Inspiration is clear that chapter three of Daniel, represents the Sunday law in the United States. In Isaiah chapter twenty-three, the whore of Tyre, who commits fornication with the kings of the earth, is the whore of Revelation that commits fornication with the kings of the earth. In Revelation seventeen, that whore has Babylon the Great written on her forehead.
Inspirația spune limpede că capitolul trei din Daniel reprezintă legea duminicală în Statele Unite. În Isaia, capitolul douăzeci și trei, desfrânata Tirului, care se desfrânează cu împărații pământului, este desfrânata din Apocalipsa care se desfrânează cu împărații pământului. În Apocalipsa, capitolul șaptesprezece, acea desfrânată are scris pe frunte: Babilonul cel Mare.
And the woman was arrayed in purple and scarlet colour, and decked with gold and precious stones and pearls, having a golden cup in her hand full of abominations and filthiness of her fornication: And upon her forehead was a name written, MYSTERY, BABYLON THE GREAT, THE MOTHER OF HARLOTS AND ABOMINATIONS OF THE EARTH. Revelation 17:4, 5.
Și femeia era îmbrăcată în purpură și stacojiu și împodobită cu aur, cu pietre prețioase și cu mărgăritare, având în mână un potir de aur plin de urâciuni și de spurcăciunile desfrânării ei: iar pe fruntea ei era scris un nume: TAINĂ, BABILONUL CEL MARE, MAMA DESFRÂNATELOR ȘI A URÂCIUNILOR PĂMÂNTULUI. Apocalipsa 17:4, 5.
Before 1950, English dictionaries correctly identified the woman represented in these two verses, as the Roman Catholic church. The whole world knew after the Dark Ages of Catholic persecutions that were accomplished from 538 through 1798; that the Roman church was the whore who commits fornication with the kings of the earth. The Declaration of Independence was designed as a rejection of the rule of Catholicism and also the rule of the earthly kings that had formed unholy relationships with the whore. Isaiah chapter twenty-three, identifies that the whore would be forgotten. You would never find the definition of the whore of Revelation seventeen as the Catholic church in any modern search engines, for God’s Word never fails, and God’s Word states that she would be forgotten.
Înainte de 1950, dicționarele engleze identificau corect femeia reprezentată în aceste două versete drept Biserica Romano-Catolică. Întreaga lume știa, după Evul Întunecat al persecuțiilor catolice desfășurate între anii 538 și 1798, că Biserica romană era desfrânata care săvârșește curvie cu împărații pământului. Declarația de Independență a fost concepută ca o respingere a stăpânirii catolicismului și, totodată, a stăpânirii regilor pământești care încheiaseră relații nelegiuite cu desfrânata. Isaia, capitolul douăzeci și trei, arată că desfrânata avea să fie uitată. Nu veți găsi nicicând, în niciun motor de căutare modern, definirea desfrânatei din Apocalipsa șaptesprezece ca fiind Biserica Catolică, căci Cuvântul lui Dumnezeu nu dă greș niciodată, iar Cuvântul lui Dumnezeu afirmă că ea avea să fie uitată.
And it shall come to pass in that day, that Tyre shall be forgotten seventy years, according to the days of one king: after the end of seventy years shall Tyre sing as an harlot. Take an harp, go about the city, thou harlot that hast been forgotten; make sweet melody, sing many songs, that thou mayest be remembered. And it shall come to pass after the end of seventy years, that the Lord will visit Tyre, and she shall turn to her hire, and shall commit fornication with all the kingdoms of the world upon the face of the earth. And her merchandise and her hire shall be holiness to the Lord: it shall not be treasured nor laid up; for her merchandise shall be for them that dwell before the Lord, to eat sufficiently, and for durable clothing. Isaiah 23:15–18.
