The northern kingdom represented the lower nature in the temple of mankind, it represented the body in the temple of the church, it represented the human flesh in the temple of Christ. Christ built every temple, and He laid every foundation, and the first stone in the Millerite temple was the doctrine of the “seven times,” which is represented by Ezekiel’s two sticks. In the rebellion of 1863, Laodicean Adventism rejected their prophetic “cornerstone”, which also occurred in the building of the earthly temple. The rejected stone was destined to be chosen at the conclusion of the temple erection, though it had been a stumbling stone for the entire construction period. Yet, the prophetic Word identifies that the rejected stone of stumbling will ultimately become the head of the corner.
Împărăția de nord reprezenta firea inferioară în templul omenirii, reprezenta trupul în templul Bisericii, reprezenta carnea omenească în templul lui Hristos. Hristos a zidit fiecare templu și El a pus fiecare temelie, iar piatra cea dintâi din templul milerit a fost doctrina „celor șapte vremi”, care este reprezentată de cele două bucăți de lemn ale lui Ezechiel. În răzvrătirea din 1863, adventismul laodicean și-a respins „piatra din capul unghiului” profetică, lucru care s-a petrecut de asemenea la edificarea templului pământesc. Piatra respinsă era sortită să fie aleasă la încheierea ridicării templului, deși fusese o piatră de poticnire pe toată durata construcției. Totuși, Cuvântul profetic identifică faptul că piatra respinsă a poticnirii va deveni, în cele din urmă, piatra din capul unghiului.
The stick of the “seven times,” as represented by the southern kingdom, is the “head,” in relation to the northern kingdom. It is the “head,” for it is in the southern kingdom that God chose to identify Jerusalem, as His city, where He placed His sanctuary and His name. Until the two sticks were joined from 1798 unto 1844, the “head” had been the lower, southern kingdom. Once John, in 1844, was told to leave off the northern kingdom, for it was given to the Gentiles, the southern kingdom was left as an ensign standing alone as one nation, or at least that was the plan. That plan was hindered by the rebellion of 1863, and modern Israel’s first “rebellion at Kadesh”.
Toiagul „șapte vremi”, reprezentat de împărăția de miazăzi, este „capul”, în raport cu împărăția de miazănoapte. Este „capul”, căci în împărăția de miazăzi Dumnezeu a ales să identifice Ierusalimul ca cetatea Sa, unde Și-a așezat sanctuarul și Numele Său. Până când cele două toiege au fost unite, din 1798 până în 1844, „capul” fusese împărăția cea de jos, de miazăzi. Când, în 1844, lui Ioan i s-a spus să lase deoparte împărăția de miazănoapte, fiindcă fusese dată Neamurilor, împărăția de miazăzi a rămas ca un stindard, stând de una singură ca o singură națiune, sau, cel puțin, acesta era planul. Acel plan a fost împiedicat de răzvrătirea din 1863 și de prima „răzvrătire la Cadeș” a Israelului modern.
On September 11, 2001, the Lord brought His Laodicean church back to 1863, back to 1888, back to 1919, and back to 1957 to the second “rebellion at Kadesh”. But at that rebellion the promise of the stone that was rejected becoming the head of the corner is now being fulfilled. It is fulfilled in those represented as the one hundred and forty-four thousand, who Christ accomplishes the combination of Divinity and humanity among forever.
La 11 septembrie 2001, Domnul a readus Biserica Sa laodiceană la 1863, la 1888, la 1919 și la 1957, la a doua „răzvrătire la Cadeș”. Dar la acea răzvrătire făgăduința că piatra care a fost lepădată devine capul unghiului se împlinește acum. Ea se împlinește în cei reprezentați ca cei o sută patruzeci și patru de mii, în care Hristos înfăptuiește unirea dintre Divinitate și omenire pentru totdeauna.
Paul identified the lower nature as the flesh, and the higher nature as the mind. He identified the body (the lower nature) as death.
Pavel a identificat firea inferioară cu carnea, iar firea superioară cu mintea. El a identificat trupul (firea inferioară) drept moarte.
