In Daniel chapter ten, Gabriel is accomplishing the work of presenting the complete interpretation of the book of Daniel to God’s last day people. Daniel represents God’s last day people, who, in the book of Revelation, are the one hundred and forty-four thousand. As such, the one hundred and forty-four thousand awaken to recognize they have been scattered, as represented by Daniel in chapter nine. They also awaken to the understanding that the great test by which their eternal destiny is decided is the image of the beast test, which takes place before they are sealed, and before probation closes at the Sunday law in the United States. They are mourning the disappointment that confronted them on July 18, 2020, and in that condition, they are given a view of Christ in the Most Holy Place, as represented by Isaiah in chapter six.

În capitolul zece din Daniel, Gabriel duce la îndeplinire lucrarea de a prezenta interpretarea completă a cărții lui Daniel poporului lui Dumnezeu din zilele din urmă. Daniel reprezintă poporul lui Dumnezeu din zilele din urmă, care, în cartea Apocalipsei, este alcătuit din cei o sută patruzeci și patru de mii. Ca atare, cei o sută patruzeci și patru de mii se trezesc și recunosc că au fost risipiți, așa cum este reprezentat în Daniel, capitolul nouă. De asemenea, ei se trezesc la înțelegerea că marea probă prin care se hotărăște destinul lor veșnic este testul chipului fiarei, care are loc înainte ca ei să fie sigilați și înainte ca timpul de probă să se închidă la legea duminicală din Statele Unite. Ei jelesc dezamăgirea cu care s-au confruntat la 18 iulie 2020, iar în acea stare li se dă o viziune a lui Hristos în Sfânta Sfintelor, așa cum este reprezentat în Isaia, capitolul șase.

That vision, as represented by both Daniel and Isaiah allows them to see their corrupted condition before the Lord of glory, and both are humbled into the dust. Isaiah then hears the question asking who God would send to His people, and Isaiah volunteers, but he is first purified.

Acea vedenie, așa cum este relatată atât de Daniel, cât și de Isaia, le îngăduie să-și vadă starea de stricăciune înaintea Domnului slavei, iar amândoi sunt smeriți în țărână. Apoi Isaia aude întrebarea pe cine va trimite Dumnezeu la poporul Său, iar el se oferă să fie trimis, dar mai întâi este curățit.

Then said I, Woe is me! for I am undone; because I am a man of unclean lips, and I dwell in the midst of a people of unclean lips: for mine eyes have seen the King, the Lord of hosts. Then flew one of the seraphims unto me, having a live coal in his hand, which he had taken with the tongs from off the altar: And he laid it upon my mouth, and said, Lo, this hath touched thy lips; and thine iniquity is taken away, and thy sin purged. Also I heard the voice of the Lord, saying, Whom shall I send, and who will go for us? Then said I, Here am I; send me. Isaiah 6:5–8.

Atunci am zis: Vai de mine! Căci sunt pierdut, fiindcă sunt un om cu buze necurate și locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate; căci ochii mei L-au văzut pe Împăratul, Domnul oștirilor. Atunci a zburat către mine unul dintre serafimi, având în mână un cărbune aprins, pe care îl luase cu cleștele de pe altar. Mi-a atins gura cu el și a zis: Iată, acesta ți-a atins buzele; și nelegiuirea ta este îndepărtată, iar păcatul tău este ispășit. Apoi am auzit glasul Domnului, zicând: Pe cine să trimit și cine va merge pentru noi? Atunci am zis: Iată-mă, trimite-mă. Isaia 6:5-8.

Isaiah was purified with a coal from off the altar, and Daniel was purified by beholding the looking glass causative vision, that causes the beholder to change into the image he beholds. Isaiah is told to take the message to a people who hearing do not hear, and seeing do not see.

Isaia a fost purificat cu un cărbune luat de pe altar, iar Daniel a fost purificat prin contemplarea viziunii cauzative ca într-o oglindă, care îl face pe privitor să se transforme în chipul pe care îl contemplă. Lui Isaia i se spune să ducă mesajul unui popor care, auzind, nu aude și, văzând, nu vede.

And he said, Go, and tell this people, Hear ye indeed, but understand not; and see ye indeed, but perceive not. Make the heart of this people fat, and make their ears heavy, and shut their eyes; lest they see with their eyes, and hear with their ears, and understand with their heart, and convert, and be healed. Isaiah 6:9, 10.

Și El a zis: Du-te și spune acestui popor: «Auziți într-adevăr, dar nu înțelegeți; vedeți într-adevăr, dar nu pricepeți». Împietrește inima acestui popor, îngreunează-le urechile și închide-le ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii lor, să audă cu urechile lor, să înțeleagă cu inima lor, să se întoarcă și să fie vindecați. Isaia 6:9, 10.

Isaiah wishes to know how long he must interact with the people who understand and perceive not, so he asks the question of, “how long?”

Isaia dorește să știe până când trebuie să aibă de-a face cu poporul care înțelege și nu percepe; de aceea adresează întrebarea: «Până când?»

