The investigative judgment of the living began on September 11, 2001, and the executive judgment begins at the soon-coming Sunday law. Those two periods of judgment represent the work of the messenger who prepares the way for the third Messenger of the Covenant, and the third Elijah, which is the ending of the Elijah messenger that began in Millerite history.
Judecata de cercetare a celor vii a început la 11 septembrie 2001, iar judecata executorie începe odată cu legea duminicală iminentă. Acele două perioade de judecată reprezintă lucrarea solului care pregătește calea pentru al treilea Sol al Legământului și pentru al treilea Ilie, care este încheierea solului elian început în istoria milerită.
In Christ fulfillment of the Messenger of the Covenant He twice cleansed the literal earthly temple, which typified His body and His spiritual temple. His literal earthly temple began as the Tabernacle temple of the wilderness, then Solomon’s temple, then the temple which was rebuilt after the seventy years of captivity in Babylon, and that same temple after a forty-six year remodeling project carried out by Herod.
Hristos, ca împlinire a Solului Legământului, a curățit de două ori templul pământesc literal, care preînchipuia trupul Său și templul Său spiritual. Templul Său pământesc literal a început ca templul Cortului din pustie, apoi templul lui Solomon, apoi templul care a fost reconstruit după cei șaptezeci de ani de robie în Babilon, și același templu după o lucrare de remodelare de patruzeci și șase de ani întreprinsă de Irod.
God’s physical presence blessed the Tabernacle temple and Solomon’s temple, but not the temple which was rebuilt after the captivity, but that remodeled temple was blessed by the physical presence of Christ. In the history of Herod’s remodeled temple, Christ twice cleansed the temple in fulfillment of Malachi chapter three. The first cleansing, Christ identified the temple as His father’s house, but at the last temple cleansing Christ identified it as the Jews’ house.
Prezența fizică a lui Dumnezeu a binecuvântat Cortul întâlnirii și templul lui Solomon, dar nu și templul care a fost reconstruit după robie; însă acel templu, ulterior remodelat, a fost binecuvântat de prezența fizică a lui Hristos. În istoria templului remodelat de Irod, Hristos a curățit de două ori templul, în împlinirea capitolului al treilea din Maleahi. La prima curățire, Hristos a identificat templul ca fiind casa Tatălui Său, iar la ultima curățire Hristos l-a identificat ca fiind casa iudeilor.
In the history of the Millerites Christ erected a spiritual temple in forty-six years from 1798 unto 1844. On October 22, 1844, in fulfillment of Malachi chapter three, He suddenly came to His temple, thus purging the foolish virgins. He then arrived as the third angel to accomplish the second and final cleansing, but as with the beginning of ancient Israel, modern Israel lacked the faith necessary to finish the work.
În istoria milleriților, Hristos a zidit un templu spiritual în decurs de patruzeci și șase de ani, de la 1798 până la 1844. La 22 octombrie 1844, în împlinirea capitolului trei din Maleahi, El a venit pe neașteptate la templul Său, înlăturând astfel fecioarele neînțelepte. Apoi a venit ca al treilea înger pentru a împlini cea de-a doua și ultima curățire, dar, asemenea începuturilor Israelului din vechime, Israelului modern i-a lipsit credința necesară pentru a încheia lucrarea.
On September 11, 2001, Christ returned to accomplish the second temple cleansing that is accomplished when the foolish virgins are purged at the soon-coming Sunday law, when they awaken to the reality that they do not understand the increase of knowledge that was unsealed in 1989. That increase of knowledge represents the latter rain message, which is the Midnight Cry message when placed in the context of the parable of the ten virgins. The message of the last six verses of Daniel eleven that was unsealed at the time of the end in 1989, is represented in verse forty-four of those verses as “tidings out of the east and out of the north.”
În 11 septembrie 2001, Hristos S-a întors pentru a împlini a doua curățire a templului, care are loc atunci când fecioarele neînțelepte sunt curățite la legea duminicală iminentă, când ele se trezesc la realitatea că nu înțeleg sporirea cunoștinței care a fost desigilată în 1989. Acea sporire a cunoștinței reprezintă solia ploii târzii, care este solia Strigării de la miezul nopții atunci când este așezată în contextul pildei celor zece fecioare. Solia ultimelor șase versete din capitolul unsprezece din Daniel, care a fost desigilată la timpul sfârșitului în 1989, este reprezentată în versetul patruzeci și patru drept „vești din răsărit și din miazănoapte”.
