପ୍ରତିନିଧିତ୍ୱ କରନ୍ତି। ସପ୍ତମ-ଦିନ ଆଡଭେଣ୍ଟିଷ୍ଟମାନେ ଅନ୍ୟ କୌଣସି ଜନସମୂହଠାରୁ ଅଧିକ ଏହା ଜାଣିଥିବା ଉଚିତ ଯେ, ଭବିଷ୍ୟଦ୍ବାଣୀ ଯାହା ଉପରେ ଆଧାରିତ, ସେହି ପ୍ରମୁଖ ଗଠନମାନଙ୍କ ମଧ୍ୟରୁ ଗୋଟିଏ ହେଉଛି ଖ୍ରୀଷ୍ଟ ଏବଂ ଶୟତାନଙ୍କ ମଧ୍ୟରେ ବିବାଦ। ଖ୍ରୀଷ୍ଟ ହେଲେ ଉତ୍ତରର ସତ୍ୟ ରାଜା, ଏବଂ ଶୟତାନ ନକଲି ଉତ୍ତରର ରାଜା ଭାବେ ନିଜକୁ ପ୍ରକାଶ କରିବାକୁ ଚେଷ୍ଟା କରୁଛି।

Eforturile lui Satana de a contraface pe adevăratul Împărat al miazănoaptei includ folosirea papei de la Roma ca reprezentantul său pământesc. Satana este antihrist, și tot astfel este și papa de la Roma, care este mandatarul lui Satana în lucrarea sa de amăgire.

În destrămarea împărăției lui Alexandru cel Mare, Seleucus Nicator a devenit primul împărat al miazănoaptei în istoria prezentată în capitolul unsprezece din Daniel. Tatăl său, Antioh, fusese un conducător influent în împărăția lui Alexandru, iar fiul său, Seleucus, a fost făcut satrap al Babilonului. Un „satrap” este un guvernator, iar când Seleucus a asigurat stăpânirea asupra a trei dintre cele patru regiuni geografice în care s-a împărțit împărăția lui Alexandru, el a devenit împăratul miazănoaptei.

Interpretarea privată a lui Smith și evitarea regulilor gramaticale l-au determinat să presupună că puterile finale care alcătuiau confederația răului a lui Satana în zilele din urmă erau reprezentate în profeție ca puteri literale, nu ca puteri spirituale. Astfel, el nu a putut vedea că Seleucus Nicator, ca întâiul împărat al nordului, guvernatorul Babilonului, avea, prin necesitate profetică, să-l reprezinte pe ultimul împărat spiritual al nordului, care era puterea ce controla Babilonul spiritual modern.

Puterea care guvernează Babilonul în zilele de pe urmă este biserica papală și, prin urmare, ea este și împăratul spiritual al nordului.

Guvernatorul este regele, iar, potrivit lui Isaia, un rege este o împărăție și este, de asemenea, cetatea de scaun a unei împărății.

Ngokobungqina bukaIsaya, umfundi wesiprofeto ovuka ngoJulayi ka-2023 aye kwinkqubo yovavanyo lwesiprofeto umele aqonde umqondiso wesiprofeto “wentloko” ukuba unqwenela ukumiselwa. Ukuba akawuqondi kwaye akawusebenzisi umqondiso “wentloko” xa kufuneka, ngoko akamiselwanga. Abo bangakholwayo abamiselwanga, yaye ngenxa yoko uIsaya uchaza iindidi ezimbini zabanquli ngemihla yokugqibela abathi nokuba bamiselwe okanye abamiselwanga. Zizo ezo ndidi zimbini zinye ezithi nokuba zine-“oli,” okanye azinayo “oli.”

Uma classe que está estabelecida e tem azeite recebe a mensagem do Clamor da Meia-Noite, que começou a ser desvendada em julho de 2023, ou recebe a operação do erro de Second Thessalonians. Sua prova é a formação da imagem da besta e a maneira pela qual a besta é formada, seja a besta papal da Idade das Trevas, seja a sua imagem que é formada pelos Estados Unidos, seja ainda a tríplice união que conduz o mundo ao Armagedom. Isso inclui a necessidade de reconhecer que a “cabeça”, o “rei”, o governante dos outros dois poderes que compõem a tríplice união, é o poder papal.

„Capul”, cetatea de căpetenie a lui Iuda, era Ierusalimul, cetatea pe care Domnul a ales-o ca să-Și pună Numele acolo.

