The key to identifying Russia as the power that initiated the Ukrainian war in 2014 is the “fortress,” which is the head, or the capital of the kingdom. The human temple consists of the head and the body. The head is the higher nature, and the body is the lower nature. The “seven times” that ended in 1844, was then to be joined with Jerusalem, which was the head of Judah. In the temple in Jerusalem the throne of the king, who is the head of Jerusalem, which was the head of Judah was located. The combination of Divinity with humanity, representing the sealing of the one hundred and forty-four thousand, is represented as receiving the “mind of Christ.” The mind is the higher nature, and it is therefore the “head.”
Cheia pentru a identifica Rusia drept puterea care a inițiat războiul ucrainean în 2014 este „fortăreața”, care este capul, sau capitala împărăției. Templul omenesc este alcătuit din cap și trup. Capul este natura superioară, iar trupul este natura inferioară. „Cele șapte vremi”, care s-au încheiat în 1844, urmau apoi să fie unite cu Ierusalimul, care era capul lui Iuda. În templul din Ierusalim se afla tronul regelui, care este capul Ierusalimului, iar acesta era capul lui Iuda. Unirea Divinității cu omenirea, reprezentând sigilarea celor o sută patruzeci și patru de mii, este înfățișată ca primirea „gândului lui Hristos”. Mintea este natura superioară și, prin urmare, ea este „capul”.
When those represented by Daniel see the feminine causative vision that causes them to change into the image of Christ, they have received the mind of Christ, who is the second Adam, and is spiritual. At that point their literal carnal mind, which they inherited from the first Adam after he fell and reversed the order of his creation, is crucified. The carnal mind that wars against the law of God, which they received through no choice of their own at their birth, is replaced with the mind of Christ, which they receive by their own choice, that is perfectly obedient to the law of God. Their new mind, and Christ’s mind, are then one mind, and both reside together upon the throne in heavenly places. There is a place within the temple where God’s throne is located, and human beings, who were created in God’s image, have a specific place within the temple, that is designed for the presence of God.
Când cei reprezentați de Daniel văd viziunea cauzativă feminină care îi determină să se transforme după chipul lui Hristos, ei au primit mintea lui Hristos, care este al doilea Adam și este duhovnicesc. În acel moment, mintea lor propriu-zis firească, pe care au moștenit-o de la întâiul Adam după ce a căzut și a inversat ordinea creației sale, este răstignită. Mintea firească, ce se războiește împotriva legii lui Dumnezeu, pe care au primit-o fără vreo alegere din partea lor la naștere, este înlocuită cu mintea lui Hristos, pe care o primesc prin propria lor alegere și care este pe deplin ascultătoare de legea lui Dumnezeu. Mintea lor nouă și mintea lui Hristos sunt atunci o singură minte și amândouă sălășluiesc împreună pe tron, în locurile cerești. Există un loc în templu unde se află tronul lui Dumnezeu, iar ființele umane, care au fost create după chipul lui Dumnezeu, au în templu un loc anume, destinat prezenței lui Dumnezeu.
That place is not in their lower nature, represented by the northern kingdom. It is in the place represented by the southern kingdom, which is where God chose to place His name, which is His character. The place is in Jerusalem, but as the capital of Judah, Jerusalem is the head, but the head of the capital is the king. And Jerusalem was chosen to be the capital, but so too was it chosen as the place where God would place His temple. Then in His temple He placed His throne. The southern kingdom represents the higher nature of man, but it also has a special throne room for the king. Sister White calls that place the “citadel” of the soul. A citadel, by definition, is a fortress.
Acel loc nu se află în natura lor inferioară, reprezentată de împărăția de miazănoapte. El se află în locul reprezentat de împărăția de miazăzi, acolo unde Dumnezeu a ales să-Și pună Numele, care este caracterul Său. Locul este în Ierusalim; iar, ca capitală a lui Iuda, Ierusalimul este capul, însă capul capitalei este regele. Și Ierusalimul a fost ales să fie capitala, dar tot astfel a fost ales ca locul unde Dumnezeu avea să-Și așeze Templul. Apoi, în Templul Său, El Și-a așezat tronul. Împărăția de miazăzi reprezintă natura superioară a omului, dar are, de asemenea, o sală specială a tronului pentru rege. Sora White numește acel loc „cetatea” sufletului. O cetate, prin definiție, este o fortăreață.