For we know that the law is spiritual: but I am carnal, sold under sin. For that which I do I allow not: for what I would, that do I not; but what I hate, that do I. If then I do that which I would not, I consent unto the law that it is good. Now then it is no more I that do it, but sin that dwelleth in me. For I know that in me (that is, in my flesh,) dwelleth no good thing: for to will is present with me; but how to perform that which is good I find not. For the good that I would I do not: but the evil which I would not, that I do. Now if I do that I would not, it is no more I that do it, but sin that dwelleth in me. I find then a law, that, when I would do good, evil is present with me. For I delight in the law of God after the inward man: But I see another law in my members, warring against the law of my mind, and bringing me into captivity to the law of sin which is in my members. O wretched man that I am! who shall deliver me from the body of this death? Romans 7:14–24.
Căci știm că Legea este duhovnicească; dar eu sunt trupesc, vândut păcatului. Fiindcă ceea ce fac nu încuviințez; căci nu fac ceea ce voiesc, ci ceea ce urăsc, aceea fac. Iar dacă fac ceea ce nu voiesc, mărturisesc că Legea este bună. Și atunci nu mai sunt eu cel ce face, ci păcatul care locuiește în mine. Căci știu că în mine (adică în trupul meu) nu locuiește nimic bun; pentru că a voi binele se află la mine, dar cum să-l înfăptuiesc nu găsesc. Căci binele pe care îl voiesc nu-l fac, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acela îl fac. Iar dacă fac ceea ce nu voiesc, nu mai sunt eu cel ce face, ci păcatul care locuiește în mine. Găsesc deci o lege: când voiesc să fac binele, răul este de față la mine. Căci, după omul lăuntric, găsesc plăcere în legea lui Dumnezeu; dar văd în mădularele mele o altă lege, care se războiește împotriva legii minții mele și mă face rob legii păcatului care este în mădularele mele. O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de trupul morții acesteia? Romani 7:14-24.
Paul knew that in his “flesh” dwelt “no good thing.” The tendencies, both inherited and cultivated that existed in his flesh (his body), only worked to lead him into sin. Those tendencies represented the law of sin, but Paul desired to keep the law of God, not the law of sin. The law of God Paul identified as the “law of his mind” (his higher nature). His cry was “who shall deliver me from the body of death?” Of course, Paul knew that it was divinity that would bring deliverance, but he also knew that the work of deliverance required his participation.
Pavel ştia că în „carnea” lui nu locuia „nimic bun”. Tendinţele, atât moştenite, cât şi cultivate, care existau în carnea lui (trupul lui), nu făceau decât să-l conducă în păcat. Aceste tendinţe reprezentau legea păcatului, dar Pavel dorea să păzească legea lui Dumnezeu, nu legea păcatului. Legea lui Dumnezeu, Pavel a identificat-o drept „legea minţii lui” (natura sa superioară). Strigătul lui era: „Cine mă va izbăvi de trupul morţii?” Desigur, Pavel ştia că Dumnezeirea este cea care aduce izbăvirea, dar ştia, de asemenea, că lucrarea izbăvirii cerea participarea lui.
Wherefore, my beloved, as ye have always obeyed, not as in my presence only, but now much more in my absence, work out your own salvation with fear and trembling. For it is God which worketh in you both to will and to do of his good pleasure. Philippians 2:12, 13.
De aceea, preaiubiții mei, după cum ați ascultat întotdeauna, nu numai în prezența mea, ci cu mult mai mult acum, în absența mea, duceți până la capăt mântuirea voastră cu frică și cu tremur. Căci Dumnezeu este Cel ce lucrează în voi și voința, și înfăptuirea, după buna Sa plăcere. Filipeni 2:12, 13.
The deliverance from the body of death was accomplished by Divine power, which was connected with human power, and that was the example Jesus provided for men. Even with the law of sin actively working in the lower nature of the body, Jesus kept His lower nature in subjection to God’s law by surrendering His will, to the will of His Father. Paul could find deliverance if he would surrender his will unto the will of divinity. In doing so, he was working out his own salvation, and this is what Sister White means when she speaks about the work of eliminating sin from our life.
Izbăvirea de trupul morții a fost înfăptuită prin puterea divină, unită cu puterea omenească, și aceasta a fost pilda pe care Isus a oferit-o oamenilor. Chiar dacă legea păcatului lucra activ în firea inferioară a trupului, Isus Și-a ținut firea inferioară în supunere față de legea lui Dumnezeu, prin predarea voinței Sale voii Tatălui Său. Pavel putea dobândi izbăvirea dacă își preda voința voii Divinității. Procedând astfel, își lucra propria mântuire, iar aceasta este ceea ce are în vedere Sora White când vorbește despre lucrarea de înlăturare a păcatului din viața noastră.
