Verse forty of Daniel eleven is one of the most profound verses in God’s Word, as is Daniel chapter eight, verse fourteen. Verse forty is represented by the Hiddekel River and the Ulai River represents Daniel chapter eight, verse fourteen.
Versetul patruzeci din Daniel, capitolul unsprezece, este unul dintre cele mai profunde versete din Cuvântul lui Dumnezeu, așa cum este și Daniel, capitolul opt, versetul paisprezece. Versetul patruzeci este reprezentat de râul Hiddekel, iar râul Ulai reprezintă Daniel, capitolul opt, versetul paisprezece.
Verse forty begins with the words, “and at the time of the end,” thus specifically identifying that the beginning of the verse is 1798. The fifty-one words of the verse were unsealed in 1989, when they were recognized as identifying the collapse of the Soviet Union at that time. Those fifty-one words in the verse, represent both the time of the end in 1798, and then another the time of the end in 1989. Alpha and Omega placed His signature on the verse for all who are willing to see and hear. The time of the end for the movements of both the first and third angels are represented in that one verse.
Versetul al patruzecilea începe cu cuvintele „și la timpul sfârșitului”, identificând astfel în mod specific că începutul versetului corespunde anului 1798. Cele cincizeci și una de cuvinte ale versetului au fost desigilate în 1989, când au fost recunoscute ca indicând prăbușirea Uniunii Sovietice din acel moment. Aceleași cincizeci și una de cuvinte din verset reprezintă atât timpul sfârșitului în 1798, cât și, ulterior, un alt timp al sfârșitului în 1989. Alfa și Omega și-a așezat semnătura Sa asupra versetului pentru toți cei care sunt dispuși să vadă și să audă. Timpurile sfârșitului pentru mișcările atât ale primului, cât și ale celui de-al treilea înger sunt reprezentate în acel singur verset.
The following verse identifies when the papacy, represented as the king of the north, conquers the United States, represented as the glorious land, at the soon coming Sunday law in the United States. Therefore, though the words of verse forty identify the time of the end in 1798, as the beginning, and the time of the end in 1989, as the ending, the reality is that the prophetic history represented in verse forty does not finish until verse forty-one, when the king of the north conquers the glorious land. This means that the history from the collapse of the Soviet Union in 1989, until the soon-coming Sunday law in verse forty-one, represents the history of the United States from President Ronald Reagan until the soon coming Sunday law. That history includes September 11, 2001 and onward unto the hour of the great earthquake of Revelation chapter eleven.
Versetul următor indică momentul când papalitatea, reprezentată drept împăratul de la miazănoapte, cucerește Statele Unite, reprezentate drept țara cea minunată, cu ocazia iminentei legi duminicale din Statele Unite. Așadar, deși cuvintele versetului patruzeci identifică timpul sfârșitului din 1798 ca începutul, iar timpul sfârșitului din 1989 ca încheierea, în realitate istoria profetică reprezentată în versetul patruzeci nu se încheie decât în versetul patruzeci și unu, când împăratul de la miazănoapte cucerește țara cea minunată. Aceasta înseamnă că istoria de la prăbușirea Uniunii Sovietice în 1989, până la iminenta lege duminicală din versetul patruzeci și unu, reprezintă istoria Statelor Unite, începând cu președintele Ronald Reagan, până la iminenta lege duminicală. Acea istorie include 11 septembrie 2001 și mai departe până la ceasul marelui cutremur din Apocalipsa, capitolul unsprezece.
When the verse was initially unsealed, an argument was raised against the truth that “the claim by Pippenger, that the verse represents the history of 1798, unto the Sunday law was an absurd claim, for verses in the Bible never represent such long periods of history.” We had not thought about the concept of whether there is a limit upon a period of time that can be located in one verse, but we immediately remembered that Revelation chapter thirteen, verse eleven identifies the very same history, and it does so, in one verse. The history of the earth beast began in 1798, and the speaking of the earth beast as a dragon, is fulfilled at the soon coming Sunday law.
Când versetul a fost desigilat pentru prima dată, a fost adus un argument împotriva adevărului, și anume că „afirmația lui Pippenger, potrivit căreia versetul reprezintă istoria de la 1798 până la legea duminicală, era o afirmație absurdă, fiindcă versetele din Biblie nu reprezintă niciodată astfel de perioade atât de îndelungate ale istoriei.” Nu ne gândisem la conceptul dacă există o limită asupra unei perioade de timp care poate fi cuprinsă într-un singur verset, dar ne-am amintit îndată că Apocalipsa, capitolul treisprezece, versetul unsprezece, identifică aceeași istorie și face aceasta într-un singur verset. Istoria fiarei pământului a început în 1798, iar vorbirea fiarei pământului ca un balaur se împlinește odată cu iminenta lege duminicală.
“And when the Papacy, robbed of its strength, was forced to desist from persecution, John beheld a new power coming up to echo the dragon’s voice, and carry forward the same cruel and blasphemous work. This power, the last that is to wage war against the church and the law of God, was symbolized by a beast with lamblike horns.” Signs of the Times, November 1, 1899.
Și când Papalitatea, lipsită de tăria ei, a fost constrânsă să înceteze persecuția, Ioan a văzut o nouă putere ridicându-se pentru a da ecou glasului balaurului și pentru a duce mai departe aceeași lucrare crudă și hulitoare. Această putere, ultima care are să facă război împotriva bisericii și a legii lui Dumnezeu, a fost simbolizată printr-o fiară cu coarne ca de miel. Signs of the Times, 1 noiembrie 1899.
