Islam of the first and second woes of Revelation chapter nine represented the judgment that was brought upon Rome. William Miller had called the trumpets, “the peculiar judgments” which were brought upon Rome, but Miller could not see Modern Rome, as the threefold alliance which leads the world to Armageddon. Uriah Smith recognized the trumpets represented God’s judgment upon Rome, and that the fifth and sixth trumpets (first and second Woes), were judgments upon the Catholic church.
Islamul din vaiul întâi și vaiul al doilea din capitolul al nouălea al Apocalipsei a reprezentat judecata care s-a abătut asupra Romei. William Miller a numit trâmbițele „judecățile deosebite” care s-au abătut asupra Romei, însă Miller nu a putut vedea Roma modernă drept alianța triplă care conduce lumea la Armaghedon. Uriah Smith a recunoscut că trâmbițele reprezentau judecata lui Dumnezeu asupra Romei și că a cincea și a șasea trâmbiță (vaiul întâi și vaiul al doilea) erau judecăți asupra Bisericii Catolice.
“For an exposition of this trumpet, we shall again draw from the writings of Mr. Keith. This writer truthfully says: ‘There is scarcely so uniform an agreement among interpreters concerning any other part of the Apocalypse as respecting the application of the fifth and sixth trumpets, or the first and second woes, to the Saracens and Turks. It is so obvious that it can scarcely be misunderstood. Instead of a verse or two designating each, the whole of the ninth chapter of the Revelation in equal portions, is occupied with a description of both.
Pentru o expunere a acestei trâmbițe, vom recurge din nou la scrierile domnului Keith. Acest scriitor pe bună dreptate afirmă: 'Cu greu se găsește un acord atât de uniform între tâlcuitori cu privire la vreo altă parte a Apocalipsei, precum în ceea ce privește aplicarea trâmbiței a cincea și a trâmbiței a șasea, sau a primului și celui de-al doilea vai, la Saraceni și Turci. Este atât de evident, încât cu greu poate fi greșit înțeles. În loc ca fiecare în parte să fie desemnat de un verset sau două, întreg capitolul al nouălea al Apocalipsei, în părți egale, este consacrat descrierii amândurora.'
“‘The Roman empire declined, as it arose, by conquest; but the Saracens and the Turks were the instruments by which a false religion became the scourge of an apostate church; and hence, instead of the fifth and sixth trumpets, like the former, being designated by that name alone, they are called woes.” Uriah Smith, Daniel and Revelation, 495.
„Imperiul Roman a decăzut, așa cum s-a ridicat, prin cucerire; dar sarazinii și turcii au fost instrumentele prin care o religie falsă a devenit biciul unei biserici apostate; și, de aceea, în loc ca trâmbițele a cincea și a șasea, asemenea celor dintâi, să fie desemnate numai prin acea denumire, ele sunt numite «vaiuri».” Uriah Smith, Daniel și Apocalipsa, 495.
What Miller and Smith did not recognize about the trumpets as God’s judgment upon Rome, was that those judgments were brought about by the enforcement of the worship of the sun. In the year 321, Constantine passed the first Sunday law, and nine years later he moved the capital from the city of Rome, to the city of Constantinople, thus initiating the process of disintegration of the Roman Empire. In Daniel chapter eleven, pagan Rome was to rule supremely for a “time,” which represented the three hundred and sixty years, from the Battle of Actium, in the year 31 BC, unto the year 330, when Constantine divided the kingdom into the West and the East.
Ceea ce Miller și Smith nu au recunoscut cu privire la trâmbițe, ca judecata lui Dumnezeu asupra Romei, a fost faptul că acele judecăți au fost provocate prin impunerea închinării la soare. În anul 321, Constantin a promulgat prima lege duminicală, iar nouă ani mai târziu a mutat capitala din orașul Roma la orașul Constantinopol, inițiind astfel procesul de dezintegrare a Imperiului Roman. În capitolul unsprezece din Daniel, Roma păgână urma să domnească în mod suveran pentru un „timp”, care reprezenta trei sute șaizeci de ani, de la bătălia de la Actium, în anul 31 î.Hr., până în anul 330, când Constantin a împărțit împărăția în Apus și Răsărit.
He shall enter peaceably even upon the fattest places of the province; and he shall do that which his fathers have not done, nor his fathers’ fathers; he shall scatter among them the prey, and spoil, and riches: yea, and he shall forecast his devices against the strong holds, even for a time. Daniel 11:24.
Va intra pașnic până și în locurile cele mai mănoase ale provinciei; și va face ceea ce n-au făcut părinții lui, nici părinții părinților lui; va împrăștia între ei prada, jaful și bogățiile; ba chiar își va urzi uneltirile împotriva cetăților întărite, chiar pentru o vreme. Daniel 11:24.