Și va fi în ziua aceea că Tirul va fi uitat șaptezeci de ani, după zilele unui singur împărat; iar după sfârșitul celor șaptezeci de ani, Tirul va cânta ca o desfrânată. Ia o harpă, străbate cetatea, tu, desfrânată uitată; fă dulci melodii, cântă multe cântări, ca să ți se aducă aminte. Și se va întâmpla că, după sfârșitul celor șaptezeci de ani, Domnul va cerceta Tirul, și ea se va întoarce la câștigul ei și va desfrâna cu toate împărățiile lumii de pe fața pământului. Iar negoțul ei și câștigul ei vor fi sfințenie pentru Domnul: nu vor fi strânse nici păstrate; căci negoțul ei va fi pentru cei ce locuiesc înaintea Domnului, spre hrană îndestulătoare și pentru îmbrăcăminte trainică. Isaia 23:15-18.
God’s Word never fails, and since 1798, the whore has been forgotten, but in the last days she will be remembered. She is remembered when God’s seventh-day Sabbath is attacked, and it is the one commandment of the Ten Commandments, that was always to be remembered. She is remembered when she takes her harp, travels around the city and makes sweet melodies and many songs. She sings her songs at the end of seventy years, that are the days of one king. A king, according to Daniel chapter two, is a kingdom.
Cuvântul lui Dumnezeu nu dă niciodată greș. Din anul 1798, desfrânata a fost dată uitării, dar în zilele de pe urmă va fi adusă aminte. Ea este adusă aminte când Sabatul zilei a șaptea al lui Dumnezeu este atacat, iar acesta este singura poruncă dintre Cele Zece Porunci care a trebuit întotdeauna să fie ținută minte. Ea este adusă aminte când își ia harpa, străbate cetatea și face melodii dulci și multe cântări. Ea își cântă cântările la sfârșitul a șaptezeci de ani, care sunt zilele unui împărat. Un împărat, potrivit capitolului doi din Daniel, este o împărăție.
And wheresoever the children of men dwell, the beasts of the field and the fowls of the heaven hath he given into thine hand, and hath made thee ruler over them all. Thou art this head of gold. Daniel 2:38.
Și oriunde locuiesc fiii oamenilor, El ți-a dat în mâna ta fiarele câmpului și păsările cerului și te-a făcut stăpân peste toate. Tu ești acest cap de aur. Daniel 2:38.
A “head,” or a “king” are both symbols of a kingdom. The kingdom that is represented by the “days of one king,” is the United States. The United States began its prophetic rule as the earth beast when the deadly wound was delivered to the whore of Babylon in 1798. It continues as the sixth kingdom of Bible prophecy until the Sunday law. The literal kingdom of Bible prophecy that actually ruled for seventy years was Babylon.
Atât un „cap”, cât și un „împărat” sunt simboluri ale unei împărății. Împărăția reprezentată de „zilele unui singur împărat” este Statele Unite. Statele Unite și-au început domnia profetică în calitate de fiară a pământului atunci când rana de moarte i-a fost aplicată desfrânatei Babilonului, în 1798. Ea continuă să fie a șasea împărăție a profeției biblice până la legea duminicală. Împărăția literală a profeției biblice care a domnit efectiv timp de șaptezeci de ani a fost Babilonul.
Behold, I will send and take all the families of the north, saith the Lord, and Nebuchadnezzar the king of Babylon, my servant, and will bring them against this land, and against the inhabitants thereof, and against all these nations round about, and will utterly destroy them, and make them an astonishment, and an hissing, and perpetual desolations. Moreover I will take from them the voice of mirth, and the voice of gladness, the voice of the bridegroom, and the voice of the bride, the sound of the millstones, and the light of the candle. And this whole land shall be a desolation, and an astonishment; and these nations shall serve the king of Babylon seventy years. And it shall come to pass, when seventy years are accomplished, that I will punish the king of Babylon, and that nation, saith the Lord, for their iniquity, and the land of the Chaldeans, and will make it perpetual desolations. Jeremiah 25:9–12.