“Every soul that refuses to give himself to God is under the control of another power. He is not his own. He may talk of freedom, but he is in the most abject slavery. He is not allowed to see the beauty of truth, for his mind is under the control of Satan. While he flatters himself that he is following the dictates of his own judgment, he obeys the will of the prince of darkness. Christ came to break the shackles of sin-slavery from the soul. ‘If the Son therefore shall make you free, ye shall be free indeed.’ ‘The law of the Spirit of life in Christ Jesus’ sets us ‘free from the law of sin and death.’ Romans 8:2.
Fiecare suflet care refuză să se predea lui Dumnezeu se află sub controlul unei alte puteri. El nu-și aparține sieși. Poate vorbi despre libertate, dar se află în cea mai înjositoare robie. Nu-i este îngăduit să vadă frumusețea adevărului, căci mintea lui se află sub controlul lui Satana. În timp ce se amăgește cu gândul că urmează îndemnurile propriei judecăți, el ascultă de voia prințului întunericului. Hristos a venit să sfărâme cătușele robiei păcatului de pe suflet. „Dacă deci Fiul vă va face liberi, veți fi cu adevărat liberi.” „Legea Duhului de viață în Hristos Isus” ne face „liberi de legea păcatului și a morții.” Romani 8:2.
“In the work of redemption there is no compulsion. No external force is employed. Under the influence of the Spirit of God, man is left free to choose whom he will serve. In the change that takes place when the soul surrenders to Christ, there is the highest sense of freedom. The expulsion of sin is the act of the soul itself. True, we have no power to free ourselves from Satan’s control; but when we desire to be set free from sin, and in our great need cry out for a power out of and above ourselves, the powers of the soul are imbued with the divine energy of the Holy Spirit, and they obey the dictates of the will in fulfilling the will of God.
În lucrarea răscumpărării nu există constrângere. Nicio forță exterioară nu este întrebuințată. Sub influența Duhului lui Dumnezeu, omul este lăsat liber să aleagă cui îi va sluji. În schimbarea care are loc când sufletul se predă lui Hristos, se află cel mai înalt sens al libertății. Izgonirea păcatului este actul sufletului însuși. Este adevărat, nu avem putere să ne eliberăm de sub stăpânirea lui Satana; dar când dorim să fim eliberați de păcat și, în marea noastră nevoie, strigăm după o putere din afara și deasupra noastră, puterile sufletului sunt pătrunse de energia divină a Duhului Sfânt și se supun dictatelor voinței în împlinirea voii lui Dumnezeu.
“The only condition upon which the freedom of man is possible is that of becoming one with Christ. ‘The truth shall make you free;’ and Christ is the truth. Sin can triumph only by enfeebling the mind, and destroying the liberty of the soul. Subjection to God is restoration to one’s self,—to the true glory and dignity of man. The divine law, to which we are brought into subjection, is ‘the law of liberty.’ James 2:12.” The Desire of Ages, 466.
Singura condiție care face posibilă libertatea omului este aceea de a deveni una cu Hristos. "Adevărul vă va face liberi"; iar Hristos este adevărul. Păcatul poate triumfa numai slăbind mintea și distrugând libertatea sufletului. Supunerea față de Dumnezeu este restaurarea la sine însuși — la adevărata glorie și demnitate a omului. Legea divină, sub ascultarea căreia suntem aduși, este "legea libertății". Iacov 2:12. Dorința veacurilor, 466.
Paul cried out, “O wretched man that I am! who shall deliver me from the body of this death?” Sister White stated “when we desire to be set free from sin, and in our great need cry out for a power out of and above ourselves, the powers of the soul are imbued with the divine energy of the Holy Spirit, and they obey the dictates of the will in fulfilling the will of God.” In engaging in the combination of our humanity with the divinity of Christ, through the exercise of our will, we accomplish the “act” of removing sin from our own “soul.”
