In previous articles we identified that the Millerites recognized that they were fulfilling the parable of the ten virgins, Habakkuk chapter two and Ezekiel chapter twelve, verses twenty-one through twenty-eight. The verses in Ezekiel identify that when these three prophetic passages are perfectly fulfilled in the last days, “the effect of every vision” will be fulfilled. Sister White also addresses this phenomenon.
În articolele anterioare am evidențiat faptul că milleriții au recunoscut că împlineau pilda celor zece fecioare, Habacuc, capitolul doi, și Ezechiel, capitolul doisprezece, versetele douăzeci și unu până la douăzeci și opt. Versetele din Ezechiel arată că, atunci când aceste trei pasaje profetice vor fi împlinite în mod desăvârșit în zilele de pe urmă, "efectul fiecărei vedenii" se va împlini. Sora White tratează, de asemenea, acest fenomen.
“In the Revelation all the books of the Bible meet and end. Here is the complement of the book of Daniel. One is a prophecy; the other a revelation. The book that was sealed is not the Revelation, but that portion of the prophecy of Daniel relating to the last days. The angel commanded, ‘But thou, O Daniel, shut up the words, and seal the book, even to the time of the end.’ Daniel 12:4.” Acts of the Apostles, 585.
În Apocalipsa toate cărțile Bibliei se întâlnesc și se încheie. Aici se află complementul cărții lui Daniel. Una este o profeție; cealaltă, o revelație. Cartea care a fost pecetluită nu este Apocalipsa, ci acea porțiune a profeției lui Daniel care se referă la zilele de pe urmă. Îngerul a poruncit: «Iar tu, Daniele, ține ascunse cuvintele și pecetluiește cartea, până la vremea sfârșitului.» Daniel 12:4. Faptele apostolilor, 585.
The parable of the ten virgins is repeated to the very letter in the sealing time of the one hundred and forty-four thousand, which began on September 11, 2001 and ends when the door is closed upon the foolish virgins at the soon-coming Sunday law. In that period of history the effect of every vision represented in “all the books of the Bible meet and end.”
Pilda celor zece fecioare este repetată întocmai, literă cu literă, în timpul pecetluirii celor o sută patruzeci și patru de mii, care a început la data de 11 septembrie 2001 și se încheie când, la legea duminicală ce va veni în curând, ușa se închide pentru fecioarele neînțelepte. În acea perioadă a istoriei, efectul fiecărei viziuni reprezentate în «toate cărțile Bibliei se întâlnesc și se încheie».
We have been building a platform of understanding in the previous article to set forth the external line of history that is represented in verse forty of Daniel eleven, which represents the political history of the earth beast’s Republican horn. That history runs parallel with the religious history of the earth beast’s true Protestant horn. We have identified a handful of prophetic lines which address the Republican horn of the earth beast, and are placing those lines upon the prophetic history that began at the time of the end in 1989.
În articolul precedent am clădit o platformă de înțelegere pentru a expune linia externă a istoriei, prezentată în versetul patruzeci din Daniel, capitolul unsprezece, verset ce reprezintă istoria politică a cornului Republican al fiarei care se ridică din pământ. Acea istorie se desfășoară în paralel cu istoria religioasă a adevăratului corn Protestant al fiarei care se ridică din pământ. Am identificat câteva linii profetice care privesc cornul Republican al fiarei care se ridică din pământ și așezăm acele linii pe istoria profetică ce a început la vremea sfârșitului, în 1989.
The prophetic period of the earth beast that began in 1776, and concluded at the time of the end in 1798, is the line we intend to employ in an attempt to bring all of the lines which are now having their effect together. The period of 1776 to 1798 possesses the signature of Alpha and Omega, for it begins and ends with a legislative action, which is the speaking of a nation.
Perioada profetică a fiarei din pământ, care a început în 1776 și s-a încheiat la timpul sfârșitului în 1798, este linia pe care intenționăm să o folosim în încercarea de a aduce laolaltă toate liniile care își exercită acum efectul. Perioada 1776–1798 poartă semnătura Alfa și Omega, căci începe și se încheie printr-un act legislativ, care este vorbirea unei națiuni.
“The speaking of the nation is the action of its legislative and judicial authorities.” The Great Controversy, 443.
Exprimarea națiunii este acțiunea autorităților sale legislative și judiciare. Marea luptă, 443.
A primary characteristic of the earth beast is its speaking. The Constitution of the United States was a divine document that opened the doors for religious and political freedom, and in so doing swallowed the “flood” of persecution that had been carried on for centuries by the kings of Europe and the Catholic church.
O caracteristică principală a fiarei pământului este faptul că vorbește. Constituția Statelor Unite ale Americii a fost un document divin care a deschis porțile libertății religioase și politice și, în felul acesta, a înghițit „potopul” de persecuție desfășurată de-a lungul secolelor de către regii Europei și de către Biserica Catolică.