The message of the latter rain, is the message of the Midnight Cry and it is the message of the east and the north. The east and north represent Islam and the papacy respectively, and as a message they represent the message that is counterfeited by Laodicean Adventism between September 11, 2001 and the soon-coming Sunday law. September 11, 2001, represents Islam (the east), and the Sunday law represents the mark of the beast (the north).
Solia ploii târzii este solia Strigării de la miezul nopții și este solia răsăritului și a miazănoaptei. Răsăritul și miazănoaptea reprezintă, respectiv, Islamul și papalitatea, iar, ca solie, ele desemnează solia care este contrafăcută de Adventismul laodicean între 11 septembrie 2001 și apropiata lege duminicală. 11 septembrie 2001 reprezintă Islamul (răsăritul), iar legea duminicală reprezintă semnul fiarei (miazănoaptea).
The deathbed for Laodicean Adventism is represented between those two waymarks, as typified by the disobedient prophet’s death between the ass and the lion. The deathbed for those who accept the mark of the beast is represented by the “tidings out of the east and the north” that enrages the papal power and initiates the final persecution of God’s people. That message begins at the soon coming Sunday law in the United States, which is where and also when Islam of the third Woe suddenly strikes. That unexpected attack produces national ruin, and angers the nations, thus providing the economic and political impetus to bring all nations together against Islam, under the auspices of the threefold union of the dragon, the beast and false prophet.
Patul de moarte al adventismului laodicean este reprezentat între acele două borne de hotar, așa cum este preînchipuit de moartea prorocului neascultător între măgar și leu. Patul de moarte al celor care acceptă semnul fiarei este reprezentat de „știrile de la răsărit și de la miazănoapte” care înfurie puterea papală și inițiază persecuția finală a poporului lui Dumnezeu. Acea solie începe la iminenta Lege duminicală din Statele Unite, care constituie și locul, și momentul în care Islamul celui de-al treilea Vai lovește pe neașteptate. Acea lovitură neașteptată produce ruină națională și stârnește mânia națiunilor, oferind astfel impulsul economic și politic pentru a aduna toate națiunile împotriva Islamului, sub auspiciile triplei uniri a balaurului, fiarei și profetului mincinos.
In the history represented by the third Elijah, the message that identifies the third Woe, informs the dragon, the beast and the false prophet that Islam is the tool of judgment that God uses to punish men for the worship of the papal mark of authority. As with the three Rome’s, the three Babylon’s, the three Elijah’s and the three messengers who prepare the way, the third Woe is established by the triple application of the three Woes.
În istoria reprezentată de al treilea Ilie, solia care identifică al treilea Vai le face cunoscut balaurului, fiarei și profetului mincinos că Islamul este instrumentul judecății pe care Dumnezeu îl folosește pentru a pedepsi oamenii pentru închinarea la semnul autorității papale. Așa cum este cazul cu cele trei Rome, cu cele trei Babiloane, cu cei trei Ilie și cu cei trei soli care pregătesc calea, al treilea Vai este stabilit prin aplicarea triplă a celor trei Vai.
And I beheld, and heard an angel flying through the midst of heaven, saying with a loud voice, Woe, woe, woe, to the inhabiters of the earth by reason of the other voices of the trumpet of the three angels, which are yet to sound! Revelation 8:13.
Și am văzut și am auzit un înger zburând prin mijlocul cerului, zicând cu glas tare: Vai, vai, vai de locuitorii pământului, din pricina celorlalte sunete de trâmbiță ale celor trei îngeri, care încă urmează să trâmbițeze! Apocalipsa 8:13.
Sister White profoundly endorsed Smith’s book, Daniel and Revelation, identifying that every Seventh-day Adventist should own the book, although she did not express it as directly as I just wrote, but the fact is there in her endorsement.
Sora White a susținut cu tărie cartea lui Smith, Daniel și Apocalipsa, afirmând că fiecare Adventist de Ziua a Șaptea ar trebui să dețină această carte, deși nu a exprimat acest lucru atât de direct cum tocmai am scris eu; totuși, acest fapt este prezent în recomandarea ei.
“The Lord calls for workers to enter the canvassing field that the books containing the light of present truth may be circulated. The people in the world need to know that the signs of the times are fulfilling. Take to them the books that will enlighten them. Daniel and Revelation, The Great Controversy, Patriarchs and Prophets, and The Desire of Ages should now go to the world. The grand instruction contained in Daniel and Revelation has been eagerly perused by many in Australia. This book has been the means of bringing many precious souls to a knowledge of the truth. Everything that can be done should be done to circulate Thoughts on Daniel and the Revelation. I know of no other book that can take the place of this one. It is God’s helping hand.