During those three hundred and sixty years, the Roman Empire was essentially invincible, but once the capital was moved to the East, the ability to govern such a massive empire was no longer possible. Constantine tried to maintain control by dividing the kingdom between his three sons, but that only furthered the crumbling of the former empire.
În decursul acelor trei sute șaizeci de ani, Imperiul Roman a fost, în esență, de neînvins, dar, odată ce capitala a fost mutată în Răsărit, guvernarea unui imperiu atât de vast nu a mai fost cu putință. Constantin a încercat să mențină controlul prin împărțirea împărăției între cei trei fii ai săi, dar aceasta nu a făcut decât să adâncească destrămarea fostului imperiu.
When the papacy took the throne of the earth in the year 538, at the third Council of Orleans a Sunday law was passed. Thus, in the year 606, Mohammed began his prophetic ministry, and symbolically represented the trumpet that was to be what the historians identify as a “scourge of an apostate church.” The history of the first and second woes, beginning with the ministry of Mohammed in the year 606, concluded on October 22, 1844, when the seventh trumpet sounded.
Când, în anul 538, papalitatea a urcat pe tronul pământului, la al treilea Sinod de la Orléans a fost adoptată o lege duminicală. Astfel, în anul 606, Mahomed și-a început lucrarea profetică și, în mod simbolic, a întruchipat trâmbița care avea să fie ceea ce istoricii identifică drept un „bici pentru o biserică apostată”. Istoria primului și celui de-al doilea vai, începută odată cu lucrarea lui Mahomed în anul 606, s-a încheiat la 22 octombrie 1844, când a sunat a șaptea trâmbiță.
The second woe is past; and, behold, the third woe cometh quickly. And the seventh angel sounded; and there were great voices in heaven, saying, The kingdoms of this world are become the kingdoms of our Lord, and of his Christ; and he shall reign for ever and ever. Revelation 11:14, 15.
Vaiul al doilea a trecut; și, iată, vaiul al treilea vine curând. Și îngerul al șaptelea a sunat; și în cer s-au auzit glasuri puternice, zicând: Împărățiile lumii acesteia au devenit ale Domnului nostru și ale Hristosului Său; și El va împărăți în vecii vecilor. Apocalipsa 11:14, 15.
During the history of the first two Woes, Constantinople, the capital of eastern Rome, was conquered in 1453, and papal Rome in the west was delivered its deadly wound in 1798. The “scourge of an apostate church,” had brought down both civil and religious Rome. The threefold union of Modern Rome is accomplished at the soon-coming Sunday law in the United States.
În decursul istoriei primelor două Nenorociri, Constantinopolul, capitala Romei răsăritene, a fost cucerit în 1453, iar Roma papală din apus a primit rana de moarte în 1798. „Biciul unei biserici apostate” a doborât atât Roma civilă, cât și Roma religioasă. Unirea tripartită a Romei Moderne se împlinește odată cu legea duminicală iminentă din Statele Unite.
“The Protestants of the United States will be foremost in stretching their hands across the gulf to grasp the hand of Spiritualism; they will reach over the abyss to clasp hands with the Roman power; and under the influence of this threefold union, this country will follow in the steps of Rome in trampling on the rights of conscience.” The Great Controversy, 588.
Protestanții din Statele Unite vor fi cei dintâi care își vor întinde mâna peste prăpastie pentru a-și da mâna cu spiritismul; își vor întinde mâna peste abis pentru a-și da mâna cu puterea Romei; iar sub influența acestei uniuni întreite, această țară va călca pe urmele Romei, călcând în picioare drepturile conștiinței.
At that time, Islam of the third Woe will accomplish God’s judgment against Modern Rome for its enforcement of Sunday worship, as He did with pagan Rome, and papal Rome. With pagan Rome He employed the first four trumpets to bring an end to Roman rulership in the capital of western Rome by the year 476, for after the year 476, no ruler of the city was of Roman lineage. By 1453 the fifth trumpet of Islam brought Roman rulership of eastern Rome to an end. By 1798, papal rulership of the former tenfold division of the nations of Europe was brought to an end in the history of the sixth trumpet of Islam. The demise of the civil kingdom of Rome, both west and east, and the religious kingdom of Rome was brought about following the enforcement of the pagan worship of the sun.
La vremea aceea, Islamul celui de-al treilea Vai va împlini judecata lui Dumnezeu împotriva Romei moderne pentru impunerea închinării duminicale, așa cum a făcut cu Roma păgână și cu Roma papală. În cazul Romei păgâne, El a întrebuințat primele patru trâmbițe pentru a pune capăt stăpânirii romane în capitala Romei apusene până în anul 476, căci după anul 476 niciun conducător al orașului nu a mai fost de descendență romană. Până în 1453, a cincea trâmbiță a Islamului a pus capăt stăpânirii romane din Roma de Răsărit. Până în 1798, domnia papală asupra fostei împărțiri în zece părți a națiunilor Europei a luat sfârșit în istoria celei de-a șasea trâmbițe a Islamului. Sfârșitul împărăției civile a Romei, atât în Apus, cât și în Răsărit, precum și al împărăției religioase a Romei, a fost urmarea impunerii închinării păgâne la soare.