And the serpent cast out of his mouth water as a flood after the woman, that he might cause her to be carried away of the flood. And the earth helped the woman, and the earth opened her mouth, and swallowed up the flood which the dragon cast out of his mouth. Revelation 12:15, 16.
Și șarpele a aruncat din gura lui apă, ca un puhoi, după femeie, ca s-o ia puhoiul. Iar pământul a venit în ajutorul femeii, și pământul și-a deschis gura și a înghițit puhoiul pe care balaurul l-a aruncat din gura lui. Apocalipsa 12:15, 16.
At the end of the earth beast’s reign as the sixth kingdom of Bible prophecy it will again speak, but then it will speak as a dragon, by enforcing the Sunday law.
La sfârșitul domniei fiarei din pământ, în calitate de a șasea împărăție a profeției biblice, ea va vorbi din nou, dar atunci va vorbi ca un balaur, prin impunerea legii duminicale.
And I beheld another beast coming up out of the earth; and he had two horns like a lamb, and he spake as a dragon. Revelation 13:11.
Și am văzut o altă fiară ridicându-se din pământ; și avea două coarne ca ale unui miel și vorbea ca un balaur. Apocalipsa 13:11.
The earth beast began as the sixth kingdom in 1798, when the papacy was robbed of its strength.
Fiara pământului și-a început existența ca a șasea împărăție în 1798, când papalității i-a fost răpită puterea.
“And when the Papacy, robbed of its strength, was forced to desist from persecution, John beheld a new power coming up to echo the dragon’s voice, and carry forward the same cruel and blasphemous work. This power, the last that is to wage war against the church and the law of God, was symbolized by a beast with lamblike horns.” Signs of the Times, November 1, 1899.
Și când Papalitatea, lipsită de tăria ei, a fost constrânsă să înceteze persecuția, Ioan a văzut o nouă putere ridicându-se pentru a da ecou glasului balaurului și pentru a duce mai departe aceeași lucrare crudă și hulitoare. Această putere, ultima care are să facă război împotriva bisericii și a legii lui Dumnezeu, a fost simbolizată printr-o fiară cu coarne ca de miel. Signs of the Times, 1 noiembrie 1899.
In 1798, when the papacy received its deadly wound, the United States spoke, and as is always the case with Alpha and Omega, the speaking at the beginning prefigured the speaking at the end. The Alien and Sedition Acts were spoken into law in 1798, prefiguring the laws that are implemented at the end addressing illegal immigration, and the media.
În 1798, când papalitatea a primit rana de moarte, Statele Unite au vorbit, iar, așa cum este întotdeauna cazul cu Alfa și Omega, vorbirea de la început a prefigurat vorbirea de la sfârșit. Actele privind Străinii și Sedițiunea au fost rostite ca lege în 1798, prefigurând legile care sunt implementate la sfârșit și care vizează imigrația ilegală și mass-media.
The period we are considering from 1776 to 1798 possesses the signature of Alpha and Omega, for it identifies the “speaking” of the Declaration of Independence in the beginning, which typifies the Alien and Sedition Acts of 1798. In the middle of that period, you find the Constitution of the United States. The period provides a prophetic representation of the earth beast’s reign, for it begins speaking as a lamb, but the period ends with legislation representing a dragon. But as is often the case the beginning and ending of a thing align with opposites. The first waymark of the period is represented in the last waymark, and the middle waymark was the Constitution of the United States, which was ratified by THIRTEEN states. The Hebrew word “truth” was created by the first letter, followed by the thirteenth letter, followed by the last letter of the Hebrew alphabet.
Perioada pe care o luăm în considerare, din 1776 până în 1798, poartă semnătura lui Alfa și Omega, căci ea identifică „vorbirea” Declarației de Independență la început, care tipifică Actele privind Străinii și Sedițiunea din 1798. La mijlocul acelei perioade se află Constituția Statelor Unite. Perioada oferă o reprezentare profetică a domniei fiarei din pământ, căci începe să vorbească precum un miel, dar perioada se încheie cu o legislație care reprezintă un balaur. Dar, cum se întâmplă adesea, începutul și sfârșitul unui lucru corespund ca opuse. Primul reper al perioadei este reprezentat de ultimul reper, iar reperul din mijloc a fost Constituția Statelor Unite, care a fost ratificată de TREISPREZECE state. Cuvântul ebraic „adevăr” a fost format din prima literă, urmată de a treisprezecea literă, urmată de ultima literă a alfabetului ebraic.
The period we are now considering bears the signature of the First and the Last, who is the Truth. The period represents a period that leads to the beginning of the earth beast’s reign as the sixth kingdom of Bible prophecy, and it therefore represents a period that leads to the end of the earth beast’s reign as the sixth kingdom of Bible prophecy. That period began at the time of the end in 1989. 1776 to 1798 is to be laid upon 1989 to the soon coming Sunday law when the earth beast speaks as a dragon, as represented by the Alien and Sedition Acts.