Domnul cheamă lucrători să intre în câmpul colportajului, pentru ca cărțile care conțin lumina adevărului prezent să fie puse în circulație. Oamenii din lume trebuie să știe că semnele vremurilor se împlinesc. Duceți-le cărțile care îi vor lumina. Daniel și Apocalipsa, Marea luptă, Patriarhi și profeți și Dorul veacurilor ar trebui acum să fie duse în lume. Învățătura măreață cuprinsă în Daniel și Apocalipsa a fost parcursă cu aviditate de mulți în Australia. Această carte a fost mijlocul prin care multe suflete prețioase au fost aduse la cunoașterea adevărului. Tot ce se poate face ar trebui făcut pentru a pune în circulație Gânduri despre Daniel și Apocalipsa. Nu cunosc o altă carte care să poată lua locul acesteia. Ea este mâna de ajutor a lui Dumnezeu.
“Those who have been long in the truth are asleep. They need to be sanctified by the Holy Spirit. The third angel’s message is to be proclaimed with a loud voice. Tremendous issues are before us. We have no time to lose. God forbid that we should allow minor matters to eclipse the light which should be given to the world.” Manuscript Releases, volume 21, 444.
„Cei care de multă vreme sunt în adevăr sunt adormiți. Ei au nevoie să fie sfințiți de Duhul Sfânt. Solia îngerului al treilea trebuie proclamată cu glas tare. Chestiuni de o importanță covârșitoare ne stau înainte. Nu avem timp de pierdut. Dumnezeu să ne ferească să îngăduim ca chestiuni minore să eclipseze lumina care ar trebui să fie dată lumii.” Manuscript Releases, volumul 21, 444.
The book, which those who rejected the Millerite view of “the daily” in the book of Daniel also rejected, was identified as “God’s helping hand.” If God’s people have been given the responsibility to circulate the books mentioned in the previous citation, it means that God’s people would need to own the book themselves. The book was the focus of the attack of those who promoted the “new” view of “the daily” in the book of Daniel, for it was the book they desired to re-write and remove the correct view of “the daily”.
Cartea — pe care au respins-o, de asemenea, cei care au respins concepția millerită despre „the daily” din cartea lui Daniel — a fost identificată drept „mâna ajutătoare a lui Dumnezeu”. Dacă poporului lui Dumnezeu i s-a încredințat responsabilitatea de a răspândi cărțile menționate în citatul anterior, aceasta înseamnă că poporul lui Dumnezeu ar trebui să dețină ei înșiși cartea. Cartea a fost ținta atacului celor care promovau „noua” concepție despre „the daily” din cartea lui Daniel, pentru că era cartea pe care doreau să o rescrie și din care să înlăture viziunea corectă asupra „the daily”.
When Sister White referred to the two primary leaders in the rebellion of “the daily” in the book of Daniel, she often pointed out that they (Prescott and Daniells) did not have the ability to “reason from cause to effect.” The Laodicean Adventists historical revisionists appear to have the same problem.
Când Sora White s-a referit la cei doi conducători principali în rebeliunea cu privire la „the daily” din cartea lui Daniel, ea a subliniat adesea că ei (Prescott și Daniells) nu aveau capacitatea de a raționa de la cauză la efect. Revizioniștii istorici adventiști laodiceeni par să aibă aceeași problemă.
The leading men, that throughout the history of rebellion from 1888 and onward, had at some point in their personal experience, accepted the false teaching of “the daily.” Their rebellion was the “effect,” and the wrong understanding of “the daily,” was the “cause.” The Laodicean Adventist revisionists lead the unlearned to believe that those very historical rebels of Advent history, were actually not in rebellion, though their revised testimony is never upheld by the testimony of the Bible and Spirit of Prophecy. Because they do not consider the “effect” as a rebellion, they close the possibility of seeking for the “cause.”
Bărbații de frunte, care, pe parcursul istoriei răzvrătirii de la 1888 încoace, acceptaseră, la un moment dat în experiența lor personală, învățătura falsă despre „necurmatul”. Răzvrătirea lor a fost „efectul”, iar înțelegerea greșită a „necurmatului” a fost „cauza”. Revizioniștii adventiști laodiceeni îi conduc pe neînvățați să creadă că tocmai acei răzvrătiți istorici ai istoriei advente nu erau, de fapt, în răzvrătire, deși mărturia lor revizuită nu este niciodată susținută de mărturia Bibliei și a Spiritului Profetic. Pentru că nu consideră „efectul” ca fiind o răzvrătire, închid posibilitatea de a căuta „cauza”.
As the bird by wandering, as the swallow by flying, so the curse causeless shall not come. Proverbs 22:6.
