Rome Establishes the Vision - Number Three

Și El va ședea ca un topitor și curățitor al argintului; și va curăți pe fiii lui Levi și îi va lămuri cum se lămurește aurul și argintul, ca să aducă Domnului un dar de mâncare în neprihănire. Atunci darul de mâncare al lui Iuda și al Ierusalimului va fi plăcut Domnului, ca în zilele de odinioară și ca în anii de demult. Maleahi 3:3, 4.

„Isus le-a spus limpede: „Sunt unii dintre voi care nu cred”; adăugând: „De aceea v-am spus că nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-i este dat de Tatăl Meu.” El dorea ca ei să înțeleagă că, dacă nu erau atrași la El, aceasta se datora faptului că inimile lor nu erau deschise față de Duhul Sfânt. „Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; și nici nu le poate înțelege, pentru că trebuie judecate duhovnicește.” 1 Corinteni 2:14. Prin credință sufletul privește slava lui Isus. Această slavă este ascunsă până când, prin Duhul Sfânt, credința este aprinsă în suflet.

„Prin mustrarea publică a necredinței lor, acești ucenici au fost înstrăinați și mai mult de Isus. Ei au fost profund nemulțumiți și, dorind să-L rănească pe Mântuitorul și să satisfacă răutatea fariseilor, I-au întors spatele și L-au părăsit cu dispreț. Își făcuseră alegerea — luaseră forma fără spirit, coaja fără miez. Hotărârea lor nu a mai fost niciodată schimbată; căci nu au mai umblat cu Isus.”

“‘A cărui lopată este în mâna Lui, și Își va curăți cu desăvârșire aria și Își va strânge grâul în grânar.’ Matei 3:12. Acesta a fost unul dintre timpurile de curățire. Prin cuvintele adevărului, pleava era despărțită de grâu. Pentru că erau prea vanitoși și prea îndreptățiți de sine ca să primească mustrarea, prea iubitori de lume ca să accepte o viață de smerenie, mulți s-au îndepărtat de Isus. Mulți încă fac același lucru. Sufletele sunt puse la probă astăzi, așa cum au fost acei ucenici în sinagoga din Capernaum. Când adevărul este adus acasă inimii, ei văd că viețile lor nu sunt în armonie cu voia lui Dumnezeu. Ei văd nevoia unei schimbări depline în ei înșiși, dar nu sunt dispuși să ia asupra lor lucrarea de lepădare de sine. De aceea se mânie când păcatele lor sunt descoperite. Pleacă jigniți, așa cum ucenicii L-au părăsit pe Isus, murmurând: ‘Vorbirea aceasta este prea de tot; cine o poate suferi?’” Hristos, Lumina lumii, 392.

Iată, voi trimite pe mesagerul Meu, şi el va pregăti calea înaintea Mea; şi Domnul, pe care-L căutaţi, va veni deodată la templul Său, chiar Mesagerul legământului, în care vă găsiţi plăcerea: iată, El va veni, zice Domnul oştirilor. Dar cine va putea îndura ziua venirii Lui? şi cine va rămâne în picioare când Se va arăta? căci El este ca focul topitorului şi ca săpunul nălbitorilor. Maleahi 3:1, 2.

„Nimeni să nu creadă că, pentru că nu poate explica înțelesul fiecărui simbol din Apocalipsa, îi este de prisos să cerceteze această carte în strădania de a cunoaște înțelesul adevărului pe care îl cuprinde. Cel care i-a descoperit lui Ioan aceste taine îi va da cercetătorului stăruitor al adevărului o pregustare a lucrurilor cerești. Cei ale căror inimi sunt deschise spre primirea adevărului vor fi făcuți în stare să-i înțeleagă învățăturile și li se va da binecuvântarea făgăduită celor care „ascultă cuvintele acestei prorocii și păzesc lucrurile care sunt scrise în ea.””

„În Apocalipsa se întâlnesc și se încheie toate cărțile Bibliei. Aici se află completarea cărții lui Daniel. Una este o profeție; cealaltă, o descoperire. Cartea care a fost pecetluită nu este Apocalipsa, ci acea parte a profeției lui Daniel care se referă la zilele din urmă. Îngerul a poruncit: «Iar tu, Daniele, ține ascunse aceste cuvinte și pecetluiește cartea până la vremea sfârșitului.» Daniel 12:4.” Faptele apostolilor, 584, 585.

„În istorie și profeție, Cuvântul lui Dumnezeu înfățișează conflictul îndelungat dintre adevăr și eroare. Acest conflict este încă în desfășurare. Lucrurile care au fost se vor repeta. Vechile controverse vor fi reînviate, iar noi teorii se vor ivi neîncetat. Dar poporul lui Dumnezeu, care, prin credința sa și în împlinirea profeției, a avut o parte în proclamarea soliilor primului, celui de-al doilea și celui de-al treilea înger, știe unde stă. Ei au o experiență mai prețioasă decât aurul fin. Ei trebuie să stea neclintiți ca o stâncă, păstrând până la sfârșit neclintită încrederea de la început.” Solii alese, cartea 2, 109.