Pavel a strigat: "O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?" Sora White a declarat: "Când dorim să fim eliberați de păcat și, în marea noastră nevoie, strigăm după o putere din afara noastră și deasupra noastră, puterile sufletului sunt pătrunse de energia divină a Duhului Sfânt, și ele se supun îndemnurilor voinței în împlinirea voii lui Dumnezeu." Angajându-ne în unirea umanității noastre cu divinitatea lui Hristos, prin exercitarea voinței noastre, înfăptuim "actul" îndepărtării păcatului din propriul nostru "suflet".
But what we “need to understand is the true force of the will.” The will is “the governing power in the nature of man, the power of decision, or of choice. Everything depends on the right action of the will. The power of choice God has given to men; it is theirs to exercise. You cannot change your heart, you cannot of yourself give to God its affections; but you can choose to serve Him. You can give Him your will; He will then work in you to will and to do according to His good pleasure. Thus your whole nature will be brought under the control of the Spirit of Christ; your affections will be centered upon Him, your thoughts will be in harmony with Him.”
Dar ceea ce „trebuie să înțelegem este adevărata forță a voinței”. Voința este „puterea cârmuitoare din natura omului, puterea deciziei sau a alegerii”. Totul depinde de acțiunea corectă a voinței. Puterea de a alege a fost dată oamenilor de Dumnezeu; le revine lor s-o exercite. Nu-ți poți schimba inima, nu poți, prin tine însuți, să-I dăruiești lui Dumnezeu afecțiunile ei; dar poți alege să-I slujești. Îi poți dărui voința ta; atunci El va lucra în tine ca să voiești și să faci după buna Sa plăcere. Astfel, întreaga ta natură va fi adusă sub controlul Duhului lui Hristos; afecțiunile tale vor fi centrate asupra Lui, gândurile tale vor fi în armonie cu El.
Paul knew these truths, and He knew that his lower nature needed to be held in subjection by his higher nature, through the exercise of his will. This is why Paul died daily.
Pavel cunoștea aceste adevăruri și știa că natura lui inferioară trebuia să fie ținută în supunere de către natura lui superioară, prin exercitarea voinței sale. Acesta este motivul pentru care Pavel murea în fiecare zi.
I protest by your rejoicing which I have in Christ Jesus our Lord, I die daily. 1 Corinthians 15:31.
Afirm, prin lauda pe care o am pentru voi în Hristos Isus, Domnul nostru: mor în fiecare zi. 1 Corinteni 15:31.
Paul knew he needed to crucify his lower nature daily by exercising his will to keep his lower nature in subjection. He therefore crucified his flesh.
Pavel știa că era necesar să-și răstignească zilnic firea inferioară, prin exercitarea voinței sale pentru a o ține în supunere. În consecință, și-a răstignit firea pământească.
And they that are Christ’s have crucified the flesh with the affections and lusts. Galatians 5:24.
Iar cei ce sunt ai lui Hristos și-au răstignit trupul împreună cu patimile și poftele. Galateni 5:24.
Paul knew his sinful flesh would exist in humanity until the Second Coming of Christ, when the faithful, in the twinkling of an eye, would receive a new glorified body. This is why 1798 identifies the foundation of the forty-six years where the Millerite temple was erected, for Christ, as the only foundation, was the lamb slain from the foundation. The northern kingdom was the body, which through sin had taken ascendancy over humanity, and elevated itself to be the counterfeit northern kingdom. In 1844, John was told to “leave out” the courtyard, which means in the Greek, to reject the lower nature, that had taken ascendancy over the higher nature where God had chosen to place His name, and in 1798, the flesh (the lower nature) with “the affections and lusts” was to be crucified.
Pavel știa că firea sa păcătoasă avea să dăinuiască în omenire până la A Doua Venire a lui Hristos, când cei credincioși, într-o clipită, aveau să primească un trup nou, glorificat. De aceea, 1798 identifică temelia perioadei de patruzeci și șase de ani pe care a fost ridicat templul millerit, căci Hristos, ca singura temelie, a fost Mielul înjunghiat de la întemeiere. Regatul de nord era trupul, care, prin păcat, căpătase întâietate asupra omenirii și se ridicase ca regatul de nord contrafăcut. În 1844, lui Ioan i s-a spus să „leave out” curtea, ceea ce, în greacă, înseamnă a respinge natura inferioară, care căpătase întâietate asupra naturii superioare, unde Dumnezeu alesese să-Și pună Numele, iar în 1798, carnea (natura inferioară), cu „patimile și poftele”, trebuia să fie răstignită.