Precum pasărea prin rătăcire, precum rândunica prin zbor, tot astfel blestemul fără pricină nu va veni. Proverbe 22:6.
God’s people are to recognize rebellion, and when they do, they are to seek for the cause. Then they are to remedy the cause. In the following passage Sister White is commenting on the story of Achan.
Poporul lui Dumnezeu trebuie să recunoască răzvrătirea și, când o recunoaște, să caute cauza. Apoi, să înlăture cauza. În pasajul următor, Sora White comentează asupra relatării despre Acan.
“I have been shown that God here illustrates how He regards sin among those who profess to be His commandment-keeping people. Those whom He has specially honored with witnessing the remarkable exhibitions of His power, as did ancient Israel, and who will even then venture to disregard His express directions, will be subjects of His wrath. He would teach His people that disobedience and sin are exceedingly offensive to Him and are not to be lightly regarded. He shows us that when His people are found in sin they should at once take decided measures to put that sin from them, that His frown may not rest upon them all. But if the sins of the people are passed over by those in responsible positions, His frown will be upon them, and the people of God, as a body, will be held responsible for those sins. In His dealings with His people in the past the Lord shows the necessity of purifying the church from wrongs. One sinner may diffuse darkness that will exclude the light of God from the entire congregation. When the people realize that darkness is settling upon them, and they do not know the cause, they should seek God earnestly, in great humility and self-abasement, until the wrongs which grieve His Spirit are searched out and put away.
Mi s-a arătat că Dumnezeu ilustrează aici modul în care El privește păcatul în rândul celor care mărturisesc că sunt poporul Său păzitor al poruncilor. Aceia pe care i-a onorat în mod deosebit, îngăduindu-le să fie martori ai remarcabilelor manifestări ale puterii Sale, așa cum a făcut cu Israelul de odinioară, și care, chiar și atunci, vor îndrăzni să nesocotească poruncile Sale exprese, vor fi ținta mâniei Sale. El dorește să-Și învețe poporul că neascultarea și păcatul Îi sunt nespus de ofensatoare și nu trebuie privite cu ușurință. El ne arată că, atunci când poporul Său este găsit în păcat, trebuie de îndată să ia măsuri hotărâte pentru a îndepărta acel păcat din mijlocul său, pentru ca dezaprobarea Sa să nu se odihnească asupra întregului popor. Dar dacă păcatele poporului sunt trecute cu vederea de către cei în poziții de răspundere, dezaprobarea Sa va fi asupra lor, iar poporul lui Dumnezeu, ca întreg, va fi făcut răspunzător pentru acele păcate. În purtarea Sa cu poporul Său în trecut, Domnul arată necesitatea curățirii bisericii de rele. Un singur păcătos poate răspândi un întuneric care va înlătura lumina lui Dumnezeu din întreaga adunare. Când poporul își dă seama că întunericul se așază peste el și nu cunoaște cauza, trebuie să-L caute pe Dumnezeu cu stăruință, în adâncă smerenie și zdrobire de sine, până când relele care întristează Duhul Său sunt cercetate și îndepărtate.
“The prejudice which has arisen against us because we have reproved the wrongs that God has shown me existed, and the cry that has been raised of harshness and severity, are unjust. God bids us speak, and we will not be silent. If wrongs are apparent among His people, and if the servants of God pass on indifferent to them, they virtually sustain and justify the sinner, and are alike guilty and will just as surely receive the displeasure of God; for they will be made responsible for the sins of the guilty. In vision I have been pointed to many instances where the displeasure of God has been incurred by a neglect on the part of His servants to deal with the wrongs and sins existing among them. Those who have excused these wrongs have been thought by the people to be very amiable and lovely in disposition, simply because they shunned to discharge a plain Scriptural duty. The task was not agreeable to their feelings; therefore they avoided it.” Testimonies, volume 3, 265.
Fără temei sunt prejudecata care s-a iscat împotriva noastră, pentru că am mustrat relele pe care Dumnezeu mi-a arătat că existau, și strigătul care s-a ridicat, acuzând asprime și severitate. Dumnezeu ne poruncește să vorbim, și noi nu vom tăcea. Dacă relele sunt vădite în mijlocul poporului Său și slujitorii lui Dumnezeu trec pe lângă ele cu indiferență, ei, de fapt, îl susțin și îl îndreptățesc pe păcătos și sunt deopotrivă vinovați și, la fel de sigur, vor primi dezaprobarea lui Dumnezeu; căci vor fi făcuți răspunzători pentru păcatele celui vinovat. În viziune mi-au fost arătate multe cazuri în care dezaprobarea lui Dumnezeu a fost atrasă prin neglijența slujitorilor Săi de a se ocupa de relele și păcatele existente în mijlocul lor. Cei care au scuzat aceste rele au fost socotiți de către popor ca fiind foarte amabili și plăcuți la fire, doar pentru că s-au ferit să împlinească o datorie clară, scripturală. Acea sarcină nu le-a fost pe plac; de aceea au evitat-o. Mărturii, volumul 3, 265.