“The whole heart is to be given to God, else the truth of God will fail to have a sanctifying effect on life and character. But it is a sad fact that many who profess the name of Christ have never given their hearts to him in simplicity. They have never experienced the contrition of an entire surrender to the claims of Christianity, and the consequence is that the transforming power of the truth is not in their lives; the deep, softening influence of the love of Christ is not made manifest in life and character. But what a work of feeding the flock of God might be done if the under-shepherds were crucified with Christ, and were living unto God to co-operate with the Chief Shepherd of the flock! Christ calls upon men to work as he worked. There is need of a deeper, stronger, more constraining testimony on the power of the truth as seen in the practical godliness of those who profess to believe it. The love of the Saviour in the soul will lead to a decided change in the manner in which workers labor for the souls of those who are perishing. When truth occupies the citadel of the soul, Christ is enthroned in the heart, and the human agent can then say, ‘I am crucified with Christ; nevertheless I live; yet not I, but Christ liveth in me; and the life which I now live in the flesh I live by the faith of the Son of God, who loved me, and gave himself for me.’” Review and Herald, October 9, 1894.
„Întreaga inimă trebuie dată lui Dumnezeu, altfel adevărul lui Dumnezeu nu va avea un efect sfințitor asupra vieții și caracterului. Însă este un fapt trist că mulți care mărturisesc Numele lui Hristos nu și-au dăruit niciodată inimile Lui în simplitate. Nu au experimentat niciodată căința unei predări depline față de cerințele creștinismului, iar consecința este că puterea transformatoare a adevărului nu se află în viețile lor; influența adâncă, înmuietoare a iubirii lui Hristos nu se face vădită în viață și caracter. Dar ce lucrare de hrănire a turmei lui Dumnezeu s-ar putea face dacă subpăstorii ar fi răstigniți împreună cu Hristos și ar trăi pentru Dumnezeu, spre a conlucra cu Păstorul cel Mare al turmei! Hristos îi cheamă pe oameni să lucreze așa cum a lucrat El. Este nevoie de o mărturie mai adâncă, mai puternică, mai constrângătoare cu privire la puterea adevărului, așa cum se vede în evlavia practică a celor care mărturisesc că îl cred. Iubirea Mântuitorului în suflet va duce la o schimbare hotărâtă în modul în care lucrătorii se ostenesc pentru sufletele celor ce pier. Când adevărul ocupă cetatea sufletului, Hristos este întronat în inimă, iar agentul omenesc poate atunci spune: ‘Sunt răstignit împreună cu Hristos; totuși trăiesc; dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine; iar viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc prin credința Fiului lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine pentru mine.’” Review and Herald, 9 octombrie 1894.
The “citadel of the soul” is where “Christ is enthroned.” The enthronement of Christ is accomplished when the flesh is crucified, and the flesh by Paul’s definition is the lower nature, and it is the northern kingdom. This is why the northern kingdom’s prophecy only reached to 1798. The lower nature cannot be combined with Divinity, it must be changed in the twinkling of an eye at the second coming. The southern kingdom, which contained the “head” which was Jerusalem, and the “head” which was the sanctuary reached to 1844, for it represented the higher nature that could choose to crucify the flesh and by faith enter into the citadel of the Most Holy Place, and be seated upon the throne with Christ. The place where that joining, and that enthronement takes place is in the citadel of the human temple. Verse ten of chapter eleven defines the head as the fortress, but that truth is only established with the witness of Isaiah, which demands that the truth concerning the fortress (citadel), be understood in its external and internal applications.
„Cetățuia sufletului” este locul unde „Hristos este întronat”. Întronarea lui Hristos este împlinită atunci când firea pământească este răstignită, iar firea pământească, după definiția lui Pavel, este natura inferioară și este împărăția de nord. De aceea profeția împărăției de nord s-a întins doar până în 1798. Natura inferioară nu poate fi unită cu Divinitatea; ea trebuie să fie schimbată într-o clipă, într-o clipeală de ochi, la a doua venire. Împărăția de sud, care cuprindea „capul”, care era Ierusalimul, și „capul”, care era sanctuarul, s-a întins până în 1844, căci ea reprezenta natura superioară, care putea alege să răstignească firea pământească și, prin credință, să intre în cetățuia Locului Preasfânt și să fie așezată pe tron împreună cu Hristos. Locul unde are loc această unire și această întronare este în cetățuia templului omenesc. Versetul zece din capitolul unsprezece definește capul ca fortăreața, însă acel adevăr este statornicit numai prin mărturia lui Isaia, care cere ca adevărul cu privire la fortăreață (cetățuie) să fie înțeles atât în aplicațiile sale exterioare, cât și în cele interioare.
