The Book of Daniel - Number One-Hundred and Sixty-Four

În versetul șaisprezece din Daniel unsprezece este prezentată cucerirea Iudeii și a Ierusalimului de către Pompei în anul 63 î.Hr. Ea reprezintă legea duminicală care urmează să vină în curând în Statele Unite, în împlinirea versetului patruzeci și unu din același capitol. Istoria asociată cu acest verset identifică un război civil care are loc atunci când cetatea este capturată, identificând astfel repetarea Războiului Civil din Statele Unite, care are loc acum în Statele Unite. Fie că s-au tras focuri de armă sau nu, două clase se află acum într-o luptă pentru controlul Statelor Unite. Când Pompei a cucerit Ierusalimul, aceasta a arătat că Ierusalimul avea să rămână sub autoritate romană până când a fost distrus în anul 70 d.Hr. Astfel, el a prefigurat legea duminicală care urmează să vină în curând, care marchează sfârșitul celei de-a șasea împărății din profeția biblică.

Pompei este prima dintre cele patru puteri romane care sunt identificate în pasaj. Marc Antoniu, care era roman, este de asemenea identificat, dar, dintre cele patru puteri reprezentate ca lideri romani, Antoniu reprezintă conducerea romană care s-a răzvrătit și a format o alianță cu Egiptul împotriva Romei. Pompei, Iulius Cezar, Cezar Augustus și Tiberiu Cezar sunt cei patru romani folosiți în mod profetic pentru a reprezenta cele patru generații ale cornului republican al fiarei pământului.

Pompei, reprezentând rebeliunea Războiului Civil din Statele Unite în generația anului 1863, ilustrează, de asemenea, ultima generație și actualul „război civil” care este acum în desfășurare. Iulius Cezar reprezintă a doua generație, când Statele Unite erau ferm stabilite ca națiunea principală între națiuni, dar au fost asasinată în 1913, când suveranitatea sistemului financiar a fost dată sistemului bancar globalist și a început lucrarea pentru un guvern mondial unic. Cezar Augustus reprezintă anii de glorie ai primelor două războaie mondiale, când, în pofida vărsării de sânge, Statele Unite au devenit invidia lumii. Apoi, în ultima generație, Tiberiu Cezar, cunoscut pentru beția sa și pentru răstignirea lui Hristos, reprezintă perioada care a început în esență odată cu alegerea lui John F. Kennedy, primul președinte catolic, identificând astfel generația care avea să se plece înaintea Romei.

Aceste chestiuni profetice legate de Pompei sunt importante, dar în prezent ne concentrăm asupra istoriei profetice anterioare lui Pompei și versetului șaisprezece, o istorie care începe în primele două versete ale capitolului, identificând anul 1989 drept timpul sfârșitului, și apoi indicându-l pe bogatul al șaselea președinte de la Reagan încoace, care îi stârnește pe globaliști, așa cum Trump a realizat în mod neîndoielnic.

Trump este prefigurat de al patrulea conducător de după Cir, numit Xerxe, regele persan bogat, cunoscut și ca Ahașveroș în relatarea din cartea Estera. În aceste versete, regele care îl urmează pe Xerxe este Alexandru cel Mare, în versetul trei. Istoric, au existat opt conducători între Xerxe și Alexandru cel Mare. De la Trump până la guvernarea mondială unică reprezentată de Alexandru cel Mare, sunt reprezentați zece regi; Trump fiind primul, iar Alexandru, ultimul.

Liniile profetice identifică faptul că toți împărații pământului vor săvârși curvie cu papalitatea la sfârșitul lumii, iar acei împărați sunt reprezentați ca „zece împărați”. Ahab, care era capul unei împărății înzecite și care era căsătorit cu Izabela, reprezintă faptul că, deși toți cei zece împărați săvârșesc curvie cu papalitatea, există un împărat principal care este cel dintâi care face aceasta. Prima dată când papalității i-a fost dat tronul pământului, împăratul principal a fost Clovis, împăratul francilor (Franța), în anul 496 d.Hr. Aceasta este în acord cu faptul că papalitatea a dat Franței titlul de întâi născut al bisericii catolice și de fiică cea mai mare a bisericii catolice.