The histories of leaders that have rebelled in Adventism testify to the fact that one of the steps that is almost always seen in their rebellion is that at some point in their personal experience they accepted the false view of “the daily.” That being said, the book by Smith, though not inspired and containing some doctrinal problems, still provides an excellent overview of the pioneer understanding of Revelation chapters eight and nine, where we see the prophetic history of the first six trumpets set forth. We will refer to Smith’s commentary from his book, Daniel and Revelation, as we begin to consider the triple application of the three Woes.
Relatările istorice despre conducători care s-au răzvrătit în Adventism mărturisesc faptul că unul dintre pașii aproape întotdeauna constatați în răzvrătirea lor este acela că, la un moment dat în experiența lor personală, au acceptat interpretarea falsă cu privire la „jertfa necurmată”. Cu toate acestea, cartea lui Smith, deși nu este inspirată și conține unele probleme doctrinare, oferă totuși o excelentă sinteză a înțelegerii pionierilor asupra capitolelor opt și nouă din Apocalipsă, în care este prezentată istoria profetică a primelor șase trâmbițe. Ne vom referi la comentariul lui Smith din cartea sa Daniel și Apocalipsa, pe măsură ce începem să luăm în considerare aplicarea triplă a celor trei Vai.
Sister White informs us that William Miller was given great light upon the book of Revelation, but his understanding of chapters thirteen, and sixteen through eighteen was incorrect, for he was at the wrong vantage point in history to see that there are three, and not two desolating powers. His great light was upon chapters two through nine of Revelation.
Sora White ne informează că lui William Miller i s-a dat o mare lumină cu privire la cartea Apocalipsei, dar înțelegerea sa a capitolului treisprezece și a capitolelor șaisprezece până la optsprezece a fost incorectă, căci din poziția istorică în care se afla nu putea vedea că există trei, nu două, puteri pustiitoare. Marea lui lumină privea capitolele doi până la nouă ale Apocalipsei.
“Preachers and people have looked upon the book of Revelation as mysterious and of less importance than other portions of the Sacred Scriptures. But I saw that this book is indeed a revelation given for the especial benefit of those who should live in the last days, to guide them in ascertaining their true position and their duty. God directed the mind of William Miller to the prophecies and gave him great light upon the book of Revelation.” Early Writings, 231.
„Predicatorii și oamenii au privit cartea Apocalipsei ca misterioasă și de mai mică însemnătate decât alte părți ale Sfintelor Scripturi. Dar am văzut că această carte este într-adevăr o revelație dată spre folosul deosebit al celor care aveau să trăiască în zilele de pe urmă, pentru a-i călăuzi în stabilirea adevăratei lor poziții și a datoriei lor. Dumnezeu a îndreptat mintea lui William Miller asupra profețiilor și i-a dat o mare lumină asupra cărții Apocalipsei.” Scrieri timpurii, 231.
Miller set forth his understanding of the churches, seals, trumpets and vials as follows.
Miller și-a expus înțelegerea cu privire la biserici, peceți, trâmbițe și potire, după cum urmează.
“The seven churches of Asia is a history of the church of Christ in her seven forms, in all her windings and turnings, in all her prosperity and adversity, from the days of the apostles down to the end of the world. The seven seals are a history of the transactions of the powers and kings of the earth over the church, and God’s protection of his people during the same time. The seven trumpets are a history of seven peculiar and heavy judgments sent upon the earth, or Roman kingdom. And the seven vials are the seven last plagues sent upon Papal Rome. Mixed with these are many other events, woven in like tributary streams, and filling up the grand river of prophecy, until the whole ends us in the ocean of eternity.
Cele șapte biserici ale Asiei reprezintă o istorie a Bisericii lui Hristos în cele șapte forme ale ei, în toate meandrele și întorsăturile ei, în toate stările ei de prosperitate și adversitate, din zilele apostolilor până la sfârșitul lumii. Cele șapte peceți sunt o istorie a acțiunilor puterilor și împăraților pământului asupra Bisericii și a ocrotirii lui Dumnezeu asupra poporului Său în aceeași perioadă. Cele șapte trâmbițe sunt o istorie a șapte judecăți deosebite și grele trimise asupra pământului, sau asupra împărăției romane. Iar cele șapte potire sunt cele șapte plăgi de pe urmă trimise asupra Romei papale. Amestecate cu acestea se află multe alte evenimente, care se împletesc ca niște pâraie afluente și umplu marele fluviu al profeției, până când întregul ne duce în oceanul veșniciei.