În marea luptă dintre Hristos și Satana, cetatea de căpetenie a lui Hristos, unde El Își pune Numele, este Ierusalimul, iar contrafacerea lui Satana a fost cetatea literală a Babilonului, care reprezintă Babilonul spiritual, cetatea cea mare din zilele de pe urmă. Satana își pune numele pe frunte ca o contrafacere a cetății și a capitalei lui Dumnezeu. Împăratul care locuiește acolo este mama desfrânatelor, care curvește cu împărații pământului. Mama desfrânatelor este puterea papală, iar fiicele ei sunt bisericile protestante căzute, dintre care cea dintâi biserică căzută și apostată este cea a protestanților apostați din Statele Unite.

Acei protestanți apostați reprezintă cornul protestant al fiarei pământului și sunt legați de mama lor prin respingerea soliei profetice care a fost desigilată în 1798. Corespondentul lor, cornul republican, este legat de împărații pământului prin relația lor cu Națiunile Unite, cei zece împărați din Apocalipsa șaptesprezece. Unirea întreită care conduce lumea la Armaghedon este reprezentată prin capul ei, unde îi este așezat numele, iar Roma spirituală modernă este Babilonul spiritual modern. „Capul” ei este puterea papală.

Primul îl reprezintă pe ultimul și, fie că aplici capitolul doi din Daniel așa cum au făcut milleriții, ca reprezentând patru împărății, fie așa cum s-a descoperit în zilele din urmă, ca reprezentând opt împărății, prima împărăție a fost Babilonul literal. Milleriții te-ar informa că ultima a fost Roma literală. Babilonul și Roma sunt simboluri interschimbabile, căci ele sunt prima și ultima dintr-o linie profetică.

În zilele de pe urmă, prima împărăție a Babilonului literal reprezintă a opta și ultima împărăție, care este Babilonul spiritual modern și, de asemenea, Roma spirituală modernă. În ceea ce privește cei doi martori reprezentați în capitolul doi din Daniel, Babilonul și Roma sunt simboluri interschimbabile.

Când desfrânata papală este înfățișată cu un nume pe frunte care identifică „Babilonul tainic”, ea identifică totodată și „Roma tainică”. O „taină” profetică reprezintă un adevăr atât de profund, încât este imposibil să fie înțeleasă adâncimea adevărului reprezentat în ea, mai ales fără influența Duhului Sfânt. Dar o „taină” biblică cere, de asemenea, ca ceea ce este descoperit în legătură cu taina să fie o înțelegere necesară pentru aceia care caută să treacă proba. Acesta este motivul pentru care doi martori din Apocalipsa subliniază nevoia de a înțelege Roma modernă.

„Înțelepciunea” înțelege numărul fiarei, care este numărul unui om, iar numărul lui este șase sute șaizeci și șase. „Omul fărădelegii” este capul fiarei. Înțelepciunea este o însușire a fecioarelor înțelepte din zilele de pe urmă și este, de asemenea, un simbol al celor care înțeleg creșterea cunoștinței în zilele de pe urmă. Cei care nu înțeleg sunt fecioare nechibzuite și sunt cei răi. „Înțelepciunea” pe care ei nu o înțeleg trebuie, prin necesitate profetică, să fie în contextul încercării profetice finale, căci atunci există fecioarele înțelepte și cele nechibzuite. Ele trebuie să înțeleagă „șase sute șaizeci și șase”. Mintea care are înțelepciune este, de asemenea, plasată de Ioan în zilele de pe urmă, în Apocalipsa, capitolul șaptesprezece.

„Mintea” care are înțelepciunea de a înțelege numărul „șase, șase, șase” este o fecioară înțeleaptă care a dobândit „gândul lui Hristos”.

Clasa fecioarelor înțelepte are gândul lui Hristos, iar fecioarele nebune și rele au gândul potrivnicului lui Hristos.

Formarea chipului fiarei este proba finală pentru fecioarele din parabolă, iar cele înțelepte au mintea lui Hristos, căci au ajuns la aceeași hotărâre ca Hristos, întrucât și-au supus voința călăuzirii Duhului Sfânt. Formarea chipului lui Hristos în fecioarele înțelepte stă în contrast cu formarea chipului fiarei în fecioarele neînțelepte. Fecioarele neînțelepte ajung la aceeași hotărâre ca fiara, căci au ajuns în confuzie la întrebarea de probă privind identificarea corectă a antihristului, care este împăratul de miazănoapte contrafăcut și capul Romei moderne.

Fecioarele nechibzuite, în timpul încercării care este reprezentat ca formarea chipului fiarei, ajung confuze în înțelegerea Cuvântului. Confuzia lor se întemeiază pe înțelegerea greșită a Cuvântului profetic al lui Dumnezeu și, nereușind să vadă sensul corect al Romei Moderne, ele primesc o lucrare de rătăcire, ajung la aceeași hotărâre ca fiara și susțin aceleași idei papale în opoziție directă cu Cuvântul lui Dumnezeu și se așază de partea antihristului.

Vom continua aceste gânduri în articolul următor din această categorie.