Then said I, Lord, how long? And he answered, Until the cities be wasted without inhabitant, and the houses without man, and the land be utterly desolate, And the Lord have removed men far away, and there be a great forsaking in the midst of the land. Isaiah 6:11, 12.

Atunci am zis: Doamne, până când? Iar El a răspuns: Până când cetățile vor fi pustiite fără locuitor, și casele fără om, iar țara va fi cu desăvârșire pustiită, și Domnul îi va îndepărta pe oameni departe, și va fi o mare părăsire în mijlocul țării. Isaia 6:11, 12.

The land that is the subject of Bible prophecy in the last days is the United States, who is “utterly desolated,” when national ruin is brought about by the national apostasy of the Sunday law. Verse forty-one of Daniel eleven, has been typified by verse sixteen of the same chapter. In verse forty-one the “great forsaking in the midst of the land” is identified as “many” being overthrown. Isaiah’s message, which was referred to by Jesus, when He addressed the quibbling Jews in His history among men, identifies that when a former covenant people are being passed by, they then have ears and eyes that do not understand or perceive. Isaiah’s message represents the final call to Laodicean Adventism, which ends at the Sunday law, where Laodicean Adventism is spewed out of the mouth of the Lord.

Statele Unite sunt țara care constituie subiectul profeției biblice în vremurile de pe urmă; ele sunt «pustiite cu desăvârșire», atunci când ruina națională este adusă prin apostazia națională a legii duminicale. Versetul patruzeci și unu din Daniel unsprezece a fost tipificat de versetul șaisprezece al aceluiași capitol. În versetul patruzeci și unu, «marea părăsire din mijlocul țării» este identificată ca fiind «mulți» care sunt răsturnați. Mesajul lui Isaia, la care a făcut referire Isus, când S-a adresat iudeilor cârtitori în timpul petrecerii Sale între oameni, arată că atunci când un fost popor al legământului este trecut cu vederea, atunci are urechi și ochi care nu înțeleg și nu percep. Mesajul lui Isaia reprezintă apelul final către adventismul laodicean, care se încheie la legea duminicală, unde adventismul laodicean este vărsat din gura Domnului.

He shall enter also into the glorious land, and many countries shall be overthrown: but these shall escape out of his hand, even Edom, and Moab, and the chief of the children of Ammon. Daniel 11:41.

Va intra și în țara cea minunată, iar multe țări vor cădea; însă aceștia vor scăpa din mâna lui: Edom, Moab și căpetenia copiilor lui Amon. Daniel 11:41.

Isaiah and Daniel are given the responsibility to present the final call to Laodicea, and at Daniel’s third touch in chapter ten he is strengthened for the task.

Lui Isaia și lui Daniel le este încredințată responsabilitatea de a prezenta chemarea finală către Laodiceea, iar la a treia atingere din capitolul zece al cărții Daniel, el este întărit pentru această însărcinare.

Then there came again and touched me one like the appearance of a man, and he strengthened me, And said, O man greatly beloved, fear not: peace be unto thee, be strong, yea, be strong. And when he had spoken unto me, I was strengthened, and said, Let my lord speak; for thou hast strengthened me. Daniel 10:18, 19.

Atunci a venit iarăși la mine unul cu înfățișare de om, m-a atins și m-a întărit. Și a zis: Om preaiubit, nu te teme: pace ție! Fii tare, da, fii tare. Și când mi-a vorbit, m-am întărit și am zis: Să vorbească domnul meu, căci m-ai întărit. Daniel 10:18, 19.

Daniel was strengthened to give the message that he came to understand when Michael descended in chapter ten. Isaiah was informed that he would need to give the message until the Sunday law. At the Sunday law a remnant would be established.

Daniel a fost întărit pentru a transmite mesajul pe care a ajuns să-l înțeleagă când Mihail a coborât în capitolul zece. Isaia a fost înștiințat că va trebui să transmită mesajul până la legea duminicală. La momentul legii duminicale, o rămășiță avea să fie constituită.

Then said I, Lord, how long? And he answered, Until the cities be wasted without inhabitant, and the houses without man, and the land be utterly desolate, And the Lord have removed men far away, and there be a great forsaking in the midst of the land. But yet in it shall be a tenth, and it shall return, and shall be eaten: as a teil tree, and as an oak, whose substance is in them, when they cast their leaves: so the holy seed shall be the substance thereof. Isaiah 6:11–13.

Atunci am zis: Doamne, până când? Iar El a răspuns: Până când cetățile vor fi pustiite, fără locuitor, și casele fără oameni, și țara va fi cu desăvârșire pustiită, și Domnul va depărta pe oameni departe, și va fi o mare părăsire în mijlocul țării. Totuși, în ea va rămâne o zecime; și ea se va întoarce și va fi mistuită: ca un tei și ca un stejar, a căror substanță rămâne în ei, când își leapădă frunzele; așa sămânța sfântă va fi substanța ei. Isaia 6:11-13.