“The people of the United States have been a favored people; but when they restrict religious liberty, surrender Protestantism, and give countenance to popery, the measure of their guilt will be full, and ‘national apostasy’ will be registered in the books of heaven. The result of this apostasy will be national ruin.” Review and Herald, May 2, 1893.
Poporul Statelor Unite ale Americii a fost un popor favorizat; dar când va restrânge libertatea religioasă, va renunța la protestantism și va încuviința papismul, măsura vinei sale va fi deplină, iar 'apostazia națională' va fi înregistrată în cărțile cerului. Urmarea acestei apostazii va fi ruina națională. Review and Herald, 2 mai 1893.
The triple application of prophecy establishes the characteristic of the final fulfillment of the prophecy based upon the characteristics of the first two fulfillments. On September 11, 2001 the third Woe arrived in history. It had initially arrived on October 22, 1844, for the third Woe is the seventh trumpet, and that trumpet began to sound at that time. But as with ancient Israel, modern Israel chose rebellion and brought about a period of wandering in the wilderness instead of finishing the work. The sealing time of the third angel was therefore delayed, until it began again on September 11, 2001.
Aplicarea triplă a profeției stabilește caracterul împlinirii finale a profeției pe baza caracteristicilor primelor două împliniri. La 11 septembrie 2001, al treilea Vai și-a făcut apariția în istorie. El sosise inițial la 22 octombrie 1844, căci al treilea Vai este a șaptea trâmbiță, iar acea trâmbiță a început să sune atunci. Dar, ca și în cazul Israelului din vechime, Israelul modern a ales răzvrătirea și a pricinuit o perioadă de rătăcire în pustie, în loc să desăvârșească lucrarea. Prin urmare, timpul pecetluirii îngerului al treilea a fost amânat, până când a reînceput la 11 septembrie 2001.
“For forty years did unbelief, murmuring, and rebellion shut out ancient Israel from the land of Canaan. The same sins have delayed the entrance of modern Israel into the heavenly Canaan. In neither case were the promises of God at fault. It is the unbelief, the worldliness, unconsecration, and strife among the Lord’s professed people that have kept us in this world of sin and sorrow so many years.” Selected Messages, book 2, 69.
Patruzeci de ani necredința, cârtirea și răzvrătirea au împiedicat intrarea Israelului din vechime în țara Canaanului. Aceleași păcate au întârziat intrarea Israelului modern în Canaanul ceresc. În niciunul dintre cazuri făgăduințele lui Dumnezeu nu au fost de vină. Necredința, spiritul lumesc, neconsacrarea și dezbinarea în rândul poporului care se declară al Domnului sunt cele care ne-au ținut atâția ani în această lume a păcatului și a durerii. Solii alese, cartea 2, 69.
God does not change, and He judges according to the available light. Modern Israel had more available light than ancient Israel, and we are informed “the same sins have delayed the entrance of modern Israel into the heavenly Canaan.” If modern Israel was only held accountable to the light which ancient Israel was held accountable to, it would have been enough, but they had more light. Therefore, if it was the “same sins” that caused “ancient Israel” to wander in the wilderness for “forty years,” then not only was modern Israel banished to the “wilderness” in the rebellion of 1863, but they were just as certainly destined to die there. Their “sins” have delayed the work of the third angel until now.
Dumnezeu nu Se schimbă, iar El judecă după lumina pe care o are fiecare. Israelul modern a avut mai multă lumină la dispoziție decât Israelul din vechime, iar suntem înștiințați că "aceleași păcate au întârziat intrarea Israelului modern în Canaanul ceresc." Dacă Israelul modern ar fi fost tras la răspundere doar pentru lumina pentru care Israelul din vechime a fost tras la răspundere, ar fi fost de ajuns, dar ei aveau mai multă lumină. Prin urmare, dacă "aceleași păcate" au făcut ca "Israelul din vechime" să rătăcească în "pustie" timp de "patruzeci de ani", atunci nu numai că Israelul modern a fost izgonit în "pustie" în timpul răzvrătirii din 1863, ci era la fel de sigur sortit să moară acolo. "Păcatele" lor au întârziat lucrarea celui de-al treilea înger până acum.
“Said the angel, ‘The third angel is binding, or sealing, them in bundles for the heavenly garner.’ This little company looked careworn, as if they had passed through severe trials and conflicts. And it appeared as if the sun had just risen from behind a cloud and shone upon their countenances, causing them to look triumphant, as if their victories were nearly won.” Early Writings, 88.