Iată, voi trimite și voi aduce toate familiile de la miazănoapte, zice Domnul, și pe Nebucadnețar, regele Babilonului, slujitorul Meu; îi voi aduce împotriva acestei țări, împotriva locuitorilor ei și împotriva tuturor acestor neamuri dimprejur; și voi nimici cu desăvârșire țara aceasta, pe locuitorii ei și toate aceste neamuri, făcându-le de uimire, de șuierat și de pustiiri veșnice. De asemenea, voi lua de la ei glasul bucuriei și glasul veseliei, glasul mirelui și glasul miresei, sunetul pietrelor de moară și lumina candelei. Și toată țara aceasta va fi o pustiire și o uimire; iar aceste neamuri vor sluji regelui Babilonului șaptezeci de ani. Și va fi că, la împlinirea celor șaptezeci de ani, voi pedepsi pe regele Babilonului și pe neamul acela, zice Domnul, pentru nelegiuirea lor, și țara Haldeilor, și o voi face pustiiri veșnice. Ieremia 25:9-12.
Literal Babylon ruled for seventy years, typifying the kingdom in the last days which will reign for seventy symbolic years. Nebuchadnezzar, the king of Babylon, attacked Judah three times. The first attack was against Jehoiakim, and the seventy years of Jeremiah’s prophecy then began. It ended with the death of Belshazzar, when God punished “the king of Babylon,” as he had punished king Jehoiakim in the beginning of the seventy years. The prophetic kingdom that is represented as “days of one king” (one kingdom) as “seventy years” was Babylon, and the kingdom of Bible prophecy that rules for the seventy symbolic years during the time when the whore of Tyre is forgotten, is the earth beast of Revelation thirteen. The transition from the fifth to sixth kingdom of Bible prophecy in 1798, is part of the truth that John is illustrating in Revelation chapter thirteen.
Babilonul literal a domnit timp de șaptezeci de ani, prefigurând împărăția din zilele de pe urmă care va domni timp de șaptezeci de ani simbolici. Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a atacat Iuda de trei ori. Primul atac a fost împotriva lui Ioiachim, iar atunci au început cei șaptezeci de ani ai profeției lui Ieremia. S-a încheiat odată cu moartea lui Belșațar, când Dumnezeu l-a pedepsit pe „împăratul Babilonului”, așa cum îl pedepsise pe împăratul Ioiachim la începutul celor șaptezeci de ani. Împărăția profetică ce este reprezentată ca „zilele unui singur împărat” (o singură împărăție), ca „șaptezeci de ani”, a fost Babilonul, iar împărăția din profeția biblică, care domnește timp de șaptezeci de ani simbolici în perioada când desfrânata Tirului este uitată, este fiara pământului din Apocalipsa treisprezece. Tranziția de la a cincea la a șasea împărăție din profeția biblică, în 1798, face parte din adevărul pe care Ioan îl ilustrează în capitolul treisprezece din Apocalipsa.
And I stood upon the sand of the sea, and saw a beast rise up out of the sea, having seven heads and ten horns, and upon his horns ten crowns, and upon his heads the name of blasphemy. . . . And I beheld another beast coming up out of the earth; and he had two horns like a lamb, and he spake as a dragon. Revelation 13:1, 11.
Și am stat pe nisipul mării și am văzut o fiară ridicându-se din mare, având șapte capete și zece coarne, și pe coarnele ei zece diademe, iar pe capetele ei un nume de hulă. . . . Și am văzut o altă fiară ridicându-se din pământ; avea două coarne ca ale unui miel și vorbea ca un balaur. Apocalipsa 13:1, 11.
The seashore which John stood upon in Revelation chapter thirteen, represents 1798.
Țărmul mării pe care stătea Ioan în capitolul treisprezece din Apocalipsa reprezintă anul 1798.