When there would be “a great forsaking in the midst of the land” (at the Sunday law), there would be manifested a “tenth,” whose “substance” is “the holy seed.” The root of the Hebrew word translated as “tenth,” is “tithe.” The Lord will have a “tithe” that have “returned,” at the Sunday law.

Când va fi „o mare părăsire în mijlocul țării” (la legea duminicală), se va manifesta o „zecime”, a cărei „substanță” este „sămânța sfântă”. Rădăcina cuvântului ebraic tradus prin „zecime” este „zeciuială”. Domnul va avea o „zeciuială” care s-a „întors” la legea duminicală.

And all the tithe of the land, whether of the seed of the land, or of the fruit of the tree, is the Lord’s: it is holy unto the Lord. And if a man will at all redeem ought of his tithes, he shall add thereto the fifth part thereof. And concerning the tithe of the herd, or of the flock, even of whatsoever passeth under the rod, the tenth shall be holy unto the Lord. Leviticus 27:30–32.

Și toată zeciuiala din țară, fie din sămânța pământului, fie din rodul pomului, este a Domnului; este sfântă Domnului. Iar dacă un om va vrea să răscumpere ceva din zeciuiala sa, să adauge la ea a cincea parte. Iar în ce privește zeciuiala din cireadă sau din turmă, din tot ce trece pe sub toiag, al zecelea să fie sfânt Domnului. Leviticul 27:30-32.

The “tenth” that “returns” are holy unto the Lord, and they are the Lord’s portion.

„Zecimea” care este „înapoiată” este sfântă Domnului și este partea Domnului.

For the Lord’s portion is his people; Jacob is the lot of his inheritance. Deuteronomy 32:9.

Căci partea Domnului este poporul Lui; Iacov este sorțul moștenirii Sale. Deuteronom 32:9.

Those who have returned before the Sunday law, are those represented by Jeremiah who have suffered the first disappointment, to whom the Lord had promised that if they would return, they would be the Lord’s mouth, or His spokesmen.

Cei care s-au întors înainte de legea duminicală sunt aceia reprezentați de Ieremia, care au suferit întâia dezamăgire, cărora Domnul le făgăduise că, dacă se vor întoarce, vor fi gura Domnului sau purtătorii Săi de cuvânt.

Thy words were found, and I did eat them; and thy word was unto me the joy and rejoicing of mine heart: for I am called by thy name, O Lord God of hosts. I sat not in the assembly of the mockers, nor rejoiced; I sat alone because of thy hand: for thou hast filled me with indignation. Why is my pain perpetual, and my wound incurable, which refuseth to be healed? wilt thou be altogether unto me as a liar, and as waters that fail? Therefore thus saith the Lord, If thou return, then will I bring thee again, and thou shalt stand before me: and if thou take forth the precious from the vile, thou shalt be as my mouth: let them return unto thee; but return not thou unto them. And I will make thee unto this people a fenced brazen wall: and they shall fight against thee, but they shall not prevail against thee: for I am with thee to save thee and to deliver thee, saith the Lord. And I will deliver thee out of the hand of the wicked, and I will redeem thee out of the hand of the terrible. Jeremiah 15:16–21.

Când am găsit cuvintele Tale, le-am mâncat; iar Cuvântul Tău mi-a fost bucuria și veselia inimii mele: căci sunt chemat după Numele Tău, Doamne, Dumnezeul oștirilor. N-am șezut în adunarea batjocoritorilor, nici nu m-am veselit; am stat singur din pricina Mâinii Tale, căci m-ai umplut de indignare. Pentru ce este durerea mea necurmată, și rana mea nevindecabilă, care nu se lasă vindecată? Vei fi Tu cu totul pentru mine ca un mincinos și ca niște ape care seacă? De aceea, așa zice Domnul: Dacă te vei întoarce, atunci te voi aduce iarăși, și vei sta înaintea Mea; iar dacă vei scoate ce este de preț din ceea ce este josnic, vei fi ca gura Mea: ei să se întoarcă la tine, dar tu să nu te întorci la ei. Și te voi face pentru poporul acesta un zid de aramă întărit; și vor lupta împotriva ta, dar nu te vor birui, căci Eu sunt cu tine ca să te mântuiesc și să te izbăvesc, zice Domnul. Și te voi izbăvi din mâna celor răi, și te voi răscumpăra din mâna celor năpraznici. Ieremia 15:16-21.

The remnant or tenth that returns in Isaiah’s testimony were to be eaten, for they were given God’s message, and His Word was to be eaten. They were those who would be God’s mouth, and in so doing they would present God’s Word that was to be eaten by those seeking salvation. Jeremiah did not sit in the “assembly of mockers,” for, as with Daniel, when he saw the vision the “assembly of mockers” fled. Jeremiah had thought God lied to him, for God’s hand had allowed the first disappointment of April 19, 1844 in Millerite history, and July 18, 2020 in the last days. The promise for Jeremiah was that if he would “return,” and in Isaiah’s passage, the “tenth” “returns.”

