Nebuchadnezzar’s second dream marks the “time of the end,” when two classes of worshippers are called to come and investigate the “increase of knowledge” that was unsealed in 1798. Daniel is then also identified as Belteshazzar, thus identifying him as God’s covenant people, for a change of name prophetically marks a covenant relation. Nebuchadnezzar acknowledged that Daniel had the presence of the Holy Spirit, and based upon his past experience with Daniel, he thought that “no secret” would trouble Daniel, but the secret of this dream did trouble Daniel.
Al doilea vis al lui Nebucadnețar marchează „timpul sfârșitului”, când două clase de închinători sunt chemate să vină și să cerceteze „creșterea cunoștinței” care a fost dezpecetluită în 1798. Daniel este apoi identificat și ca Belteșațar, identificându-l astfel cu poporul legământului lui Dumnezeu, căci o schimbare de nume marchează profetic o relație de legământ. Nebucadnețar a recunoscut că Daniel avea prezența Duhului Sfânt și, pe baza experienței sale anterioare cu Daniel, a socotit că „nicio taină” nu-l va tulbura; dar taina acestui vis l-a tulburat.
O Belteshazzar, master of the magicians, because I know that the spirit of the holy gods is in thee, and no secret troubleth thee, tell me the visions of my dream that I have seen, and the interpretation thereof. Thus were the visions of mine head in my bed; I saw, and behold, a tree in the midst of the earth, and the height thereof was great. The tree grew, and was strong, and the height thereof reached unto heaven, and the sight thereof to the end of all the earth: The leaves thereof were fair, and the fruit thereof much, and in it was meat for all: the beasts of the field had shadow under it, and the fowls of the heaven dwelt in the boughs thereof, and all flesh was fed of it. I saw in the visions of my head upon my bed, and, behold, a watcher and an holy one came down from heaven; He cried aloud, and said thus, Hew down the tree, and cut off his branches, shake off his leaves, and scatter his fruit: let the beasts get away from under it, and the fowls from his branches: Nevertheless leave the stump of his roots in the earth, even with a band of iron and brass, in the tender grass of the field; and let it be wet with the dew of heaven, and let his portion be with the beasts in the grass of the earth: Let his heart be changed from man’s, and let a beast’s heart be given unto him: and let seven times pass over him. This matter is by the decree of the watchers, and the demand by the word of the holy ones: to the intent that the living may know that the most High ruleth in the kingdom of men, and giveth it to whomsoever he will, and setteth up over it the basest of men. This dream I king Nebuchadnezzar have seen. Now thou, O Belteshazzar, declare the interpretation thereof, forasmuch as all the wise men of my kingdom are not able to make known unto me the interpretation: but thou art able; for the spirit of the holy gods is in thee. Then Daniel, whose name was Belteshazzar, was astonied for one hour, and his thoughts troubled him. The king spake, and said, Belteshazzar, let not the dream, or the interpretation thereof, trouble thee. Belteshazzar answered and said, My lord, the dream be to them that hate thee, and the interpretation thereof to thine enemies. Daniel 4:9–19.