“At the time when the Papacy, robbed of its strength, was forced to desist from persecution, John beheld a new power coming up to echo the dragon’s voice, and carry forward the same cruel and blasphemous work. This power, the last that is to wage war against the church and the law of God, is represented by a beast with lamblike horns. The beasts preceding it had risen from the sea; but this came up out of the earth, representing the peaceful rise of the nation which it symbolized—the United States.” Signs of the Times, February 8, 1910.
La vremea când papalitatea, văduvită de tăria ei, a fost silită să înceteze prigoana, Ioan a văzut o nouă putere ridicându-se, pentru a-i face ecou glasului balaurului și a duce mai departe aceeași lucrare crudă și blasfemiatoare. Această putere, ultima care urmează să poarte război împotriva bisericii și a Legii lui Dumnezeu, este reprezentată de o fiară cu coarne asemănătoare cu ale unui miel. Fiarele care au precedat-o se ridicaseră din mare; dar aceasta s-a ridicat din pământ, reprezentând ascensiunea pașnică a națiunii pe care o simboliza — Statele Unite. Signs of the Times, 8 februarie 1910.
The beast from the sea was divided by the sand of the sea from the beast of the earth. The fifth kingdom of Bible prophecy in 1798 (the seashore), represented past history, and the sixth kingdom was future history. The Millerites did not see this truth. William Miller was given insight into the dragon power of paganism and its relationship with the following kingdom represented as the beast of Catholicism. Revelation thirteen, opens up the story of the false prophet, that is the third of the three powers which lead the world to Armageddon. The story begins on the seashore of 1798.
Fiara din mare era despărțită de fiara de pe pământ prin nisipul mării. Al cincilea regat al profeției biblice, în 1798 (țărmul mării), reprezenta istoria trecută, iar al șaselea regat era istoria viitoare. Mileriții nu au văzut acest adevăr. William Miller a primit lumină cu privire la puterea de balaur a păgânismului și la relația acesteia cu următorul regat, reprezentat ca fiara catolicismului. Apocalipsa, capitolul treisprezece, deschide istorisirea despre proorocul mincinos, care este a treia dintre cele trei puteri ce conduc lumea la Armaghedon. Istorisirea începe pe țărmul mării, în 1798.
The United States begins its history with the symbolism of the lamb, but ends its history speaking as a dragon. The history of the symbolic seventy years of the reign of the earth beast is represented in one verse, in chapter thirteen of Revelation, for the verse identifies both the beginning and ending of the earth beast in the same sentence.
Statele Unite își începe istoria sub simbolul mielului, dar își încheie istoria vorbind ca un balaur. Istoria celor șaptezeci de ani simbolici ai domniei fiarei din pământ este redată într-un singur verset, în capitolul treisprezece din Apocalipsă, căci versetul identifică atât începutul, cât și sfârșitul fiarei din pământ în aceeași propoziție.
And I beheld another beast coming up out of the earth; and he had two horns like a lamb, and he spake as a dragon. Revelation 13:11.
Și am văzut o altă fiară ridicându-se din pământ; și avea două coarne ca ale unui miel și vorbea ca un balaur. Apocalipsa 13:11.
When the United States speaks as a dragon, it passes the Sunday law. Before it accomplishes the enforcement of Sunday worship the apostate churches of Protestantism will come together and take political control of the apostate government, as they form the image of the beast. When inspiration identifies (and it does so repeatedly), that Nebuchadnezzar’s dedication service of the golden image represents the Sunday law, it is marking the end of the seventy symbolic years of the earth beast. Daniel chapters one through three, represent the three angels’ messages of Revelation chapter fourteen. The third angel becomes a living truth at the Sunday law.
Când Statele Unite vor vorbi ca un balaur, vor adopta legea duminicală. Înainte de a duce la îndeplinire impunerea închinării duminicale, bisericile apostate ale protestantismului se vor uni și vor prelua controlul politic asupra guvernului apostat, în timp ce vor forma chipul fiarei. Atunci când inspirația identifică (și o face în mod repetat) că ceremonia de dedicare a chipului de aur a lui Nebucadnețar reprezintă legea duminicală, aceasta marchează sfârșitul celor șaptezeci de ani simbolici ai fiarei din pământ. Capitolele unu până la trei din Daniel reprezintă soliile celor trei îngeri din Apocalipsa, capitolul paisprezece. Solia celui de-al treilea înger devine un adevăr viu odată cu legea duminicală.