A zis îngerul: „Al treilea înger îi leagă, sau îi pecetluiește, în mănunchiuri pentru grânarul ceresc.” Acest mic grup părea împovărat de griji, ca și cum ar fi trecut prin încercări și conflicte severe. Și părea ca și cum soarele tocmai ar fi răsărit de după un nor și ar fi strălucit peste chipurile lor, făcându-i să pară triumfători, ca și cum biruințele lor ar fi fost aproape câștigate. Scrieri timpurii, 88.
The same sins that banished ancient Israel to die in the wilderness have delayed the work of the third angel who arrived on October 22, 1844.
Aceleași păcate care au izgonit pe Israelul din vechime să moară în pustie au întârziat lucrarea celui de-al treilea înger care a sosit la 22 octombrie 1844.
“After Jesus opened the door of the most holy, the light of the Sabbath was seen, and the people of God were tested, as the children of Israel were tested anciently, to see if they would keep God’s law. I saw the third angel pointing upward, showing the disappointed ones the way to the holiest of the heavenly sanctuary. As they by faith enter the most holy, they find Jesus, and hope and joy spring up anew. I saw them looking back, reviewing the past, from the proclamation of the second advent of Jesus, down through their experience to the passing of the time in 1844. They see their disappointment explained, and joy and certainty again animate them. The third angel has lighted up the past, the present, and the future, and they know that God has indeed led them by His mysterious providence.” Early Writings, 254.
După ce Isus a deschis ușa Sfintei Sfintelor, lumina Sabatului a fost văzută, iar poporul lui Dumnezeu a fost pus la încercare, așa cum au fost încercați odinioară copiii lui Israel, spre a se vedea dacă vor păzi legea lui Dumnezeu. L-am văzut pe al treilea înger arătând în sus, indicându-le celor dezamăgiți calea spre Sfânta Sfintelor din sanctuarul ceresc. Pe măsură ce, prin credință, intră în Sfânta Sfintelor, Îl găsesc pe Isus, iar speranța și bucuria răsar din nou. I-am văzut privind înapoi, trecând în revistă trecutul, de la proclamarea celei de-a doua veniri a lui Isus, parcurgându-și experiența până la trecerea timpului în 1844. Își văd dezamăgirea explicată, iar bucuria și certitudinea îi însuflețesc din nou. Al treilea înger a luminat trecutul, prezentul și viitorul, iar ei știu că Dumnezeu i-a călăuzit într-adevăr prin providența Sa tainică. Scrieri timpurii, 254.
The third angel is the sealing angel, and he arrived on October 22, 1844, but his work was delayed by the same sins that caused ancient Israel to die in the wilderness. The delay caused by the rebellion of 1863, was a delaying of the work of the third angel, and therefore the sealing has been hindered and delayed for over one hundred years.
Al treilea înger este îngerul pecetluirii, iar el a sosit la 22 octombrie 1844, însă lucrarea lui a fost întârziată de aceleași păcate care au făcut ca Israelul de odinioară să moară în pustie. Întârzierea pricinuită de răzvrătirea din 1863 a fost o întârziere a lucrării celui de-al treilea înger și, prin urmare, pecetluirea a fost împiedicată și amânată peste o sută de ani.
“[Numbers 32:6–15, quoted.] The Lord God is a jealous God, yet He bears long with the sins and transgressions of His people in this generation. If the people of God had walked in His counsel, the work of God would have advanced, the messages of truth would have been borne to all people that dwell on the face of the whole earth. Had the people of God believed Him and been doers of His word, had they kept His commandments, the angel would not have come flying through heaven with the message to the four angels that were to let loose the winds that they should blow upon the earth crying, Hold, hold the four winds that they blow not upon the earth until I have sealed the servants of God in their foreheads. But because the people are disobedient, unthankful, unholy, as were ancient Israel, time is prolonged that all may hear the last message of mercy proclaimed with a loud voice. The Lord’s work has been hindered, the sealing time delayed. Many have not heard the truth. But the Lord will give them a chance to hear and be converted, and the great work of God will go forward.” Manuscript Releases, volume 15, 292.