O, Belteșațar, mai-marele vrăjitorilor, fiindcă știu că duhul dumnezeilor sfinți este în tine și că nicio taină nu te tulbură, spune-mi vedeniile visului pe care l-am văzut și tâlcuirea lui. Așa erau vedeniile capului meu, pe patul meu: am privit, și iată un copac în mijlocul pământului, și înălțimea lui era mare. Copacul a crescut și s-a întărit, iar înălțimea lui ajungea până la cer, și se vedea până la marginile întregului pământ; frunzele lui erau frumoase, roadele lui multe, și în el era hrană pentru toți; fiarele câmpului aveau umbră sub el, păsările cerului locuiau în ramurile lui, și toate făpturile se hrăneau din el. M-am uitat, în vedeniile capului meu, pe patul meu, și iată că un Veghetor, un Sfânt, s-a coborât din cer; a strigat cu glas tare și a zis astfel: Doborâți copacul și tăiați-i ramurile, scuturați-i frunzele și risipiți-i roadele; să fugă fiarele de sub el și păsările din ramurile lui; totuși lăsați butucul rădăcinilor lui în pământ, legat cu un cerc de fier și de aramă, în iarba fragedă a câmpului; și să fie udat de roua cerului, și partea lui să fie cu fiarele, în iarba pământului; să i se schimbe inima de om și să i se dea o inimă de fiară; și să treacă peste el șapte vremuri. Acest lucru este prin decretul Veghetorilor, iar porunca este prin cuvântul Sfinților: pentru ca cei vii să știe că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor, o dă cui voiește și pune peste ea pe cel mai de jos dintre oameni. Acest vis l-am văzut eu, împăratul Nebucadnețar. Acum dar, Belteșațar, spune-i tâlcuirea, fiindcă toți înțelepții din împărăția mea n-au fost în stare să-mi facă cunoscută tâlcuirea; dar tu ești în stare, căci duhul dumnezeilor sfinți este în tine. Atunci Daniel, al cărui nume era Belteșațar, a rămas uimit timp de un ceas, și gândurile lui l-au tulburat. Împăratul a luat cuvântul și a zis: Belteșațar, să nu te tulbure visul sau tâlcuirea lui. Belteșațar a răspuns și a zis: Domnul meu, visul să fie pentru cei ce te urăsc, iar tâlcuirea lui pentru vrăjmașii tăi. Daniel 4:9-19.
Daniel is “troubled” with the dream and interpretation, for he can understand how Nebuchadnezzar might be offended by the interpretation, but once Nebuchadnezzar encourages him to speak, Daniel provides Nebuchadnezzar with a warning of judgment to come. The warning of judgment to come, is symbolic of the warning of the first angel that arrived at the time of the end, in 1798.
Daniel este „tulburat” de vis și de interpretare, căci el poate înțelege cum Nebucadnețar s-ar putea simți ofensat de interpretare; însă, după ce Nebucadnețar îl încurajează să vorbească, Daniel îi oferă lui Nebucadnețar un avertisment cu privire la judecata ce urmează să vină. Avertismentul cu privire la judecata ce urmează să vină este simbolic pentru avertismentul primului înger care a sosit la timpul sfârșitului, în 1798.
Then Daniel, whose name was Belteshazzar, was astonied for one hour, and his thoughts troubled him. The king spake, and said, Belteshazzar, let not the dream, or the interpretation thereof, trouble thee. Belteshazzar answered and said, My lord, the dream be to them that hate thee, and the interpretation thereof to thine enemies. Daniel 4:19.
Atunci Daniel, al cărui nume era Belteşaţar, a rămas înmărmurit pentru un ceas, și gândurile lui l-au tulburat. Împăratul a luat cuvântul și a zis: Belteşaţar, să nu te tulbure visul, nici tâlcuirea lui. Belteşaţar a răspuns și a zis: Domnul meu, visul să fie pentru cei ce te urăsc, iar tâlcuirea lui pentru vrăjmașii tăi. Daniel 4:19.
Daniel was “astonied for one hour.” The “hour” is one of five times that the word “hour,” occurs in the book of Daniel, and it is found nowhere else in the Old Testament. Here it represents the period of time that Daniel, representing the “wise” that understand the increase of knowledge, prepare to give the warning of the first angel, which announces the opening of the investigative judgment on October 22, 1844. Daniel’s interpretation of the dream includes, not only the announcement of a coming judgment, but also a call for Nebuchadnezzar to cease from sin, representing the everlasting gospel of the first angel. The “hour” would be prophetically located at the time of the end, in 1798, when the first angel arrived into history. The first angel arrived into history in 1798, at the conclusion of the “seven times” of God’s vengeance brought against the northern kingdom, beginning in 723 BC.