Prophetically, chapters one through three in the book of Daniel, represent the seventy symbolic years of the earth beast of Revelation thirteen. The dietary test represented in chapter one, and the symbolism of Jehoiakim, identify that chapter one, prophetically begins at the empowerment of the first angel, either on August 11, 1840, or on September 11, 2001, in the history of the third angel.
Profetic, capitolele unu până la trei din cartea lui Daniel reprezintă cei șaptezeci de ani simbolici ai fiarei pământului din Apocalipsa treisprezece. Proba alimentară prezentată în capitolul întâi și simbolismul lui Ioiachim indică faptul că capitolul întâi începe profetic la împuternicirea primul înger, fie la 11 august 1840, fie la 11 septembrie 2001, în istoria celui de-al treilea înger.
Babylon is the nation that ruled for seventy years, and those years, represents the history of the United States. Babylon’s seventy years did not conclude until well after Nebuchadnezzar’s dedication of the golden image, but prophetically the seventy symbolic years that Isaiah employs in chapter twenty-three, ends in chapter three of Daniel. When Nebuchadnezzar’s orchestra plays the music for the dedication ceremony, the mark of the beast is enforced, and at that time the whore of Tyre and of Babylon begins to sing her songs to the kings of the earth, while apostate Israel bows and dances.
Babilonul este națiunea care a stăpânit timp de șaptezeci de ani, iar acei ani reprezintă istoria Statelor Unite. Cei șaptezeci de ani ai Babilonului nu s-au încheiat decât mult după dedicarea chipului de aur de către Nebucadnețar, însă, profetic, cei șaptezeci de ani simbolici pe care Isaia îi folosește în capitolul douăzeci și trei se încheie în capitolul trei din Daniel. Când orchestra lui Nebucadnețar cântă muzica pentru ceremonia de dedicare, semnul fiarei este impus, iar atunci desfrânata Tirului și a Babilonului începe să-și cânte cântările regilor pământului, în timp ce Israelul apostat se închină și dansează.
Nebuchadnezzar the king made an image of gold, whose height was threescore cubits, and the breadth thereof six cubits: he set it up in the plain of Dura, in the province of Babylon. Then Nebuchadnezzar the king sent to gather together the princes, the governors, and the captains, the judges, the treasurers, the counsellors, the sheriffs, and all the rulers of the provinces, to come to the dedication of the image which Nebuchadnezzar the king had set up. Then the princes, the governors, and captains, the judges, the treasurers, the counsellors, the sheriffs, and all the rulers of the provinces, were gathered together unto the dedication of the image that Nebuchadnezzar the king had set up; and they stood before the image that Nebuchadnezzar had set up. Then an herald cried aloud, To you it is commanded, O people, nations, and languages, That at what time ye hear the sound of the cornet, flute, harp, sackbut, psaltery, dulcimer, and all kinds of musick, ye fall down and worship the golden image that Nebuchadnezzar the king hath set up: And whoso falleth not down and worshippeth shall the same hour be cast into the midst of a burning fiery furnace. Therefore at that time, when all the people heard the sound of the cornet, flute, harp, sackbut, psaltery, and all kinds of musick, all the people, the nations, and the languages, fell down and worshipped the golden image that Nebuchadnezzar the king had set up. Daniel 3:1–7.