“This, to me, is the plan of John’s prophecy in the book of Revelation. And the man who wishes to understand this book, must have a thorough knowledge of other parts of the word of God. The figures and metaphors used in this prophecy, are not all explained in the same, but must be found in other prophets, and explained in other passages of Scripture. Therefore it is evident that God has designed the study of the whole, even to obtain a clear knowledge of any part.” William Miller, Miller’s Lectures, volume 2, lecture 12, 178.
Aceasta, după părerea mea, este planul profeției lui Ioan din cartea Apocalipsei. Iar omul care dorește să înțeleagă această carte trebuie să aibă o cunoaștere temeinică a altor părți ale Cuvântului lui Dumnezeu. Figurile și metaforele folosite în această profeție nu sunt toate explicate în ea însăși, ci trebuie găsite la alți profeți și lămurite în alte pasaje ale Scripturii. Prin urmare, este evident că Dumnezeu a rânduit studierea întregului, chiar pentru a dobândi o cunoaștere limpede a oricărei părți. William Miller, Prelegerile lui Miller, volumul 2, prelegerea 12, 178.
Just as the third messenger, who prepares the way for the Messenger of the Covenant, represents the internal history of the judgment of the church, in contrast with the third Elijah, who represents an external history in the judgment of modern Babylon, the pioneer understanding of the churches and seals identified the same internal-external testimony.
Așa cum al treilea sol, care pregătește calea pentru Solul Legământului, reprezintă istoria internă a judecății bisericii, în contrast cu al treilea Ilie, care reprezintă o istorie externă în judecata Babilonului modern, înțelegerea de pionierat cu privire la bisericile și pecețile a identificat aceeași mărturie intern-externă.
“The seals are introduced to our notice in the 4th, 5th, and 6th chapters of Revelation. The scenes presented under these seals are brought to view in Revelation 6, and the first verse of Revelation 8. They evidently cover events with which the church is connected from the opening of this dispensation to the coming of Christ.
Pecețile sunt aduse în atenția noastră în capitolele 4, 5 și 6 ale Apocalipsei. Scenele prezentate sub aceste peceți sunt aduse în vedere în capitolul 6 al Apocalipsei și în primul verset al capitolului 8. Ele acoperă, în mod evident, evenimentele cu care Biserica este în legătură, de la începutul acestei dispensații până la venirea lui Hristos.
“While the seven churches present the internal history of the church, the seven seals bring to view the great events of its external history.” Uriah Smith, The Biblical Institute, 253.
În timp ce cele șapte biserici prezintă istoria internă a bisericii, cele șapte peceți aduc în vedere marile evenimente ale istoriei sale externe. Uriah Smith, The Biblical Institute, 253.
Uriah Smith was identifying the Millerite understanding of the internal and external relationship of the churches, and James White presents a similar overview in terms of parallel histories.
Uriah Smith identifica înțelegerea milerită cu privire la relația internă și externă a bisericilor, iar James White prezintă o privire de ansamblu similară în termenii istoriilor paralele.
“We have now traced the churches, the seals, and the beasts, or living beings, as far as they will compare as covering the same periods of time. The seals are seven in number, the beasts but four. And it may be well here to notice, that at the opening of the first, second, third and fourth seals the first, second, third and fourth beasts are heard to say ‘Come and see;’ but when the fifth, sixth and seventh seals are opened, there is no such voice heard. Neither do the last three churches, and the last three seals, compare, as covering the same periods of time, as the first four churches, and the first four seals do. But, as we have shown, the churches, seals and beasts do agree, as covering the same periods of time for the space of nearly 1800 years, till we come down to a little more than half a century of the present time.” James White, Review and Herald, February 12, 1857.
Am urmărit acum bisericile, pecețile și fiarele, sau făpturile vii, în măsura în care se pot compara ca acoperind aceleași perioade de timp. Pecețile sunt în număr de șapte, iar fiarele numai patru. Și se cuvine să observăm aici că, la deschiderea peceților întâi, a doua, a treia și a patra, prima, a doua, a treia și a patra fiară sunt auzite zicând: «Vino și vezi»; dar când se deschid pecețile a cincea, a șasea și a șaptea, nu se aude un astfel de glas. Nici ultimele trei biserici și ultimele trei peceți nu se potrivesc, ca acoperind aceleași perioade de timp, așa cum o fac primele patru biserici și primele patru peceți. Dar, după cum am arătat, bisericile, pecețile și fiarele se potrivesc, ca acoperind aceleași perioade de timp, pe durata a aproape 1800 de ani, până când ne apropiem la ceva mai mult de o jumătate de secol de vremea de față. James White, Review and Herald, 12 februarie 1857.