Daniel a fost „înmărmurit pentru un ceas”. „Ceasul” este una dintre cele cinci ocurențe ale cuvântului „ceas” din cartea lui Daniel și nu se mai întâlnește nicăieri altundeva în Vechiul Testament. Aici el reprezintă perioada în care Daniel, reprezentând „înțelepții” care înțeleg sporirea cunoștinței, se pregătește să dea avertizarea primului înger, care anunță deschiderea judecății de cercetare la 22 octombrie 1844. Tâlcuirea visului de către Daniel include nu numai anunțul unei judecăți viitoare, ci și un apel adresat lui Nebucadnețar să înceteze să păcătuiască, reprezentând Evanghelia veșnică a primului înger. „Ceasul” ar fi plasat profetic la vremea sfârșitului, în 1798, când primul înger a intrat în istorie. Primul înger a intrat în istorie în 1798, la încheierea „celor șapte vremi” ale răzbunării lui Dumnezeu aduse împotriva regatului de nord, începând în 723 î.H.
For these be the days of vengeance, that all things which are written may be fulfilled. But woe unto them that are with child, and to them that give suck, in those days! for there shall be great distress in the land, and wrath upon this people. And they shall fall by the edge of the sword, and shall be led away captive into all nations: and Jerusalem shall be trodden down of the Gentiles, until the times of the Gentiles be fulfilled. Luke 21:22–24.
Căci acestea sunt zilele răzbunării, pentru ca toate cele ce sunt scrise să se împlinească. Dar vai de femeile însărcinate și de cele care alăptează în acele zile! Căci mare strâmtorare va fi în țară și mânie peste poporul acesta. Și vor cădea de ascuțișul sabiei și vor fi duși în robie printre toate neamurile; iar Ierusalimul va fi călcat în picioare de către neamuri, până când se vor împlini vremurile neamurilor. Luca 21:22-24.
Nebuchadnezzar was to live with the heart of a beast for the period of God’s vengeance, that was brought upon the northern kingdom of Israel, for Nebuchadnezzar was the king of the north. Luke identifies that same period as “times” (“times of the Gentiles”), in the plural, when he marks the ending point of the trampling down of Jerusalem.
Nebucadnețar avea să trăiască având inima unei fiare în perioada răzbunării lui Dumnezeu, care a fost adusă asupra împărăției de miazănoapte a lui Israel, căci Nebucadnețar era împăratul de la miazănoapte. Luca identifică aceeași perioadă drept "vremuri" ("vremurile neamurilor"), la plural, când marchează sfârșitul călcării în picioare a Ierusalimului.
And they shall fall by the edge of the sword, and shall be led away captive into all nations: and Jerusalem shall be trodden down of the Gentiles, until the times of the Gentiles be fulfilled. Luke 21:24.
Și vor cădea sub ascuțișul sabiei și vor fi duși în robie printre toate neamurile; iar Ierusalimul va fi călcat în picioare de către neamuri, până când se vor împlini vremurile neamurilor. Luca 21:24.
In the book of Revelation, the times of the Gentiles trampling down the sanctuary and host was simply identified as twelve hundred and sixty years, for it was simply emphasizing the period of papal persecution.
În Cartea Apocalipsei, vremurile neamurilor, în care locașul cel sfânt și oștirea erau călcate în picioare, au fost pur și simplu identificate drept o perioadă de o mie două sute șaizeci de ani, căci se sublinia pur și simplu perioada persecuției papale.
But the court which is without the temple leave out, and measure it not; for it is given unto the Gentiles: and the holy city shall they tread under foot forty and two months. And I will give power unto my two witnesses, and they shall prophesy a thousand two hundred and threescore days, clothed in sackcloth. Revelation 11:2, 3.
Dar curtea din afara templului las-o afară și n-o măsura, căci a fost dată neamurilor; și cetatea sfântă o vor călca în picioare patruzeci și două de luni. Și voi da putere celor doi martori ai Mei, și vor proroci o mie două sute șaizeci de zile, îmbrăcați în pânză de sac. Apocalipsa 11:2, 3.
The warning message given by Daniel to Nebuchadnezzar, represents the warning of judgment to come. The arrival of that warning message is symbolically located in 1798, which is when the first angel arrived to warn of the approaching investigative judgment. The predicted judgment upon Nebuchadnezzar occurred in the second use of the word “hour” in chapter four.