Perioada pe care o luăm acum în considerare poartă semnătura Celui Dintâi și Celui de pe Urmă, care este Adevărul. Această perioadă reprezintă o perioadă care conduce la începutul domniei fiarei pământului ca a șasea împărăție a profeției biblice și, prin urmare, reprezintă o perioadă care conduce la sfârșitul domniei fiarei pământului ca a șasea împărăție a profeției biblice. Acea perioadă a început la timpul sfârșitului, în 1989. 1776–1798 trebuie suprapus peste perioada 1989 până la legea duminicală care urmează în curând, când fiara pământului vorbește ca un balaur, așa cum este reprezentat de Actele privind Străinii și Sedițiunea.
It is worthwhile to place another prophetic truth into our study. That truth is an element of the “time of the end” as a symbol that is often overlooked. Laodicean Adventism may very well know that 1798 was the “time of the end,” but their understanding generally ends there, for they have no clue that every reform line parallels the other reform lines. Every reform line begins with the “time of the end.”
Este de folos să adăugăm un alt adevăr profetic studiului nostru. Acel adevăr este un element al «timpului sfârșitului», ca simbol adesea trecut cu vederea. Adventismul laodicean poate ști foarte bine că 1798 a fost «timpul sfârșitului», însă înțelegerea sa, în general, se oprește acolo, căci nu înțelege că fiecare linie a reformei este paralelă cu celelalte linii ale reformei. Fiecare linie a reformei începe cu «timpul sfârșitului».
Moses typified Christ, and Moses directly stated that fact, and Peter confirmed it in the book of Acts.
Moise l-a prefigurat pe Hristos, iar Moise a afirmat în mod direct acest fapt, iar Petru l-a confirmat în Faptele Apostolilor.
The Lord thy God will raise up unto thee a Prophet from the midst of thee, of thy brethren, like unto me; unto him ye shall hearken. Deuteronomy 18:15.
Domnul, Dumnezeul tău, îți va ridica din mijlocul tău, dintre frații tăi, un proroc ca mine; pe el să-l ascultați. Deuteronom 18:15.
Jesus was to be “like unto” Moses.
Iisus avea să fie „asemenea” lui Moise.
And now, brethren, I wot that through ignorance ye did it, as did also your rulers. But those things, which God before had showed by the mouth of all his prophets, that Christ should suffer, he hath so fulfilled. Repent ye therefore, and be converted, that your sins may be blotted out, when the times of refreshing shall come from the presence of the Lord; And he shall send Jesus Christ, which before was preached unto you: Whom the heaven must receive until the times of restitution of all things, which God hath spoken by the mouth of all his holy prophets since the world began. For Moses truly said unto the fathers, A prophet shall the Lord your God raise up unto you of your brethren, like unto me; him shall ye hear in all things whatsoever he shall say unto you. And it shall come to pass, that every soul, which will not hear that prophet, shall be destroyed from among the people. Yea, and all the prophets from Samuel and those that follow after, as many as have spoken, have likewise foretold of these days. Acts 3:17–24.
Și acum, fraților, știu că din neștiință ați făcut aceasta, ca și cârmuitorii voștri. Dar acele lucruri pe care Dumnezeu mai înainte le-a arătat prin gura tuturor prorocilor Săi, anume că Hristos trebuie să pătimească, le-a împlinit astfel. Pocăiți-vă, așadar, și întoarceți-vă, pentru ca păcatele voastre să fie șterse, când vor veni de la fața Domnului vremurile de înviorare; și El Îl va trimite pe Isus Hristos, Cel ce v-a fost mai înainte propovăduit; pe care cerul trebuie să-L primească până la vremurile așezării din nou a tuturor lucrurilor, despre care Dumnezeu a vorbit prin gura tuturor sfinților Săi proroci, de la începutul lumii. Căci Moise a spus într-adevăr părinților: Un proroc, asemenea mie, vă va ridica Domnul, Dumnezeul vostru, dintre frații voștri; pe El să-L ascultați în toate câte vă va spune. Și se va întâmpla că orice suflet care nu va asculta de acel proroc va fi nimicit din mijlocul poporului. Și toți prorocii, de la Samuel și cei ce au urmat după el, câți au vorbit, au prorocit de asemenea despre aceste zile. Faptele Apostolilor 3:17-24.
The time of the end in the history of Moses was his birth, and it typified the birth of Christ. At the births of both Christ and of Moses there was an increase of knowledge that would test that generation. The knowledge of both their births led both the dragon power of Egypt and of Rome to attempt to kill the promised ones of prophecy. The shepherds on the hills, the wise men from the east represent those who understood the increase of knowledge at the time of the end.
Timpul sfârșitului în istoria lui Moise a fost nașterea lui, iar aceasta prefigura nașterea lui Hristos. La nașterea atât a lui Hristos, cât și a lui Moise a avut loc o înmulțire a cunoștinței care avea să pună la încercare acea generație. Cunoașterea nașterilor lor a făcut ca atât Egiptul, cât și Roma, sub puterea balaurului, să încerce să-i ucidă pe cei făgăduiți prin profeție. Păstorii de pe coline, magii de la Răsărit, reprezintă pe aceia care au înțeles înmulțirea cunoștinței la timpul sfârșitului.