If a person needed to be technical, verse forty covers the history of 1798, to verse forty-one, and in verse forty-one the Sunday law is identified, so unlike the single verse in Revelation chapter thirteen, verse forty is actually a little bit shorter because the Sunday law is in the next verse, whereas, in Revelation chapter thirteen, 1798 to the Sunday law is in one verse. Sister White informs us the “same line of prophecy” that is in the book of Daniel is taken up in the book of Revelation, and Revelation chapter thirteen, verse eleven, easily goes right over the top of verse forty, if you choose to apply the principle of line upon line.
Dacă cineva ar dori să fie tehnic, versetul patruzeci acoperă istoria de la 1798 până la momentul din versetul patruzeci și unu, iar în versetul patruzeci și unu este identificată legea duminicală; prin urmare, spre deosebire de Apocalipsa, capitolul treisprezece, unde acest parcurs este cuprins într-un singur verset, versetul patruzeci este, de fapt, puțin mai scurt, deoarece legea duminicală se află în versetul următor, pe când, în Apocalipsa, capitolul treisprezece, de la 1798 până la legea duminicală este cuprins într-un singur verset. Sora White ne informează că „aceeași linie profetică” care se află în cartea lui Daniel este reluată în cartea Apocalipsei, iar Apocalipsa, capitolul treisprezece, versetul unsprezece, se suprapune direct peste versetul patruzeci, dacă se aplică principiul „rând după rând”.
When you do employ the principle of line upon line, you find that verse forty’s representation of Revelation thirteen’s earth beast (the United States), who in verse forty is represented by the “chariots, ships and horsemen,” changes from a lamblike beast with two horns in 1798 into a dragon-speaking beast at the soon coming Sunday law, and also that the lamblike-beast has two horns.
Când aplici principiul „rând după rând”, constați că reprezentarea, în versetul patruzeci, a fiarei pământului din Apocalipsa treisprezece (Statele Unite), care, în versetul patruzeci, este reprezentată prin „care, corăbii și călăreți”, se schimbă dintr-o fiară asemenea unui miel, cu două coarne, în 1798, într-o fiară care vorbește ca un balaur, odată cu iminenta lege duminicală, și, de asemenea, că fiara asemenea unui miel are două coarne.
Verse forty, also represents the symbolic seventy years when the whore of Tyre is forgotten, for the seventy symbolic years are as the days of one king, and a king is a kingdom. Based upon verse forty, and the line of Revelation chapter thirteen, the kingdom of Bible prophecy that rules for the seventy symbolic years of Isaiah chapter twenty-three is the earth beast, which has two horns of strength. The earth beast begins with two horns of strength representing Republicanism and Protestantism, but as the history of verse forty draws near its fulfillment in verse forty-one, its two prophetic strengths are then identified as “ships” (economic power), and “chariots and horsemen” (military might).
Versetul patruzeci reprezintă, de asemenea, cei șaptezeci de ani simbolici în care desfrânata Tirului este dată uitării, căci cei șaptezeci de ani simbolici sunt ca zilele unui singur rege, iar un rege înseamnă o împărăție. Pe temeiul versetului patruzeci și al liniei din Apocalipsa, capitolul treisprezece, împărăția din profeția biblică ce stăpânește pe durata celor șaptezeci de ani simbolici din Isaia, capitolul douăzeci și trei, este fiara de pe pământ, care are două coarne ale tăriei. Fiara de pe pământ începe cu două coarne ale tăriei care reprezintă republicanismul și protestantismul, dar, pe măsură ce istoria versetului patruzeci se apropie de împlinirea ei în versetul patruzeci și unu, cele două tării profetice ale ei sunt atunci identificate ca „corăbii” (putere economică) și „care și călăreți” (putere militară).
During the seventy symbolic years of Isaiah chapter twenty-three, the whore of Tyre, who in verse forty is the king of the north, is forgotten. But then at the end of the seventy symbolic years she will once again commit fornication with the kings of the earth, as was done in the history leading up to the collapse of the Soviet Union when all historians confirm that President Reagan secured a secret alliance with the antichrist of Bible prophecy for the purpose of bringing down the Soviet Union. In the period leading up to 1989 Reagan had already begun a secret illicit relationship with the man of sin, thus Nebuchadnezzar’s musicians began to practice the tune that the forgotten whore was beginning to sing. The unprecedented worldwide ministry of John Paull II, in that very history, was the beginning of the “song and dance” that caused “all the world” to “wonder after the beast”.
În timpul celor șaptezeci de ani simbolici ai capitolului douăzeci și trei din Isaia, desfrânata din Tir, care în versetul patruzeci este regele de la miazănoapte, este dată uitării. Dar apoi, la sfârșitul celor șaptezeci de ani simbolici, ea va săvârși din nou desfrânare cu împărații pământului, așa cum s-a făcut în istoria ce a precedat prăbușirea Uniunii Sovietice, când toți istoricii confirmă că președintele Reagan a încheiat o alianță secretă cu Antihristul profeției biblice în scopul de a provoca prăbușirea Uniunii Sovietice. În perioada premergătoare anului 1989, Reagan începuse deja o relație secretă nelegiuită cu omul fărădelegii, astfel muzicanții lui Nebucadnețar au început să repete cântarea pe care desfrânata dată uitării începea să o intoneze. Lucrarea mondială fără precedent a lui Ioan Paul al II-lea, chiar în acea istorie, a fost începutul "cântecului și dansului" care a făcut ca "toată lumea" să "se mire după fiară".
