The Book of Daniel - Number One-Hundred and Twenty-Six

Versetul patruzeci din capitolul unsprezece al cărții Daniel pune în corespondență istoria cornului protestant al fiarei din pământ cu istoria cornului republican al fiarei din pământ. Ambele coarne își încep existența în 1798, iar mărturia lor continuă până la iminenta lege duminicală din Statele Unite ale Americii. Amândurora li s-a dat un document divin cu două părți, menit să pună la probă fiecare corn. Biblia King James (Vechiul și Noul Testament) urma să pună la probă cornul religios al fiarei din pământ, iar Declarația de Independență și Constituția Statelor Unite ale Americii urmau să pună la probă cornul politic al fiarei din pământ. Versetul patruzeci consemnează istoria fiarei din pământ, a cărei mărturie istorică începe în 1776, iar până în 1798 ea începe să-și împlinească rolul de a șasea împărăție a profeției biblice.

Isus ilustrează întotdeauna sfârșitul prin început, iar sfârșitul Statelor Unite a fost reprezentat în istoria lor de început. Perioada sfârșitului Statelor Unite a fost reprezentată în versetul doi din Daniel unsprezece, întrucât acesta prezintă șase președinți, începând cu Ronald Reagan. Reagan este primul președinte din ultima perioadă a istoriei profetice a fiarei de pe pământ. Acea perioadă a început la timpul sfârșitului, în 1989. Însă versetul doi se referă doar la Reagan, Bush cel dintâi, Clinton, Bush al doilea, Obama și Trump. Sunt necesare alte linii pentru a completa istoria care ajunge până la legea duminicală ce vine în curând. Perioada de la 1989 până la legea duminicală ce vine în curând este o linie specifică în versetul doi din Daniel unsprezece.

1798 marchează începutul, iar legea duminicală marchează sfârșitul istoriei profetice a fiarei pământului ca a șasea împărăție a profeției biblice, și 1798 îi marchează începutul. Cei două sute douăzeci de ani care au început în 1776 constituie o altă linie profetică a fiarei pământului, care identifică o perioadă ce începe în 1776 și se încheie în 1996, când mesajul din cunoașterea desigilată în 1989 a fost formalizat. Acea perioadă de două sute douăzeci de ani identifică viitorul Americii, când, la început, independența față de politica de stat a regilor europeni și față de politica bisericească a catolicismului, proclamată în 1776, va fi înlăturată la apropiata lege duminicală. 1776–1989 este o linie specifică în istoria profetică a fiarei pământului.

Cei treizeci de ani de la 508 până la 538 reprezintă o perioadă profetică premergătoare stabilirii papalității ca a cincea împărăție a profeției biblice în anul 538. Statele Unite formează pe deplin chipul fiarei odată cu iminenta lege duminicală. Perioada de treizeci de ani de pregătire pentru instaurarea papalității în 538 constituie un element al chipului fiarei papale. A existat o perioadă de pregătire premergătoare anului 1798, când fiara pământului a preluat tronul ca a șasea împărăție a profeției biblice. Perioada de la 1776 până la 1798 corespunde perioadei de la 508 la 538.

Isus ilustrează sfârșitul unui lucru prin începutul lui; astfel, perioada profetică reprezentată în istoria dintre 1776 și 1798, de care dă mărturie perioada profetică dintre 508 și 538, oferă doi martori. Aceste două perioade oferă doi martori ai faptului că există o perioadă profetică specifică ce precede întronarea unei împărății din profeția biblică. Împreună, ele stabilesc că perioada de la timpul sfârșitului din 1989 până la legea duminicală corespunde celor două perioade care au precedat anii 538 și 1798.

Istoria profetică de la timpul sfârșitului din 1989 până la legea duminicală din versetul patruzeci și unu al capitolului unsprezece din Daniel a fost tipificată de perioada de treizeci de ani de la 508 până la 538, și a fost de asemenea tipificată de perioada de douăzeci și doi de ani de la 1776 până la 1798.

Versetul doi din Daniel unsprezece arată că atunci când Trump, cel mai bogat dintre toți președinții din această perioadă profetică, va veni, el va „stârni”, ceea ce înseamnă „va trezi”, întreaga lume cu privire la intențiile globaliștilor, care atunci încearcă să reseteze structura lumii într-un sistem pe două niveluri, al elitelor care stăpânesc peste dronele lor muncitoare. „Marea resetare”, cum o numesc ei, are ca prioritate numărul unu eliminarea clasei de mijloc, pentru ca elitele, reprezentate istoric de figuri precum Maria Antoaneta, să fie izolate și protejate de iobagii care îi produceau pâinișoarele delicate.