At the foundation, Christ’s flesh died at the crucifixion, as He was cut off from the living. The southern kingdom was then to be one nation, with one king, in covenant with God, and a nation who had God’s sanctuary in their midst. Line upon line, the “seven times,” is now “the head of the corner,” for since September 11, 2001 God is raising up His “northern army” as an ensign. That army is to be one nation, and that nation will reflect His image alone, and it does so at the very time when Satan is raising up his “horn” that is the image of the beast. In Ezekiel chapter thirty-seven the message of the four winds breathes the latter rain message upon those who then stand up as that army. The message of the four winds is the message of the Seventh Trumpet, which is where the mystery of God is finished.
La temelie, trupul lui Hristos a murit la răstignire, căci El a fost tăiat de pe pământul celor vii. Regatul de sud urma atunci să fie un singur popor, cu un singur împărat, în legământ cu Dumnezeu, și un popor care avea sanctuarul lui Dumnezeu în mijlocul său. Rând după rând, "șapte vremi" sunt acum "capul unghiului", căci, din 11 septembrie 2001, Dumnezeu Își ridică "oastea Sa de la miazănoapte" ca un stindard. Acea oaste trebuie să fie un singur popor, iar acel popor va reflecta numai chipul Său, și face aceasta în chiar vremea când Satana își ridică "cornul" său, care este chipul fiarei. În capitolul treizeci și șapte din Ezechiel, mesajul celor patru vânturi suflă mesajul ploii târzii peste aceia care apoi se ridică ca acea oaste. Mesajul celor patru vânturi este mesajul celei de-a Șaptea Trâmbițe, în cadrul căreia taina lui Dumnezeu se sfârșește.
The finishing work of the sealing began on October 7, 2023. The sealing time of the one hundred and forty-four thousand is accomplished during the sounding of the Seventh Trumpet, and that trumpet sounds three times during the sealing process. It always marks a strike by Islam against the Glorious Land. The modern spiritual “glorious land” was hit on September 11, 2001, and the ancient literal glorious land was hit on October 7, 2023, the very year the two witnesses who had been slain came back to life. The third strike is at the soon coming Sunday law in the United States.
Lucrarea de încheiere a pecetluirii a început la 7 octombrie 2023. Timpul pecetluirii celor o sută patruzeci și patru de mii se împlinește pe durata sunării Trâmbiței a șaptea, iar acea trâmbiță sună de trei ori pe parcursul procesului de pecetluire. Ea marchează întotdeauna o lovitură a Islamului împotriva „țării minunate”. „Țara minunată” modernă, spirituală, a fost lovită la 11 septembrie 2001, iar vechea „țară minunată”, în sens literal, a fost lovită la 7 octombrie 2023, chiar în anul în care cei doi martori care fuseseră uciși au revenit la viață. A treia lovitură va avea loc odată cu legea duminicală care vine în curând în Statele Unite.
From October 7, 2023, the Republican horn and the true Protestant horn of the earth beast are accomplishing their final transitions into a horn that either speaks as a dragon or as a Lamb, at the soon coming Sunday law. The two manifestations of the internal and external antagonists in the great controversy that is played out during the closing events of earth’s history, are both located in the history represented by verse forty in Daniel chapter eleven. The two final developments of the two horns is accomplished during the sounding of the Seventh Trumpet. The Seventh Trumpet is the third of three woe trumpets.
Începând cu 7 octombrie 2023, cornul republican și adevăratul corn protestant ale fiarei din pământ își duc la îndeplinire tranzițiile finale spre un corn care vorbește fie ca un Balaur, fie ca un Miel, odată cu legea duminicală care vine în curând. Cele două manifestări ale antagoniștilor interni și externi din Marea Controversă, care se desfășoară în timpul evenimentelor de încheiere ale istoriei pământului, sunt amândouă situate în istoria reprezentată de versetul patruzeci din capitolul unsprezece al cărții Daniel. Cele două dezvoltări finale ale celor două coarne sunt înfăptuite în timpul sunării trâmbiței a șaptea. Trâmbița a șaptea este a treia dintre cele trei trâmbițe de vai.