What is commonly missed is that there are two waymarks in the time of the end. It was not only Moses that was born, but three years prior his brother Aaron was born. Six months before Christ was born his cousin John was born. 1798 is the most common recognition of the “time of the end,” and in 1798 the beast (the political apparatus) (the whore) had ridden upon through the Dark Ages was killed, and a year later the “woman” who had ridden that beast also died.
Ceea ce se trece adesea cu vederea este că în timpul sfârșitului există două repere. Nu numai Moise s-a născut, ci cu trei ani înainte s-a născut fratele său, Aaron. Cu șase luni înainte de nașterea lui Hristos s-a născut vărul Său, Ioan. Anul 1798 este cel mai adesea recunoscut ca marcând „timpul sfârșitului”, iar în 1798 fiara (aparatul politic), pe care (desfrânata) o călărise de-a lungul Evului Întunecat, a fost ucisă, iar un an mai târziu a murit și „femeia” care călărise acea fiară.
In 1989 there were two presidents. Reagan ruled until the inauguration in 1989, and then Bush the first began his reign. The end of the twelve hundred and sixty years had been typified by the seventy years of captivity in Babylon, and when General Cyrus, the nephew of Darius, executed Belshazzar on the night of the feast, Darius was the actual king. Darius and Cyrus represent the two waymarks of that time of the end.
În 1989 au fost doi președinți. Reagan a domnit până la învestirea din 1989, iar apoi Bush cel dintâi și-a început domnia. Sfârșitul celor o mie două sute șaizeci de ani fusese prefigurat de cei șaptezeci de ani de captivitate în Babilon, iar când generalul Cirus, nepotul lui Darius, l-a executat pe Belșațar în noaptea ospățului, Darius era regele de fapt. Darius și Cirus reprezintă cele două repere ale acelui timp al sfârșitului.
The prophetic relationship between Moses and Aaron, John and Jesus, Darius and Cyrus, the papacy and the pope and Reagan and Bush are all sources of prophetic light when studied with the correct methodology. What we would point to here is that John, Jesus’ cousin, was the voice in the wilderness, which had been typified by Moses’ brother Aaron, who travelled into the wilderness to meet Moses, in order to be his voice.
Relațiile profetice dintre Moise și Aaron, dintre Ioan și Isus, dintre Darius și Cirus, dintre papalitate și papă și dintre Reagan și Bush sunt toate surse de lumină profetică atunci când sunt cercetate cu metodologia corectă. Ceea ce dorim să evidențiem aici este că Ioan, vărul lui Isus, a fost glasul în pustie, care fusese prefigurat de fratele lui Moise, Aaron, care a călătorit în pustie ca să-l întâlnească pe Moise, pentru a-i fi glas.
In the thirty-year period preceding Christ’s anointing, and for the thirty years preceding the antichrist, there is a waymark identifying a “voice.” For Christ it was the voice of John crying in the wilderness. In 533 Justinian made a decree identifying the antichrist as the corrector of heretics and the head of the church. Justinian’s decree was the “voice” that prepared for the Sunday law “decree” at the Council of Orleans in 538.
Atât în perioada de treizeci de ani care a precedat ungerea lui Hristos, cât și în cei treizeci de ani premergători antihristului, există o piatră de hotar care identifică un «glas». Pentru Hristos, a fost glasul lui Ioan, cel ce striga în pustie. În 533, Iustinian a emis un decret care îl identifica pe antihrist drept îndreptător al ereticilor și cap al Bisericii. Decretul lui Iustinian a fost «glasul» care a pregătit calea pentru «decretul» legii duminicale la Conciliul de la Orléans, în 538.
General Cyrus’ army was the voice identifying that Darius’ conquering of Babylon was imminent.
Armata generalului Cirus era vocea care indica faptul că cucerirea Babilonului de către Dariu era iminentă.
“The advent of the army of Cyrus before the walls of Babylon was to the Jews a sign that their deliverance from captivity was drawing nigh. More than a century before the birth of Cyrus, Inspiration had mentioned him by name, and had caused a record to be made of the actual work he should do in taking the city of Babylon unawares, and in preparing the way for the release of the children of the captivity. Through Isaiah the word had been spoken:
Sosirea armatei lui Cirus înaintea zidurilor Babilonului a fost pentru iudei un semn că eliberarea lor din robie se apropia. Cu mai bine de un secol înainte de nașterea lui Cirus, Inspirația îl menționase pe nume și făcuse să se consemneze lucrarea propriu-zisă pe care avea s-o împlinească în cucerirea pe neașteptate a cetății Babilonului și în pregătirea căii pentru eliberarea fiilor robiei. Prin Isaia fusese rostit cuvântul:
“‘Thus saith the Lord to His anointed, to Cyrus, whose right hand I have holden, to subdue nations before him; … to open before him the two-leaved gates; and the gates shall not be shut; I will go before thee, and make the crooked places straight: I will break in pieces the gates of brass, and cut in sunder the bars of iron: and I will give thee the treasures of darkness, and hidden riches of secret places, that thou mayest know that I, the Lord, which call thee by thy name, am the God of Israel.’ Isaiah 45:1–3.” Prophets and Kings, 551.