Religia globalistului — spiritualismul de tip New Age —, precum și filozofiile sale — woke-ismul și Diversitatea, Echitatea și Incluziunea —, împreună cu ideologia coruptă a teoriei critice a rasei, cu așa-numita, în chip mincinos, știință a încălzirii globale și cu eforturile sale secrete de control genocidar al populației, au devenit lesne evidente atunci când Trump a intrat în istorie pentru a "stârni" întreaga împărăție împotriva Greciei.

Sosirea lui Trump în 2016 marchează apariția unei treziri false (stârnire), o contrafacere concepută de Satana, menită să submineze în prealabil trezirea fecioarelor din Matei douăzeci și cinci. Globaliștii, fie pe scena mondială, fie în interiorul Statelor Unite, sunt reprezentați profetic drept balaurul. Ei sunt cei zece regi, bancherii mondiali, negustorii miliardari globali, francmasonii și alte societăți secrete.

Puterile dragonului globaliste sunt acelea care se specializează în lawfare (război prin legi), după cum Satana este adesea înfățișat în argumentația juridică a Cuvântului lui Dumnezeu. Când Dumnezeu i-a prevenit pe credincioșii Săi cu privire la prigoana care îi însoțește întotdeauna pe cei ce trăiesc cu evlavie, El a promis că vor fi duși în fața instanțelor țării pentru a depune mărturie. Satana este simbolul judecătorilor corupți, al procurorilor generali corupți care sunt în prezent răspândiți în țara tulburată de trumpism, iar acele instanțe și acei avocați corupți susțin întotdeauna organizațiile care promovează și produc revoluție și anarhie, un simbol primar al lui Satana de-a lungul istoriei.

Uniunea Sovietică a fost un simbol profetic al balaurului, căci, între altele, ateismul lui Faraon este o caracteristică esențială a balaurului. Împăratul de la miazăzi din versetul patruzeci este împăratul desemnat de termenul ebraic „negev”, care înseamnă Egipt și este tradus în verset prin „miazăzi”. Faraonul este simbolul biblic pentru ateismul Franței, împăratul de la miazăzi în „timpul sfârșitului” în 1798, precum și pentru Uniunea Sovietică în „timpul sfârșitului” în 1989. Amândouă au fost puteri ale balaurului și amândouă au descins din împărăția balaurului care a fost Roma păgână.

Statele Unite sunt simbolul, în zilele din urmă, al protestantismului apostat, iar papalitatea a manipulat o luptă între protestantismul apostat și dragonul Uniunii Sovietice pentru a depăși cel dintâi dintre cele trei obstacole pe care le înfrânge pe măsură ce ea revine la tronul pământului. Următorul obstacol este chiar protestantismul apostat, pe care ea îl înfrânge odată cu legea duminicală ce va veni în curând.

Tăria și puterea președintelui Trump au inițiat o trezire cu privire la pericolele globalismului, care a escaladat într-o luptă la nivel mondial între balaurul și protestantismul apostat. Papalitatea folosește o confruntare între aceleași două puteri, balaurul și protestantismul apostat, pentru a crea cadrul necesar doborârii celui de-al doilea obstacol geografic, așa cum a procedat pentru a doborî primul obstacol geografic. Aici rezidă logica cu privire la cât de repede a șaptea împărăție a Națiunilor Unite (care este puterea balaurului) își va preda împărăția fiarei odată cu apropiata lege duminicală. Acest lucru are loc pentru că acea împărăție a fost un vrăjmaș înfrânt încă din 1989.

La un anumit nivel, este aceeași luptă pe care papalitatea a folosit‑o pentru a doborî dragonul Uniunii Sovietice în 1989, dar lupta actuală a wokismului progresist împotriva MAGA‑ismului protestantismului apostat este concepută să învingă protestantismul apostat, nu dragonul. Războiul a fost, în esență, inițiat în 2016, iar apoi, în 2020, dragonul, care în Scripturi este tatăl minciunii, a furat alegerile, „ucigând”, astfel, pe plan politic, pe Trump și mișcarea republicană MAGA. În Apocalipsa, capitolul unsprezece, fiara din adâncul fără fund, care este fiara ateismului, i‑a ucis pe cei doi martori, iar ei au fost lăsați pe stradă până când au venit din nou la viață. Regulile lui William Miller arată că simbolurile profetice au mai mult de o aplicație.

Pe când analizăm acum lupta balaurului și a Protestantismului apostat, care aduce fiara pământului la încheierea ei, acei doi martori sunt cele două coarne ale fiarei pământului. Cornul Republican a fost răpus în 2020 de puterea biblică al cărei tată este tatăl minciunii. Ne aflăm chiar în miezul acelei lupte în această istorie prezentă. În versetul patruzeci și unu din Daniel unsprezece, legea duminicală iminentă este impusă, iar potrivit inspirației, Protestantismul apostat va fi cel care săvârșește acea lucrare satanică.