[Numeri 32:6-15, citat.] Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu gelos, totuși El îndelung rabdă păcatele și călcările de lege ale poporului Său în această generație. Dacă poporul lui Dumnezeu ar fi umblat în sfatul Său, lucrarea lui Dumnezeu ar fi înaintat, solii adevărului ar fi fost duse tuturor celor ce locuiesc pe fața întregului pământ. Dacă poporul lui Dumnezeu L-ar fi crezut și ar fi fost împlinitori ai Cuvântului Său, dacă ar fi păzit poruncile Lui, îngerul nu ar fi venit zburând prin cer cu solia către cei patru îngeri care urmau să dea drumul vânturilor, ca ele să sufle peste pământ, strigând: Țineți, țineți cele patru vânturi, ca să nu sufle peste pământ până când îi voi pecetlui pe slujitorii lui Dumnezeu pe frunțile lor. Dar, pentru că poporul este neascultător, nemulțumitor, nesfânt, așa cum a fost Israelul din vechime, timpul este prelungit pentru ca toți să audă ultima solie a milei, proclamată cu glas tare. Lucrarea Domnului a fost împiedicată, timpul pecetluirii a fost întârziat. Mulți nu au auzit adevărul. Dar Domnul le va da prilejul să audă și să se convertească, iar marea lucrare a lui Dumnezeu va înainta. Manuscript Releases, volumul 15, 292.
On September 11, 2001 the third angel arrived again, and the sealing time which had been delayed since the rebellion of 1863, began again. It was the arrival of Islam of the third Woe, which is also the seventh trumpet that marks the beginning of the sealing time. The sealing time began with the arrival of the third angel on October 22, 1844, when the seventh trumpet began to sound, but that trumpet was hindered and delayed.
La 11 septembrie 2001, îngerul al treilea a sosit din nou, iar timpul pecetluirii, care fusese amânat de la răzvrătirea din 1863, a început din nou. A fost sosirea Islamului celui de-al treilea Vai, care este, de asemenea, trâmbița a șaptea, care marchează începutul timpului pecetluirii. Timpul pecetluirii a început odată cu sosirea îngerului al treilea la 22 octombrie 1844, când trâmbița a șaptea a început să sune, dar acea trâmbiță a fost împiedicată și întârziată.
And the angel which I saw stand upon the sea and upon the earth lifted up his hand to heaven, And sware by him that liveth for ever and ever, who created heaven, and the things that therein are, and the earth, and the things that therein are, and the sea, and the things which are therein, that there should be time no longer: But in the days of the voice of the seventh angel, when he shall begin to sound, the mystery of God should be finished, as he hath declared to his servants the prophets. Revelation 10:5–7.
Și îngerul pe care l-am văzut stând pe mare și pe pământ și-a ridicat mâna spre cer și a jurat pe Cel ce trăiește în vecii vecilor, care a creat cerul și cele ce sunt în el, și pământul și cele ce sunt pe el, și marea și cele ce sunt în ea, că nu va mai fi vreme; ci, în zilele glasului celui de-al șaptelea înger, când va începe să trâmbițeze, taina lui Dumnezeu se va sfârși, după cum a vestit El robilor Săi, prorocilor. Apocalipsa 10:5-7.
The “voice” of the seventh angel, is the voice of the angel of Revelation chapter eighteen, which descended when the great buildings of New York City were thrown down.
„Glasul” celui de-al șaptelea înger este glasul îngerului din Apocalipsa, capitolul optsprezece, care a coborât când marile clădiri ale orașului New York au fost aruncate la pământ.
And after these things I saw another angel come down from heaven, having great power; and the earth was lightened with his glory. And he cried mightily with a strong voice, saying, Babylon the great is fallen, is fallen, and is become the habitation of devils, and the hold of every foul spirit, and a cage of every unclean and hateful bird. For all nations have drunk of the wine of the wrath of her fornication, and the kings of the earth have committed fornication with her, and the merchants of the earth are waxed rich through the abundance of her delicacies. Revelation 18:1–3.
Și după aceste lucruri am văzut un alt înger coborând din cer, având mare putere; și pământul s-a luminat de slava lui. Și a strigat cu tărie, cu glas puternic, zicând: A căzut, a căzut Babilonul cel mare și a ajuns locuință a demonilor, și temniță a oricărui duh necurat, și cușcă a oricărei păsări necurate și urâte. Căci toate neamurile au băut din vinul mâniei desfrânării ei, și împărații pământului au săvârșit desfrânare cu ea, iar negustorii pământului s-au îmbogățit prin belșugul desfătărilor ei. Apocalipsa 18:1-3.
The “voice” of the mighty angel who descends, commands the angels to hold the four winds, that are represented as an “angry horse” seeking to break loose and bring death and destruction in its path.
„Glasul” îngerului puternic care coboară poruncește îngerilor să țină cele patru vânturi, care sunt reprezentate ca un „cal mânios” ce caută să se dezlănțuie și să aducă moarte și nimicire în calea sa.
“The angels of God do His bidding, holding back the winds of the earth, that the winds should not blow on the earth, nor on the sea, nor on any tree, until the servants of God should be sealed in their foreheads. The mighty angel is seen ascending from the east (or sunrising). This mightiest of angels has in his hand the seal of the living God, or of Him who alone can give life, who can inscribe upon the foreheads the mark or inscription, to whom shall be granted immortality, eternal life. It is the voice of this highest angel that had authority to command the four angels to keep in check the four winds until this work was performed, and until he should give the summons to let them loose.” Testimonies to Ministers, 445.