"'Așa zice Domnul către unsul Său, către Cirus, pe care l-am luat de mână dreaptă, ca să supună neamuri înaintea lui; ... să i se deschidă înainte porțile cu două canaturi; și porțile nu se vor închide; Eu voi merge înaintea ta și voi îndrepta locurile strâmbe: voi sfărâma porțile de aramă și voi tăia în două zăvoarele de fier: îți voi da vistieriile întunericului și bogățiile ascunse ale locurilor tainice, ca să cunoști că Eu, Domnul, Cel ce te chem pe nume, sunt Dumnezeul lui Israel.' Isaia 45:1-3." Profeți și regi, 551.
When it is recognized that it is two witnesses or two waymarks by which a prophetic “time of the end,” is established, it can also be recognized that one of the two waymarks represents an identification, announcement or warning of the approaching history. Aaron, John, Cyrus, and Justinian represent a waymark that precedes the time of the end. The time of the end in 1798 is the end of the period represented from 1776 through to 1798. The waymark in the middle of that history is the voice crying in the wilderness for the approaching history. That history began with a publication rejecting the dictatorial rule of either a king or pope, and it ended with a publication representing the character of a dictator. The publication in the middle represented the “warning” of the coming history, and the warning was that the Constitution of the United States would be overturned at the end of the history.
Când se recunoaște că prin doi martori sau două repere se stabilește un „timp al sfârșitului” profetic, se poate recunoaște, de asemenea, că unul dintre cele două repere reprezintă o identificare, o vestire sau un avertisment al istoriei care se apropie. Aaron, Ioan, Cirus și Iustinian reprezintă un reper care precede timpul sfârșitului. Timpul sfârșitului din 1798 este sfârșitul perioadei reprezentate din 1776 până în 1798. Reperul din mijlocul acelei istorii este glasul celui ce strigă în pustie, anunțând istoria care se apropie. Acea istorie a început cu o publicație care respingea domnia dictatorială fie a unui rege, fie a unui papă și s-a încheiat cu o publicație care reprezenta caracterul unui dictator. Publicația din mijloc reprezenta „avertizarea” istoriei ce urma să vină, iar avertizarea era că Constituția Statelor Unite avea să fie răsturnată la sfârșitul acelei istorii.
That line of history began to be repeated in 1989, and it ends at the Sunday law when the warning from the wilderness two hundred years earlier in 1789 is rejected. 1989 was the time of the end at the end of verse forty, and it aligns with the time of the end in 1798. 1989 aligns with 1776, and the Sunday law represents 1798. In the middle of the history where the effect of every vision is accomplished, the history that began on September 11, 2001, and continues until the warning of 1789, is fulfilled and the Constitution is overturned. There must be a waymark in the middle, for God never changes. That waymark would represent a warning for the prophetic history that begins at the soon-coming Sunday law.
Acea linie a istoriei a început să se repete în 1989 și se încheie la legea duminicală, când este respins avertismentul din pustiu, dat cu două sute de ani mai devreme, în 1789. 1989 a fost vremea sfârșitului la sfârșitul versetului patruzeci și se aliniază cu vremea sfârșitului din 1798. 1989 se aliniază cu 1776, iar legea duminicală reprezintă 1798. La mijlocul istoriei, unde se împlinește efectul fiecărei vedenii, se împlinește istoria care a început la 11 septembrie 2001 și continuă până la avertizarea din 1789, iar Constituția este înlăturată. Trebuie să existe un reper la mijloc, căci Dumnezeu nu Se schimbă niciodată. Acel reper ar reprezenta un avertisment pentru istoria profetică ce începe odată cu legea duminicală iminentă.
1989 marks the time of the end in verse forty that leads to the Sunday law in verse forty-one. The warning message that arrived after the time of the end, but before the Sunday law was September 11, 2001. It warns that at the conclusion of that period of history, the third Woe that arrived on September 11, 2001, and was immediately restrained, would strike again as an unexpected surprise, and thousands of cities would be destroyed. When that destruction arrives Satan would begin his marvelous work, and that work begins at the soon coming Sunday law.
1989 marchează timpul sfârșitului din versetul patruzeci, care conduce la legea duminicală din versetul patruzeci și unu. Mesajul de avertizare care a sosit după timpul sfârșitului, dar înaintea legii duminicale, a fost 11 septembrie 2001. El avertizează că, la încheierea acelei perioade a istoriei, al treilea Vai, care a sosit la 11 septembrie 2001 și a fost imediat stăvilit, avea să lovească din nou ca o surpriză neașteptată, iar mii de orașe aveau să fie distruse. Când va veni acea distrugere, Satana își va începe lucrarea minunată, iar acea lucrare începe odată cu apropiata lege duminicală.