Întrepătrunderea complexă a evenimentelor umane este reprezentată în lupta care a început în 2016. Pentru a evalua în mod just puterile din cadrul acelei lupte, este important să fim clari cu privire la ceea ce reprezintă fiecare dintre cele trei puteri care conduc lumea spre Armageddon, căci fiecare are propriile sale caracteristici profetice particulare. Cartea Apocalipsei păstrează întotdeauna succesiunea: balaurul, urmat de fiara, care este urmată, la rândul ei, de profetul mincinos; prin urmare vom începe să identificăm caracteristicile profetice ale balaurului, apoi ale fiarei și, în cele din urmă, ale profetului mincinos al protestantismului apostat.

Democrații progresiști nu sunt protestanții apostați ai Statelor Unite ale Americii; ei sunt reprezentanții profetici ai globalismului și ai balaurului. Înainte de apropiata lege duminicală, Partidul Republican trebuie să revină la putere pentru a împlini narațiunea profetică. Faraonul, simbol al puterii balaurului, și puterea balaurului a Romei păgâne din vremea lui Hristos constituie doi martori că, în zilele de pe urmă, puterea balaurului este puterea care promovează uciderea pruncilor, așa cum s-a întâmplat în vremea lui Moise și în vremea lui Hristos.

Zilele de pe urmă sunt zilele celor o sută patruzeci și patru de mii, care cântă cântarea lui Moise și a Mielului, iar în istoria atât a lui Moise, cât și a Mielului, puterea balaurului a căutat să ucidă pruncii. Au făcut aceasta, căci Satana știa că Domnul era pe punctul de a-l ridica pe eliberatorul Moise și pe Răscumpărătorul Hristos. În zilele de pe urmă balaurul coboară cu mare mânie, fiindcă știe că are puțină vreme, și tot puterea balaurului este aceea care promovează uciderea pruncilor, în încercarea de a-i nimici pe cei care sunt candidați să fie dintre cei o sută patruzeci și patru de mii. Democrații progresiști, globaliști, socialiști NU sunt cei care sunt „în frunte” în asigurarea alianței întreite care are loc odată cu iminenta lege duminicală, căci Democrații sunt puterea balaurului, nu profetul mincinos.

Atributele profetice ale fiecăreia dintre cele trei puteri care conduc lumea spre Armaghedon sunt trasate cu precizie în Cuvântul lui Dumnezeu. Puterea balaurului promovează legi care încurajează uciderea pruncilor, în vremea când Dumnezeu intenționează să ridice un popor care a fost prefigurat de Moise și Hristos. Democrații liberali sunt puterea balaurului în lupta internă din Statele Unite, care precede și tipifică aceeași luptă pe scena mondială după iminenta lege duminicală din Statele Unite. Balaurul este tatăl minciunii, iar globaliștii progresiști liberali sunt notorii pentru că mint.

Diavolul, care este Satana și balaurul, a fost un ucigaș (avort) și un mincinos de la început. Când iudeii cavilatori se contraziceau cu Pilat, au proclamat cu îndrăzneală că nu au alt împărat decât Cezarul, iar Cezarul este un simbol al Romei păgâne, care este o putere a balaurului.

Unii se întreabă de ce evreii moderni sunt globaliști liberali, când globaliștii nutresc o asemenea ură față de evreii moderni? Aceasta pentru că au ales să-l aibă pe regele Romei păgâne drept singurul lor rege. Oricât de inteligenți ar fi mulți din rasa ebraică, alegerea lor străveche de a-L respinge pe Mesia ca rege al lor i-a închis în staulul balaurului.

Regii Europei au fost cei care au săvârșit persecuția în numele papalității, iar cei zece regi din Apocalipsa, capitolul șaptesprezece, sunt cei ce urmează să poarte război cu Mielul, și o fac ucigându-i pe adepții Săi.

Atributele profetice ale puterii balaurului îi identifică drept cei care săvârșesc uciderea "cu mâna lor" a pruncilor și a creștinilor din zilele de pe urmă, așa cum este reprezentat la cruce și, în istoria Romei păgâne, în Colosseum. Au fost regii balaurului cei care, în Evul Mediu Întunecat, au folosit Inchiziția pentru a înfăptui măcelurile sângeroase în slujba Romei papale. Ei sunt aceia care ucid prunci și sunt mincinoși de frunte. Adolf Hitler este simbolul modern al unui ucigaș în masă și al unui mincinos. Hitler a fost social-democrat.