Rămășița sau zecimea care se întoarce în mărturia lui Isaia trebuia să fie mâncată, căci lor li se încredințase solia lui Dumnezeu, iar Cuvântul Său trebuia să fie mâncat. Ei erau aceia care aveau să fie gura lui Dumnezeu și, făcând astfel, aveau să prezinte Cuvântul lui Dumnezeu, care trebuia să fie mâncat de cei ce caută mântuirea. Ieremia nu a stat în „adunarea batjocoritorilor”, căci, asemenea lui Daniel, atunci când a văzut vedenia, „adunarea batjocoritorilor” a fugit. Ieremia a crezut că Dumnezeu l-a mințit, căci mâna lui Dumnezeu îngăduise prima dezamăgire din 19 aprilie 1844 în istoria millerită și din 18 iulie 2020 în ultimele zile. Făgăduința pentru Ieremia era că, dacă se va „întoarce”, iar în pasajul lui Isaia, „zecimea” „se întoarce”.

If Jeremiah “returns,” he is part of Isaiah’s “tenth,” which is holy, and is the Lord’s portion, whose “substance,” is in them. The Hebrew word “substance” means a pillar, and to be made into a “pillar,” is the promise given to the Philadelphians.

Dacă Ieremia „se întoarce”, el face parte din „zecimea” lui Isaia, care este sfântă, și este partea Domnului, a cărei „substanță” se află în ei. Cuvântul ebraic pentru „substanță” înseamnă un „stâlp”, iar a fi făcut „stâlp” este făgăduința dată Filadelfienilor.

Him that overcometh will I make a pillar in the temple of my God, and he shall go no more out: and I will write upon him the name of my God, and the name of the city of my God, which is new Jerusalem, which cometh down out of heaven from my God: and I will write upon him my new name. He that hath an ear, let him hear what the Spirit saith unto the churches. Revelation 3:12, 13.

Pe cel ce biruiește îl voi face un stâlp în templul Dumnezeului meu și nu va mai ieși afară; și voi scrie asupra lui numele Dumnezeului meu și numele cetății Dumnezeului meu, Noul Ierusalim, care coboară din cer de la Dumnezeul meu; și voi scrie asupra lui numele meu cel nou. Cine are urechi, să audă ce zice Duhul bisericilor. Apocalipsa 3:12, 13.

The “pillar,” that is their “substance,” represents the combination of Divinity and humanity, for Christ is the “pillar” that supports the temple.

„Stâlpul”, adică „substanța” lor, reprezintă îmbinarea dintre divinitate și umanitate, căci Hristos este „stâlpul” care susține templul.

“While in this state of despondency I had a dream that made a deep impression upon my mind. I dreamed of seeing a temple, to which many persons were flocking. Only those who took refuge in that temple would be saved when time should close. All who remained outside would be forever lost. The multitudes without who were going about their various ways, derided and ridiculed those who were entering the temple, and told them that this plan of safety was a cunning deception, that in fact there was no danger whatever to avoid. They even laid hold of some to prevent them from hastening within the walls.

Pe când mă aflam în această stare de deznădejde, am avut un vis care a făcut o adâncă impresie asupra minții mele. Am visat că vedeam un templu, către care mulți oameni afluiau. Numai cei care își găseau adăpost în acel templu aveau să fie mântuiți la închiderea timpului. Toți cei care rămâneau afară aveau să fie pierduți pentru totdeauna. Mulțimile de afară, care umblau fiecare pe căile lor, îi batjocoreau și îi luau în derâdere pe cei care intrau în templu și le spuneau că acest plan de ocrotire era o înșelăciune vicleană, că, de fapt, nu exista nicidecum vreun pericol de evitat. Ba chiar au pus mâna pe unii, pentru a-i împiedica să se grăbească să pătrundă înăuntrul zidurilor.

“Fearing to be ridiculed, I thought best to wait until the multitude dispersed, or until I could enter unobserved by them. But the numbers increased instead of diminishing, and fearful of being too late, I hastily left my home and pressed through the crowd. In my anxiety to reach the temple I did not notice or care for the throng that surrounded me. On entering the building, I saw that the vast temple was supported by one immense pillar, and to this was tied a lamb all mangled and bleeding. We who were present seemed to know that this lamb had been torn and bruised on our account. All who entered the temple must come before it and confess their sins.

Temându-mă de ridicol, am socotit mai bine să aștept până când mulțimea se va risipi sau până când voi putea intra neobservat de ei. Dar numărul lor sporea în loc să scadă și, temându-mă să nu fie prea târziu, am părăsit în grabă casa și mi-am croit drum prin mulțime. În neliniștea mea de a ajunge la templu, nu am luat seama la mulțimea care mă înconjura și nici nu mi-a păsat de ea. Intrând în clădire, am văzut că vastul templu era susținut de un singur stâlp imens, și de acesta era legat un miel tot sfâșiat și sângerând. Noi, cei de față, păream să știm că acest miel fusese sfâșiat și zdrobit din pricina noastră. Toți cei care intrau în templu trebuiau să vină înaintea lui și să-și mărturisească păcatele.

