The writing on the wall, and Daniel’s interpretation to Belshazzar, represents the final pronouncement against both the apostate Republican horn and the apostate Protestant horn of the United States. The beginning history of both the founding fathers of the United States and the pioneers of Adventism are clearly recorded, yet the lessons and warnings contained therein have been set aside over “four generations”. Belshazzar perfectly represents this truth.
Scrierea de pe zid și tâlcuirea lui Daniel dată lui Belșațar reprezintă sentința finală împotriva atât a cornului republican apostat, cât și a cornului protestant apostat din Statele Unite. Istoriile de început atât ale părinților fondatori ai Statelor Unite, cât și ale pionierilor adventismului sunt consemnate limpede, însă lecțiile și avertismentele cuprinse în ele au fost lăsate deoparte de-a lungul a "patru generații". Belșațar reprezintă în chip desăvârșit acest adevăr.
It is not necessary to define a precise period of time to decide what a generation amounts to, for God’s Word never fails, and it speaks directly that it is in the fourth generation when God closes up the books on nations who have rebelled against His revealed will.
Nu este necesară definirea unei perioade de timp precise pentru a stabili ce anume constituie o generație, căci Cuvântul lui Dumnezeu nu dă greș niciodată și afirmă în mod explicit că, în a patra generație, Dumnezeu închide cărțile cu privire la neamurile care s-au răzvrătit împotriva voii Sale revelate.
And God spake all these words, saying, I am the Lord thy God, which have brought thee out of the land of Egypt, out of the house of bondage. Thou shalt have no other gods before me. Thou shalt not make unto thee any graven image, or any likeness of anything that is in heaven above, or that is in the earth beneath, or that is in the water under the earth: Thou shalt not bow down thyself to them, nor serve them: for I the Lord thy God am a jealous God, visiting the iniquity of the fathers upon the children unto the third and fourth generation of them that hate me; And showing mercy unto thousands of them that love me, and keep my commandments. Exodus 20:1.
Și Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte, zicând: Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-am scos din țara Egiptului, din casa robiei. Să nu ai alți dumnezei înaintea Mea. Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo asemănare a vreunui lucru care este în cer sus, ori pe pământ jos, ori în apele de sub pământ. Să nu te închini înaintea lor, nici să le slujești, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care cercetez nelegiuirea părinților asupra copiilor până la al treilea și la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc; și arăt îndurare către mii dintre cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele. Exodul 20:1.
In the final generation, and therefore the prophetic “fourth generation” of ancient Israel, both John the Baptist and Christ identified that generation, as a generation of vipers.
În generația finală și, prin urmare, „a patra generație” profetică a Israelului antic, atât Ioan Botezătorul, cât și Hristos au identificat acea generație ca fiind un neam de vipere.
O generation of vipers, how can ye, being evil, speak good things? for out of the abundance of the heart the mouth speaketh. A good man out of the good treasure of the heart bringeth forth good things: and an evil man out of the evil treasure bringeth forth evil things. But I say unto you, That every idle word that men shall speak, they shall give account thereof in the day of judgment. For by thy words thou shalt be justified, and by thy words thou shalt be condemned. Matthew 12:34–37.
O, neam de vipere, cum puteți voi, fiind răi, să rostiți lucruri bune? Căci din prisosul inimii vorbește gura. Omul bun, din visteria bună a inimii, scoate lucruri bune; iar omul rău, din visteria rea, scoate lucruri rele. Iar Eu vă spun că, pentru orice cuvânt deșert pe care îl vor rosti oamenii, vor da socoteală în ziua judecății. Căci din cuvintele tale vei fi îndreptățit și din cuvintele tale vei fi osândit. Matei 12:34-37.
In the final generation of the earth beast, it speaks as a dragon (a viper). From 1863, through until the Sunday law, the Republican horn has turned away from the Constitution of the United States. The blessings that God bestowed upon the nation turned the hearts of the citizens and leaders away from their responsibility to protect the principles that produced the wealth and affluence they had come to enjoy, and they forgot the motivation that directed the founding fathers in producing the sacred document that produced the wealth and affluence that they thereafter allowed to seduce them. They not only forgot the purpose of the sacred document, but they also forgot their responsibility to preserve the principles contained within the document.