Verse forty also represents the history of Laodicean Adventism, which began in 1798 as Sardis, then those in Sardis accepted the light that was unsealed, and then the Philadelphian movement came out of Sardis. When the Philadelphian movement rejected the light of 1856, they then transitioned from a movement unto the Laodicean church in 1863. That church is therefore destined to be spewed out of the mouth of the Lord in verse forty-one, which is the soon-coming Sunday law. Verse forty represents not only the history of the United States, but also the history of Laodicean Adventism.
Versetul patruzeci reprezintă, de asemenea, istoria adventismului laodicean, care a început în 1798 ca Sardes; apoi, cei din Sardes au acceptat lumina care fusese desigilată, iar mișcarea filadelfiană a ieșit din Sardes. Când mișcarea filadelfiană a respins lumina din 1856, ea a trecut apoi de la statutul de mișcare la cel de biserică laodiceană în 1863. Acea biserică este, așadar, sortită să fie vărsată din gura Domnului în versetul patruzeci și unu, care este legea duminicală ce urmează să vină în curând. Versetul patruzeci reprezintă nu numai istoria Statelor Unite, ci și istoria adventismului laodicean.
Laodicean Adventism was given the divine light of God’s Word for its anchor point and strength, and the government of the United States was given the divine light of the Constitution of the United States for its anchor point and strength. They both began prophetically as horns in 1798, and by the end of the seventy symbolic years, the apostate Republican horn and the apostate Protestant horn will come together as one horn and speak as a dragon.
Adventismului laodicean i-a fost dată lumina divină a Cuvântului lui Dumnezeu drept ancoră și tărie, iar guvernului Statelor Unite i-a fost dată lumina divină a Constituției Statelor Unite drept ancoră și tărie. Amândouă au debutat, din punct de vedere profetic, ca niște coarne în 1798, iar la sfârșitul celor șaptezeci de ani simbolici, cornul republican apostat și cornul protestant apostat se vor uni într-un singur corn, care va vorbi ca un balaur.
Verse forty’s two horns are the government, and the chosen church, that represent two lines of prophecy which run together, for they are represented as two horns upon a single beast. Wherever the beast goes the two horns also go, and they do so in the same prophetic history. The horn of Protestantism has a twofold prophetic nature represented by Laodicea and Philadelphia. The horn of Republicanism also has a twofold prophetic nature represented by the Republican and Democratic political parties. The second of each of the horn’s twofold nature, comes up last and comes up higher, according to Daniel chapter eight.
Cele două coarne ale versetului patruzeci sunt guvernarea și biserica aleasă, care reprezintă două linii profetice ce merg împreună, căci ele sunt reprezentate ca două coarne pe o singură fiară. Oriunde merge fiara, merg și cele două coarne, și aceasta are loc în aceeași istorie profetică. Cornul Protestantismului are o natură profetică dublă, reprezentată de Laodicea și Filadelfia. Cornul Republicanismului are, de asemenea, o natură profetică dublă, reprezentată de Partidul Republican și Partidul Democrat. Cea de-a doua dintre cele două componente ale naturii fiecărui corn se ridică la urmă și se înalță mai sus, potrivit capitolului opt din Daniel.
Then I lifted up mine eyes, and saw, and, behold, there stood before the river a ram which had two horns: and the two horns were high; but one was higher than the other, and the higher came up last. Daniel 8:3.
Atunci mi-am ridicat ochii şi am văzut; şi iată, stătea înaintea râului un berbec care avea două coarne; şi cele două coarne erau înalte; dar unul era mai înalt decât celălalt, iar cel mai înalt s-a ridicat la urmă. Daniel 8:3.
The twofold characteristics of each horn is illustrated in the line of Christ by the Sadducees and Pharisees, which in the Republican horn equates to liberalism (pro-slavery, democracy, woke-ism and globalism), and conservatism (anti-slavery, a Constitutional republic, traditionalists, MAGA). The twofold characteristics of the Protestant horn equates to Philadelphia and Laodicea. There is not a perfect parallel between the two horns’ division into a twofold symbol, for neither progressive liberalism or conservative MAGA-ism comes out on the right side of the Sunday law issue, for the Pharisees and Sadducees came together at the cross; but at the soon coming Sunday law, which was typified by the cross, Laodicea is spewed out of the mouth of the Lord, and the Philadelphian horn is then lifted up as an ensign. Still, the twofold nature of both horns is represented by the theological controversy between the Pharisees and Sadducees, and the messenger to the Gentiles (Paul), in the history of Christ, had formerly been a Pharisee of Pharisees.