“The word of God is to be our spiritual food. ‘I am the bread of life,’ Christ said; ‘he that cometh to me shall never hunger; and he that believeth on me shall never thirst.’ The world is perishing for want of pure, unadulterated truth. Christ is the truth. His words are truth, and they have a deeper significance than appears on the surface, and a value beyond their unpretending appearance. Minds that are quickened by the Holy Spirit will discern the value of these words. When our eyes are anointed with the holy eye-salve, we shall be able to detect the precious gems of truth, even though they may be buried beneath the surface.
Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie hrana noastră duhovnicească. „Eu sunt Pâinea vieții”, a spus Hristos; „cel ce vine la Mine nu va flămânzi niciodată; și cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată.” Lumea piere din lipsă de adevăr pur, nealterat. Hristos este Adevărul. Cuvintele Lui sunt adevăr; ele au o semnificație mai adâncă decât se vede la suprafață, precum și o valoare ce depășește înfățișarea lor nepretențioasă. Minți vivificate de Duhul Sfânt vor discerne valoarea acestor cuvinte. Când ochii noștri sunt unși cu alifia sfântă pentru ochi, vom fi în stare să descoperim nestematele prețioase ale adevărului, chiar dacă sunt îngropate sub suprafață.
“Truth is delicate, refined, elevated. When it molds the character, the soul grows under its divine influence. Every day the truth is to be received into the heart. Thus we eat Christ’s words, which he declares are spirit and life. The acceptance of truth will make every receiver a child of God, an heir of heaven. Truth that is cherished in the heart is not a cold, dead letter, but a living power.
Adevărul este delicat, rafinat, elevat. Când modelează caracterul, sufletul crește sub influența sa divină. În fiecare zi, adevărul trebuie primit în inimă. Astfel ne hrănim cu cuvintele lui Hristos, pe care El le declară a fi duh și viață. Primirea adevărului va face din oricine îl primește un copil al lui Dumnezeu, un moștenitor al cerului. Adevărul prețuit în inimă nu este o literă rece, moartă, ci o putere vie.
“Truth is sacred, divine. It is stronger and more powerful than anything else in the formation of a character after the likeness of Christ. In it there is fulness of joy. When it is cherished in the heart, the love of Christ is preferred to the love of any human being. This is Christianity. This is the love of God in the soul. Thus pure, unadulterated truth occupies the citadel of the being. The words are fulfilled, ‘A new heart also will I give you, and a new spirit will I put within you.’ There is a nobleness in the life of the one who lives and works under the vivifying influence of the truth.” Review and Herald, February 14, 1899.
Adevărul este sacru, divin. El este mai tare și mai puternic decât orice altceva în formarea unui caracter după asemănarea lui Hristos. În el este plinătatea bucuriei. Când este prețuit în inimă, iubirea lui Hristos este preferată iubirii oricărei ființe omenești. Aceasta este creștinismul. Aceasta este iubirea lui Dumnezeu în suflet. Astfel, adevărul curat, nealterat, ocupă cetatea ființei. Se împlinesc cuvintele: „O inimă nouă vă voi da și un duh nou voi pune în voi.” Există o noblețe în viața celui care trăiește și lucrează sub influența vivificatoare a adevărului. Review and Herald, 14 februarie 1899.
That vision of prophetic history in Daniel chapter eleven, begins when verse two, and the sixth and richest president, align with the head, which is Russia in verses eleven through fifteen. In that history the sixth president, will become the eighth that is of the seven, and he will reign when church and state in the United States come together, and consummate their unholy fornication in verse sixteen, at the soon coming Sunday law.
Acea viziune a istoriei profetice din Daniel, capitolul unsprezece, începe atunci când versetul doi și al șaselea și cel mai bogat președinte se aliniază cu capul, care este Rusia, în versetele unsprezece până la cincisprezece. În acea istorie, al șaselea președinte va deveni al optulea, care este dintre cei șapte, și el va domni atunci când biserica și statul din Statele Unite se vor uni și își vor consuma nelegiuitele lor curvii în versetul șaisprezece, la legea duminicală care va veni în curând.