„Dușmanul caută să abată mințile fraților și surorilor noastre de la lucrarea de pregătire a unui popor care să stea în picioare în aceste zile de pe urmă. Sofismele lui sunt menite să îndepărteze mințile de la primejdiile și îndatoririle ceasului de față. Ei socotesc ca nimic lumina pe care Hristos a venit din cer s-o dea lui Ioan pentru poporul Său. Ei învață că scenele aflate chiar înaintea noastră nu sunt de o însemnătate suficientă pentru a primi o atenție deosebită. Ei fac fără efect adevărul de origine cerească și jefuiesc poporul lui Dumnezeu de experiența lui din trecut, dându-i în schimb o știință mincinoasă.

„Așa zice Domnul: Stați în drumuri și priviți, și întrebați de cărările cele vechi, care este calea cea bună, și umblați pe ea.”

„Să nu caute nimeni să smulgă temeliile credinței noastre — temeliile care au fost puse la începutul lucrării noastre, prin studiu plin de rugăciune al Cuvântului și prin descoperire. Pe aceste temelii am clădit în ultimii cincizeci de ani. Oamenii pot presupune că au găsit o cale nouă și că pot pune o temelie mai puternică decât aceea care a fost pusă. Dar aceasta este o mare amăgire. Nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă.”

„În trecut, mulți s-au apucat să clădească o credință nouă, să statornicească principii noi. Dar cât timp a dăinuit zidirea lor? — Curând s-a prăbușit, căci nu era întemeiată pe Stâncă.

„Oare nu au trebuit primii ucenici să se confrunte cu spusele oamenilor? Nu au trebuit ei să asculte teorii false și apoi, după ce au făcut totul, să rămână neclintiți, spunând: «Nimeni nu poate pune o altă temelie decât aceea care a fost pusă»?”

„Așadar, trebuie să păstrăm neclintit până la sfârșit începutul încrederii noastre. Cuvinte de putere au fost trimise de Dumnezeu și de Hristos acestui popor, scoțându-l din lume, punct cu punct, în lumina limpede a adevărului prezent. Cu buze atinse de foc sfânt, slujitorii lui Dumnezeu au vestit solia. Rostirea divină și-a pus pecetea asupra autenticității adevărului proclamat.” Review and Herald, 3 martie 1904.

„Fie ca Dumnezeu să vă ajute să primiți cuvintele pe care le-am rostit. Cei care stau ca străjeri ai lui Dumnezeu pe zidurile Sionului să fie oameni care pot vedea primejdiile înaintea poporului — oameni care pot deosebi între adevăr și rătăcire, între dreptate și nedreptate.

„Avertizarea a fost dată: nu trebuie să se îngăduie să pătrundă nimic care să tulbure temelia credinței pe care am zidit încă de când a venit solia din 1842, 1843 și 1844. Eu am fost în această solie și, de atunci încoace, am stat înaintea lumii, credincioasă luminii pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Nu intenționăm să ne luăm picioarele de pe platforma pe care au fost așezate, pe când, zi de zi, Îl căutam pe Domnul cu rugăciune stăruitoare, căutând lumină. Credeți că aș putea să renunț la lumina pe care mi-a dat-o Dumnezeu? Ea trebuie să fie ca Stânca Veacurilor. Ea m-a călăuzit de când mi-a fost dată. Frați și surori, Dumnezeu trăiește, domnește și lucrează astăzi. Mâna Sa este pe roată, iar în providența Sa El întoarce roata în conformitate cu propria Sa voie. Oamenii să nu se lege de documente, spunând ce vor face și ce nu vor face. Ci să se lege de Domnul Dumnezeul cerului. Atunci lumina cerului va străluci în templul sufletului și vom vedea mântuirea lui Dumnezeu.” Review and Herald, 14 aprilie 1903.

„Oricare ar fi progresul intelectual al omului, să nu creadă nici măcar o clipă că nu este nevoie de o cercetare temeinică și neîntreruptă a Scripturilor pentru a primi o lumină mai mare. Ca popor, suntem chemați, fiecare în mod individual, să fim studenți ai profeției. Trebuie să veghem cu seriozitate, pentru ca să putem discerne orice rază de lumină pe care Dumnezeu ne-o va prezenta.” Testimonies, volumul 5, 708.

„Faptul că nu există nicio controversă sau tulburare în mijlocul poporului lui Dumnezeu nu trebuie considerat o dovadă concludentă că ei se țin cu statornicie de doctrina sănătoasă. Există temei de teamă că s-ar putea să nu deosebească limpede între adevăr și rătăcire. Când, prin cercetarea Scripturilor, nu sunt ridicate întrebări noi, când nu apare nicio deosebire de opinie care să-i determine pe oameni să cerceteze Biblia pentru ei înșiși, ca să se asigure că au adevărul, atunci vor fi mulți acum, ca și în vechime, care se vor ține de tradiție și se vor închina fără să știe cui....”