Împăratul Nebucadnețar a făcut un chip de aur, a cărui înălțime era de șaizeci de coți, iar lățimea lui de șase coți; l-a ridicat în câmpia Dura, în provincia Babilonului. Apoi împăratul Nebucadnețar a trimis să-i adune pe prinți, pe guvernatori și pe căpetenii, pe judecători, pe vistiernici, pe sfetnici, pe ispravnici și pe toți stăpânitorii provinciilor, ca să vină la consacrarea chipului pe care îl ridicase împăratul Nebucadnețar. Atunci prinții, guvernatorii și căpeteniile, judecătorii, vistiernicii, sfetnicii, ispravnicii și toți stăpânitorii provinciilor s-au adunat la consacrarea chipului pe care îl ridicase împăratul Nebucadnețar; și au stat înaintea chipului pe care îl ridicase Nebucadnețar. Atunci un crainic a strigat cu glas tare: Vouă vi se poruncește, popoare, neamuri și limbi, ca, de îndată ce veți auzi sunetul cornului, flautului, harpei, sambucii, psaltirei, țambalului și a tot felul de muzică, să cădeți și să vă închinați chipului de aur pe care l-a ridicat împăratul Nebucadnețar; iar oricine nu va cădea și nu se va închina va fi, în chiar ceasul acela, aruncat în mijlocul unui cuptor de foc aprins. De aceea, în clipa aceea, când tot poporul a auzit sunetul cornului, flautului, harpei, sambucii, psaltirei și a tot felul de muzică, tot poporul, neamurile și limbile au căzut și s-au închinat chipului de aur pe care îl ridicase împăratul Nebucadnețar. Daniel 3:1-7.
At that “time,” or in that same “hour,” which is the Sunday law in the United States, anyone who refuses to worship the golden image will “be cast into the midst of a burning fiery furnace.” The only book in the Old Testament that contains the word translated as “hour,” is the book of Daniel. The word “hour” in chapter three, represents the arrival of the mark of the beast. The word “hour” also represents the message of the first angel in chapter four, for it there symbolizes the warning to Nebuchadnezzar of the coming “hour” of God’s judgment.
În acel "timp", sau în aceeași "oră", care este legea duminicală în Statele Unite, oricine refuză să se închine chipului de aur va "fi aruncat în mijlocul unui cuptor de foc aprins". Singura carte din Vechiul Testament care conține cuvântul tradus prin "oră" este cartea lui Daniel. Cuvântul "oră", în capitolul trei, reprezintă sosirea semnului fiarei. Cuvântul "oră" reprezintă, de asemenea, solia primului înger în capitolul patru, căci acolo simbolizează avertizarea adresată lui Nebucadnețar cu privire la venirea "orei" judecății lui Dumnezeu.
Then Daniel, whose name was Belteshazzar, was astonied for one hour, and his thoughts troubled him. The king spake, and said, Belteshazzar, let not the dream, or the interpretation thereof, trouble thee. Belteshazzar answered and said, My lord, the dream be to them that hate thee, and the interpretation thereof to thine enemies. Daniel 4:19.
Atunci Daniel, al cărui nume era Belteșațar, a rămas încremenit un ceas, iar cugetările lui îl tulburau. Împăratul a vorbit și a zis: Belteșațar, să nu te tulbure visul, nici tâlcuirea lui. Belteșațar a răspuns și a zis: Domnul meu, visul să fie pentru cei ce te urăsc, iar tâlcuirea lui pentru vrăjmașii tăi. Daniel 4:19.
Daniel presented the warning to Nebuchadnezzar of his coming hour of God’s judgment, that Nebuchadnezzar later rejected. The “hour” in chapter four, when used again in the chapter, then represents the “hour” that the judgment arrived. In Millerite history the first “hour” in chapter four, would represent the arrival of the first angel in 1798. That message was fulfilled when the investigative judgment began on October 22, 1844. The “hour” in chapter four, is first a symbol of a message of coming judgment and then it is employed as the symbol that the judgment has arrived. The first use of the word “hour” represents 1798, and the arrival of the first angel, and the second use represents October 22, 1844, and the arrival of the third angel.