În generația finală a fiarei pământului, ea vorbește ca un balaur (o viperă). Începând din 1863 și până la legea duminicală, cornul republican s-a depărtat de Constituția Statelor Unite. Binecuvântările pe care Dumnezeu le-a dăruit națiunii au întors inimile cetățenilor și ale conducătorilor de la responsabilitatea lor de a proteja principiile care au produs bogăția și prosperitatea de care ajunseseră să se bucure și au uitat motivația care i-a călăuzit pe părinții fondatori în elaborarea documentului sacru care a produs bogăția și prosperitatea, cărora, ulterior, le-au îngăduit să-i seducă. Nu numai că au uitat scopul documentului sacru, ci au uitat și responsabilitatea lor de a păstra principiile cuprinse în acel document.
From 1863, through until the Sunday law, the true Protestant horn (Adventism), has turned away from its foundational truths established by God through the ministry of William Miller. The blessings that God bestowed upon Adventism, turned the hearts of the citizens and leaders away from their responsibility to protect the principles that produced the spiritual wealth they had come to enjoy, and they forgot the purpose of the pioneers in producing the message represented upon the two sacred charts, that was designed to establish the prophetic wealth they were to guard and proclaim.
Din 1863 și până la legea duminicală, adevăratul corn protestant (Adventismul) s-a abătut de la adevărurile sale fundamentale, stabilite de Dumnezeu prin lucrarea lui William Miller. Binecuvântările pe care Dumnezeu le-a revărsat asupra Adventismului le-au întors inimile cetățenilor și conducătorilor de la responsabilitatea lor de a proteja principiile care au produs bogăția spirituală de care ajunseseră să se bucure, iar ei au uitat scopul pionierilor în elaborarea mesajului reprezentat pe cele două planșe sacre, care era menit să statornicească bogăția profetică pe care trebuiau s-o păzească și s-o proclame.
When the Lord entered into covenant with ancient Israel at Mount Sinai, He provided two sacred tables containing His ten laws, that were to be the symbol of His covenant relationship with His people. When He instituted the annual festivals, He directed that at Pentecost there was to be an offering of two loaves, that were to be lifted up. The wave offering of the two loaves was the only offering in the sanctuary service that was to have leaven (a symbol of human sin, malice, wickedness and hypocrisy), included in its preparation.
Când Domnul a încheiat un legământ cu Israelul din vechime pe Muntele Sinai, El a dat două table sfinte care conțineau Legea Sa în zece porunci, care aveau să fie simbolul relației Sale de legământ cu poporul Său. Când a instituit sărbătorile anuale, El a poruncit ca la Cincizecime să fie adusă o jertfă din două pâini, care trebuiau să fie ridicate. Darul legănat al celor două pâini era singura jertfă din serviciul sanctuarului care trebuia să aibă aluat (un simbol al păcatului omenesc, al răutății, al nelegiuirii și al fățărniciei) inclus în pregătirea ei.
Your glorying is not good. Know ye not that a little leaven leaveneth the whole lump? Purge out therefore the old leaven, that ye may be a new lump, as ye are unleavened. For even Christ our passover is sacrificed for us: Therefore let us keep the feast, not with old leaven, neither with the leaven of malice and wickedness; but with the unleavened bread of sincerity and truth. 1 Corinthians 5:6–8.
Lauda voastră nu este bună. Nu știți oare că puțin aluat dospește toată plămădeala? Înlăturați deci aluatul cel vechi, ca să fiți o plămădeală nouă, precum sunteți fără aluat. Căci și Hristos, Paștele nostru, a fost jertfit pentru noi; de aceea să prăznuim, nu cu aluat vechi, nici cu aluatul răutății și al nelegiuirii, ci cu azimele sincerității și ale adevărului. 1 Corinteni 5:6-8.
In the mean time, when there were gathered together an innumerable multitude of people, insomuch that they trode one upon another, he began to say unto his disciples first of all, Beware ye of the leaven of the Pharisees, which is hypocrisy. Luke 12:1.
Între timp, când s-a strâns laolaltă o mulțime nenumărată de oameni, încât se călcau unii pe alții, el a început, mai întâi de toate, să le spună ucenicilor săi: Păziți-vă de aluatul Fariseilor, care este fățărnicia. Luca 12:1.
The two wave loaves that were lifted up as a wave offering, were the symbol of the ensign of the one hundred and forty-four thousand, who, though sinners, had, through the power of God, purged out their leaven of malice, wickedness and hypocrisy. The leaven that was in the loaves represented men (sinners), who had overcome sin through the purification process represented as being “baked” by the furnace fire of the messenger of the covenant in Malachi chapter three. The loaves also represented the “bread of heaven”, for when offered, they were to be lifted up to heaven as a wave offering.