“O that God’s people had a sense of the impending destruction of thousands of cities, now almost given to idolatry! But many of those who should be proclaiming the truth are accusing and condemning their brethren. When the converting power of God comes upon minds, there will be a decided change. Men will have no inclination to criticize and tear down. They will not stand in a position that hinders the light from shining to the world. Their criticism, their accusing, will cease. The powers of the enemy are mustering for battle. Stern conflicts are before us. Press together, my brethren and sisters, press together. Bind up with Christ. ‘Say ye not, A confederacy, . . . neither fear ye their fear, nor be afraid. Sanctify the Lord of hosts himself; and let him be your fear, and let him be your dread. And he shall be for a sanctuary; but for a stone of stumbling and for a rock of offense to both the houses of Israel, for a gin and for a snare to the inhabitants of Jerusalem. And many among them shall stumble, and fall, and be broken, and be snared, and be taken.’
O, de-ar avea poporul lui Dumnezeu conștiința distrugerii iminente a miilor de cetăți, acum aproape cu totul date idolatriei! Dar mulți dintre cei care ar trebui să proclame adevărul își acuză și își condamnă frații. Când puterea convertitoare a lui Dumnezeu va veni peste minți, se va produce o schimbare hotărâtă. Oamenii nu vor mai avea înclinația de a critica și de a dărâma. Nu vor mai sta într-o poziție care împiedică lumina să strălucească în lume. Critica lor și acuzarea lor vor înceta. Forțele vrăjmașului se strâng pentru luptă. Ne stau înainte conflicte aspre. Strângeți-vă rândurile, frații și surorile mele, strângeți-vă rândurile. Alipiți-vă de Hristos. 'Nu ziceți: O uneltire, . . . nici nu vă temeți de frica lor, nici nu vă înspăimântați. Sfințiți pe Domnul oștirilor Însuși; de El să vă temeți și El să fie groaza voastră. Și El va fi un locaș sfânt; dar și o piatră de poticnire și o stâncă de sminteală pentru amândouă casele lui Israel, un laț și o cursă pentru locuitorii Ierusalimului. Și mulți dintre ei se vor poticni, vor cădea și se vor sfărâma, vor fi prinși în laț și vor fi luați.'
“The world is a theater. The actors, its inhabitants, are preparing to act their part in the last great drama. God is lost sight of. With the great masses of mankind there is no unity, except as men confederate to accomplish their selfish purposes. God is looking on. His purposes in regard to his rebellious subjects will be fulfilled. The world has not been given into the hands of men, though God is permitting the elements of confusion and disorder to bear sway for a season. A power from beneath is working to bring about the last great scenes in the drama,—Satan coming as Christ, and working with all deceivableness of unrighteousness in those who are binding themselves together in secret societies. Those who are yielding to the passion for confederation are working out the plans of the enemy. The cause will be followed by the effect.
Lumea este un teatru. Actorii, locuitorii ei, se pregătesc să-și joace rolul în ultima mare dramă. Dumnezeu este dat uitării. În marile mase ale omenirii nu există unitate, decât în măsura în care oamenii se confederează pentru a-și împlini scopurile egoiste. Dumnezeu privește. Scopurile Sale cu privire la supușii Săi răzvrătiți vor fi împlinite. Lumea nu a fost dată în mâinile oamenilor, deși Dumnezeu îngăduie ca elementele confuziei și ale dezordinii să domnească pentru o vreme. O putere din adânc lucrează pentru a aduce la împlinire ultimele mari scene ale dramei — Satana venind ca Hristos și lucrând cu toată amăgirea nelegiuirii în cei care se leagă între ei în societăți secrete. Cei care cedează pasiunii pentru confederare lucrează la împlinirea planurilor vrăjmașului. Cauza va fi urmată de efect.
“Transgression has almost reached its limit. Confusion fills the world, and a great terror is soon to come upon human beings. The end is very near. We who know the truth should be preparing for what is soon to break upon the world as an overwhelming surprise.” Review and Herald, September 10, 1903.
Nelegiuirea a ajuns aproape la limită. Confuzia umple lumea, iar o mare groază se va abate curând asupra oamenilor. Sfârșitul este foarte aproape. Noi, cei care cunoaștem adevărul, ar trebui să ne pregătim pentru ceea ce urmează în curând să se abată asupra lumii ca o surprindere covârșitoare. Review and Herald, 10 septembrie 1903.
The warning that was typified by the introduction of the Constitution in 1789, is the warning of the third angel, which returns to the second Kadesh, when the sealing of the one hundred and forty-four thousand begins. That warning is the warning of the first voice of Revelation chapter eighteen, and not only did the great buildings of New York City come down at that time, but the very essence of the Constitution was changed. The Constitution was written and based upon English law, whose basic philosophy can be simply defined as “a person is innocent, until proven guilty.” The Constitution was written for the purpose of rejecting what is known as Roman law, whose basic philosophy can be simply defined as “a person is guilty, until proven innocent.”