“Just before the lamb were elevated seats, upon which sat a company looking very happy. The light of heaven seemed to shine upon their faces, and they praised God and sang songs of glad thanksgiving that seemed like the music of the angels. These were they who had come before the lamb, confessed their sins, received pardon, and were now waiting in glad expectation of some joyful event.

Chiar înaintea Mielului se aflau scaune înălțate, pe care ședea o ceată care părea foarte fericită. Lumina cerului părea să le strălucească pe chipurile lor, iar ei Îl lăudau pe Dumnezeu și intonau cântări de mulțumire pline de bucurie, care semănau cu muzica îngerilor. Aceștia erau cei care veniseră înaintea Mielului, își mărturisiseră păcatele, primiseră iertare și acum se aflau în așteptare bucuroasă a unui eveniment fericit.

“Even after I had entered the building, a fear came over me, and a sense of shame that I must humble myself before these people. But I seemed compelled to move forward, and was slowly making my way around the pillar in order to face the lamb, when a trumpet sounded, the temple shook, shouts of triumph arose from the assembled saints, an awful brightness illuminated the building, then all was intense darkness. The happy people had all disappeared with the brightness, and I was left alone in the silent horror of night. I awoke in agony of mind and could hardly convince myself that I had been dreaming. It seemed to me that my doom was fixed, that the Spirit of the Lord had left me, never to return.” Testimonies, volume 1, 27.

Chiar după ce intrasem în clădire, m-a cuprins o teamă și un simțământ de rușine la gândul că trebuie să mă smeresc înaintea acestor oameni. Dar o constrângere parcă mă împingea să merg înainte și, încet, îmi croiam drum împrejurul stâlpului, pentru a sta față în față cu mielul, când a sunat o trâmbiță, templul s-a cutremurat, strigăte de biruință s-au ridicat din mijlocul sfinților adunați, o strălucire înfricoșătoare a luminat clădirea, apoi totul s-a cufundat într-un întuneric desăvârșit. Toți oamenii fericiți dispăruseră odată cu strălucirea, iar eu am rămas, în groaza tăcută a nopții, în deplină singurătate. M-am trezit într-o agonie a cugetului și cu greu mă puteam convinge că visasem. Mi se părea că osânda mea era pecetluită, că Duhul Domnului mă părăsise, ca să nu se mai întoarcă niciodată. Mărturii, volumul 1, 27.

The “substance,” that is within the tenth that returns is the “pillar” who supports the temple. Daniel saw the causative vision of the Lamb that was hung upon the pillar, and the Lamb was the “pillar”. When Daniel saw that great vision, he was changed into the image of the pillar, and Isaiah’s tenth, likewise have the “substance” (the pillar), within them, and that substance is to be “eaten”, by all who would enter the temple. Those who enter the temple, and eat the substance, are God’s other flock who respond to the message of the ensign that is lifted up at the Sunday law, when there is a great forsaking in the land. The “holy seed,” that is Isaiah’s substance, is the Lamb that was slain from the foundation of the world.

"Substanța", care este înăuntrul zecimii care se întoarce, este "stâlpul" care susține templul. Daniel a văzut vedenia cauzală a Mielului care a fost atârnat de stâlp, iar Mielul era "stâlpul". Când Daniel a văzut acea mare vedenie, el a fost schimbat în chipul stâlpului, iar zecimea lui Isaia, de asemenea, are "substanța" (stâlpul) înăuntrul ei, iar acea substanță trebuie să fie "mâncată" de toți cei care ar intra în templu. Cei care intră în templu și mănâncă substanța sunt cealaltă turmă a lui Dumnezeu, care răspund mesajului stindardului care este înălțat odată cu legea duminicală, când este o mare părăsire în țară. "Sămânța sfântă", care este substanța lui Isaia, este Mielul care a fost junghiat de la întemeierea lumii.

The tenth who return will be delivered out of the hand of the wicked, when at the Sunday law the separation of Philadelphia and Laodicea is fixed for eternity, and many are then overthrown. Those overthrown are identified as the wicked who do not understand. They will also be delivered out of the hand of the terrible, for they will not receive the mark of the beast.

A zecea parte care se întoarce va fi izbăvită din mâna celor răi, când, la legea duminicală, despărțirea dintre Filadelfia și Laodiceea este stabilită pentru veșnicie, iar mulți atunci cad. Cei care cad sunt identificați ca cei răi care nu înțeleg. Această a zecea parte va fi, de asemenea, izbăvită din mâna celui cumplit, căci nu va primi semnul fiarei.

Thus saith the Lord God; I will also make the multitude of Egypt to cease by the hand of Nebuchadrezzar king of Babylon. He and his people with him, the terrible of the nations, shall be brought to destroy the land: and they shall draw their swords against Egypt, and fill the land with the slain. And I will make the rivers dry, and sell the land into the hand of the wicked: and I will make the land waste, and all that is therein, by the hand of strangers: I the Lord have spoken it. Isaiah 30:10–12.