Cele două pâini legănate care erau ridicate ca jertfă legănată erau simbolul stindardului celor o sută patruzeci și patru de mii, care, deși păcătoși, își curățiseră, prin puterea lui Dumnezeu, aluatul răutății, al nelegiuirii și al fățărniciei. Aluatul din pâini îi reprezenta pe oameni (păcătoși), care biruiseră păcatul prin procesul de curățire, reprezentat ca o „coacere” în focul cuptorului Solului legământului din Maleahi, capitolul trei. Pâinile reprezentau, de asemenea, „pâinea cerului”, căci, atunci când erau aduse, trebuiau să fie înălțate spre cer ca jertfă legănată.
At Pentecost, when the fulfillment of the typification of the two loaves that had been offered through the years at the Pentecostal festival arrived, Christ’s disciples began the work of calling another group (the second loaf) out from the Gentile world. There would then be two loaves that were both purified from sin (leaven).
La Cincizecime, când a sosit împlinirea prefigurării tipologice a celor două pâini care fuseseră aduse de-a lungul anilor la sărbătoarea Cincizecimii, ucenicii lui Hristos au început lucrarea de a chema din rândul Neamurilor un alt grup (a doua pâine). Astfel aveau să fie două pâini, amândouă curățite de păcat (aluat).
The two tables of the Ten Commandments became the symbol of the covenant relationship of ancient Israel, and the two wave loaves represent the covenant relationship with the early Christian church. In the beginning of the history of the earth beast, the two sacred tables of Habakkuk were given as the symbol of the covenant relationship of modern Israel, the true Protestant horn, just as the sacred Constitution was given to the Republican horn. The Lord is now calling the one hundred and forty-four thousand to stand up as a mighty army, and when they do, they will be lifted up as a wave offering (ensign) as they are thrown into the furnace heated seven times hotter.
Cele două table ale celor Zece Porunci au devenit simbolul relației de legământ a Israelului din vechime, iar cele două pâini legănate reprezintă relația de legământ cu biserica creștină primară. La începutul istoriei fiarei din pământ, cele două table sfinte ale lui Habacuc au fost date ca simbol al relației de legământ a Israelului modern, adevăratul corn protestant, întocmai cum Constituția sacră a fost dată cornului republican. Domnul cheamă acum pe cei o sută patruzeci și patru de mii să se ridice ca o oaste puternică, iar când vor face aceasta, vor fi înălțați ca o jertfă legănată (stindard), în timp ce vor fi aruncați în cuptorul încins de șapte ori mai tare.
That ensign represents the law of the Ten Commandments, it also represents those who walk in the furnace fire with the living Bread of Heaven beside them, and also those who uphold the foundational teachings symbolized on Habakkuk’s two sacred tables. Those emblems are all represented in the two witnesses of Revelation chapter eleven.
Acel stindard reprezintă legea celor Zece Porunci; el îi reprezintă, de asemenea, pe cei care umblă în focul cuptorului, având alături Pâinea cea vie din Cer, precum și pe cei care susțin învățăturile fundamentale simbolizate pe cele două table sfinte ale lui Habacuc. Toate acele însemne sunt reprezentate în cei doi martori din Apocalipsa, capitolul unsprezece.
Belshazzar’s judgment represents the testimony against both horns of the earth beast. In the time of that judgment, there was one woman (a church), that understood that the only man in the kingdom that could recognize and interpret the handwriting was Daniel.
Judecata lui Belșațar reprezintă mărturia împotriva ambelor coarne ale fiarei care se ridică din pământ. În vremea acelei judecăți, se afla o femeie (o biserică) care a înțeles că singurul om din împărăție care putea să citească și să tâlcuiască scrierea era Daniel.
And I have heard of thee, that thou canst make interpretations, and dissolve doubts: now if thou canst read the writing, and make known to me the interpretation thereof, thou shalt be clothed with scarlet, and have a chain of gold about thy neck, and shalt be the third ruler in the kingdom. Then Daniel answered and said before the king, Let thy gifts be to thyself, and give thy rewards to another; yet I will read the writing unto the king, and make known to him the interpretation.
Și am auzit despre tine că poți da tâlcuiri și dezlega lucruri încurcate; acum, dacă poți citi scrierea și-mi poți face cunoscută tâlcuirea ei, vei fi îmbrăcat în stacojiu, vei avea un lanț de aur la gât și vei fi al treilea în cârmuirea împărăției. Atunci Daniel a răspuns și a zis înaintea împăratului: Darurile tale să fie pentru tine, iar răsplățile tale dă-le altuia; totuși voi citi împăratului scrierea și îi voi face cunoscută tâlcuirea.