„Dumnezeu Își va trezi poporul; dacă alte mijloace dau greș, vor pătrunde între ei erezii, care îi vor cerne, despărțind pleava de grâu. Domnul îi cheamă pe toți cei care cred Cuvântul Său să se trezească din somn. A venit o lumină prețioasă, potrivită pentru acest timp. Ea este adevărul Bibliei, arătând primejdiile care sunt chiar asupra noastră. Această lumină ar trebui să ne conducă la un studiu stăruitor al Scripturilor și la o cercetare dintre cele mai riguroase a pozițiilor pe care le susținem. Dumnezeu voiește ca toate aspectele și pozițiile adevărului să fie cercetate temeinic și cu perseverență, cu rugăciune și post. Credincioșii nu trebuie să se odihnească în presupuneri și în idei neclare cu privire la ceea ce constituie adevărul. Credința lor trebuie să fie întemeiată ferm pe Cuvântul lui Dumnezeu, pentru ca, atunci când va veni timpul încercării și vor fi aduși înaintea sfaturilor ca să răspundă pentru credința lor, să poată da socoteală de nădejdea care este în ei, cu blândețe și teamă.

„Lansează, lansează, lansează. Subiectele pe care le prezentăm lumii trebuie să fie pentru noi o realitate vie. Este important ca, în apărarea doctrinelor pe care le considerăm articole fundamentale ale credinței, să nu ne îngăduim niciodată să folosim argumente care nu sunt pe deplin solide.” Testimonies, volumul 5, 708.

Și socotiți că îndelunga-răbdare a Domnului nostru este mântuire; după cum v-a scris și preaiubitul nostru frate Pavel, potrivit înțelepciunii date lui; ca și în toate epistolele sale, când vorbește în ele despre aceste lucruri; în care sunt unele lucruri greu de înțeles, pe care cei neînvățați și nestatornici le răstălmăcesc, ca și pe celelalte Scripturi, spre a lor proprie pierzare. Voi deci, preaiubiților, știind mai dinainte aceste lucruri, păziți-vă ca nu cumva, fiind târâți de rătăcirea celor nelegiuiți, să cădeți din statornicia voastră. Ci creșteți în harul și în cunoștința Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui să fie slava, și acum, și în veci. Amin. 2 Petru 3:15–18.

Unde nu este nicio vedenie, poporul piere; dar ferice de cel ce păzește legea. Proverbele 29:18.

„Dar orice clădire ridicată pe altă temelie decât Cuvântul lui Dumnezeu va cădea. Cel care, asemenea iudeilor din zilele lui Hristos, zidește pe temelia ideilor și părerilor omenești, a formelor și ceremoniilor născocite de om, sau pe orice fapte pe care le poate săvârși independent de harul lui Hristos, își ridică edificiul caracterului pe nisipul mișcător. Furtunile năprasnice ale ispitei vor spulbera temelia de nisip și vor lăsa casa lui o ruină pe țărmurile timpului.”

„De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: … Şi judecata o voi pune drept linie, iar dreptatea drept cumpănă; grindina va mătura adăpostul minciunii, şi apele vor îneca locul de ascunziş.” Isaia 28:16, 17.

„Dar astăzi îndurarea stăruie pe lângă păcătos. «Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea celui rău, ci ca cel rău să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască: întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la căile voastre rele; pentru ce vreţi să muriţi?» Ezechiel 33:11. Glasul care vorbeşte astăzi celui nepocăit este glasul Aceluia care, în chinul inimii, a exclamat când privea cetatea iubirii Sale: «Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să-i adun pe copiii tăi cum îşi adună găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut! Iată că vi se lasă casa pustie.» Luca 13:34, 35, R.V. În Ierusalim, Isus a văzut un simbol al lumii care lepădase şi dispreţuise harul Său. El plângea, o, inimă încăpăţânată, pentru tine! Chiar şi atunci când lacrimile lui Isus se vărsau pe munte, Ierusalimul mai putea încă să se pocăiască şi să scape de osânda lui. Pentru puţină vreme, Darul cerului încă aştepta să fie primit de el. Tot aşa, o, inimă, Hristos încă îţi vorbeşte în accente de iubire: «Iată, Eu stau la uşă şi bat: dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine.» «Acum este vremea potrivită; iată, acum este ziua mântuirii.» Apocalipsa 3:20; 2 Corinteni 6:2.

„Voi, care vă sprijiniți nădejdea pe voi înșivă, zidiți pe nisip. Dar încă nu este prea târziu să scăpați de pieirea care stă să vină. Înainte ca furtuna să izbucnească, fugiți la temelia cea sigură. «Așa vorbește Domnul Dumnezeu: Iată, pun în Sion o piatră de temelie, o piatră încercată, o piatră din capul unghiului, prețioasă, o temelie sigură; cel ce crede nu se va grăbi.» «Întoarceți-vă spre Mine și veți fi mântuiți, toate marginile pământului; căci Eu sunt Dumnezeu și nu este altul.» «Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, da, Eu îți vin în ajutor, da, Eu te sprijinesc cu dreapta neprihănirii Mele.» «Nu veți fi dați de rușine și nu veți fi înfruntați, în vecii vecilor.» Isaia 28:16, R.V.; 45:22; 41:10; 45:17.” Cugetări de pe Muntele Fericirilor, 150–152.