Aşa zice Domnul Dumnezeu: Voi face să înceteze şi mulţimea Egiptului prin mâna lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului. El şi poporul lui cu el, groaza neamurilor, vor fi aduşi să pustiască ţara; îşi vor scoate săbiile împotriva Egiptului şi vor umple ţara de cei ucişi. Voi seca râurile şi voi vinde ţara în mâna celor răi; voi pustii ţara şi tot ce este în ea, prin mâna străinilor. Eu, Domnul, am vorbit. Isaia 30:10-12.

The “terrible of nations” is the proxy army of the king of the north. The ensign that is lifted up at the Sunday law are delivered out of the hand of the foolish, or wicked virgins, and are also delivered out of the hand of the terrible of nations. The issue that we are addressing here is that Isaiah, and Daniel, and Jeremiah, and Ezekiel, and John are all used to represent the resurrection and empowerment of the one hundred and forty-four thousand who return from the disappointment of July 18, 2020. In Daniel’s final vision, the vision given by the river Hiddekel, Daniel is made to understand both the internal and external visions of God’s prophetic Word, and he is strengthened to present that message.

„Cel cumplit al neamurilor” este armata interpusă a împăratului de la miazănoapte. Steagul care este înălțat la legea duminicală este izbăvit din mâna fecioarelor nechibzuite, sau rele, și este, de asemenea, izbăvit din mâna celui cumplit al neamurilor. Problema pe care o abordăm aici este că Isaia, și Daniel, și Ieremia, și Ezechiel, și Ioan sunt toți folosiți pentru a reprezenta învierea și împuternicirea celor o sută patruzeci și patru de mii care se întorc din dezamăgirea din 18 iulie 2020. În viziunea finală a lui Daniel, viziunea dată lângă râul Hidechel, lui Daniel i se face să înțeleagă atât viziunile interne, cât și externe ale Cuvântului profetic al lui Dumnezeu, și este întărit să prezinte acea solie.

The message of the internal and external is brought together with the prophetic definition of the head, or “fortress,” in verse ten, which identifies the Ukraine war that is currently being carried out by Putin. That key of identifying the head, has an internal and external application, and the beginning of that war marks the period when both heads become a subject of prophecy. The fortress or head as Russia identifies the second proxy war, that leads to the third proxy war, which marks the beginning of World War III, as typified by the battle of Panium in verse fifteen.

Mesajul despre interior și exterior este adus împreună cu definiția profetică a capului, sau a „fortăreței”, în versetul zece, care identifică războiul din Ucraina purtat în prezent de Putin. Acea cheie a identificării capului are o aplicație internă și externă, iar începutul acelui război marchează perioada când ambele capete devin un subiect al profeției. Fortăreața sau capul, ca Rusia, identifică al doilea război prin procură, care conduce la al treilea război prin procură, ce marchează începutul celui de-al Treilea Război Mondial, așa cum este prefigurat de bătălia de la Panium în versetul cincisprezece.

Verse sixteen is the Sunday law, and therefore from 2014, when the Ukrainian war commenced, as represented in verses eleven and twelve, until the Sunday law the final work involved with the sealing of God’s people is accomplished. Gabriel’s interpretation in Daniel chapter eleven, represents the message that sanctifies, or seals God’s people. To miss that fact is to miss everything. The prophecy that is unsealed, which in the book of Revelation is called the Revelation of Jesus Christ, and which the book of Revelation identifies as being unsealed just before the close of probation, is a specific passage from the book of Daniel.

Versetul șaisprezece este legea duminicală și, prin urmare, din 2014, când a început războiul din Ucraina, așa cum este reprezentat în versetele unsprezece și doisprezece, până la legea duminicală, lucrarea finală legată de pecetluirea poporului lui Dumnezeu este adusă la îndeplinire. Interpretarea lui Gabriel din capitolul unsprezece al cărții Daniel reprezintă solia care sfințește, sau pecetluiește, poporul lui Dumnezeu. A trece cu vederea acest fapt înseamnă a pierde totul. Profeția care este dezpecetluită, care, în cartea Apocalipsa, este numită Descoperirea lui Isus Hristos, și pe care cartea Apocalipsa o identifică drept fiind dezpecetluită chiar înainte de închiderea timpului de probă, este un pasaj specific din cartea lui Daniel.

And he saith unto me, Seal not the sayings of the prophecy of this book: for the time is at hand. He that is unjust, let him be unjust still: and he which is filthy, let him be filthy still: and he that is righteous, let him be righteous still: and he that is holy, let him be holy still. Revelation 22:10, 11.

Și mi-a zis: Nu pecetlui cuvintele profeției acestei cărți; căci vremea este aproape. Cel ce este nedrept, să fie nedrept și mai departe; și cel ce este întinat, să fie întinat și mai departe; și cel ce este drept, să fie drept și mai departe; și cel ce este sfânt, să fie sfânt și mai departe. Apocalipsa 22:10, 11.