O thou king, the most high God gave Nebuchadnezzar thy father a kingdom, and majesty, and glory, and honour: And for the majesty that he gave him, all people, nations, and languages, trembled and feared before him: whom he would he slew; and whom he would he kept alive; and whom he would he set up; and whom he would he put down. But when his heart was lifted up, and his mind hardened in pride, he was deposed from his kingly throne, and they took his glory from him: And he was driven from the sons of men; and his heart was made like the beasts, and his dwelling was with the wild asses: they fed him with grass like oxen, and his body was wet with the dew of heaven; till he knew that the most high God ruled in the kingdom of men, and that he appointeth over it whomsoever he will.
O, împărate, Dumnezeul Preaînalt i-a dat lui Nebucadnețar, tatăl tău, o împărăție, și măreție, și slavă, și cinste; și pentru măreția pe care i-a dat-o, toate popoarele, neamurile și limbile tremurau și se temeau înaintea lui: pe cine voia, îl omora; și pe cine voia, îl lăsa cu viață; și pe cine voia, îl înălța; și pe cine voia, îl cobora. Dar când inima lui s-a înălțat și duhul lui s-a învârtoșat în mândrie, a fost înlăturat de pe tronul său împărătesc și i s-a luat slava; și a fost izgonit dintre fiii oamenilor; și inima lui a fost făcută ca a fiarelor, iar locuința lui a fost cu măgarii sălbatici; îl hrăneau cu iarbă ca pe boi, și trupul lui era udat de roua cerului, până când a cunoscut că Dumnezeul Preaînalt stăpânește în împărăția oamenilor și că El pune peste ea pe oricine voiește.
And thou his son, O Belshazzar, hast not humbled thine heart, though thou knewest all this; But hast lifted up thyself against the Lord of heaven; and they have brought the vessels of his house before thee, and thou, and thy lords, thy wives, and thy concubines, have drunk wine in them; and thou hast praised the gods of silver, and gold, of brass, iron, wood, and stone, which see not, nor hear, nor know: and the God in whose hand thy breath is, and whose are all thy ways, hast thou not glorified: Then was the part of the hand sent from him; and this writing was written. And this is the writing that was written, MENE, MENE, TEKEL, UPHARSIN. This is the interpretation of the thing: MENE; God hath numbered thy kingdom, and finished it. TEKEL; Thou art weighed in the balances, and art found wanting. PERES; Thy kingdom is divided, and given to the Medes and Persians.
Iar tu, fiul său, Belșațar, nu ți-ai smerit inima, deși știai toate acestea; ci te-ai înălțat împotriva Domnului cerului; și au fost aduse înaintea ta vasele casei Lui, iar tu și mai-marii tăi, soțiile tale și concubinele tale ați băut vin din ele; și ai lăudat pe dumnezeii de argint și de aur, de aramă, de fier, de lemn și de piatră, care nici nu văd, nici nu aud, nici nu cunosc; iar pe Dumnezeul în a cărui mână este suflarea ta și ale Căruia sunt toate căile tale nu L-ai slăvit. Atunci de la El a fost trimisă partea aceea a mâinii, și această scriere a fost scrisă. Și aceasta este scrierea care a fost scrisă: MENE, MENE, TEKEL, UPHARSIN. Aceasta este tâlcuirea lucrului: MENE: Dumnezeu a numărat împărăția ta și i-a pus capăt. TEKEL: Ai fost cântărit în balanțe și ai fost găsit cu lipsă. PERES: Împărăția ta este împărțită și dată Mezilor și Perșilor.
Then commanded Belshazzar, and they clothed Daniel with scarlet, and put a chain of gold about his neck, and made a proclamation concerning him, that he should be the third ruler in the kingdom. In that night was Belshazzar the king of the Chaldeans slain. And Darius the Median took the kingdom, being about threescore and two years old. Daniel 5:16–31.
Atunci Belșațar a poruncit, și l-au îmbrăcat pe Daniel cu un veșmânt stacojiu, i-au pus un lanț de aur la gât și s-a făcut o proclamație cu privire la el, că va fi al treilea dregător în împărăție. În noaptea aceea Belșațar, regele haldeilor, a fost ucis. Iar Dariu, Medul, a luat împărăția, fiind în vârstă de aproximativ șaizeci și doi de ani. Daniel 5:16-31.