Mesajul de avertizare dat de Daniel lui Nebucadnețar reprezintă avertizarea cu privire la judecata ce avea să vină. Sosirea acelui mesaj de avertizare este situată simbolic în 1798, adică atunci când a sosit primul înger pentru a avertiza cu privire la apropierea judecății de cercetare. Judecata prezisă asupra lui Nebucadnețar a avut loc la a doua apariție a cuvântului „ceas” în capitolul patru.
All this came upon the king Nebuchadnezzar. At the end of twelve months he walked in the palace of the kingdom of Babylon. The king spake, and said, Is not this great Babylon, that I have built for the house of the kingdom by the might of my power, and for the honour of my majesty? While the word was in the king’s mouth, there fell a voice from heaven, saying, O king Nebuchadnezzar, to thee it is spoken; The kingdom is departed from thee. And they shall drive thee from men, and thy dwelling shall be with the beasts of the field: they shall make thee to eat grass as oxen, and seven times shall pass over thee, until thou know that the most High ruleth in the kingdom of men, and giveth it to whomsoever he will. The same hour was the thing fulfilled upon Nebuchadnezzar: and he was driven from men, and did eat grass as oxen, and his body was wet with the dew of heaven, till his hairs were grown like eagles’ feathers, and his nails like birds’ claws. Daniel 4:28–33.
Toate acestea au venit asupra împăratului Nebucadnețar. La sfârșitul a douăsprezece luni, el umbla prin palatul împărăției Babilonului. Împăratul a luat cuvântul și a zis: «Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care l-am zidit eu, ca să fie casa împărăției, prin tăria puterii mele și spre cinstea măreției mele?» Pe când cuvântul era încă în gura împăratului, a căzut un glas din cer, zicând: «O, împărate Nebucadnețar, ție ți se spune: Împărăția s-a depărtat de la tine. Te vor izgoni dintre oameni și locuința ta va fi cu fiarele câmpului; te vor face să mănânci iarbă ca boii și șapte vremuri vor trece peste tine, până vei cunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și o dă cui voiește.» Chiar în ceasul acela s-a împlinit cuvântul asupra lui Nebucadnețar: a fost izgonit dintre oameni și a mâncat iarbă ca boii, iar trupul i s-a udat de roua cerului, până ce părul i-a crescut ca penele vulturilor și unghiile ca ghearele păsărilor. Daniel 4:28-33.
The judgment that had been predicted came in the very “hour” that Nebuchadnezzar lifted up his heart to pride. The investigative judgment that had been predicted, came when the “hour” of God’s investigative judgment commenced.
Judecata care fusese prevestită a venit chiar în «ceasul» în care Nebucadnețar și-a înălțat inima în mândrie. Judecata de cercetare care fusese prevestită a venit când a început «ceasul» judecății de cercetare a lui Dumnezeu.
The “hour” of God’s judgment on October 22, 1844, had produced two classes of worshippers, represented as the “wise” and the “wicked” in Daniel chapter twelve, and who were also represented as “wise” or “foolish” in the parable of the ten virgins, and who were also represented as those who were justified by faith in Habakkuk chapter two, who were contrasted with those that manifested the same character as had Nebuchadnezzar in the “hour” his judgment came.
„Ceasul” judecății lui Dumnezeu din 22 octombrie 1844 produsese două clase de închinători, reprezentați ca „cei înțelepți” și „cei răi” în Daniel, capitolul doisprezece, și care erau de asemenea reprezentați ca „înțelepte” sau „neînțelepte” în pilda celor zece fecioare, și, de asemenea, ca aceia care au fost îndreptățiți prin credință în Habacuc, capitolul doi, aceștia fiind puși în contrast cu cei ce au manifestat același caracter ca Nabucodonosor în „ceasul” în care a venit judecata asupra lui.
Behold, his soul which is lifted up is not upright in him: but the just shall live by his faith. Habakkuk 2:4.
Iată, sufletul său, îngâmfat, nu este drept în el; dar cel drept va trăi prin credința lui. Habacuc 2:4.
The two classes in each of the three lines were manifested when the “hour” of his judgment arrived on October 22, 1844, which is what Nebuchadnezzar’s “hour” of judgment represents. 1798 was the conclusion of the “first” indignation of “seven times,” when the papacy ceased to prosper, for she was delivered a deadly wound.