We just cited three of the primary pioneers of Millerite history. All three held to the correct view of “the daily,” and they all held to the overview of the churches, seals, and trumpets in the framework of truth which Miller was led to understand and present.
Tocmai i-am citat pe trei dintre principalii pionieri ai istoriei millerite. Toți trei au susținut concepția corectă despre „necurmata” și au aderat la viziunea de ansamblu asupra bisericilor, peceților și trâmbițelor, în cadrul adevărului pe care Miller a fost călăuzit să-l înțeleagă și să-l prezinte.
“When men come in who would move one pin or pillar from the foundation which God has established by His Holy Spirit, let the aged men who were pioneers in our work speak plainly, and let those who are dead speak also by the reprinting of their articles in our periodicals. Gather up the rays of divine light that God has given as He has led His people on step by step in the way of truth. This truth will stand the test of time and trial.” Manuscript Release, 760, 10.
Când vin oameni care ar căuta să mute un țăruș sau un stâlp din temelia pe care Dumnezeu a așezat-o prin Duhul Său Sfânt, să fie lăsați bărbații vârstnici care au fost pionieri în lucrarea noastră să vorbească limpede, iar cei care au murit să vorbească și ei prin retipărirea articolelor lor în periodicele noastre. Adunați razele de lumină divină pe care Dumnezeu le-a dat, pe măsură ce Și-a călăuzit poporul pas cu pas pe calea adevărului. Acest adevăr va rezista testului timpului și încercării. Manuscript Release, 760, 10.
On September 11, 2001, the mighty angel of Revelation chapter eighteen descended and began the work of leading those who would accept and eat the Bread that had just come down from heaven back to the “old paths,” of Jeremiah chapter six. The Alpha and Omega needed those who were willing to strive to be among the one hundred and forty-four thousand to see that what brought Him down out of heaven on August 11, 1840, was not simply a fulfillment of a time prophecy, but a fulfillment of the time prophecy of the second Woe. He needed His people to rediscover the old paths of the history where He had erected the temple of the Millerites in the forty-six years from 1798 to 1844.
La 11 septembrie 2001, îngerul puternic din capitolul optsprezece al Apocalipsei a coborât și a început lucrarea de a-i călăuzi pe aceia care aveau să accepte și să mănânce Pâinea care tocmai coborâse din cer înapoi la „cărările cele vechi” din capitolul șase al Ieremiei. Alfa și Omega avea nevoie ca aceia care erau dispuși să se străduiască să fie printre cei o sută patruzeci și patru de mii să vadă că ceea ce L-a făcut să coboare din cer la 11 august 1840 nu a fost pur și simplu o împlinire a unei profeții de timp, ci împlinirea profeției de timp a celui de-al doilea Vai. El avea nevoie ca poporul Său să redescopere cărările cele vechi din istoria în care El ridicase templul Milleriților în cei patruzeci și șase de ani dintre 1798 și 1844.
That history had been covered with rubbish and counterfeit coins and jewels. That history was obscured by a false foundational message that was built upon sand, and not the Rock of Ages. It was in the history of the Millerites, the history where, as Peter describes it, the Millerites, “which in time past were not a people, but” then became “the people of God,” who had been raised up and built up as “a spiritual house, an holy priesthood.” The Lion of the tribe of Judah descended on September 11, 2001, and led His last-day people into the work of cleaning out the “temple” of the history of the raising up of the Millerite temple. That work had been typified by a prophecy, which predicted that the Lord would raise up a man named Josiah, (which means foundation of God).
Acea istorie fusese acoperită cu gunoaie și cu monede și giuvaeruri contrafăcute. Acea istorie fusese umbrită de un mesaj de temelie fals, care fusese clădit pe nisip și nu pe Stânca veacurilor. Această istorie era cea a Milleriților, istoria în care, după cum o descrie Petru, Milleriții, „care altădată nu erau un popor, dar” au devenit apoi „poporul lui Dumnezeu”, fuseseră ridicați și zidiți ca „o casă duhovnicească, o preoție sfântă”. Leul din seminția lui Iuda a coborât la 11 septembrie 2001 și Și-a călăuzit poporul Său din zilele de pe urmă în lucrarea curățirii „templului” istoriei ridicării templului millerit. Acea lucrare fusese preînchipuită printr-o profeție, care prevestea că Domnul va ridica un om numit Iosia (care înseamnă temelia lui Dumnezeu).