Daniel i-a prezentat lui Nebucadnețar avertizarea privitoare la ceasul judecății lui Dumnezeu care urma să vină asupra lui, avertizare pe care Nebucadnețar a respins-o mai târziu. „Ceasul” din capitolul patru, când este folosit din nou în același capitol, reprezintă atunci „ceasul” în care a sosit judecata. În istoria milerită, primul „ceas” din capitolul patru ar reprezenta sosirea îngerului întâi în 1798. Acest mesaj s-a împlinit când a început judecata de cercetare la 22 octombrie 1844. „Ceasul” din capitolul patru este mai întâi un simbol al unui mesaj despre judecata care urmează să vină, iar apoi este folosit ca simbol al faptului că judecata a sosit. Prima utilizare a cuvântului „ceas” reprezintă 1798 și sosirea îngerului întâi, iar a doua utilizare reprezintă 22 octombrie 1844 și sosirea îngerului al treilea.
The same hour was the thing fulfilled upon Nebuchadnezzar: and he was driven from men, and did eat grass as oxen, and his body was wet with the dew of heaven, till his hairs were grown like eagles’ feathers, and his nails like birds’ claws. Daniel 4:33.
În același ceas s-a împlinit lucrul acesta asupra lui Nebucadnețar: și a fost izgonit dintre oameni, și a mâncat iarbă ca boii, și trupul i-a fost udat de roua cerului, până când părul i-a crescut ca penele vulturului, și unghiile ca ghearele păsărilor. Daniel 4:33.
The “hour” in chapter four is therefore a symbol of both 1798 and 1844, which are the ending points for the two curses of “seven times,” against the northern (beginning in 723 BC) and southern (beginning in 677 BC) kingdoms of Israel. Those two curses, representing twenty-five hundred and twenty years of scattering and slavery, represent the execution of God’s first and last indignation against His apostate people. They both started with God’s judgment, and their respective endings represent the warning message of God’s approaching investigative judgment, or the arrival of the investigative judgment. Both of the judgments represented by the ending of the two judgments of “seven times” are represented by the word “hour,” in Daniel chapter four.
"Ceasul" din capitolul al patrulea este, așadar, un simbol atât pentru 1798, cât și pentru 1844, care sunt punctele de încheiere ale celor două blesteme "de șapte ori", împotriva regatelor de nord (începând în 723 î.Hr.) și de sud (începând în 677 î.Hr.) ale lui Israel. Acele două blesteme, reprezentând două mii cinci sute douăzeci de ani de împrăștiere și robie, reprezintă înfăptuirea întâiei și celei din urmă mânii a lui Dumnezeu împotriva poporului Său apostat. Amândouă au început cu judecata lui Dumnezeu, iar încheierile lor respective reprezintă solia de avertizare privind apropierea judecății de cercetare a lui Dumnezeu sau sosirea judecății de cercetare. Ambele judecăți, reprezentate de încheierea celor două judecăți ale "de șapte ori", sunt desemnate prin cuvântul "ceas" în capitolul al patrulea din Daniel.
In Millerite history the “hour” represents the beginning of the movement at the time of the end in 1798, when the first angel arrived, and the second “hour” in chapter four represents the end of the movement, when the third angel arrived on October 22, 1844. The Millerite movement of the first angel is repeated in the movement of the third angel, so the two usages of “hour” in chapter four, also mark the time of the end in 1989, and also the soon-coming Sunday law. The Millerite movement of the first angel announced the opening of the investigative judgment, and the movement of the third angel announces the opening of God’s executive judgment, which is progressive, beginning at the Sunday law, and continuing and escalating until the Second Coming of Christ.