Caracterul dublu al fiecărui corn este ilustrat, în linia lui Hristos, prin saduchei și farisei; iar, în cornul republican, aceasta corespunde liberalismului (pro-sclavie, democrație, woke-ism și globalism) și conservatorismului (anti-sclavie, o republică constituțională, tradiționaliști, MAGA). Caracterul dublu al cornului protestant corespunde Filadelfiei și Laodiceei. Nu există un paralelism perfect între împărțirea celor două coarne într-un simbol dublu, căci nici liberalismul progresist, nici MAGA-ismul conservator nu se situează de partea corectă în privința chestiunii legii duminicale, deoarece fariseii și saducheii s-au unit la cruce; însă, la legea duminicală care stă să vină, ce a fost tipificată de cruce, Laodicea este vărsată din gura Domnului, iar cornul filadelfian este atunci înălțat ca un stindard. Totuși, natura dublă a ambelor coarne este reprezentată de controversa teologică dintre farisei și saduchei, iar solul către Neamuri (Pavel), în istoria lui Hristos, fusese mai înainte un fariseu dintre farisei.
The methodology of the latter rain, being line upon line, produces great light in verse forty when it is applied. Revelation chapters two through eighteen, are all in alignment with verse forty. Isaiah chapter twenty three’s testimony of the whore of Tyre aligns with the verse. Of course, there are several other passages that are to be laid over the top of verse forty, but perhaps the most significant line upon line application of verse forty is verse forty itself.
Metodologia ploii târzii, fiind rând peste rând, produce mare lumină în versetul patruzeci atunci când este aplicată. Capitolele doi până la optsprezece din Apocalipsa sunt toate în armonie cu versetul patruzeci. Mărturia despre desfrânata Tirului din Isaia, capitolul douăzeci și trei, este în armonie cu versetul. Desigur, există și alte câteva pasaje care trebuie suprapuse peste versetul patruzeci, dar poate cea mai semnificativă aplicare rând peste rând a versetului patruzeci este chiar versetul patruzeci însuși.
In verse forty the time of the end in 1798 and the time of the end in 1989, are both set forth. This directs a student of prophecy to lay the time of the end in 1798 over the top of the time of the end in 1989. When that is done, the history of verse forty produces two lines that each begin in 1798, and continue until the soon coming Sunday law of verse forty-one. The line that begins in 1798 identifies the internal message of God’s last day people, and the line that begins in 1989 identifies the external message of God’s last day people during the very same history. Verse forty therefore possesses within itself the symbolism represented by the same internal and external prophetic relationship of the seven churches and the seven seals in the book of Revelation. And this prophetic phenomenon is represented in one verse, made up of fifty-one words!
În versetul patruzeci sunt prezentate atât timpul sfârșitului din 1798, cât și timpul sfârșitului din 1989. Aceasta îl îndrumă pe cel ce studiază profeția să suprapună timpul sfârșitului din 1798 peste timpul sfârșitului din 1989. Când aceasta este făcută, istoria versetului patruzeci generează două linii care încep fiecare în 1798 și continuă până la iminenta lege duminicală din versetul patruzeci și unu. Linia care începe în 1798 identifică mesajul intern al poporului lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, iar linia care începe în 1989 identifică mesajul extern al poporului lui Dumnezeu de-a lungul aceleiași istorii. Prin urmare, versetul patruzeci poartă în sine simbolismul reprezentat de aceeași relație profetică internă și externă a celor șapte biserici și a celor șapte peceți din cartea Apocalipsei. Iar acest fenomen profetic este reprezentat într-un singur verset, alcătuit din cincizeci și unu de cuvinte!
The Millerites recognized the internal-external message of the seven churches and seven seals, but they also recognized that the seven trumpets also represented a third line of truth which was an element of the history represented by the seven churches and seven seals. The trumpets were, as Miller states, “the peculiar judgments” that were brought upon Rome. The Millerites understood the judgments of God represented by the seven trumpets were connected with the history of the seven churches and the parallel history of the seven seals.
Mileriții au recunoscut mesajul intern-extern al celor șapte biserici și al celor șapte peceți, dar au recunoscut, de asemenea, că și cele șapte trâmbițe reprezentau o a treia linie de adevăr, care era un element al istoriei reprezentate de cele șapte biserici și de cele șapte peceți. Trâmbițele erau, după cum afirmă Miller, „judecățile deosebite” care au fost aduse asupra Romei. Mileriții au înțeles că judecățile lui Dumnezeu reprezentate de cele șapte trâmbițe erau legate de istoria celor șapte biserici și de istoria paralelă a celor șapte peceți.
Verse forty includes the history of September 11, 2001, and in verse forty the prophetic line of the seven trumpets is therefore, also aligned. The first angel arrived in 1798, in order to announce the opening of the judgment in 1844. That judgment breaks down into an investigative and executive judgment. The history of verse forty is the history of the investigative judgment and the history of verse forty-one onward until Michael stands up and the seven last plagues are poured out is the history of the executive judgment.
Versetul patruzeci cuprinde istoria zilei de 11 septembrie 2001, iar, prin urmare, în versetul patruzeci se aliniază și linia profetică a celor șapte trâmbițe. Îngerul dintâi a venit în 1798, pentru a anunța deschiderea judecății în 1844. Acea judecată se împarte în judecata de cercetare și judecata executorie. Istoria versetului patruzeci este istoria judecății de cercetare, iar istoria de la versetul patruzeci și unu înainte, până când Mihail se ridică și sunt vărsate cele șapte plăgi de pe urmă, este istoria judecății executorii.
The executive judgment begins when the United States speaks as a dragon.
Judecata executorie începe atunci când Statele Unite vorbesc ca un balaur.