Cele două clase din fiecare dintre cele trei linii s-au manifestat când a sosit "ceasul" judecății Sale la 22 octombrie 1844, lucru pe care îl reprezintă "ceasul" judecății lui Nebucadnețar. 1798 a fost încheierea "primei" mânii din "cele șapte vremuri", când papalitatea a încetat să mai prospere, căci i s-a dat o rană de moarte.
And the king shall do according to his will; and he shall exalt himself, and magnify himself above every god, and shall speak marvellous things against the God of gods, and shall prosper till the indignation be accomplished: for that that is determined shall be done. Daniel 11:36.
Și împăratul va face după voia sa; se va înălța și se va slăvi mai presus de orice dumnezeu și va rosti lucruri nemaiauzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor și va propăși până ce mânia va fi împlinită: căci ceea ce este hotărât se va face. Daniel 11:36.
1844, was the end of the “last” indignation:
1844 a fost sfârșitul „ultimei” mânii:
And he said, Behold, I will make thee know what shall be in the last end of the indignation: for at the time appointed the end shall be. Daniel 8:19.
Și el a zis: Iată, îți voi face cunoscut ce va fi în vremea de pe urmă a mâniei; căci sfârșitul va fi la vremea hotărâtă. Daniel 8:19.
The first use of the word “hour,” in Daniel chapter four, represents 1798; which was the end of the “first” of God’s indignation of “seven times” against the northern kingdom of Israel; the arrival of the first angel’s message at the time of the end; and the end of Nebuchadnezzar’s “seven times” at the “end of the days.”
Prima utilizare a cuvântului „ceas” în capitolul al patrulea din Daniel reprezintă anul 1798; an care a fost sfârșitul „primei” perioade de „șapte vremi” a indignării lui Dumnezeu împotriva regatului de nord al lui Israel; sosirea soliei primului înger la timpul sfârșitului; și încheierea celor „șapte vremi” ale lui Nebucadnețar la „sfârșitul zilelor”.
The second use of the word “hour,” in Daniel chapter four, represents 1844; which was the end of the “last” indignation of “seven times,” against the southern kingdom of Judah. It was also the arrival of the investigative judgment, and Nebuchadnezzar’s personal judgment.
Cea de-a doua utilizare a cuvântului "ceas", în capitolul al patrulea din Daniel, reprezintă 1844; acesta a fost sfârșitul "ultimei" mânii a celor "șapte vremi", împotriva regatului de sud, Iuda. A fost, de asemenea, venirea judecății de cercetare și judecata personală a lui Nebucadnețar.
Chapter one identifies the history of the three-step testing process, and marks the empowerment of the first angel’s message on August 11, 1840. Chapter four represents the arrival of the first angel’s message at the time of the end in 1798, and is to be laid over chapter one. Chapter four emphasizes the message of the first angel and its warning of approaching judgment, and marks October 22, 1844, and the arrival of the third angel’s message.
Capitolul întâi identifică istoria procesului de testare în trei trepte și marchează întărirea soliei primului înger la data de 11 august 1840. Capitolul patru reprezintă sosirea soliei primului înger la timpul sfârșitului, în 1798, și trebuie suprapus peste capitolul întâi. Capitolul patru accentuează solia primului înger și avertizarea ei privitoare la apropierea judecății și marchează data de 22 octombrie 1844 și sosirea soliei celui de-al treilea înger.
Together they represent the beginning of not only Adventism, but also of the United States. Chapters one through three also address the history at the end of Adventism, and the end of the United States. Chapter five, and the testimony of Belshazzar also aligns with those first three chapters.
Împreună, ele reprezintă începutul nu numai al adventismului, ci și al Statelor Unite. Capitolele unu până la trei abordează, de asemenea, istoria de la sfârșitul adventismului, precum și sfârșitul Statelor Unite. Capitolul cinci și mărturia lui Belșațar se aliniază, de asemenea, cu acele prime trei capitole.
Chapter one, aligned with chapter four, represent the movement of the first angel, and the history when the book of Daniel was unsealed at the time of the end in 1798. The message that was then unsealed is symbolized with the vision of the Ulai River, that represents the increase of knowledge contained within chapters seven, eight and nine of Daniel.