Îngerii lui Dumnezeu îndeplinesc porunca Lui, ținând în frâu vânturile pământului, pentru ca vânturile să nu sufle nici pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac, până când slujitorii lui Dumnezeu vor fi pecetluiți pe frunțile lor. Îngerul puternic este văzut ridicându-se dinspre răsărit (sau dinspre ivirea soarelui). Acesta, cel mai puternic dintre îngeri, are în mână pecetea Dumnezeului celui viu, sau a Celui care singur poate da viață, care poate să înscrie semnul sau inscripția pe frunțile acelora cărora li se va acorda nemurirea, viața veșnică. Este glasul acestui înger cel mai înalt cel care a avut autoritatea de a porunci celor patru îngeri să țină în frâu cele patru vânturi până când această lucrare va fi împlinită și până când el va da porunca să le dezlănțuie. Testimonies to Ministers, 445.
The angel who commands the four angels to hold the winds, is the angel of Revelation chapter eighteen who lightens the earth with His glory, and his “strong voice” is the voice of the seventh angel.
Îngerul care poruncește celor patru îngeri să țină vânturile este îngerul din capitolul optsprezece al Apocalipsei, care luminează pământul cu Slava Lui, iar "glasul lui puternic" este glasul îngerului al șaptelea.
“And what a representation is given in Revelation 7 for our consideration and comfort and encouragement! The four angels are commissioned to do a work upon the earth. But One who purchased the world by giving Himself for its ransom has a chosen few. Who? Those who are keeping all of the commandments of God and have the faith of Jesus.
Și ce reprezentare ne este dată în Apocalipsa 7, spre cugetarea noastră, spre mângâiere și încurajare! Cei patru îngeri sunt însărcinați să împlinească o lucrare pe pământ. Dar Acela care a răscumpărat lumea, dându-Se pe Sine ca preț de răscumpărare pentru ea, are câțiva aleși. Cine? Cei care păzesc toate poruncile lui Dumnezeu și au credința lui Isus.
“John’s attention was called to another scene: ‘And I saw another angel ascending from the east, having the seal of the living God’ (Revelation 7:2). Who is this? The Angel of the covenant. He comes from the sunrising. He is the Dayspring from on high. He is the Light of the world. ‘In Him was life; and the life was the light of men’ (John 1:4). This is the One Isaiah describes: ‘Unto us a Child is born, unto us a Son is given: and the government shall be upon His shoulder; and His name shall be called Wonderful, Counselor, The mighty God, The everlasting Father, The Prince of Peace’ (Isaiah 9:6). He cried, as One who had superiority over the hosts of angels in heaven ‘to whom it was given to hurt the earth, and the sea, saying, “hurt not the earth, neither the sea, nor the trees, till we have sealed the servants of our God in their foreheads” (Revelation 7:2, 3).
Atenția lui Ioan a fost îndreptată spre o altă scenă: "Și am văzut un alt înger ridicându-se de la răsărit, având pecetea Dumnezeului celui viu" (Apocalipsa 7:2). Cine este Acesta? Îngerul Legământului. El vine dinspre răsăritul soarelui. El este Răsăritul de Sus. El este Lumina lumii. "În El era viața; și viața era lumina oamenilor" (Ioan 1:4). Acesta este Cel pe care îl descrie Isaia: "Un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat; și domnia va fi pe umărul Lui; și Numele Lui se va chema: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părinte veșnic, Prințul Păcii" (Isaia 9:6). El a strigat, ca Unul care avea întâietate asupra oștirilor de îngeri din cer, cărora li se dăduse să vatăme pământul și marea, zicând: "Să nu vătămați pământul, nici marea, nici copacii, până îi vom fi pecetluit pe robii Dumnezeului nostru pe frunțile lor" (Apocalipsa 7:2, 3).
“Here is the divine and human united. The command is given to the four angels to hold in check the four winds until they receive His summons. Read the entire chapter. The cry, ‘Hurt not,’ is uttered by the Restorer, the Redeemer.
Aici, divinul și omenescul sunt unite. Porunca este dată celor patru îngeri să țină în frâu cele patru vânturi până ce vor primi chemarea Sa. Citiți întregul capitol. Strigătul, «Nu vătămați», este rostit de Restauratorul, Răscumpărătorul.
“Judgment and wrath were to be repressed only for a little space until a certain work was done. The message, the last message of warning and mercy, has been retarded in doing its work by the selfish love of money, the selfish love of ease, and the unfitness of man to do a work that needs to be done. The angel that is to lighten the earth with His glory has waited for human instrumentalities through whom the light of heaven could shine, and they thus cooperate to give, in its sacred, solemn importance, the message which is to decide the destiny of the world.” Manuscript Releases, volume 15, 222.