At the Sunday law in the United States the cup of iniquity and the cup of probationary time will be full, for the nation and for the apostate Republican horn and the apostate Protestant horn, for God will have “numbered” (the sixth) “kingdom, and finished it.” Both horns, and the nation will have been “weighed in the balances” (of the judgment taking place in the sanctuary) “and found wanting”. The United States will then be “divided,” as civil war and despotism ensues, and then be given to the seventh and eighth kingdoms of Bible prophecy.
La instaurarea legii duminicale în Statele Unite, paharul nelegiuirii și paharul timpului de probă vor fi pline, atât pentru națiune, cât și pentru cornul republican apostat și cornul protestant apostat, căci Dumnezeu va fi „numărat” (a șasea) „împărăția și a încheiat-o”. Ambele coarne, precum și națiunea, vor fi fost „cântărite în cumpănă” (în judecata care are loc în sanctuar) „și găsite ușoare”. Statele Unite vor fi atunci „împărțite”, pe măsură ce survine războiul civil și despotismul, și apoi vor fi date celei de-a șaptea și celei de-a opta împărății ale profeției biblice.
“Of the Amorites the Lord said: ‘In the fourth generation they shall come hither again: for the iniquity of the Amorites is not yet full.’ Although this nation was conspicuous because of its idolatry and corruption, it had not yet filled up the cup of its iniquity, and God would not give command for its utter destruction. The people were to see the divine power manifested in a marked manner, that they might be left without excuse. The compassionate Creator was willing to bear with their iniquity until the fourth generation. Then, if no change was seen for the better, His judgments were to fall upon them.
Despre Amoriți Domnul a zis: "În al patrulea neam ei se vor întoarce aici, căci nelegiuirea Amoriților nu este încă deplină." Deși acest neam se remarca prin idolatria și stricăciunea sa, încă nu-și umpluse paharul nelegiuirii, iar Dumnezeu nu avea să dea poruncă pentru nimicirea lui cu desăvârșire. Poporul trebuia să vadă puterea divină manifestată într-un chip vădit, pentru ca să rămână fără cuvânt de apărare. Creatorul plin de compasiune era dispus să îndure nelegiuirea lor până la al patrulea neam. Atunci, dacă nu se vedea nicio schimbare în bine, judecățile Lui aveau să se abată asupra lor.
“With unerring accuracy the Infinite One still keeps an account with all nations. While His mercy is tendered with calls to repentance, this account will remain open; but when the figures reach a certain amount which God has fixed, the ministry of His wrath commences. The account is closed. Divine patience ceases. There is no more pleading of mercy in their behalf.
Cu o exactitate fără greș, Cel Infinit ține încă deschisă o socoteală cu toate neamurile. Câtă vreme îndurarea Lui este oferită prin chemări la pocăință, această socoteală va rămâne deschisă; dar când cifrele ating o anumită limită pe care Dumnezeu a stabilit-o, lucrarea mâniei Sale începe. Socoteala este închisă. Răbdarea divină încetează. Nu mai există mijlocire în favoarea lor pentru îndurare.
“The prophet, looking down the ages, had this time presented before his vision. The nations of this age have been the recipients of unprecedented mercies. The choicest of heaven’s blessings have been given them, but increased pride, covetousness, idolatry, contempt of God, and base ingratitude are written against them. They are fast closing up their account with God.
Profetul, privind de-a lungul veacurilor, a avut această vreme înfățișată în vedenia sa. Neamurile acestui veac au fost beneficiarii unor îndurări fără precedent. Cele mai alese binecuvântări ale cerului le-au fost dăruite, dar mândria sporită, lăcomia, idolatria, disprețul față de Dumnezeu și nerecunoștința josnică sunt scrise împotriva lor. Ele își încheie degrabă socoteala cu Dumnezeu.
“But that which causes me to tremble is the fact that those who have had the greatest light and privileges have become contaminated by the prevailing iniquity. Influenced by the unrighteous around them, many, even of those who profess the truth, have grown cold and are borne down by the strong current of evil. The universal scorn thrown upon true piety and holiness leads those who do not connect closely with God to lose their reverence for His law. If they were following the light and obeying the truth from the heart, this holy law would seem even more precious to them when thus despised and set aside. As the disrespect for God’s law becomes more manifest, the line of demarcation between its observers and the world becomes more distinct. Love for the divine precepts increases with one class according as contempt for them increases with another class.