Lucrarea profetică împlinită de Franța prin așezarea Romei pe tronul lumii civilizate tipifică lucrarea profetică a Statelor Unite. Legea duminicală din profeția biblică își are începutul în Statele Unite, iar apoi fiecare națiune de pe pământ urmează acel exemplu. Liniile profetice, una după alta, identifică faptul că întâiul dintre cei zece regi, acela care, mai întâi și înaintea tuturor, săvârșește curvie cu omul păcatului în zilele de pe urmă, este reprezentat de Statele Unite. Deși în versetele doi și trei nu este reprezentat niciun rege între Xerxe, primul rege bogat, și Alexandru cel Mare, ultimul rege, istoria identifică zece regi. Numărul zece reprezintă o probă și, de asemenea, reprezintă o confederație.

Testul cu care se confruntă lumea este instaurarea unui sistem mondial, reprezentat prin chipul fiarei. Acel test începe în Statele Unite odată cu apropiata lege duminicală și se încheie când fiecare națiune de pe glob urmează acel exemplu. Isus ilustrează întotdeauna sfârșitul unui lucru prin începutul lui, astfel încât, deși între regele bogat și Alexandru nu este menționat niciun rege în versetele doi și trei, istoria identifică un proces de testare care începe cu cel mai bogat președinte, care a fost bogat datorită inițiativelor sale de afaceri, nu pentru că ar fi produs bogăție prin participarea la un sistem politic corupt.

Numele America derivă din forma latină a numelui «Amerigo», care provine de la exploratorul italian Amerigo Vespucci, explorator și navigator care a întreprins mai multe călătorii în Lumea Nouă la sfârșitul secolului al XV-lea și începutul secolului al XVI-lea. În ansamblu, explorările lui Vespucci au fost posibile datorită sprijinului financiar — investiții de capital — acordat de sponsori și patroni care vedeau în explorarea Lumii Noi oportunități potențiale de profit, expansiune și prestigiu. Numele «America» este un simbol al demersului de a produce profituri.

Isus ilustrează întotdeauna sfârșitul unui lucru prin începutul lui, iar începutul celor zece împărați care reprezintă puntea de legătură de la împărăția cu două coarne a Medo-Persiei la guvernarea mondială unică reprezentată de Alexandru cel Mare începe cu împăratul bogat, care este președintele împărăției preînchipuite de Franța și de Ahab, care va deveni, de asemenea, capul reprezentat de Alexandru cel Mare, atunci când întreaga lume va fi confruntată cu realitățile economice asociate cu puterea Statelor Unite, pe măsură ce aceasta silește întreaga lume să se plece înaintea Bisericii Catolice, dacă dorește să poată cumpăra și vinde.

A șaptea împărăție din Apocalipsa, capitolul șaptesprezece, o constituie cei zece împărați, iar una dintre trăsăturile lor profetice este că ei nu dăinuie decât o „vreme scurtă”, înainte de a se învoi să-și dea a șaptea împărăție Desfrânatei Babilonului, care nu ține decât „un ceas”. Motivul profetic pentru care acceptă acel acord este că sunt îmbătați cu vinul Babilonului. Istoric, Alexandru cel Mare a domnit doar o vreme scurtă, căci viața i s-a sfârșit la fel de repede cum i s-a întemeiat împărăția, întrucât s-a îmbătat până la moarte, simbolizând astfel vremea scurtă și beția celor zece împărați ai Națiunilor Unite. De îndată ce Alexandru cel Mare s-a ridicat, a fost frânt, iar împărăția lui a fost dată spre cele patru vânturi, indicând lupta ulterioară de a reîntemeia fosta lui împărăție.

Împărăția lui Alexandru s-a destrămat la fel de repede precum s-a format, căci ea reprezintă zilele de pe urmă, în care profeția este identificată drept având loc cu repeziciune.