Judecata și mânia trebuiau să fie înfrânate doar pentru o scurtă vreme, până când o anumită lucrare avea să fie împlinită. Solia, ultima solie de avertizare și îndurare, a fost întârziată în împlinirea lucrării ei de iubirea egoistă de bani, de iubirea egoistă de comoditate și de neadecvarea omului de a face o lucrare care trebuie împlinită. Îngerul care urmează să lumineze pământul cu slava Sa a așteptat instrumente omenești prin care lumina cerului să poată străluci, iar astfel ei colaborează pentru a da, în importanța ei sacră și solemnă, solia care urmează să hotărască destinul lumii. Manuscript Releases, volumul 15, 222.
The third angel, who is Christ, is also the sealing angel who arrived on October 22, 1844, but due to the disobedience of God’s people, His work of sealing the one hundred and forty-four thousand has been delayed until September 11, 2001. Then Islam of the third Woe, brought down the great buildings of New York, and the sealing process began. At that point the nations became “angry, yet held in check”. The first voice of Revelation chapter eighteen, is the voice that commands the four angels to hold, while God’s people are sealed.
Al treilea înger, care este Hristos, este totodată îngerul pecetluirii, care a sosit la 22 octombrie 1844, dar, din pricina neascultării poporului lui Dumnezeu, lucrarea Sa de pecetluire a celor o sută patruzeci și patru de mii a fost amânată până la 11 septembrie 2001. Atunci Islamul celui de-al treilea Vai a doborât marile clădiri din New York, iar procesul de pecetluire a început. În acel moment națiunile au devenit «mâniate, dar ținute în frâu». Primul glas din Apocalipsa, capitolul optsprezece, este glasul care le poruncește celor patru îngeri să țină, în timp ce poporul lui Dumnezeu este pecetluit.
Jesus always illustrates the ending with the beginning, and on February 26, 1993, Islam of the third Woe detonated a truck bomb in the underground parking garage of the North Tower of the World Trade Center. The explosion resulted in significant damage to the building, killing six people and injuring over a thousand others. While the attack did not bring down the towers, it was a significant act of terrorism on U.S. soil and foreshadowed the events of September 11, 2001.
Isus ilustrează întotdeauna sfârșitul cu începutul, iar la 26 februarie 1993, Islamul celui de-al treilea «Vai» a detonat o bombă într-un camion-capcană în parcarea subterană a Turnului Nord al World Trade Center. Explozia a provocat pagube semnificative clădirii, ucigând șase persoane și rănind peste o mie de altele. Deși atacul nu a provocat prăbușirea turnurilor, el a constituit un act semnificativ de terorism pe teritoriul Statelor Unite și a prefigurat evenimentele din 11 septembrie 2001.
The sealing time began on September 11, 2001, but it included a forewarning eight years before. The Islamic attack on Israel on October 7, 2023 is a forewarning of the ending of the sealing time. The prophetic characteristics of the third Woe have been established with the prophetic characteristics of the first two Woes. In the opening verses of chapter nine of Revelation the sealing of the one hundred and forty-four thousand is illustrated.
Timpul pecetluirii a început la 11 septembrie 2001, dar a inclus o prevestire cu opt ani înainte. Atacul islamic asupra Israelului din 7 octombrie 2023 este o prevestire a încheierii timpului pecetluirii. Caracteristicile profetice ale celui de-al treilea vai au fost stabilite pe baza caracteristicilor profetice ale primelor două vaiuri. În versetele de început ale capitolului nouă din Apocalipsă este ilustrată pecetluirea celor o sută patruzeci și patru de mii.
We will consider that subject in the next article.
Vom trata acel subiect în articolul următor.
“If such scenes as this are to come, such tremendous judgments on a guilty world, where will be the refuge for God’s people? How will they be sheltered until the indignation be overpast? John sees the elements of nature—earthquake, tempest, and political strife—represented as being held by four angels. These winds are under control until God gives the word to let them go. There is the safety of God’s church. The angels of God do His bidding, holding back the winds of the earth, that the winds should not blow on the earth, nor on the sea, nor on any tree, until the servants of God should be sealed in their foreheads. The mighty angel is seen ascending from the east (or sunrising). This mightiest of angels has in his hand the seal of the living God, or of Him who alone can give life, who can inscribe upon the foreheads the mark or inscription, to whom shall be granted immortality, eternal life. It is the voice of this highest angel that had authority to command the four angels to keep in check the four winds until this work was performed, and until he should give the summons to let them loose.