Liberalii progresiști calcă pe urmele lui Adolph Hitler, care a fost liderul Partidului Național-Socialist al Muncitorilor Germani, cunoscut îndeobște drept Partidul Nazist. Sub conducerea sa, Partidul Nazist a instaurat un regim totalitar și a fost responsabil pentru numeroase atrocități, inclusiv Holocaustul. Partidul lui Hitler este adesea asociat cu naționalismul extremist, rasismul, antisemitismul și autoritarismul. Joseph Goebbels, care a fost ministrul propagandei în Germania nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a afirmat: „Dacă spui o minciună suficient de mare și o repeți neîncetat, oamenii vor ajunge în cele din urmă să o creadă.”

O minciună frecventă, propagată în prezent de democrații liberali progresiști, este aceea că aripa conservatoare de dreapta a Partidului Republican din epoca modernă ar fi întruchipată de naziștii din perioada lui Hitler. Narațiunea lor istorică falsă identifică în mod corect partidul lui Hitler drept partidul de extremă dreapta al vremii sale, dar omit întotdeauna adevărul că Hitler era de extremă dreapta doar în raport cu comuniștii, care erau dușmanii săi de stânga în confruntările sale politice inițiale. Partidul Republican se situează, fără îndoială, la dreapta Partidului Democrat pe spectrul politic al Statelor Unite, dar toate celelalte trăsături ale Germaniei naziste a lui Hitler reprezintă atributele profetice ale Partidului Democrat.

Biblia afirmă că îi veți cunoaște după roadele lor, nu după scara glisantă a orientării la dreapta sau la stânga pe spectrul politic. Ultranaționalismul hitlerist nu caracterizează patriotismul mișcării MAGA. Ultranaționalismul lui Hitler era caracterizat prin identificarea unei rase stăpâne, și el identifică eforturile globaliștilor de a institui un sistem de clase pe două niveluri în Statele Unite și în lume. Globaliștii, desigur, se văd pe treapta superioară în acel sistem, așa cum era reprezentată de rasa stăpână a lui Hitler.

Arta minciunii, a proiecției și a acuzării este o caracteristică a balaurului, iar un exemplu clasic al acestei tehnici este să-l acuzi pe altul de acțiunile sau pozițiile pe care, în realitate, tu însuți le susții și le săvârșești. Aceasta se petrece zilnic în America și în lumea de astăzi; este un atribut al diavolului, căci el este „pârâșul fraților”.

Germania lui Hitler, care constituie o paralelă profetică a globaliştilor progresişti din zilele noastre, dispunea de o maşinărie de propagandă deliberată, la fel ca liberalii progresişti de astăzi; şi tocmai acolo are loc astăzi repetarea marilor minciuni, identificate de Joseph Goebbels, ministrul Propagandei în Germania nazistă, cu precizia matematică a algoritmilor computerizaţi, pe diversele canale de comunicare de pe întreaga planetă (CNN, MSNBC, BBC, NPR, Google, Facebook şi altele asemenea).

Incendiul Reichstagului a fost un eveniment semnificativ din istoria Germaniei, în perioada premergătoare celui de-Al Doilea Război Mondial. El oferă o descriere clasică a minciunilor pe care globaliștii liberali progresiști le săvârșesc în încercarea lor de a instaura un guvern mondial unic. Acesta a avut loc în noaptea de 27 februarie 1933, când clădirea Reichstagului din Berlin, care găzduia parlamentul german (paralel cu clădirile Capitoliului SUA din 6 ianuarie 2020), a fost incendiată.

Incendiul a fost atribuit unui act de incendiere și a oferit un pretext guvernului nazist, sub conducerea lui Adolf Hitler și Hermann Göring, pentru a face presiuni în vederea emiterii Decretului privind incendiul Reichstagului. Acest decret, semnat de președintele Germaniei, Paul von Hindenburg, a suspendat libertățile civile și a permis arestarea și detenția oponenților politici. El a marcat un pas semnificativ în consolidarea puterii naziste și în erodarea instituțiilor democratice din Germania.

Acel incendiu, pe care cei mai mulți istorici onești admit că a fost provocat de oamenii lui Hitler, a prefigurat evenimentele din 6 ianuarie 2020 și distrugerea ulterioară a drepturilor constituționale ale celor care nu făceau nimic ce nu era pe deplin permis de principiile consacrate în Constituție, mai ales în comparație cu anarhia și distrugerea aduse de mișcările Black Life Matters și Antifa, mișcări pe care liberalii progresiști le laudă și le susțin. 6 ianuarie este rodul balaurului și a fost prefigurat de naziștii Germaniei lui Hitler.

Democrații socialiști din Statele Unite îl identifică în mod repetat pe Trump drept simbol al lui Hitler, căci principiul după care acționează este acela că, dacă rostești o minciună suficient de mare și o repeți necontenit prin aparatul lor de propagandă mediatică, plebea Mariei Antoaneta, în cele din urmă, o va crede.

Vom continua acest studiu în articolul următor.