The ensign that is then to be lifted up will be disappointed and die for a period of three and a half days, which in Daniel ten, is twenty-one days. At the conclusion of the twenty-one days of mourning for Daniel, which is the conclusion of the three and a half days of death in the street for the two witnesses, who are those in Ezekiel’s valley, who are dead dry bones—there is a prophetic message that brings the dead back to life. That process in Daniel chapter ten, is represented by three steps.
Stindardul care urmează atunci să fie înălțat va cunoaște dezamăgirea și va muri pentru o perioadă de trei zile și jumătate, care, în Daniel, capitolul zece, înseamnă douăzeci și una de zile. La încheierea celor douăzeci și una de zile de jale ale lui Daniel, care este încheierea celor trei zile și jumătate de moarte în uliță pentru cei doi martori, care sunt aceia din valea lui Ezechiel, care sunt oase uscate, moarte — există un mesaj profetic care îi readuce pe morți la viață. Acel proces, în Daniel, capitolul zece, este reprezentat prin trei pași.
And in the four and twentieth day of the first month, as I was by the side of the great river, which is Hiddekel; Then I lifted up mine eyes, and looked, and behold a certain man clothed in linen, whose loins were girded with fine gold of Uphaz: His body also was like the beryl, and his face as the appearance of lightning, and his eyes as lamps of fire, and his arms and his feet like in colour to polished brass, and the voice of his words like the voice of a multitude. And I Daniel alone saw the vision: for the men that were with me saw not the vision; but a great quaking fell upon them, so that they fled to hide themselves. Therefore I was left alone, and saw this great vision, and there remained no strength in me: for my comeliness was turned in me into corruption, and I retained no strength. Yet heard I the voice of his words: and when I heard the voice of his words, then was I in a deep sleep on my face, and my face toward the ground. And, behold, an hand touched me, which set me upon my knees and upon the palms of my hands. And he said unto me, O Daniel, a man greatly beloved, understand the words that I speak unto thee, and stand upright: for unto thee am I now sent. And when he had spoken this word unto me, I stood trembling. Then said he unto me, Fear not, Daniel: for from the first day that thou didst set thine heart to understand, and to chasten thyself before thy God, thy words were heard, and I am come for thy words. But the prince of the kingdom of Persia withstood me one and twenty days: but, lo, Michael, one of the chief princes, came to help me; and I remained there with the kings of Persia. Now I am come to make thee understand what shall befall thy people in the latter days: for yet the vision is for many days. Daniel 10:4–14.
Și în a douăzeci și patra zi a lunii întâi, pe când mă aflam pe malul râului celui mare, care este Hiddekel, am ridicat ochii și m-am uitat; și iată, un bărbat îmbrăcat în pânză de in, ale cărui șale erau încinse cu aur fin din Uphaz; trupul lui era asemenea berilului, iar fața lui ca înfățișarea fulgerului, și ochii lui ca niște lămpi de foc, iar brațele și picioarele lui, la înfățișare, ca aramă lustruită, iar glasul cuvintelor lui ca glasul unei mulțimi. Și eu, Daniel, singur am văzut vedenia; căci bărbații care erau cu mine n-au văzut vedenia; dar o mare cutremurare i-a cuprins, încât au fugit să se ascundă. Astfel am rămas singur și am văzut această mare vedenie, și nu mi-a mai rămas nicio putere; căci strălucirea mea s-a preschimbat în mine în stricăciune, și n-am mai păstrat nicio putere. Totuși am auzit glasul cuvintelor lui; și când am auzit glasul cuvintelor lui, am căzut într-un somn adânc, cu fața la pământ. Și, iată, o mână m-a atins, care m-a ridicat și m-a pus în genunchi și pe palmele mâinilor. Și mi-a zis: O, Daniel, om preaiubit, înțelege cuvintele pe care ți le vorbesc și stai drept în picioare; căci la tine am fost acum trimis. Și, pe când îmi rostea acest cuvânt, am stat în picioare, tremurând. Atunci mi-a zis: Nu te teme, Daniel; căci din prima zi când ți-ai pus inima să înțelegi și să te smerești înaintea Dumnezeului tău, cuvintele tale au fost auzite, și am venit din pricina cuvintelor tale. Dar căpetenia împărăției Persiei mi s-a împotrivit douăzeci și una de zile; însă, iată, Mihail, unul dintre căpeteniile cele de seamă, a venit să-mi ajute; și am rămas acolo la împărații Persiei. Acum am venit să te fac să înțelegi ce se va întâmpla poporului tău în zilele de pe urmă; căci vedenia este încă pentru multe zile. Daniel 10:4-14.