The three woes, represent a triple application of prophecy, and in doing so they provide a strong witness of the waymark of October 7, 2023. In both the first woe and the second woe, Islam’s warfare was carried out against the armies of Rome, which in the last days is the United States, as witnessed to by the conquering of the Soviet Union that was brought about by a secret alliance between the antichrist (Pope John Paul II), and the false prophet (Ronald Reagan) in 1989.
Cele trei vai reprezintă o aplicare triplă a profeției și, procedând astfel, oferă o mărturie puternică despre reperul din 7 octombrie 2023. Atât în primul vai, cât și în al doilea vai, războiul purtat de Islam a fost dus împotriva armatelor Romei, care, în zilele de pe urmă, este reprezentată de Statele Unite ale Americii, după cum o atestă cucerirea Uniunii Sovietice, înfăptuită printr-o alianță secretă între antihrist (Papa Ioan Paul al II-lea) și prorocul mincinos (Ronald Reagan) în 1989.
In the first woe, as set forth in Revelation chapter nine, there is a time prophecy of five months, which is one hundred and fifty years. In the second woe, there is a time prophecy of three hundred and ninety-one years, and fifteen days. Both time prophecies represent the warfare against Rome that Islam brought during the two histories that represent the first and second woes. Those two prophecies possessed two different outcomes of the warfare. In the first one hundred and fifty years Islam was to “hurt” Rome, and in the prophecy of three hundred and ninety-one years, and fifteen days, Islam was to “kill” Rome. Those two prophecies were directly connected. The ending of the one hundred and fifty years that Islam was to hurt Rome identified the beginning of the three hundred and ninety-one years, and fifteen days that Islam was to kill Rome. The first and second woes are divided by the ending of the one hundred and fifty years, and the starting of the three hundred and ninety-one years, and fifteen days.
În primul vai, așa cum este expus în Apocalipsa, capitolul nouă, se află o profeție de timp de cinci luni, adică o sută cincizeci de ani. În al doilea vai, se află o profeție de timp de trei sute nouăzeci și unu de ani și cincisprezece zile. Ambele profeții de timp reprezintă războiul împotriva Romei pe care Islamul l-a purtat în cele două perioade istorice care reprezintă primul și al doilea vai. Aceste două profeții au avut două rezultate diferite ale războiului. În cursul celor o sută cincizeci de ani, Islamul urma să „vătăme” Roma, iar potrivit profeției de trei sute nouăzeci și unu de ani și cincisprezece zile, Islamul urma să „ucidă” Roma. Aceste două profeții erau direct legate între ele. Sfârșitul celor o sută cincizeci de ani în care Islamul urma să „vătăme” Roma a marcat începutul celor trei sute nouăzeci și unu de ani și cincisprezece zile în care Islamul urma să „ucidă” Roma. Primul și al doilea vai sunt despărțite de sfârșitul celor o sută cincizeci de ani și de începutul celor trei sute nouăzeci și unu de ani și cincisprezece zile.
The United States ceases to be the sixth kingdom of Bible prophecy at the soon-coming Sunday law, and it is then that it is prophetically “killed”. The hour of the “great earthquake”, in Revelation chapter eleven is the soon coming Sunday law, and when that hour arrives, so too does the Seventh Trumpet of Islam. It arrives to mark the end, or the death of the sixth kingdom, which is the army of Rome in the last days. That death was preceded by one hundred and fifty years of Islam hurting the armies of Rome. According to the mainstream media, which attempts to downplay the activities of radical Islam in the modern world, since October 7, 2023. Until the writing of this article on February 12, 2024, Islam has carried out one hundred and sixty-five attacks upon American interests around the globe.
Statele Unite încetează să mai fie al șaselea regat al profeției biblice odată cu legea duminicală iminentă, și atunci sunt „ucise” profetic. Ceasul „marelui cutremur” din Apocalipsa, capitolul unsprezece, este legea duminicală iminentă, iar când sosește acel ceas, sosește și Trâmbița a șaptea a Islamului. Ea sosește pentru a marca sfârșitul, sau moartea, celui de-al șaselea regat, care este armata Romei în zilele de pe urmă. Acea moarte a fost precedată de o sută cincizeci de ani în care Islamul a vătămat armatele Romei. Potrivit presei dominante, care încearcă să minimalizeze activitățile islamului radical în lumea modernă, începând cu 7 octombrie 2023 și până la data redactării acestui articol, 12 februarie 2024, Islamul a întreprins o sută șaizeci și cinci de atacuri asupra intereselor americane din întreaga lume.