Al treilea vai al islamului este întemeiat pe caracteristicile profetice ale primului și celui de-al doilea vai. În primul vai a existat o perioadă care a început odată cu apariția lui Mahomed și a continuat până la perioada următoare, care este identificată ca fiind „cinci luni” sau o sută cincizeci de ani, în care islamul avea să „vatăme” oștirile Romei. Sfârșitul profeției de timp de o sută cincizeci de ani marchează simultan începutul profeției de trei sute nouăzeci și unu de ani și cincisprezece zile, în care islamul celui de-al doilea vai avea apoi să „ucidă” oștirile Romei.

11 septembrie 2001 a marcat sosirea perioadei reprezentate de Mahomed din prima nenorocire, care include 7 octombrie 2023 ca marcând începutul perioadei în care Islamul avea să „vătimeze” „oștirile Romei” în vechea literală „Țară Slăvită”, care este un substitut pentru Statele Unite, iar de la 7 octombrie 2023 atacurile Islamului împotriva armatei Romei se apropie de două sute la data scrierii acestui articol, 17 februarie 2024.

Odată cu legea duminicală iminentă, Statele Unite sunt „ucise” ca al șaselea regat al profeției biblice, fapt care este paralel cu cei trei sute nouăzeci și unu de ani și cincisprezece zile de atacuri islamice care au ucis armatele de odinioară ale Romei, pe măsură ce se intensifică războiul celui de-al treilea mare jihad al lor. Când Mihail se ridică, perioada de probă a omenirii se închide, iar cele patru vânturi sunt pe deplin dezlănțuite în timpul celor șapte ultime plăgi.

„Cele patru vânturi” sunt reprezentate de Sister White ca „un cal mânios, care caută să se desprindă și să aducă moarte și distrugere în calea sa”, iar ele sunt pe deplin dezlănțuite când se încheie timpul de probă. Ele au fost înfățișate ca fiind dezlănțuite în a doua vaietare ca „patru îngeri”, nu patru vânturi.

Cele „patru vânturi”, sau „cei patru îngeri”, sunt, amândouă, simboluri ale Islamului, potrivit contextului în care este întrebuințat simbolul. Când s-a ridicat Alexandru cel Mare, împărăția lui — care reprezintă a șaptea împărăție, adică o treime din împărăția triplă a balaurului, a fiarei și a profetului mincinos —: „când se va ridica, împărăția lui va fi sfărâmată și va fi împărțită spre cele patru vânturi ale cerurilor”. Când se încheie probațiunea omenească, cele patru vânturi, sau cei patru îngeri, sunt dezlegați și îi sfărâmă împărăția, căci împărăția lui „va fi sfărâmată”. Atunci acei zece regi și partenerii lor, negustorii globali, vor sta departe și se vor tângui și vor plânge.

Structura economică a celor zece regi este sfărâmată de „vântul de răsărit” al Islamului.

„Vântul de răsărit” al Islamului frânge împărăția celor zece regi în „ziua pieirii lor”, așa cum este reprezentat de faptul că împărăția lui Alexandru cel Mare este „frântă” și dată celor patru vânturi. O mare parte din istoria consemnată în capitolul unsprezece al lui Daniel se va repeta pe măsură ce capitolul unsprezece ajunge la împlinirea sa finală. Stabilirea locului unde trebuie împărțite în mod corect acele istorii este lucrarea profetică a celor care sunt chemați să fie studenți ai profeției. Ultimele șase versete din Daniel unsprezece se încheie la închiderea timpului de probă pentru omenire, când Mihail se ridică. Când împărăția lui Alexandru cel Mare este împărțită și dată celor patru vânturi, aceasta reprezintă închiderea timpului de probă și indică faptul că următoarea istorie profetică, începând cu versetul cinci, trebuie considerată o nouă linie profetică.

Versetul cinci până la versetul șaisprezece identifică istoria de la 538 până la legea duminicală care va veni în curând. Versetele cinci până la nouă reprezintă istoria celor o mie două sute șaizeci de ani de dominație papală care a început în anul 538 și s-a încheiat la vremea sfârșitului, în 1798. Versetul zece identifică istoria care prefigurează versetul patruzeci, când papalitatea a măturat Uniunea Sovietică la vremea sfârșitului, în 1989. Versetele unsprezece și doisprezece identifică actualul război prin interpuși din Ucraina, pe care Putin și Rusia îl vor câștiga, însă urmările victoriei lui Putin vor fi paralele cu „bătălia de la Ninive” și cu „căderea lui Chosroes”, care a fost „cheia care a deschis adâncul fără fund” și care a eliberat islamul în istoria primei vai.