Daniel is at the end of the twenty-one days of mourning when he sees the vision of Christ and he hears the words of Christ. The vision of the visual and spoken Word of God, produces a separation of two classes, and Daniel was dead in the street, for he was “in a deep sleep.”
Daniel se află la sfârșitul celor douăzeci și una de zile de jale, când vede vedenia lui Hristos și aude cuvintele lui Hristos. Vedenia Cuvântului lui Dumnezeu, în chip văzut și rostit, produce o separare în două clase, iar Daniel era mort pe stradă, căci era "într-un somn adânc".
These things said he: and after that he saith unto them, Our friend Lazarus sleepeth; but I go, that I may awake him out of sleep. Then said his disciples, Lord, if he sleep, he shall do well. Howbeit Jesus spake of his death: but they thought that he had spoken of taking of rest in sleep. Then said Jesus unto them plainly, Lazarus is dead. John 11:11–14.
Acestea a spus El; și după aceea le-a zis: Prietenul nostru Lazăr a adormit; dar Mă duc ca să-l trezesc din somn. Atunci ucenicii Lui au zis: Doamne, dacă a adormit, se va face bine. Însă Isus vorbea despre moartea lui; dar ei au socotit că vorbise despre odihna somnului. Atunci Isus le-a spus lămurit: Lazăr a murit. Ioan 11:11-14.
Then Daniel was touched by Gabriel for the first time, who informs him of the political struggle that has been happening while Daniel was dead (asleep), and that he was now going to provide the interpretation of the vision that had just transformed Daniel into Christ’s image. He is then going to be touched a second time, by Christ Himself.
Atunci Daniel a fost atins pentru întâia oară de Gabriel, care îl informează cu privire la lupta politică ce se desfășura pe când Daniel era mort (adormit) și că el urma acum să dea tâlcuirea vedeniei care tocmai îl transformase pe Daniel după chipul lui Hristos. Apoi avea să fie atins pentru a doua oară, de Însuși Hristos.
And when he had spoken such words unto me, I set my face toward the ground, and I became dumb. And, behold, one like the similitude of the sons of men touched my lips: then I opened my mouth, and spake, and said unto him that stood before me, O my lord, by the vision my sorrows are turned upon me, and I have retained no strength. For how can the servant of this my lord talk with this my lord? for as for me, straightway there remained no strength in me, neither is there breath left in me. Daniel 10:15–17.
Și când mi-a rostit astfel de cuvinte, mi-am întors fața spre pământ și am amuțit. Și iată, unul după asemănarea fiilor oamenilor mi-a atins buzele; atunci mi-am deschis gura și am vorbit și i-am zis celui ce stătea înaintea mea: O, domnul meu, din pricina vedeniei s-au abătut asupra mea durerile și nu mi-a mai rămas nicio tărie. Căci cum ar putea slujitorul acestui domn al meu să vorbească cu acest domn al meu? Căci, cât despre mine, îndată nu a mai rămas în mine nicio tărie și nici suflare nu mi-a mai rămas. Daniel 10:15-17.
This is parallel to the first prophecy of Ezekiel in chapter thirty-seven, for in the two prophecies that Ezekiel is told to present to the dead bones in the valley, the first forms the bodies, but they do not then have breath, nor do they have the strength of a mighty army. It is the second prophecy of Ezekiel that the bodies receive the breath from the four winds and stand up as a mighty army, and at Daniel’s second touch, “there remained no strength in me, neither is there breath left in me.” Then Daniel is again touched the third time overall, and the second time by Gabriel.
Aceasta este paralelă cu prima profeție a lui Ezechiel din capitolul treizeci și șapte, căci, în cele două profeții pe care i se poruncește lui Ezechiel să le rostească oaselor moarte din vale, prima le alcătuiește trupurile, dar acestea încă nu au suflare și nici tăria unei oștiri puternice. Este a doua profeție a lui Ezechiel aceea în care trupurile primesc suflarea din cele patru vânturi și se ridică drept o oștire puternică, iar la a doua atingere primită de Daniel, „n-a mai rămas în mine nicio putere, nici nu mai este suflare în mine.” Apoi Daniel este atins din nou, a treia oară în total, și a doua oară de către Gabriel.
Then there came again and touched me one like the appearance of a man, and he strengthened me, And said, O man greatly beloved, fear not: peace be unto thee, be strong, yea, be strong. And when he had spoken unto me, I was strengthened, and said, Let my lord speak; for thou hast strengthened me. Daniel 10:18, 19.