Dacă astfel de scene urmează să vină, asemenea judecăți cutremurătoare asupra unei lumi vinovate, unde va fi refugiul pentru poporul lui Dumnezeu? Cum vor fi ei ocrotiți până va trece mânia? Ioan vede cum elementele naturii — cutremurul și furtuna — precum și frământările politice sunt reprezentate ca fiind ținute în frâu de patru îngeri. Aceste vânturi sunt ținute sub control până când Dumnezeu dă porunca să fie dezlănțuite. Aici stă siguranța Bisericii lui Dumnezeu. Îngerii lui Dumnezeu împlinesc porunca Lui, ținând înapoi vânturile pământului, pentru ca vânturile să nu sufle nici peste pământ, nici peste mare, nici peste vreun copac, până când slujitorii lui Dumnezeu vor fi pecetluiți pe frunțile lor. Îngerul puternic este văzut ridicându-se dinspre răsărit (sau de la răsăritul soarelui). Acest cel mai puternic dintre îngeri are în mână pecetea Dumnezeului celui viu, adică a Celui care singur poate da viață, care poate înscrie pe frunți semnul sau inscripția celor cărora li se va acorda nemurirea, viața veșnică. Este glasul acestui înger, cel mai puternic, care avea autoritatea de a porunci celor patru îngeri să țină în frâu cele patru vânturi până când această lucrare avea să fie împlinită și până când el avea să dea porunca să le dezlănțuie.
“Those that overcome the world, the flesh, and the devil, will be the favored ones who shall receive the seal of the living God. Those whose hands are not clean, whose hearts are not pure, will not have the seal of the living God. Those who are planning sin and acting it will be passed by. Only those who, in their attitude before God, are filling the position of those who are repenting and confessing their sins in the great anti-typical Day of Atonement, will be recognized and marked as worthy of God’s protection. The names of those who are steadfastly looking and waiting and watching for the appearing of their Saviour—more earnestly and wishfully than they who wait for the morning—will be numbered with those who are sealed. Those who, while having all the light of truth flashing upon their souls, should have works corresponding to their avowed faith, but are allured by sin, setting up idols in their hearts, corrupting their souls before God, and polluting those who unite with them in sin, will have their names blotted out of the book of life, and be left in midnight darkness, having no oil in their vessels with their lamps. ‘Unto you that fear My name shall the Sun of Righteousness arise with healing in His wings.’
Cei care biruie lumea, firea pământească și pe diavolul vor fi cei favorizați care vor primi pecetea Dumnezeului celui viu. Cei ale căror mâini nu sunt curate, ale căror inimi nu sunt pure, nu vor avea pecetea Dumnezeului celui viu. Cei care plănuiesc păcatul și îl înfăptuiesc vor fi trecuți cu vederea. Numai cei care, în atitudinea lor înaintea lui Dumnezeu, ocupă poziția celor ce se pocăiesc și își mărturisesc păcatele în marea Zi a Ispășirii antitipice, vor fi recunoscuți și însemnați ca vrednici de ocrotirea lui Dumnezeu. Numele celor care privesc statornic, așteaptă și veghează pentru arătarea Mântuitorului lor — mai stăruitor și mai doritor decât aceia care așteaptă dimineața — vor fi trecute la numărul celor pecetluiți. Cei care, având toată lumina adevărului fulgerând asupra sufletelor lor, ar trebui să aibă fapte corespunzătoare credinței pe care o mărturisesc, dar sunt ademeniți de păcat, ridică idoli în inimile lor, își corup sufletele înaintea lui Dumnezeu și îi pângăresc pe cei ce se unesc cu ei în păcat, își vor avea numele șterse din cartea vieții și vor fi lăsați în întunericul miezului nopții, neavând untdelemn în vasele lor împreună cu candelele lor. 'Pentru voi, care vă temeți de Numele Meu, va răsări Soarele Neprihănirii, cu tămăduire sub aripile Lui.'
“This sealing of the servants of God is the same that was shown to Ezekiel in vision. John also had been a witness of this most startling revelation. He saw the sea and the waves roaring, and men’s hearts failing them for fear. He beheld the earth moved, and the mountains carried into the midst of the sea (which is literally taking place), the water thereof roaring and troubled, and the mountains shaking with the swelling thereof. He was shown plagues, pestilence, famine, and death performing their terrible mission.” Testimonies to Ministers, 445.
Această pecetluire a slujitorilor lui Dumnezeu este aceeași care i-a fost arătată lui Ezechiel în vedenie. Și Ioan fusese martor al acestei revelații deosebit de cutremurătoare. El a văzut marea și valurile vuind, iar oamenii își dădeau sufletul de groază. El a privit pământul clătinându-se și munții strămutați în mijlocul mării (lucru care are loc în mod literal), apele ei vuind și tulburându-se, iar munții cutremurându-se din pricina umflării lor. I s-au arătat urgiile, molima, foametea și moartea, îndeplinindu-și înfricoșătoarea misiune. Mărturii pentru slujitori, 445.