Dar ceea ce mă face să tremur este faptul că aceia care au avut cea mai mare lumină și cele mai mari privilegii au ajuns să fie întinați de nelegiuirea care domnește. Influențați de nelegiuiții din jurul lor, mulți, chiar dintre cei care mărturisesc adevărul, s-au răcit și sunt purtați la vale de puternicul curent al răului. Disprețul universal aruncat asupra adevăratei evlavii și sfințenii îi conduce pe cei care nu se află într-o strânsă legătură cu Dumnezeu să-și piardă reverența față de legea Sa. Dacă ar urma lumina și ar asculta de adevăr din inimă, această lege sfântă li s-ar părea cu atât mai prețioasă atunci când este astfel disprețuită și dată la o parte. Pe măsură ce lipsa de respect față de legea lui Dumnezeu devine mai vădită, linia de demarcație dintre păzitorii ei și lume devine mai distinctă. Iubirea pentru preceptele divine crește într-o clasă pe măsură ce disprețul față de ele crește în cealaltă clasă.
“The crisis is fast approaching. The rapidly swelling figures show that the time for God’s visitation has about come. Although loath to punish, nevertheless He will punish, and that speedily. Those who walk in the light will see signs of the approaching peril; but they are not to sit in quiet, unconcerned expectancy of the ruin, comforting themselves with the belief that God will shelter His people in the day of visitation. Far from it. They should realize that it is their duty to labor diligently to save others, looking with strong faith to God for help. ‘The effectual fervent prayer of a righteous man availeth much.’
Criza se apropie cu repeziciune. Cifrele care cresc vertiginos arată că vremea cercetării lui Dumnezeu aproape a sosit. Deși El este reticent în a pedepsi, totuși va pedepsi, și aceasta degrabă. Cei care umblă în lumină vor vedea semnele primejdiei care se apropie; dar nu trebuie să stea liniștiți, într-o așteptare nepăsătoare a pieirii, mângâindu-se cu credința că Dumnezeu Își va adăposti poporul în ziua cercetării. Nicidecum. Ei ar trebui să înțeleagă că datoria lor este să lucreze cu sârguință pentru a-i salva pe alții, căutând, cu credință puternică, ajutor la Dumnezeu. 'Rugăciunea fierbinte și lucrătoare a celui neprihănit are mare putere.'
“The leaven of godliness has not entirely lost its power. At the time when the danger and depression of the church are greatest, the little company who are standing in the light will be sighing and crying for the abominations that are done in the land. But more especially will their prayers arise in behalf of the church because its members are doing after the manner of the world.
Aluatul evlaviei nu și-a pierdut cu totul puterea. În vremea când primejdia și apăsarea Bisericii sunt cele mai mari, mica ceată care stă în lumină va suspina și va striga din pricina urâciunilor care se săvârșesc în țară. Dar, mai ales, rugăciunile lor se vor înălța pentru Biserică, fiindcă membrii ei umblă după felul lumii.
“The earnest prayers of this faithful few will not be in vain. When the Lord comes forth as an avenger, He will also come as a protector of all those who have preserved the faith in its purity and kept themselves unspotted from the world. It is at this time that God has promised to avenge His own elect which cry day and night unto Him, though He bear long with them.
Rugăciunile stăruitoare ale acestor puțini credincioși nu vor fi zadarnice. Când Domnul va veni ca Răzbunător, El va veni totodată ca Ocrotitor al tuturor celor care au păstrat credința în curăția ei și s-au păzit neîntinați de lume. Atunci Dumnezeu a făgăduit să-Și răzbune aleșii Săi, care strigă zi și noapte către El, măcar că zăbovește față de ei.
“The command is: ‘Go through the midst of the city, through the midst of Jerusalem, and set a mark upon the foreheads of the men that sigh and that cry for all the abominations that be done in the midst thereof.’ These sighing, crying ones had been holding forth the words of life; they had reproved, counseled, and entreated. Some who had been dishonoring God repented and humbled their hearts before Him. But the glory of the Lord had departed from Israel; although many still continued the forms of religion, His power and presence were lacking.” Testimonies, volume 5, 208–210.
„Porunca este: ‘Treci prin mijlocul cetății, prin mijlocul Ierusalimului, și pune un semn pe frunțile oamenilor care suspină și plâng pentru toate urâciunile care se săvârșesc în mijlocul ei.’ Aceia care suspinau și plângeau propovăduiseră cuvintele vieții; mustraseră, sfătuiseră și stăruiseră cu rugăminți. Unii dintre cei care Îl dezonoraseră pe Dumnezeu s-au pocăit și și-au smerit inimile înaintea Lui. Dar slava Domnului se depărtase de la Israel; deși mulți încă păstrau formele religiei, puterea și prezența Sa lipseau.” Mărturii, volumul 5, 208-210.