In the last days, there is a specific time when the final prophecy is unsealed, for the verse says “the time is at hand.” That very expression located in the final chapter of Revelation is found also in the first chapter.

În zilele din urmă, există un timp precis când profeția finală este desigilată, căci versetul spune: „vremea este aproape.” Tocmai această expresie, aflată în capitolul final al Apocalipsei, se găsește și în primul capitol.

The Revelation of Jesus Christ, which God gave unto him, to show unto his servants things which must shortly come to pass; and he sent and signified it by his angel unto his servant John: Who bare record of the word of God, and of the testimony of Jesus Christ, and of all things that he saw. Blessed is he that readeth, and they that hear the words of this prophecy, and keep those things which are written therein: for the time is at hand. Revelation 1:1–3.

Descoperirea lui Isus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care trebuie să se întâmple în curând; și a trimis-o și a făcut-o cunoscută prin îngerul Său robului Său Ioan: care a mărturisit despre Cuvântul lui Dumnezeu și despre mărturia lui Isus Hristos și despre toate câte a văzut. Ferice de cel ce citește și de cei ce aud cuvintele acestei prorocii și păzesc cele scrise în ea; căci vremea este aproape. Apocalipsa 1:1-3.

Two hundred and twenty, and therefore twenty-two, are symbols of the combination of Divinity with humanity, and the final work of the third angel, which is the sealing of the one hundred and forty-four thousand, is accomplished within the prophetic context of the parable of the ten virgins. The wise virgins of the last days suffered their first disappointment on July 18, 2020, and they were scattered as dead bones in the street of Revelation chapter eleven, until July of 2023, twenty-two years after the sealing process began in 2001. The “time was then at hand,” and the Lord then raised up a “voice in the wilderness” who had received the message from Gabriel, who had received it from Christ, who had received it from the Father.

Două sute douăzeci și, prin urmare, douăzeci și doi sunt simboluri ale unirii Dumnezeirii cu omenirea, iar lucrarea finală a celui de-al treilea înger, care este sigilarea celor o sută patruzeci și patru de mii, este împlinită în contextul profetic al pildei celor zece fecioare. Fecioarele înțelepte ale zilelor de pe urmă au suferit prima lor dezamăgire la 18 iulie 2020 și au fost împrăștiate ca niște oase moarte pe ulița din Apocalipsa capitolul unsprezece, până în iulie 2023, la douăzeci și doi de ani după ce procesul de sigilare a început în 2001. „Timpul era atunci aproape”, iar Domnul a ridicat atunci un „glas al celui ce strigă în pustie” care primise solia de la Gabriel, care o primise de la Hristos, care o primise de la Tatăl.

The voice then began to send the message to the churches, and it has been sent in the electronic fashion where it can be read and or heard, currently in over sixty languages. The portion of prophecy that was unsealed, that is that message is found in the book of Daniel.

Atunci glasul a început să trimită mesajul către biserici, iar acesta a fost transmis prin mijloace electronice, astfel încât să poată fi citit și/sau auzit, în prezent în peste șaizeci de limbi. Porțiunea de profeție care a fost desigilată, adică acel mesaj, se află în Cartea lui Daniel.

“The book that was sealed is not the Revelation, but that portion of the prophecy of Daniel relating to the last days. The angel commanded, ‘But thou, O Daniel, shut up the words, and seal the book, even to the time of the end.’ Daniel 12:4.” Acts of the Apostles, 585.

Cartea care a fost pecetluită nu este Apocalipsa, ci acea parte a profeției lui Daniel privitoare la zilele de pe urmă. Îngerul a poruncit: „Iar tu, Daniele, ține ascunse cuvintele și pecetluiește cartea până la vremea sfârșitului.” Daniel 12:4. Faptele apostolilor, 585.

The “portion of the prophecy of Daniel relating to the last days,” is verse forty. It is not simply verse forty, it is the portion of verse forty that is represented after the time of the end in 1989, and before the Sunday law of verse forty-one. The history of verse forty that has no mention within the verse itself is the portion of prophecy relating to the last days that was sealed up, and that since July, 2023 has been being unsealed for those who choose to see and hear.

„Porțiunea profeției lui Daniel referitoare la zilele din urmă” este versetul patruzeci. Nu este pur și simplu versetul patruzeci, ci porțiunea din versetul patruzeci care este prezentată după timpul sfârșitului din 1989 și înaintea legii duminicale din versetul patruzeci și unu. Istoria versetului patruzeci, care nu este menționată în cadrul versetului însuși, este porțiunea de profeție referitoare la zilele din urmă care a fost pecetluită și care, din iulie 2023, a început să fie dezpecetluită pentru cei care aleg să vadă și să audă.

Verse forty records nothing of the history that follows the collapse of the Soviet Union in 1989, until the Sunday law of verse forty-one, but it does provide the prophetic platform that other lines of prophecy are to be placed upon. Those who are unwilling to see and hear that the methodology of line upon line is the latter rain methodology do not have the ability to see the hidden history of verse forty, and that is the history that is the Revelation of Jesus Christ, which Gabriel came to interpret for John and Daniel.