““The lamblike horns and dragon voice of the symbol point to a striking contradiction between the professions and the practice of the nation thus represented. The ‘speaking’ of the nation is the action of its legislative and judicial authorities. By such action it will give the lie to those liberal and peaceful principles which it has put forth as the foundation of its policy. The prediction that it will speak ‘as a dragon’ and exercise ‘all the power of the first beast’ plainly foretells a development of the spirit of intolerance and persecution that was manifested by the nations represented by the dragon and the leopardlike beast. And the statement that the beast with two horns ‘causeth the earth and them which dwell therein to worship the first beast’ indicates that the authority of this nation is to be exercised in enforcing some observance which shall be an act of homage to the papacy.” The Great Controversy, 443.
„Coarnele ca de miel și glasul de balaur ale simbolului indică o contradicție izbitoare între mărturisirile și practica națiunii astfel reprezentate. ‘Vorbirea’ națiunii este acțiunea autorităților sale legislative și judiciare. Prin astfel de acțiune ea va dezminți acele principii liberale și pașnice pe care le-a prezentat drept temelia politicii sale. Profeția că va vorbi ‘ca un balaur’ și va exercita ‘toată puterea primei fiare’ prevestește limpede o dezvoltare a spiritului de intoleranță și persecuție care a fost manifestat de națiunile reprezentate de balaur și de fiara ca un leopard. Iar afirmația că fiara cu două coarne ‘face ca pământul și pe cei ce locuiesc pe el să se închine primei fiare’ indică faptul că autoritatea acestei națiuni va fi exercitată prin impunerea unei anumite observanțe care să constituie un act de omagiu adus papalității.” Tragedia veacurilor, 443.
When the United States “speaks,” and enforces the soon coming Sunday law, the “second voice” of Revelation chapter eighteen, “speaks,” by calling men and women out of Babylon.
Când Statele Unite „vorbesc” și impun iminenta lege duminicală, „a doua voce” din capitolul optsprezece al Apocalipsei „vorbește”, chemând bărbați și femei să iasă din Babilon.
And I heard another voice from heaven, saying, Come out of her, my people, that ye be not partakers of her sins, and that ye receive not of her plagues. For her sins have reached unto heaven, and God hath remembered her iniquities. Reward her even as she rewarded you, and double unto her double according to her works: in the cup which she hath filled fill to her double. Revelation 18:4–6.
Și am auzit din cer un alt glas, zicând: Ieșiți din ea, poporul Meu, ca să nu vă faceți părtași la păcatele ei și ca să nu fiți loviți cu urgiile ei. Căci păcatele ei au ajuns până la cer, și Dumnezeu Și-a adus aminte de nelegiuirile ei. Răsplătiți-i precum v-a răsplătit ea, și întoarceți-i îndoit, după faptele ei: în potirul pe care l-a umplut, umpleți-i îndoit. Apocalipsa 18:4-6.
In verse forty-one, when the United States speaks, those who are still in the threefold environment of modern Babylon are called out when the “second voice” of Revelation chapter eighteen speaks. Those that are then called out are represented in verse forty-one as “Edom, Moab and the chief of the children of Ammon.” In the verse, those represented in the threefold symbol of modern Babylon, escape the hand of the king of the north (the papacy). The Hebrew word “escape,” means to escape by slipperiness, and its inherent meaning is that the escape is accomplished from something that had previous to the escape held those that escape in captivity.
În versetul patruzeci și unu, când Statele Unite vorbesc, cei care se mai află în sfera triplă a Babilonului modern sunt chemați afară atunci când „al doilea glas” din capitolul optsprezece al Apocalipsei vorbește. Cei care sunt atunci chemați afară sunt reprezentați în versetul patruzeci și unu ca „Edom, Moab și căpetenia fiilor lui Amon”. În verset, cei reprezentați în simbolul triplu al Babilonului modern scapă din mâna împăratului de la miazănoapte (papalitatea). Cuvântul ebraic „a scăpa” înseamnă a scăpa prin alunecare, iar înțelesul său intrinsec este că scăparea este înfăptuită din ceva care, anterior scăpării, îi ținuse în captivitate pe cei ce scapă.
He shall enter also into the glorious land, and many [countries] shall be overthrown: but these shall escape out of his hand, even Edom, and Moab, and the chief of the children of Ammon. He shall stretch forth his hand also upon the countries: and the land of Egypt shall not escape. Daniel 11:41, 42.
El va intra și în țara cea minunată, și multe [țări] vor fi răsturnate; dar aceștia vor scăpa din mâna lui: Edom, Moab și căpetenia fiilor lui Amon. El își va întinde mâna și peste țări, iar țara Egiptului nu va scăpa. Daniel 11:41, 42.
In verse forty-two the papacy (the king of the north), conquers its third geographical obstacle when it takes Egypt, which is a symbol of the United Nations, as typified by Herod’s birthday, when he succumbs to the deceptive dance of Salome (the United States), the daughter of Herodias (the papacy). This identifies when the United Nations (the “ten kings” of Revelation seventeen), agree to give their kingdom to the beast for one hour. The one hour is the hour of Revelation eleven’s “great earthquake”, and the “hour” when the whore of Babylon is judged. In verse forty-two, Egypt (the United Nations), “shall not escape.”