Those represented by Daniel as he stood before Belshazzar, who know the “Future for America“, will then receive Daniel’s “scarlet robe”, a “necklace of gold”, and be proclaimed as “the third ruler in the kingdom.” Scarlet is the sign and color of the first born, who receive a double portion of the Father’s inheritance, who are the one hundred and forty-four thousand.
Cei reprezentați de Daniel stând înaintea lui Belșațar, care cunosc „Future for America”, vor primi atunci „veșmântul stacojiu” al lui Daniel, un „lănțișor de aur” și vor fi proclamați „al treilea dregător în împărăție”. Stacojiul este semnul și culoarea întâilor-născuți, care primesc o parte îndoită din moștenirea Tatălui, care sunt cei o sută patruzeci și patru de mii.
These are they which were not defiled with women; for they are virgins. These are they which follow the Lamb whithersoever he goeth. These were redeemed from among men, being the firstfruits unto God and to the Lamb. Revelation 14:4.
Aceștia sunt cei care nu s-au întinat cu femei; căci sunt feciorelnici. Aceștia sunt cei care urmează Mielului oriunde merge El. Aceștia au fost răscumpărați dintre oameni, fiind pârga pentru Dumnezeu și pentru Miel. Apocalipsa 14:4.
Of the two loaves that are lifted up as an ensign, it is the first born (the first fruits), who has a scarlet thread placed upon their hand.
Dintre cele două pâini care sunt înălțate ca un stindard, cel întâi-născut (cele dintâi roade) este acela care are un fir stacojiu așezat pe mâna sa.
And it came to pass, when she travailed, that the one put out his hand: and the midwife took and bound upon his hand a scarlet thread, saying, This came out first. And it came to pass, as he drew back his hand, that, behold, his brother came out: and she said, How hast thou broken forth? this breach be upon thee: therefore his name was called Pharez. And afterward came out his brother, that had the scarlet thread upon his hand: and his name was called Zarah. Genesis 38:28–30.
Și s-a întâmplat că, pe când era în durerile nașterii, unul și-a scos mâna; iar moașa a luat și a legat de mâna lui un fir stacojiu, zicând: Acesta a ieșit întâi. Iar când și-a tras mâna înapoi, iată, a ieșit fratele lui; și ea a zis: Cum de ai făcut spărtură? Această spărtură să fie asupra ta! De aceea i s-a pus numele Pharez. Apoi a ieșit fratele lui, cel ce avea firul stacojiu la mână; și i s-a pus numele Zarah. Geneza 38:28-30.
The first mention of “scarlet” in the Scriptures is when “Zarah,” who is the first born, and whose name means ‘a rising light,’ came out first, from the twins that were fathered by Judah. The mother, Tamar (who had played the harlot), was the wife of Judah’s deceased, wicked son. Zarah, the ‘rising light,’ came from the tribe of Judah, and had a scarlet thread upon his hand. “Pharez” means to break out, and he represents those that break away from the papacy, and come out of Babylon during the Sunday law crisis.
Prima mențiune a „stacojiului” în Sfintele Scripturi este atunci când „Zarah”, care este întâiul născut și al cărui nume înseamnă „o lumină care răsare”, a ieșit primul dintre gemenii zămisliți de Iuda. Mama, Tamar (care se dăduse drept desfrânată), era soția fiului lui Iuda, răposat și nelegiuit. Zarah, „lumina care răsare”, era din seminția lui Iuda și avea un fir stacojiu pe mâna lui. „Pharez” înseamnă „a izbucni”, și el îi reprezintă pe aceia care se desprind de papalitate și ies din Babilon în timpul crizei legii duminicale.
The “scarlet line” was also the sign that protected the harlot of Jericho, when the city of Jericho was destroyed.
„Șnurul stacojiu” a fost de asemenea semnul care a ocrotit-o pe desfrânata din Ierihon, când cetatea Ierihonului a fost nimicită.
Behold, when we come into the land, thou shalt bind this line of scarlet thread in the window which thou didst let us down by: and thou shalt bring thy father, and thy mother, and thy brethren, and all thy father’s household, home unto thee. And it shall be, that whosoever shall go out of the doors of thy house into the street, his blood shall be upon his head, and we will be guiltless: and whosoever shall be with thee in the house, his blood shall be on our head, if any hand be upon him. And if thou utter this our business, then we will be quit of thine oath which thou hast made us to swear. And she said, According unto your words, so be it. And she sent them away, and they departed: and she bound the scarlet line in the window. Joshua 2:18–21.