În urma triumfului de scurtă durată al lui Putin, Statele Unite, în versetele treisprezece până la cincisprezece, vor câștiga războiul prin interpuși; aceasta este concluzia războiului prin interpuși care se desfășurase încă din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Pasajul identifică trei bătălii: prima bătălie s-a încheiat în 1989, în împlinirea versetelor zece și patruzeci; a doua, fiind războiul actual din Ucraina, reprezintă versetele unsprezece și doisprezece; iar al treilea război prin interpuși, reprezentând victoria finală a Statelor Unite, este prezentat în versetele treisprezece până la cincisprezece.

Ceea ce trebuie să fie recunoscut în legătură cu aceste patru perioade reprezentate de la versetul cinci până la versetul cincisprezece este că ultimele două perioade, care reprezintă războiul actual din Ucraina, iar apoi represaliile Statelor Unite, au loc în timpul sigilării. Versetul șaisprezece identifică legea duminicală din Statele Unite care urmează să vină în curând. Versetele cinci până la zece reprezintă istoria de la 538 până atât la timpul sfârșitului din 1798, cât și apoi până la timpul sfârșitului din 1989. Cele două bătălii ale războiului final prin interpuși, reprezentate în versetele unsprezece până la cincisprezece, se împlinesc, așadar, în perioada în care Ezechiel capitolul doisprezece identifică faptul că efectul fiecărei viziuni este împlinit.

Aceste viziuni i-au fost înfățișate lui Ezechiel ca „roți în lăuntrul roților”, pe care Sora White le identifică drept „întrepătrunderea complicată a evenimentelor omenești”. Istoria războiului din Ucraina, victoria lui Putin, apoi căderea lui, urmată de victoria Statelor Unite, constituie una dintre cele mai complexe revelații „linie după linie” din Cuvântul lui Dumnezeu.

Comentând asupra „roților înlăuntrul roților” din cartea lui Ezechiel, Sora White afirmă că, atunci când Ezechiel a văzut întâia oară acele roți, totul i s-a părut a fi confuzie; dar, în cele din urmă, Ezechiel a recunoscut o rânduială desăvârșită în roți, care sunt „întrepătrunderea complicată a evenimentelor omenești”. Pentru a împărți drept istoria reprezentată în versetele unsprezece până la cincisprezece, trebuie înțeleasă relația dintre Biserica Catolică și Germania nazistă, căci liderii naziști din Ucraina sunt interpușii acelei relații.

Este, de asemenea, necesar să înțelegem rolul apariției așa-numitei Fecioare Maria la Fatima, Portugalia, în 1918, inclusiv cele trei secrete pe care așa-numita Fecioară Maria le-a încredințat celor trei copii din acea istorisire. Premisa acelor trei mesaje, care descriu o luptă între Biserica Catolică și Rusia ateistă, precum și al Doilea Război Mondial, face parte din mesajul de la Fatima, care este reprezentat în războiul din Ucraina.

Revoluția Franceză, și relația ei profetică cu biserica catolică și, în cele din urmă, cu Napoleon Bonaparte, care îl reprezintă pe Putin, este, de asemenea, una dintre „roțile” care sunt reprezentate în războiul din Ucraina. Relația profetică a Revoluției Franceze cu Statele Unite este, de asemenea, reprezentată în istorie, căci, după cum Putin este reprezentat de Napoleon pe măsură ce Franța cădea, fostul actor Ronald Reagan, ca șef al armatelor catolicismului în bătălia din 1989, îl prefigurează pe fostul actor Zelenskyy pe măsură ce Ucraina cade. În roțile care se intersectează și se leagă în aceste versete, picătura care va umple paharul pentru politicienii democrați din Statele Unite, care l-au promovat și îl promovează pe Zelenskyy, va fi scoasă la iveală de Putin atunci când el va birui.

Vom continua acest studiu în articolul următor.