When Josiah was raised up in fulfillment of the prophecy of the disobedient prophet, he began the work of repairing the temple which was in disarray. In the work of repairing and cleaning “the curse of Moses” was discovered, and when read before Josiah it brought about the reformation of Josiah. We will address that prophecy, in connection with the rediscovery of the “seven times,” post-September 11, 2001.
Când Iosia a fost ridicat, în împlinirea profeției făcute de profetul neascultător, el a început lucrarea de reparare a templului care se afla în neorânduială. În cursul lucrării de reparare și curățire a fost descoperit "blestemul lui Moise", iar când a fost citit înaintea lui Iosia, a produs reforma lui Iosia. Vom aborda acea profeție, în legătură cu redescoperirea "celor șapte vremi", post-11 septembrie 2001.
We will begin that study in the next article.
Vom începe acel studiu în articolul următor.
“Just as long as those who profess the truth are serving Satan, his hellish shadow will cut off their views of God and heaven. They will be as those who have lost their first love. They cannot view eternal realities. That which God has prepared for us is represented in Zechariah, chapters 3 and 4, and 4:12–14: ‘And I answered again, and said unto him, What be these two olive branches which through the two golden pipes empty the golden oil out of themselves? And he answered me and said, Knowest thou not what these be? And I said, No, my Lord. Then said he, These are the two anointed ones, that stand by the Lord of the whole earth.’
Atât timp cât cei care mărturisesc adevărul Îi slujesc lui Satana, umbra lui infernală le va întuneca privirea spre Dumnezeu și spre cer. Vor fi ca aceia care și-au pierdut dragostea dintâi. Nu pot contempla realitățile veșnice. Ceea ce Dumnezeu a pregătit pentru noi este reprezentat în Zaharia, capitolele 3 și 4, și 4:12-14: "Și am răspuns iarăși și i-am zis: Ce sunt aceste două ramuri de măslin care, prin cele două țevi de aur, își varsă din ele însele untdelemnul de aur? Iar el mi-a răspuns și a zis: Nu știi ce sunt acestea? Și am zis: Nu, domnul meu. Atunci el a zis: Aceștia sunt cei doi unși care stau înaintea Domnului întregului pământ."
“The Lord is full of resources. He has no lack of facilities. It is because of our lack of faith, our earthliness, our cheap talk, our unbelief, manifested in our conversation, that dark shadows gather about us. Christ is not revealed in word or character as the One altogether lovely, and the chiefest among ten thousand. When the soul is content to lift itself up unto vanity, the Spirit of the Lord can do little for it. Our shortsighted vision beholds the shadow, but cannot see the glory beyond. Angels are holding the four winds, represented as an angry horse seeking to break loose and rush over the face of the whole earth, bearing destruction and death in its path.
Domnul este bogat în resurse. El nu duce lipsă de mijloace. Din pricina lipsei noastre de credință, a firii noastre pământești, a vorbirii noastre ieftine, a necredinței noastre, manifestate în convorbirea noastră, se adună umbre întunecoase în jurul nostru. Hristos nu este făcut cunoscut, nici prin cuvânt, nici prin caracter, ca fiind Cel cu totul plăcut și deosebit dintre zece mii. Când sufletul se mulțumește să se înalțe întru deșertăciune, Duhul Domnului poate face puțin pentru el. Privirea noastră mioapă vede umbra, dar nu poate vedea slava de dincolo. Îngerii țin cele patru vânturi, reprezentate ca un cal mânios care caută să se dezlănțuie și să năvălească peste fața întregului pământ, aducând cu sine nimicire și moarte în drumul său.
“Shall we sleep on the very verge of the eternal world? Shall we be dull and cold and dead? Oh, that we might have in our churches the Spirit and breath of God breathed into His people, that they might stand upon their feet and live. We need to see that the way is narrow, and the gate strait. But as we pass through the strait gate, its wideness is without limit.” Manuscript Releases, volume 20, 216, 217.
Să dormim chiar pe pragul lumii veșnice? Să fim apatici, reci și morți? O, de-am avea în bisericile noastre Duhul și suflarea lui Dumnezeu insuflate în poporul Său, ca ei să se ridice pe picioarele lor și să trăiască. Trebuie să vedem că calea este îngustă, iar poarta strâmtă. Dar, când trecem prin poarta strâmtă, lărgimea ei este fără margini. Manuscript Releases, volumul 20, 216, 217.