The one hundred and fifty years of Islam hurting the armies of Rome that leads to the killing of the armies of Rome in the first and second woes, is repeated in the history of the third woe, for that is how a triple application of prophecy works. The sounding of the Seventh Trumpet, which is the sealing of the one hundred and forty-four thousand, which is when the combination of Divinity with humanity occurs, as represented by the joining of the two sticks, has three waymarks, The first is the spiritual glorious land and the last is the spiritual glorious land. The middle waymark is the literal glorious land.
Cei o sută cincizeci de ani în care Islamul a vătămat armatele Romei, care au dus la uciderea armatelor Romei în întâiul și al doilea vai, se repetă în istoria celui de-al treilea vai, căci așa funcționează o aplicare triplă a profeției. Răsunarea celei de-a șaptea Trâmbițe, care este pecetluirea celor o sută patruzeci și patru de mii, momentul în care are loc unirea Dumnezeirii cu umanitatea, așa cum este reprezentată de împreunarea celor două bucăți de lemn, are trei repere. Primul este Țara Glorioasă spirituală, iar ultimul este Țara Glorioasă spirituală. Reperul de mijloc este Țara Glorioasă literală.
In 2023, the second blast from the warning Trumpet of the third woe, identified the escalation of the warfare of Islam as it entered into a period where it would “hurt” the earth beast. In that same year, the two witnesses of the Republican horn and the true Protestant horn came back to life and began their mutual transitions into their final symbolic horns. For the Republican horn it was the combination of all the apostate Protestant powers, with all the apostate Republican powers in order to form one horn that is the image of the beast. With the true Protestant horn it was the combination of Divinity with humanity as the horn transitioned from Laodicean to Philadelphian in character, in order to reflect the opposite of the image of the beast. 2023 occurred twenty-two years after 2001, thus representing the symbolic link of Divinity combined with humanity.
În 2023, al doilea sunet al Trâmbiței de avertizare a celui de-al treilea „vai” a identificat escaladarea războiului purtat de Islam, pe măsură ce acesta intra într-o perioadă în care avea să „vătăme” fiara pământului. În același an, cei doi martori ai cornului republican și ai cornului protestant adevărat au înviat și și-au început tranzițiile reciproce către coarnele lor simbolice finale. În cazul cornului republican, aceasta a însemnat combinarea tuturor puterilor protestante apostate cu toate puterile republicane apostate, pentru a forma un singur corn care este icoana fiarei. Iar în cazul cornului protestant adevărat, a fost vorba de unirea Divinității cu umanitatea, pe măsură ce cornul trecea, în ce privește caracterul, de la laodicean la filadelfian, pentru a reflecta opusul icoanei fiarei. 2023 a survenit la douăzeci și doi de ani după 2001, reprezentând astfel legătura simbolică a unirii Divinității cu umanitatea.
All of this history occurs in verse forty of Daniel eleven, which is the verse that was unsealed and produced the increase of knowledge in 1989, that is represented by the Hiddekel River. In the prophetic history of that verse, the final work in the Most Holy Place is also accomplished, which is the light that was unsealed in 1798, and that is represented by the Ulai River. The beginning of verse forty identifies the time of the end in 1798, and the ending of the verse identifies the time of the end in 1989, and both rivers merge together in the history of verse forty, just as the Tigris and Euphrates (the Ulai and Hiddekel) do just before they reach the Persian Gulf.
Toată această istorie are loc în versetul patruzeci din capitolul unsprezece al lui Daniel, versetul care a fost desigilat și a produs creșterea cunoștinței în 1989, creștere care este reprezentată de râul Hidechel. În istoria profetică a acelui verset se săvârșește, de asemenea, lucrarea finală din Sfânta Sfintelor, care este lumina ce a fost desigilată în 1798 și care este reprezentată de râul Ulai. Începutul versetului patruzeci identifică timpul sfârșitului în 1798, iar sfârșitul versetului identifică timpul sfârșitului în 1989, iar amândouă râurile se unesc în istoria versetului patruzeci, așa cum Tigrul și Eufratul (Ulai și Hidechel) se unesc chiar înainte de a ajunge în Golful Persic.