Capitolul întâi, în paralel cu capitolul al patrulea, reprezintă mișcarea primului înger și istoria când cartea lui Daniel a fost desigilată la timpul sfârșitului, în 1798. Mesajul care a fost atunci desigilat este simbolizat prin vedenia râului Ulai, care reprezintă sporirea cunoștinței cuprinse în capitolele șapte, opt și nouă din Daniel.
In the third year of the reign of king Belshazzar a vision appeared unto me, even unto me Daniel, after that which appeared unto me at the first. And I saw in a vision; and it came to pass, when I saw, that I was at Shushan in the palace, which is in the province of Elam; and I saw in a vision, and I was by the river of Ulai. Daniel 8:1, 2.
În al treilea an al domniei regelui Belșațar, o vedenie mi s-a arătat mie, chiar mie, lui Daniel, după aceea care mi se arătase la început. Și am văzut într-o vedenie; și s-a întâmplat, pe când vedeam, că mă aflam la Susa, în palat, care este în provincia Elam; și am văzut într-o vedenie și eram lângă râul Ulai. Daniel 8:1, 2.
Chapters one through three, aligned with chapter five; represent the movement of the third angel, and the history when the book of Daniel was unsealed in 1989. The message that was unsealed then is symbolized with the vision of the Hiddekel River, that represents the increase of knowledge contained within chapters ten, eleven and twelve.
Capitolele unu până la trei, aliniate cu capitolul cinci, reprezintă mișcarea celui de-al treilea înger și istoria în care Cartea lui Daniel a fost desigilată în 1989. Mesajul care a fost desigilat atunci este simbolizat prin vedenia de la râul Hiddekel, care reprezintă creșterea cunoștinței cuprinsă în capitolele zece, unsprezece și doisprezece.
And in the four and twentieth day of the first month, as I was by the side of the great river, which is Hiddekel. Daniel 10:4.
Și în ziua a douăzeci și patra a lunii întâi, pe când eram pe malul râului celui mare, care este Hidechel. Daniel 10:4.
We will continue our consideration of the line of Nebuchadnezzar and Belshazzar in the next article.
Vom continua analiza liniei lui Nebucadnețar și a lui Belșațar în articolul următor.
“There is need of a much closer study of the Word of God. Especially should Daniel and the Revelation have attention as never before in the history of our work. We may have less to say in some lines, in regard to the Roman power and the papacy, but we should call attention to what the prophets and the apostles have written under the inspiration of the Spirit of God. The Holy Spirit has so shaped matters, both in the giving of the prophecy, and in the events portrayed, as to teach that the human agent is to be kept out of sight, hid in Christ, and the Lord God of heaven and His law are to be exalted.
Se impune un studiu mult mai aprofundat al Cuvântului lui Dumnezeu. În mod deosebit, cărții lui Daniel și Apocalipsei ar trebui să li se acorde atenție ca niciodată până acum în istoria lucrării noastre. Putem avea mai puține de spus, în anumite privințe, în ceea ce privește puterea romană și papalitatea, dar ar trebui să atragem atenția asupra a ceea ce profeții și apostolii au scris sub inspirația Duhului lui Dumnezeu. Duhul Sfânt a rânduit lucrurile astfel, atât în darea profeției, cât și în evenimentele înfățișate, pentru a învăța că agentul omenesc trebuie să fie ținut în umbră, ascuns în Hristos, iar Domnul Dumnezeu al cerului și legea Sa să fie înălțate.
“Read the book of Daniel. Call up, point by point, the history of the kingdoms there represented. Behold statesmen, councils, powerful armies, and see how God wrought to abase the pride of men, and lay human glory in the dust. God alone is represented as great. In the vision of the prophet He is seen casting down one mighty ruler and setting up another. He is revealed as the monarch of the universe, about to set up His everlasting kingdom—the Ancient of days, the living God, the Source of all wisdom, the Ruler of the present, the Revealer of the future. Read and understand how poor, how frail, how short-lived, how erring, how guilty, is man in lifting up his soul unto vanity.