Atunci a venit iarăși la mine unul cu înfățișare de om, m-a atins și m-a întărit. Și a zis: Om preaiubit, nu te teme: pace ție! Fii tare, da, fii tare. Și când mi-a vorbit, m-am întărit și am zis: Să vorbească domnul meu, căci m-ai întărit. Daniel 10:18, 19.
The third touch of Daniel, is Ezekiel’s second prophecy, which brings the bodies to their feet as a mighty army. His prophecy is addressed to a people that recognize that they are dead, for they were in mourning, as was Daniel.
A treia atingere a lui Daniel este a doua profeție a lui Ezechiel, care ridică trupurile în picioare ca o oaste puternică. Această profeție este adresată unui popor care recunoaște că este mort, căci era în doliu, precum Daniel.
Then said he unto me, Prophesy unto the wind, prophesy, son of man, and say to the wind, Thus saith the Lord God; Come from the four winds, O breath, and breathe upon these slain, that they may live. So I prophesied as he commanded me, and the breath came into them, and they lived, and stood up upon their feet, an exceeding great army. Then he said unto me, Son of man, these bones are the whole house of Israel: behold, they say, Our bones are dried, and our hope is lost: we are cut off for our parts. Ezekiel 37:9–11.
Atunci mi-a zis: Prorocește către vânt, prorocește, fiule al omului, și spune vântului: Așa zice Domnul Dumnezeu: Vino din cele patru vânturi, suflare, și suflă peste acești uciși, ca să trăiască. Și am prorocit cum îmi poruncise el, și suflarea a intrat în ei, și au trăit și s-au ridicat în picioare, o oștire foarte mare. Apoi mi-a zis: Fiule al omului, oasele acestea sunt toată casa lui Israel: iată, ei zic: Ni s-au uscat oasele și nădejdea noastră a pierit; suntem tăiați de tot. Ezechiel 37:9-11.
The Lord commands Ezekiel to prophesy, and he tells them the testimony of the house of Israel is that they are dead, without hope and cut off. They are mourning, as was Daniel, because they are disappointed by the failed prediction of July 18, 2020, and in that condition, Ezekiel is told to prophesy.
Domnul îi poruncește lui Ezechiel să prorocească, iar el le spune că mărturia casei lui Israel este că ei sunt morți, fără nădejde și înlăturați. Ei sunt în doliu, așa cum a fost și Daniel, fiindcă sunt dezamăgiți de predicția eșuată din 18 iulie 2020, iar în acea stare, lui Ezechiel i se spune să prorocească.
Therefore prophesy and say unto them, Thus saith the Lord God; Behold, O my people, I will open your graves, and cause you to come up out of your graves, and bring you into the land of Israel. And ye shall know that I am the Lord, when I have opened your graves, O my people, and brought you up out of your graves, And shall put my spirit in you, and ye shall live, and I shall place you in your own land: then shall ye know that I the Lord have spoken it, and performed it, saith the Lord. Ezekiel 37:12–14.
De aceea, prorocește și spune-le: Așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, o, poporul Meu, voi deschide mormintele voastre și vă voi scoate din mormintele voastre și vă voi aduce în țara lui Israel. Și veți ști că Eu sunt Domnul, când voi fi deschis mormintele voastre, o, poporul Meu, și vă voi fi scos din mormintele voastre. Voi pune Duhul Meu în voi și veți trăi și vă voi așeza în țara voastră; atunci veți ști că Eu, Domnul, am vorbit și am împlinit, zice Domnul. Ezechiel 37:12-14.
The Lord, who is Michael the archangel opens their graves and the two witnesses of Revelation eleven, who are then resurrected and given the Holy Spirit and stand up, just as the Holy Spirit was given to those who stand up when they are brought out of their graves in Ezekiel’s second prophecy.
Domnul, care este arhanghelul Mihail, le deschide mormintele, iar cei doi martori din Apocalipsa 11 sunt apoi înviați, li se dă Duhul Sfânt și se ridică în picioare, întocmai cum Duhul Sfânt a fost dat celor ce se ridică în picioare când sunt scoși din mormintele lor în a doua profeție a lui Ezechiel.
And after three days and an half the Spirit of life from God entered into them, and they stood upon their feet; and great fear fell upon them which saw them. Revelation 11:11.