We will continue this study in the next article.
Vom continua acest studiu în articolul următor.
The Spirit of the Lord God is upon me; because the Lord hath anointed me to preach good tidings unto the meek; he hath sent me to bind up the brokenhearted, to proclaim liberty to the captives, and the opening of the prison to them that are bound; To proclaim the acceptable year of the Lord, and the day of vengeance of our God; to comfort all that mourn; To appoint unto them that mourn in Zion, to give unto them beauty for ashes, the oil of joy for mourning, the garment of praise for the spirit of heaviness; that they might be called trees of righteousness, the planting of the Lord, that he might be glorified.
Duhul Domnului Dumnezeu este peste mine; pentru că Domnul m-a uns să binevestesc celor smeriți; m-a trimis să leg pe cei cu inima zdrobită, să vestesc libertate captivilor și deschiderea temniței pentru cei legați; să vestesc anul plăcut Domnului și ziua răzbunării Dumnezeului nostru; să mângâi pe toți cei ce jelesc; să rânduiesc pentru cei ce jelesc în Sion, să le dau podoabă în loc de cenușă, untdelemnul bucuriei în locul jalei, haina laudei în locul duhului de apăsare; pentru ca ei să fie numiți copaci ai dreptății, sădirea Domnului, ca El să fie slăvit.
And they shall build the old wastes, they shall raise up the former desolations, and they shall repair the waste cities, the desolations of many generations. And strangers shall stand and feed your flocks, and the sons of the alien shall be your plowmen and your vinedressers. But ye shall be named the Priests of the Lord: men shall call you the Ministers of our God: ye shall eat the riches of the Gentiles, and in their glory shall ye boast yourselves. For your shame ye shall have double; and for confusion they shall rejoice in their portion: therefore in their land they shall possess the double: everlasting joy shall be unto them.
Vor zidi dărâmăturile de demult, vor ridica pustiirile de odinioară și vor reface cetățile pustiite, pustiirile multor generații. Și străinii vor sta și vă vor paște turmele, iar fiii străinului vor fi plugarii și vierii voștri. Iar voi veți fi numiți Preoții Domnului; oamenii vă vor zice Slujitorii Dumnezeului nostru; veți mânca din bogățiile neamurilor și în slava lor vă veți făli. Pentru rușinea voastră veți avea îndoitul; și, în loc de ocară, se vor bucura de partea lor; de aceea, în țara lor vor moșteni îndoitul; bucurie veșnică va fi a lor.
For I the Lord love judgment, I hate robbery for burnt offering; and I will direct their work in truth, and I will make an everlasting covenant with them. And their seed shall be known among the Gentiles, and their offspring among the people: all that see them shall acknowledge them, that they are the seed which the Lord hath blessed. I will greatly rejoice in the Lord, my soul shall be joyful in my God; for he hath clothed me with the garments of salvation, he hath covered me with the robe of righteousness, as a bridegroom decketh himself with ornaments, and as a bride adorneth herself with her jewels. For as the earth bringeth forth her bud, and as the garden causeth the things that are sown in it to spring forth; so the Lord God will cause righteousness and praise to spring forth before all the nations. Isaiah 61:1–11.
Căci Eu, Domnul, iubesc dreptatea, urăsc jaful pentru jertfa de ardere-de-tot; și voi rândui lucrarea lor în adevăr, și voi încheia cu ei un legământ veșnic. Și sămânța lor va fi cunoscută între neamuri, și odrasla lor în mijlocul popoarelor: toți cei ce-i vor vedea îi vor recunoaște că sunt sămânța pe care a binecuvântat-o Domnul. Mă voi bucura nespus în Domnul, sufletul meu se va veseli în Dumnezeul meu; căci m-a îmbrăcat cu hainele mântuirii, m-a acoperit cu mantia dreptății, ca un mire care se împodobește cu podoabe și ca o mireasă care se împodobește cu giuvaerurile ei. Căci precum pământul își dă mugurul și precum grădina face să răsară cele semănate în ea, tot așa Domnul Dumnezeu va face să răsară dreptatea și lauda înaintea tuturor neamurilor. Isaia 61:1-11.