În versetul patruzeci și doi, papalitatea (împăratul de la miazănoapte) își depășește al treilea obstacol geografic atunci când cucerește Egiptul, care este un simbol al Națiunilor Unite, așa cum este tipificat prin ziua de naștere a lui Irod, când el cedează dansului amăgitor al Salomeei (Statele Unite), fiica Irodiadei (papalitatea). Aceasta identifică momentul în care Națiunile Unite („cei zece împărați” din Apocalipsa șaptesprezece) consimt să-și dea împărăția fiarei pentru un ceas. Acest ceas este ceasul „cutremurului celui mare” din Apocalipsa unsprezece și „ceasul” în care desfrânata Babilonului este judecată. În versetul patruzeci și doi, Egiptul (Națiunile Unite) „nu va scăpa.”
The Hebrew word translated as “escape” in verse forty-two is different than the Hebrew word in verse forty-one. In verse forty-two the word “escape” means “finding no deliverance”, but verse forty-one is identifying when those previous to the soon coming Sunday law have been holding hands with the papacy, then escape as if by slipperiness. Prior to the hour of the Sunday law crisis those in the communion of modern Babylon have been accepting the satanic idea that Sunday is God’s day of worship. When the mark of the beast is enforced, a person can either accept it for whatever reason, or actually believe it to be so. To believe it is to receive the mark in the forehead, and to simply accept it, is to receive the mark in your hand.
Cuvântul ebraic tradus prin „a scăpa” în versetul patruzeci și doi este diferit de cuvântul ebraic din versetul patruzeci și unu. În versetul patruzeci și doi, termenul „a scăpa” înseamnă „a nu afla izbăvire”, dar versetul patruzeci și unu identifică faptul că aceia care, înainte de iminenta lege duminicală, au mers mână în mână cu papalitatea, apoi scapă ca prin alunecare. Înainte de ceasul crizei legii duminicale, cei din comuniunea Babilonului modern au continuat să accepte ideea satanică potrivit căreia duminica este ziua lui Dumnezeu de închinare. Când semnul fiarei este impus, o persoană fie îl poate accepta din orice motiv, fie chiar crede că așa este. A crede aceasta înseamnă a primi semnul în frunte, iar a-l accepta pur și simplu înseamnă a primi semnul în mână.
Those who escape the hand of the papacy at the Sunday law, reject the satanic idea that God’s day of worship is the day of the sun at the very time when the United States and the United Nations are joining hands with the whore of Rome, the papal power, the king of the north.
Cei care scapă de sub mâna papalității în timpul legii duminicale resping ideea satanică potrivit căreia ziua de închinare a lui Dumnezeu este ziua soarelui, chiar în momentul când Statele Unite și Națiunile Unite se unesc cu desfrânata Romei, puterea papală, împăratul de la miazănoapte.
“The Protestants of the United States will be foremost in stretching their hands across the gulf to grasp the hand of Spiritualism; they will reach over the abyss to clasp hands with the Roman power; and under the influence of this threefold union, this country will follow in the steps of Rome in trampling on the rights of conscience.” The Great Controversy, 588.
Protestanții din Statele Unite vor fi cei dintâi care își vor întinde mâna peste prăpastie pentru a-și da mâna cu spiritismul; își vor întinde mâna peste abis pentru a-și da mâna cu puterea Romei; iar sub influența acestei uniuni întreite, această țară va călca pe urmele Romei, călcând în picioare drepturile conștiinței.
It is important to take the time to set forth the structure of the last six verses of Daniel eleven as we proceed in our considerations of verse forty. The king of the north, which is Modern Rome conquers three geographical obstacles in order to be established on the throne of the earth. Pagan Rome conquered three geographical obstacles, as did papal Rome, so Modern Rome conquers the king of the south (the former Soviet Union) in verse forty, and then conquers the glorious land (the United States) in verse forty-one, and then Egypt (the United Nations) in verses forty-two and forty-three.
Este important să ne facem timp pentru a expune structura ultimelor șase versete din Daniel 11, pe măsură ce înaintăm în considerațiile noastre cu privire la versetul patruzeci. Împăratul de la miazănoapte, care este Roma modernă, cucerește trei obstacole geografice pentru a se așeza pe tronul pământului. Roma păgână a cucerit trei obstacole geografice, la fel și Roma papală; astfel, Roma modernă îl cucerește pe împăratul de la miazăzi (fosta Uniune Sovietică) în versetul patruzeci, apoi cucerește țara cea slăvită (Statele Unite) în versetul patruzeci și unu, iar apoi Egiptul (Națiunile Unite) în versetele patruzeci și doi și patruzeci și trei.
But as the previous quote of Sister White identifies, the United States joins hands with the papacy and the United Nations at the same time. The threefold union of the dragon, the beast and false prophet is accomplished at the soon-coming Sunday law, though Daniel chapter eleven verses forty-one through forty-three identify the simultaneous conquering sequentially. The sequence that is illustrated is representing the flow of events, but they are all accomplished at the soon-coming Sunday law.
Însă, după cum indică citatul anterior al sorei White, Statele Unite își dau mâna, în același timp, atât cu papalitatea, cât și cu Națiunile Unite. Unirea triplă a balaurului, fiarei și profetului mincinos se realizează odată cu iminenta lege duminicală, deși Daniel, capitolul unsprezece, versetele patruzeci și unu până la patruzeci și trei, identifică, în mod secvențial, cucerirea simultană. Secvența ilustrată reprezintă cursul evenimentelor, dar toate se împlinesc odată cu iminenta lege duminicală.