Avertismentul care a fost prefigurat prin introducerea Constituției în 1789 este avertismentul îngerului al treilea, care revine la al doilea Cadeș, când începe pecetluirea celor o sută patruzeci și patru de mii. Acel avertisment este avertismentul primei voci din capitolul optsprezece al Apocalipsei și nu numai că marile clădiri ale orașului New York s-au prăbușit atunci, ci însăși esența Constituției a fost schimbată. Constituția a fost redactată având ca bază dreptul englez, a cărui filosofie de bază poate fi definită în mod simplu astfel: „o persoană este nevinovată până la proba contrarie”. Constituția a fost redactată cu scopul de a respinge ceea ce este cunoscut drept dreptul roman, a cărui filosofie de bază poate fi definită în mod simplu astfel: „o persoană este vinovată până la dovada nevinovăției”.
The warning from the wilderness in 1789, represented by the Constitution, represents the warning of September 11, 2001, and not only did the burning buildings mark that history with a literal fulfillment, but the passage (speaking) of the Patriot Act also represented the warning.
Avertizarea din pustie din 1789, reprezentată de Constituție, reprezintă avertizarea din 11 septembrie 2001, și nu numai că clădirile în flăcări au marcat acea istorie printr-o împlinire literală, ci și adoptarea (vorbirea) a Patriot Act-ului a reprezentat, de asemenea, avertizarea.
The Patriot Act (Uniting and Strengthening America by Providing Appropriate Tools Required to Intercept and Obstruct Terrorism Act of 2001) was introduced in the United States Congress shortly after the terrorist attacks on September 11, 2001. The bill was introduced in the House of Representatives on October 23, 2001, and in the Senate on October 24, 2001. It was signed into law by President George W. Bush on October 26, 2001. The Patriot Act aimed to enhance the government’s ability to investigate and prevent acts of terrorism and expand surveillance and law enforcement powers, and it rejected the basic and fundamental principle of English law that identifies that a man is innocent, until proven guilty. It is still used today by the elite within the government to circumvent due process of law, privacy and fair trials.
Legea Patriot (Legea din 2001 privind unirea și consolidarea Americii prin furnizarea instrumentelor adecvate necesare pentru interceptarea și împiedicarea terorismului) a fost introdusă în Congresul Statelor Unite la scurt timp după atacurile teroriste din 11 septembrie 2001. Proiectul de lege a fost depus în Camera Reprezentanților la 23 octombrie 2001, iar în Senat la 24 octombrie 2001. A fost promulgată de președintele George W. Bush la 26 octombrie 2001. Legea Patriot a urmărit să sporească capacitatea guvernului de a investiga și preveni acte de terorism și să extindă puterile de supraveghere și de aplicare a legii și a respins principiul de bază și fundamental al dreptului englez potrivit căruia un om este nevinovat până la dovedirea vinovăției. Este încă utilizată astăzi de elita din cadrul guvernului pentru a eluda procedura legală cuvenită, viața privată și procesele echitabile.
We will continue this study in our next article.
Vom continua acest studiu în următorul nostru articol.
“What is our condition in this fearful and solemn time? Alas, what pride is prevailing in the church, what hypocrisy, what deception, what love of dress, frivolity, and amusement, what desire for the supremacy! All these sins have clouded the mind, so that eternal things have not been discerned. Shall we not search the Scripture, that we may know where we are in this world’s history? Shall we not become intelligent in regard to the work that is being accomplished for us at this time, and the position that we as sinners should occupy while this work of atonement is going forward? If we have any regard for our souls’ salvation, we must make a decided change. We must seek the Lord with true penitence; we must with deep contrition of soul confess our sins, that they may be blotted out.
Care este starea noastră în această vreme înfricoșătoare și solemnă? Vai, câtă mândrie domnește în biserică, câtă fățărnicie, câtă înșelăciune, câtă iubire de podoabe și de îmbrăcăminte, frivolitate și amuzament, câtă dorință de întâietate! Toate aceste păcate au întunecat mintea, încât lucrurile veșnice nu au fost discernute. Nu vom cerceta noi Scriptura, ca să știm unde ne aflăm în istoria acestei lumi? Nu vom ajunge să înțelegem lucrarea care se săvârșește pentru noi în acest timp și poziția pe care noi, ca păcătoși, ar trebui s-o ocupăm, în timp ce această lucrare a ispășirii se desfășoară? Dacă avem cât de puțină prețuire pentru mântuirea sufletelor noastre, trebuie să facem o schimbare hotărâtă. Trebuie să-L căutăm pe Domnul cu pocăință adevărată; trebuie, cu adâncă zdrobire a sufletului, să ne mărturisim păcatele, pentru ca ele să fie șterse.
“We must no longer remain upon the enchanted ground. We are fast approaching the close of our probation. Let every soul inquire, How do I stand before God? We know not how soon our names may be taken into the lips of Christ, and our cases be finally decided. What, oh, what will these decisions be! Shall we be counted with the righteous, or shall we be numbered with the wicked?