Versetul patruzeci nu consemnează nimic din istoria care urmează prăbușirii Uniunii Sovietice în 1989, până la legea duminicală din versetul patruzeci și unu, dar oferă platforma profetică pe care urmează să fie așezate celelalte linii ale profeției. Cei care nu sunt dispuși să vadă și să audă că metodologia "linie după linie" este metodologia ploii târzii nu au capacitatea de a discerne istoria ascunsă a versetului patruzeci, iar aceea este istoria care constituie Apocalipsa lui Isus Hristos, pe care Gabriel a venit s-o tâlcuiască lui Ioan și lui Daniel.

We will continue this study in the next article.

Vom continua acest studiu în articolul următor.

“At Berea Paul again commenced his work by going into the synagogue of the Jews to preach the gospel of Christ. He says of them, ‘These were more noble than those in Thessalonica, in that they received the word with all readiness of mind, and searched the Scriptures daily, whether those things were so. Therefore many of them believed; also of honorable women which were Greeks, and of men, not a few.’

La Berea, Pavel și-a început din nou lucrarea, intrând în sinagoga iudeilor ca să propovăduiască Evanghelia lui Hristos. El spune despre ei: „Aceștia erau mai nobili decât cei din Tesalonic, întrucât au primit Cuvântul cu toată bunăvoința minții și cercetau Scripturile în fiecare zi, pentru a vedea dacă aceste lucruri sunt așa. De aceea, mulți dintre ei au crezut; de asemenea, și dintre femeile de vază, care erau grecoaice, și dintre bărbați, nu puțini.”

“In the presentation of the truth, those who honestly desire to be right will be awakened to a diligent searching of the Scriptures. This will produce results similar to those that attended the labors of the apostles in Berea. But those who preach the truth in these days meet many who are the opposite of the Bereans. They cannot controvert the doctrine presented to them, yet they manifest the utmost reluctance to investigate the evidence offered in its favor, and assume that even if it is the truth it is a matter of little consequence whether or not they accept it as such. They think that their old faith and customs are good enough for them. But the Lord, who sent out his ambassadors with a message to the world, will hold the people responsible for the manner in which they treat the words of his servants. God will judge all according to the light which has been presented to them, whether it is plain to them or not. It is their duty to investigate as did the Bereans. The Lord says through the prophet Hosea: ‘My people are destroyed for lack of knowledge; because thou hast rejected knowledge, I will also reject thee.’

În prezentarea adevărului, cei care doresc cu sinceritate să fie în adevăr vor fi treziți la o cercetare stăruitoare a Scripturilor. Aceasta va produce rezultate asemănătoare celor care au însoțit ostenelile apostolilor în Bereea. Însă cei care predică adevărul în aceste zile întâlnesc mulți care sunt opusul bereenilor. Nu pot combate doctrina care le este prezentată, și totuși manifestă cea mai mare reticență în a cerceta dovezile oferite în favoarea ei și presupun că, chiar dacă este adevărul, contează prea puțin dacă îl acceptă sau nu ca atare. Ei consideră că vechea lor credință și obiceiurile lor le sunt îndeajuns. Însă Domnul, care Și-a trimis ambasadorii cu un mesaj către lume, va ține poporul răspunzător pentru modul în care tratează cuvintele slujitorilor Săi. Dumnezeu îi va judeca pe toți după lumina care le-a fost prezentată, fie că le este limpede, fie că nu. Este datoria lor să cerceteze așa cum au făcut bereenii. Domnul spune prin profetul Osea: „Poporul Meu este nimicit din lipsă de cunoștință; fiindcă ai lepădat cunoștința, și Eu te voi lepăda.”

“The minds of the Bereans were not narrowed by prejudice, and they were willing to investigate and receive the truths preached by the apostles. If the people of our time would follow the example of the noble Bereans, in searching the Scriptures daily, and in comparing the messages brought to them with what is there recorded, there would be thousands loyal to God’s law where there is one today. But many who profess to love God have no desire to change from error to truth, and they cling to the pleasing fables of the last days. Error blinds the mind and leads from God; but truth gives light to the mind, and life to the soul.” Sketches from the Life of Paul, 87, 88.

„Mințile bereenilor nu erau îngustate de prejudecăți și erau dispuse să cerceteze și să primească adevărurile propovăduite de apostoli. Dacă oamenii vremurilor noastre ar urma exemplul nobililor bereeni, cercetând zilnic Scripturile și comparând mesajele aduse lor cu ceea ce este consemnat acolo, ar fi mii de oameni loiali Legii lui Dumnezeu acolo unde astăzi este unul singur. Dar mulți care mărturisesc că Îl iubesc pe Dumnezeu nu au nicio dorință să treacă din eroare la adevăr și se agață de plăcutele basme ale zilelor de pe urmă. Eroarea orbește mintea și o îndepărtează de Dumnezeu; dar adevărul dă lumină minții și viață sufletului.” Schițe din viața lui Pavel, 87, 88.