At that point the “second voice” of Revelation eighteen “speaks,” right where the United States “speaks.” God speaks where and when Satan speaks. In verse forty-four, tidings out of the east and the north trouble the king of the north and the final papal bloodbath is initiated. Verse forty-four, as like unto verses forty-two and forty-three, begins in verse forty-one, when the mighty angel of Revelation eighteen, begins His call for His other flock to come out of Babylon.
În acel moment, „a doua voce” din Apocalipsa optsprezece „vorbește”, chiar acolo unde Statele Unite „vorbesc”. Dumnezeu vorbește acolo și atunci când Satana vorbește. În versetul patruzeci și patru, vești din răsărit și din miazănoapte îl tulbură pe împăratul de la miazănoapte și este inițiat măcelul papal final. Versetul patruzeci și patru, asemenea versetelor patruzeci și doi și patruzeci și trei, își are începutul în versetul patruzeci și unu, când îngerul puternic din Apocalipsa optsprezece începe chemarea Sa către cealaltă Sa turmă de a ieși din Babilon.
The message He presents is the message which identifies Islam of the third woe as His instrument of judgment, and the punishment of the whore of Babylon. Islam is represented as the “tidings of the east”, and the papacy (the counterfeit king of the north) is the “tidings of the north”. Daniel eleven verse forty identifies the investigative judgment, and verse forty-one through forty-five identifies the executive judgment.
Mesajul pe care El îl prezintă este mesajul care identifică Islamul celui de-al treilea vai drept instrumentul Său de judecată, precum și pedeapsa desfrânatei Babilonului. Islamul este reprezentat de „veștile din răsărit”, iar papalitatea (împăratul contrafăcut al miazănoaptei) este reprezentată de „veștile din miazănoapte”. Daniel unsprezece, versetul patruzeci, identifică judecata de cercetare, iar versetele patruzeci și unu până la patruzeci și cinci identifică judecata executivă.
We will continue our consideration of verse forty of Daniel eleven in the next article.
Vom continua în articolul următor analiza noastră a versetului patruzeci din capitolul unsprezece al Cărții lui Daniel.
“On one occasion, when in New York City, I was in the night season called upon to behold buildings rising story after story toward heaven. These buildings were warranted to be fireproof, and they were erected to glorify their owners and builders. Higher and still higher these buildings rose, and in them the most costly material was used. Those to whom these buildings belonged were not asking themselves: ‘How can we best glorify God?’ The Lord was not in their thoughts.
Cu o ocazie, aflându-mă în orașul New York, mi s-a cerut, în timpul nopții, să privesc clădiri înălțându-se etaj după etaj spre cer. Aceste clădiri erau garantate ca fiind rezistente la foc și erau ridicate spre a-i glorifica pe proprietarii și pe constructorii lor. Tot mai sus și încă mai sus se înălțau aceste clădiri, iar în ele se foloseau cele mai costisitoare materiale. Cei cărora le aparțineau aceste clădiri nu se întrebau: «Cum Îl putem noi cel mai bine glorifica pe Dumnezeu?» Domnul nu Se afla în gândurile lor.
“I thought: ‘Oh, that those who are thus investing their means could see their course as God sees it! They are piling up magnificent buildings, but how foolish in the sight of the Ruler of the universe is their planning and devising. They are not studying with all the powers of heart and mind how they may glorify God. They have lost sight of this, the first duty of man.’
M-am gândit: «O, de-ar putea cei care își investesc astfel mijloacele să-și vadă felul în care procedează așa cum îl vede Dumnezeu! Ei înalță, una după alta, clădiri mărețe, dar cât de nesăbuite sunt, în ochii Stăpânului universului, planurile și născocirile lor. Ei nu cercetează cu toate puterile inimii și ale minții cum ar putea să-L proslăvească pe Dumnezeu. Au pierdut din vedere aceasta, cea dintâi datorie a omului.»
“As these lofty buildings went up, the owners rejoiced with ambitious pride that they had money to use in gratifying self and provoking the envy of their neighbors. Much of the money that they thus invested had been obtained through exaction, through grinding down the poor. They forgot that in heaven an account of every business transaction is kept; every unjust deal, every fraudulent act, is there recorded. The time is coming when in their fraud and insolence men will reach a point that the Lord will not permit them to pass, and they will learn that there is a limit to the forbearance of Jehovah.
Pe măsură ce aceste clădiri înalte se ridicau, proprietarii se bucurau cu trufie ambițioasă că dispuneau de bani pentru a-și satisface plăcerile proprii și a stârni invidia vecinilor lor. O mare parte din banii pe care astfel îi investeau fusese obținută prin exacțiune, prin stoarcerea celor săraci. Au uitat că în cer se ține evidența fiecărei tranzacții comerciale; fiecare învoială nedreaptă, fiecare act fraudulos, sunt consemnate acolo. Va veni vremea când, în frauda și insolența lor, oamenii vor ajunge la un hotar pe care Domnul nu le va îngădui să-l treacă și vor învăța că există o limită a îndelungii răbdări a lui Iehova.