Nu mai trebuie să rămânem pe pământul fermecat. Ne apropiem cu repeziciune de încheierea timpului nostru de probă. Fiecare suflet să se întrebe: Cum stau eu înaintea lui Dumnezeu? Nu știm cât de curând numele noastre ar putea fi rostite de Hristos și pricinile noastre ar putea fi hotărâte în chip definitiv. O, ce vor fi oare aceste hotărâri! Vom fi socotiți între cei neprihăniți sau vom fi numărați între nelegiuiți?
“Let the church arise, and repent of her back-slidings before God. Let the watchmen awake, and give the trumpet a certain sound. It is a definite warning that we have to proclaim. God commands his servants, ‘Cry aloud, spare not, lift up thy voice like a trumpet, and show my people their transgression, and the house of Jacob their sins.’ The attention of the people must be gained; unless this can be done, all effort is useless; though an angel from heaven should come down and speak to them, his words would do no more good than if he were speaking into the cold ear of death. The church must arouse to action. The Spirit of God can never come in until she prepares the way. There should be earnest searching of heart. There should be united, persevering prayer, and through faith a claiming of the promises of God. There should be, not a clothing of the body with sackcloth, as in ancient times, but a deep humiliation of soul. We have not the first reason for self-congratulation and self exaltation. We should humble ourselves under the mighty hand of God. He will appear to comfort and bless the true seekers.
Să se ridice Biserica și să se pocăiască de abaterile ei înaintea lui Dumnezeu. Să se trezească străjerii și să dea trâmbiței un sunet deslușit. Este un avertisment categoric pe care trebuie să-l proclamăm. Dumnezeu poruncește slujitorilor Săi: «Strigă cu glas tare, nu cruța; înalță-ți glasul ca o trâmbiță și arată poporului Meu fărădelegea lui și casei lui Iacov păcatele ei.» Atenția poporului trebuie câștigată; dacă acest lucru nu se poate realiza, orice efort este zadarnic; chiar dacă un înger din cer ar coborî și le-ar vorbi, cuvintele lui n-ar face mai mult bine decât dacă ar vorbi urechii reci a morții. Biserica trebuie să se trezească la acțiune. Duhul lui Dumnezeu nu poate veni niciodată până când ea nu pregătește calea. Trebuie să fie o cercetare adâncă a inimii. Trebuie să fie rugăciune unită, stăruitoare și, prin credință, o însușire a făgăduințelor lui Dumnezeu. Să nu fie o îmbrăcare a trupului cu sac, ca în vremurile de demult, ci o adâncă smerire a sufletului. Nu avem nici cel mai mic temei pentru autofelicitare și autoînălțare. Se cuvine să ne smerim sub mâna cea tare a lui Dumnezeu. El Se va arăta ca să mângâie și să binecuvânteze pe adevărații căutători.
“The work is before us; will we engage in it? We must work fast, we must go steadily forward. We must be preparing for the great day of the Lord. We have no time to lose, no time to be engaged in selfish purposes. The world is to be warned. What are we doing as individuals to bring the light before others? God has left to every man his work; everyone has a part to act, and we cannot neglect this work except at the peril of our souls.
Lucrarea stă înaintea noastră; ne vom angaja în ea? Trebuie să lucrăm cu grabă, trebuie să înaintăm neabătut. Trebuie să ne pregătim pentru ziua cea mare a Domnului. Nu avem timp de pierdut, nici timp să ne angajăm în scopuri egoiste. Lumea trebuie avertizată. Ce facem, fiecare în parte, pentru a aduce lumina înaintea altora? Dumnezeu a încredințat fiecărui om lucrarea sa; fiecare are o însărcinare de împlinit, iar noi nu putem neglija această lucrare decât cu primejdia sufletelor noastre.
“O my brethren, will you grieve the Holy Spirit, and cause it to depart? Will you shut out the blessed Saviour, because you are unprepared for his presence? Will you leave souls to perish without the knowledge of the truth, because you love your ease too well to bear the burden that Jesus bore for you? Let us awake out of sleep. ‘Be sober, be vigilant; because your adversary the Devil, as a roaring lion, walketh about, seeking whom he may devour.’” Review and Herald, March 22, 1887.
O, fraților mei, Îl veți întrista pe Duhul Sfânt și Îl veți face să Se depărteze? Îl veți ține afară pe binecuvântatul Mântuitor, pentru că nu sunteți pregătiți pentru prezența Lui? Veți lăsa sufletele să piară fără cunoașterea adevărului, fiindcă iubiți prea mult comoditatea voastră ca să purtați povara pe care Isus a purtat-o pentru voi? Să ne deșteptăm din somn. 'Fiți treji, vegheați; pentru că potrivnicul vostru, Diavolul, umblă ca un leu care răcnește, căutând pe cine să înghită.' Review and Herald, 22 martie 1887.