În istoria milerită, „ceasul” reprezintă începutul mișcării la timpul sfârșitului, în 1798, când a sosit primul înger, iar al doilea „ceas” din capitolul patru reprezintă sfârșitul mișcării, când al treilea înger a sosit la 22 octombrie 1844. Mișcarea milerită a primului înger se repetă în mișcarea celui de-al treilea înger, astfel încât cele două ocurențe ale termenului „ceas” din capitolul patru marchează, de asemenea, timpul sfârșitului în 1989, precum și iminenta lege duminicală. Mișcarea milerită a primului înger a anunțat deschiderea judecății de cercetare, iar mișcarea celui de-al treilea înger anunță deschiderea judecății executive a lui Dumnezeu, care este progresivă, începând cu legea duminicală și continuând, intensificându-se, până la A Doua Venire a lui Hristos.
We will continue our study of Daniel chapter three, and conclude our consideration of the word “hour” in the next article.
Vom continua studiul nostru asupra capitolului al treilea din Daniel și vom încheia examinarea cuvântului „ceas” în articolul următor.
Behold, I send you forth as sheep in the midst of wolves: be ye therefore wise as serpents, and harmless as doves. But beware of men: for they will deliver you up to the councils, and they will scourge you in their synagogues; And ye shall be brought before governors and kings for my sake, for a testimony against them and the Gentiles. But when they deliver you up, take no thought how or what ye shall speak: for it shall be given you in that same hour what ye shall speak. For it is not ye that speak, but the Spirit of your Father which speaketh in you. And the brother shall deliver up the brother to death, and the father the child: and the children shall rise up against their parents, and cause them to be put to death. And ye shall be hated of all men for my name’s sake: but he that endureth to the end shall be saved. But when they persecute you in this city, flee ye into another: for verily I say unto you, Ye shall not have gone over the cities of Israel, till the Son of man be come. The disciple is not above his master, nor the servant above his lord. It is enough for the disciple that he be as his master, and the servant as his lord. If they have called the master of the house Beelzebub, how much more shall they call them of his household? Fear them not therefore: for there is nothing covered, that shall not be revealed; and hid, that shall not be known. What I tell you in darkness, that speak ye in light: and what ye hear in the ear, that preach ye upon the housetops. And fear not them which kill the body, but are not able to kill the soul: but rather fear him which is able to destroy both soul and body in hell. Matthew 10:16–28.
Iată, vă trimit ca pe niște oi în mijlocul lupilor; fiți, dar, înțelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii. Păziți-vă de oameni; căci vă vor da pe mâna soboarelor și vă vor biciui în sinagogile lor; și veți fi duși înaintea dregătorilor și a împăraților din pricina Mea, spre mărturie împotriva lor și a Neamurilor. Iar când vă vor da pe mâna lor, nu vă îngrijorați cum sau ce veți vorbi; căci vi se va da chiar în ceasul acela ce să vorbiți. Căci nu voi sunteți cei ce vorbiți, ci Duhul Tatălui vostru care vorbește în voi. Și fratele va da la moarte pe frate, și tatăl pe copil; și copiii se vor ridica împotriva părinților și-i vor face să fie omorâți. Și veți fi urâți de toți din pricina Numelui Meu; dar cel ce va răbda până la sfârșit va fi mântuit. Iar când vă vor prigoni într-o cetate, fugiți în alta; căci, adevărat vă spun, nu veți isprăvi să străbateți cetățile lui Israel până va veni Fiul Omului. Ucenicul nu este mai presus decât învățătorul său, nici sluga mai presus decât stăpânul său. Este de ajuns ucenicului să fie ca învățătorul său, iar sluga ca stăpânul său. Dacă pe stăpânul casei l-au numit Beelzebub, cu cât mai mult pe cei din casa lui? Așadar, nu vă temeți de ei; căci nu este nimic acoperit care să nu fie descoperit, și nimic ascuns care să nu fie cunoscut. Ceea ce vă spun la întuneric, spuneți la lumină; și ceea ce auziți la ureche, propovăduiți de pe acoperișuri. Și nu vă temeți de cei ce ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul; ci temeți-vă mai degrabă de Cel ce poate să nimicească și sufletul, și trupul în gheenă. Matei 10:16-28.