“The scene that next passed before me was an alarm of fire. Men looked at the lofty and supposedly fire-proof buildings and said: ‘They are perfectly safe.’ But these buildings were consumed as if made of pitch. The fire engines could do nothing to stay the destruction. The firemen were unable to operate the engines.
Următoarea scenă care mi s-a înfățișat a fost o alarmă de incendiu. Oamenii priveau clădirile înalte și socotite a fi rezistente la foc și spuneau: „Sunt cu desăvârșire în siguranță.” Dar aceste clădiri au fost mistuite ca și cum ar fi fost făcute din smoală. Mașinile de pompieri nu puteau face nimic pentru a stăvili distrugerea. Pompierii erau în imposibilitate de a le acționa.
“I am instructed that when the Lord’s time comes, should no change have taken place in the hearts of proud, ambitious human beings, men will find that the hand that had been strong to save will be strong to destroy. No earthly power can stay the hand of God. No material can be used in the erection of buildings that will preserve them from destruction when God’s appointed time comes to send retribution on men for their disregard of His law and for their selfish ambition.
Mi s-a arătat că, atunci când va veni timpul Domnului, dacă nu va fi intervenit nicio schimbare în inimile ființelor umane mândre și ambițioase, oamenii vor constata că mâna care fusese puternică să mântuiască va fi puternică să nimicească. Nicio putere pământească nu poate opri mâna lui Dumnezeu. Niciun material nu poate fi folosit la ridicarea unor clădiri care să le ferească de distrugere atunci când va veni timpul rânduit de Dumnezeu să trimită pedeapsă asupra oamenilor pentru nesocotirea Legii Sale și pentru ambiția lor egoistă.
“There are not many, even among educators and statesmen, who comprehend the causes that underlie the present state of society. Those who hold the reins of government are not able to solve the problem of moral corruption, poverty, pauperism, and increasing crime. They are struggling in vain to place business operations on a more secure basis. If men would give more heed to the teaching of God’s word, they would find a solution of the problems that perplex them.
Nu sunt mulți, nici măcar printre educatori și oameni de stat, care să înțeleagă cauzele ce stau la baza stării actuale a societății. Cei ce țin frâiele guvernării nu sunt în stare să soluționeze problema corupției morale, a sărăciei, a pauperismului și a criminalității în creștere. Se străduiesc în zadar să așeze operațiunile comerciale pe baze mai sigure. Dacă oamenii ar lua mai mult aminte la învățătura Cuvântului lui Dumnezeu, ar găsi o soluție problemelor care îi nedumeresc.
“The Scriptures describe the condition of the world just before Christ’s second coming. Of the men who by robbery and extortion are amassing great riches, it is written: ‘Ye have heaped treasure together for the last days. Behold, the hire of the laborers who have reaped down your fields, which is of you kept back by fraud, crieth: and the cries of them which have reaped are entered into the ears of the Lord of Sabaoth. Ye have lived in pleasure on the earth, and been wanton; ye have nourished your hearts, as in a day of slaughter. Ye have condemned and killed the just; and he doth not resist you.’ James 5:3–6.
Scripturile descriu starea lumii chiar înainte de a doua venire a lui Hristos. Despre oamenii care, prin jaf și asuprire, își adună mari bogății, este scris: 'V-ați îngrămădit comori pentru zilele de pe urmă. Iată, plata lucrătorilor care v-au secerat câmpurile, pe care ați oprit-o prin înșelăciune, strigă; și strigătele celor ce au secerat au ajuns la urechile Domnului Savaot. Ați trăit în desfătare pe pământ și v-ați dedat la plăceri; v-ați îngrășat inimile ca într-o zi de înjunghiere. L-ați osândit și l-ați ucis pe cel drept; iar el nu vi se împotrivește.' Iacov 5:3-6.
“But who reads the warnings given by the fast-fulfilling signs of the times? What impression is made upon worldlings? What change is seen in their attitude? No more than was seen in the attitude of the inhabitants of the Noachian world. Absorbed in worldly business and pleasure, the antediluvians ‘knew not until the Flood came, and took them all away.’ Matthew 24:39. They had heaven-sent warnings, but they refused to listen. And today the world, utterly regardless of the warning voice of God, is hurrying on to eternal ruin.
Dar cine citește avertizările date de semnele vremurilor care se împlinesc cu repeziciune? Ce impresie fac asupra iubitorilor de lume? Ce schimbare se vede în atitudinea lor? Nu mai mult decât se vedea în atitudinea locuitorilor lumii din zilele lui Noe. Absorbiți de treburi și plăceri lumești, antediluvienii „n-au știut până când a venit Potopul și i-a luat pe toți.” Matei 24:39. Au avut avertizări trimise din cer, dar au refuzat să le dea ascultare. Iar astăzi lumea, cu totul nepăsătoare față de glasul de avertizare al lui Dumnezeu, se grăbește spre pierzarea veșnică.
“The world is stirred with the spirit of war. The prophecy of the eleventh chapter of Daniel has nearly reached its complete fulfillment. Soon the scenes of trouble spoken of in the prophecies will take place.”
Lumea este frământată de duhul războiului. Profeția capitolului unsprezece din Daniel a ajuns aproape la împlinirea ei deplină. Curând vor avea loc scenele de strâmtorare despre care vorbesc profețiile.
Testimonies to the Church, volume NINE, page ELEVEN.
Mărturii către Biserică, volumul al nouălea, pagina unsprezece.