Citiți cartea lui Daniel. Evocați, punct cu punct, istoria împărățiilor reprezentate acolo. Iată oameni de stat, sfaturi, armate puternice, și vedeți cum a lucrat Dumnezeu spre a smeri mândria oamenilor și a aduce în țărână slava omenească. Numai Dumnezeu este înfățișat ca mare. În vedenia profetului El este văzut răsturnând pe un stăpânitor puternic și ridicând pe altul. El Se descoperă ca Monarhul universului, pe punctul de a-Și întemeia împărăția Sa veșnică — Cel Vechi de zile, Dumnezeul cel viu, Izvorul a toată înțelepciunea, Stăpânitorul prezentului, Descoperitorul viitorului. Citiți și înțelegeți cât de sărac, cât de firav, cât de trecător, cât de greșelnic, cât de vinovat este omul atunci când își ridică sufletul la deșertăciune.
“The Holy Spirit through Isaiah points us to God, the living God, as the chief object of attention—to God as revealed in Christ. ‘Unto us a child is born, unto us a son is given: and the government shall be upon His shoulder: and His name shall be called Wonderful, Counsellor, The mighty God, The everlasting Father, The Prince of Peace’ [Isaiah 9:6].
Duhul Sfânt, prin Isaia, ne îndreaptă către Dumnezeu, Dumnezeul cel viu, ca obiectul principal al atenției—către Dumnezeu așa cum este revelat în Hristos. "Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat; și domnia va fi pe umărul Lui; iar El va fi numit: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părinte veșnic, Prinț al Păcii" [Isaia 9:6].
“The light that Daniel received direct from God was given especially for these last days. The visions he saw by the banks of the Ulai and the Hiddekel, the great rivers of Shinar, are now in process of fulfillment, and all the events foretold will soon have come to pass.
Lumina pe care Daniel a primit-o nemijlocit de la Dumnezeu a fost dată în chip deosebit pentru aceste zile de pe urmă. Vedeniile pe care le-a văzut pe malurile Ulaiului și ale Hidechelului, marile râuri ale Șinearului, sunt acum în curs de împlinire, iar toate evenimentele prevestite se vor fi împlinit în curând.
“Consider the circumstances of the Jewish nation when the prophecies of Daniel were given. The Israelites were in captivity, their temple had been destroyed, their temple service suspended. Their religion had centered in the ceremonies of the sacrificial system. They had made the outward forms all-important, while they had lost the spirit of true worship. Their services were corrupted with the traditions and practices of heathenism, and in the performance of the sacrificial rites they did not look beyond the shadow to the substance. They did not discern Christ, the true offering for the sins of men. The Lord wrought to bring the people into captivity, and to suspend the services in the temple, in order that the outward ceremonies might not become the sum total of their religion. Their principles and practices must be purged from heathenism. The ritual service ceased in order that heart service might be revived. The outward glory was removed that the spiritual might be revealed.” Manuscript Releases, volume 16, 333, 334.
Luați în considerare împrejurările poporului iudeu în vremea când au fost date profețiile lui Daniel. Israeliții se aflau în robie, templul lor fusese distrus, iar serviciul de la templu fusese suspendat. Religia lor se centrase în jurul ceremoniilor sistemului sacrificial. Ei făcuseră din formele exterioare un lucru de importanță supremă, în timp ce pierduseră duhul adevăratei închinări. Slujbele lor erau corupte de tradițiile și practicile păgânismului, iar în săvârșirea riturilor sacrificiale nu priveau dincolo de umbră, la realitate. Nu-L discerneau pe Hristos, adevărata jertfă pentru păcatele oamenilor. Domnul a lucrat pentru a aduce poporul în robie și pentru a suspenda serviciile din templu, astfel încât ceremoniile exterioare să nu ajungă să constituie întregul conținut al religiei lor. Principiile și practicile lor trebuiau să fie purificate de păgânism. Slujirea rituală a încetat, pentru ca slujirea inimii să fie reînsuflețită. Slava exterioară a fost înlăturată, pentru ca cea spirituală să fie descoperită. Manuscript Releases, volumul 16, 333, 334.