Și după trei zile și jumătate, Duhul de viață de la Dumnezeu a intrat în ei, și s-au ridicat în picioare; și o mare frică a căzut peste cei ce i-au văzut. Apocalipsa 11:11.
Those two witnesses are represented as Moses and Elijah, and Moses was also resurrected by the voice of the archangel.
Acei doi martori sunt reprezentați prin Moise și Ilie, iar Moise a fost, de asemenea, înviat prin glasul arhanghelului.
Yet Michael the archangel, when contending with the devil he disputed about the body of Moses, durst not bring against him a railing accusation, but said, The Lord rebuke thee. Jude 1:9.
Însă arhanghelul Mihail, când, împotrivindu-se diavolului, a purtat o dispută cu privire la trupul lui Moise, n-a îndrăznit să aducă împotriva lui o judecată de ocară, ci a zis: "Domnul să te mustre." Iuda 1:9.
Michael, the Prince and the Archangel, is the One who came and helped Gabriel in Daniel chapter ten, and it is His voice that calls men and women to life.
Mihail, Voievodul și Arhanghelul, este Cel care a venit și l-a ajutat pe Gabriel în capitolul al zecelea din Daniel, iar glasul Lui este cel care îi cheamă pe bărbați și pe femei la viață.
For the Lord himself shall descend from heaven with a shout, with the voice of the archangel, and with the trump of God: and the dead in Christ shall rise first. 1 Thessalonians 4:16.
Căci Însuși Domnul Se va pogorî din cer cu un strigăt, cu glasul arhanghelului și cu trâmbița lui Dumnezeu; și morții în Hristos vor învia întâi. 1 Tesaloniceni 4:16.
Daniel’s three touches represent the transition of the Laodicean movement of the third angel, unto the Philadelphian movement of the third angel, and in Daniel ten, the vision that accomplishes the transition from the image of Laodicea, unto the image of Philadelphia, is represented by the prophetic history represented in chapter eleven. That vision is represented by Ezekiel as the vision of Islam of the third woe. In 2014, Russia initiated the second proxy war. In 2015, the richest president began his efforts to become the sixth president.
Cele trei atingeri ale lui Daniel reprezintă tranziția mișcării laodiceene a celui de-al treilea înger la mișcarea filadelfiană a celui de-al treilea înger, iar în Daniel zece, vedenia care înfăptuiește tranziția de la chipul Laodiceii la chipul Filadelfiei este reprezentată de istoria profetică prezentată în capitolul unsprezece. Acea vedenie este reprezentată de Ezechiel ca vedenia islamului din cadrul celei de-a treia vai. În 2014, Rusia a inițiat al doilea război prin interpuși. În 2015, cel mai bogat președinte și-a început eforturile de a deveni al șaselea președinte.
In 2020, that president, representing the Republican horn was slain by the “woke” atheist beast from the bottomless pit, and in the same year the Laodicean Protestant horn was also slain. In 2023, both horns came back to life, both beginning their transition into the eighth that is of the seven. One transitioning into the political image of the beast as Church and State are brought together in the United States, and the other horn transitioning from the image of Laodicea to the image of Christ. Both will be lifted up at the soon coming Sunday law. One will become “Alexander the Great”, the premier king of the ten kings who give their seventh kingdom to the whore of Rome, and the other lifted up as an ensign.
În 2020, acel președinte, care reprezenta cornul republican, a fost ucis de fiara ateistă „woke” din adâncul fără fund, iar în același an a fost ucis și cornul protestant laodicean. În 2023, amândouă coarnele au revenit la viață, amândouă începând tranziția lor către al optulea, care este dintre cei șapte. Unul intrând în chipul politic al fiarei, pe măsură ce Biserica și Statul sunt reunite în Statele Unite, iar celălalt corn trecând de la chipul Laodiceei la chipul lui Hristos. Amândouă vor fi înălțate odată cu apropiata lege duminicală. Unul va deveni „Alexandru cel Mare”, regele întâi-stătător dintre cei zece regi care își dau împărăția lor a șaptea desfrânatei Romei, iar celălalt înălțat ca un stindard.
The vision that produces both of these transitions is the history that unfolds between September 11, 2001 and the Sunday law. Verse eleven, of Daniel chapter eleven, is specifically identified within the context that if you will not believe, you will not be established.
Viziunea care produce ambele aceste tranziții este istoria care se desfășoară între 11 septembrie 2001 și legea duminicală. Versetul unsprezece, din capitolul unsprezece al cărții lui Daniel, este identificat în mod specific în contextul: „dacă nu veți crede, nu veți fi întemeiați”.
We will continue this study in the next article.
Vom continua acest studiu în articolul următor.
“Bible rules are to be the guide of the daily life. The cross of Christ is to be the theme, revealing the lessons we must learn and practice. Christ must be brought into all the studies, that students may drink in the knowledge of God and may represent Him in character. His excellence is to be our study in time as well as in eternity. The word of God, spoken by Christ in the Old and New Testaments, is the bread from heaven; but much that is called science is as dishes of human invention, adulterated food; it is not the true manna.
Regulile Bibliei trebuie să fie călăuza vieții zilnice. Crucea lui Hristos trebuie să fie tema, dezvăluind lecțiile pe care trebuie să le învățăm și să le practicăm. Hristos trebuie adus în toate studiile, pentru ca studenții să se adape din cunoașterea lui Dumnezeu și să-L reprezinte în caracter. Excelența Sa trebuie să fie studiul nostru atât în timp, cât și în veșnicie. Cuvântul lui Dumnezeu, rostit de Hristos în Vechiul și în Noul Testament, este pâinea din cer; dar mult din ceea ce se numește știință este ca niște feluri de mâncare ale invenției omenești, hrană falsificată; nu este adevărata mană.
“In God’s word is found wisdom unquestionable, inexhaustible—wisdom that originated, not in the finite, but in the infinite mind. But much of that which God has revealed in His word is dark to men, because the jewels of truth are buried beneath the rubbish of human wisdom and tradition. To many the treasures of the word remain hidden, because they have not been searched for with earnest perseverance until the golden precepts were understood. The word must be searched in order to purify and prepare those who receive it to become members of the royal family, children of the heavenly King.
În Cuvântul lui Dumnezeu se află o înțelepciune neîndoielnică, inepuizabilă—o înțelepciune care își are originea, nu în finit, ci în mintea infinită. Dar mult din ceea ce Dumnezeu a descoperit în Cuvântul Său este obscur oamenilor, pentru că nestematele adevărului sunt îngropate sub molozul înțelepciunii și tradiției omenești. Pentru mulți, comorile Cuvântului rămân ascunse, fiindcă nu au fost căutate cu stăruință sârguincioasă până când preceptele de aur au fost înțelese. Cuvântul trebuie cercetat pentru a-i curăți și a-i pregăti pe cei care îl primesc, spre a deveni membri ai familiei regale, copii ai Împăratului ceresc.
“The study of God’s word should take the place of the study of those books that have led minds into mysticism and away from the truth. Its living principles, woven into our lives, will be our safeguard in trials and temptations; its divine instruction is the only way to success. As the test comes to every soul, there will be apostasies. Some will prove to be traitors, heady, high-minded, and self-sufficient, and will turn away from the truth, making shipwreck of faith. Why? Because they did not live ‘by every word that proceedeth out of the mouth of God.’ They did not dig deep and make their foundation sure.
Studiul Cuvântului lui Dumnezeu ar trebui să ia locul studiului acelor cărți care au atras mințile în misticism și le-au îndepărtat de adevăr. Principiile sale vii, întrețesute în viața noastră, vor fi pavăza noastră în încercări și ispite; învățătura sa divină este singura cale spre reușită. Când încercarea vine asupra fiecărui suflet, vor fi apostazii. Unii se vor dovedi a fi trădători, nechibzuiți, îngâmfați și autosuficienți și se vor abate de la adevăr, suferind naufragiu în ce privește credința. De ce? Pentru că nu au trăit „cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”. Nu au săpat adânc și nu și-au făcut temelia sigură.
“When the words of the Lord through His chosen messengers are brought to them, they murmur and think the way is made too strait. In the sixth chapter of John we read of some who were thought to be disciples of Christ, but who, when the plain truth was presented to them, were displeased and walked no more with Him. In like manner these superficial students also will turn away from Christ.” Testimonies, volume 6, 132.
Când cuvintele Domnului le sunt aduse prin solii Săi aleși, ei murmură și socotesc că calea a fost făcută prea strâmtă. În capitolul al șaselea din Ioan citim despre unii care erau socotiți a fi ucenici ai lui Hristos, dar care, când li s-a prezentat adevărul limpede, s-au arătat nemulțumiți și nu au mai umblat cu El. Tot astfel, acești învățăcei superficiali se vor întoarce de la Hristos. Mărturii, volumul 6, 132.