Iată, când vom intra în țară, vei lega această funie de fir stacojiu în fereastra prin care ne-ai coborât; și îi vei aduce acasă, la tine, pe tatăl tău, pe mama ta, pe frații tăi și pe toată casa tatălui tău. Și va fi așa: oricine va ieși pe ușile casei tale afară, în stradă, sângele lui va fi asupra capului lui, iar noi vom fi nevinovați; iar oricine va fi cu tine în casă, sângele lui va fi asupra capului nostru, dacă se va pune vreo mână asupra lui. Iar dacă vei da pe față lucrul acesta al nostru, atunci vom fi dezlegați de jurământul cu care ne-ai făcut să jurăm. Și ea a zis: După cuvintele voastre, așa să fie. Și i-a lăsat să plece, și ei au plecat; și ea a legat funia stacojie în fereastră. Iosua 2:18-21.
Daniel’s scarlet garment identifies that he then represents the one hundred and forty-four thousand, the first of two wave loaves that are lifted up. As loaves of bread they represent the Bread of heaven, who was given a scarlet robe in the common hall on His way to the crucifixion. In Belshazzar’s banquet hall, which typified the common hall where Jesus was given a robe of scarlet, it is given to those that understand the crisis that is just ahead in the “Future for America”.
Haina stacojie a lui Daniel indică faptul că, în acel moment, el îi reprezintă pe cei o sută patruzeci și patru de mii, întâia dintre cele două pâini legănate care sunt înălțate. Ca pâini, ele Îl reprezintă pe Pâinea din cer, Căruia I s-a dat o haină stacojie în pretoriu, în drumul Său spre răstignire. În sala de ospăț a lui Belșațar, care prefigura pretoriul unde lui Isus I s-a dat o haină stacojie, aceasta este dată celor care înțeleg criza ce se află chiar înainte, în "Future for America".
Then the soldiers of the governor took Jesus into the common hall, and gathered unto him the whole band of soldiers. And they stripped him, and put on him a scarlet robe. Matthew 27:27, 28.
Atunci ostașii guvernatorului L-au dus pe Iisus în pretoriu și au adunat la El întreaga cohortă. Și, dezbrăcându-L, L-au îmbrăcat cu o mantie stacojie. Matei 27:27, 28.
The robe given to those represented by Daniel is Christ’s robe of righteousness, which is white.
Haina dată celor reprezentați de Daniel este haina neprihănirii lui Hristos, care este albă.
Let us be glad and rejoice, and give honour to him: for the marriage of the Lamb is come, and his wife hath made herself ready. And to her was granted that she should be arrayed in fine linen, clean and white: for the fine linen is the righteousness of saints. Revelation 19:7, 8.
Să ne bucurăm și să ne veselim și să-I dăm slavă: căci a venit nunta Mielului, și soția Lui s-a pregătit. Și i s-a dat să se îmbrace cu in subțire, curat și alb: căci inul subțire este neprihănirea sfinților. Apocalipsa 19:7, 8.
The robe given to those represented as Daniel is both scarlet and white, for their robes have been washed with fuller’s soap, by the fuller of Malachi chapter three, when he purifies the sons of Levi.
Veșmântul dat celor reprezentați prin Daniel este deopotrivă stacojiu și alb, căci veșmintele lor au fost spălate cu leșia nălbitorului, de către nălbitorul din capitolul trei al lui Maleahi, când el îi curăță pe fiii lui Levi.
But who may abide the day of his coming? and who shall stand when he appeareth? for he is like a refiner’s fire, and like fullers’ soap: And he shall sit as a refiner and purifier of silver: and he shall purify the sons of Levi, and purge them as gold and silver, that they may offer unto the Lord an offering in righteousness. Malachi 3:2, 3.
Dar cine va putea îndura ziua venirii Lui? Și cine va sta în picioare când Se va arăta? Căci El este ca focul topitorului și ca leșia nălbitorilor: El va ședea ca un topitor și curățitor de argint; și-i va curăți pe fiii lui Levi și îi va lămuri ca pe aur și ca pe argint, pentru ca ei să aducă Domnului o jertfă în neprihănire. Maleahi 3:2, 3.
The robe is white, but only because it was washed in the scarlet blood of the lamb.
Veșmântul este alb, dar numai pentru că a fost spălat în sângele stacojiu al Mielului.
And from Jesus Christ, who is the faithful witness, and the first begotten of the dead, and the prince of the kings of the earth. Unto him that loved us, and washed us from our sins in his own blood, And hath made us kings and priests unto God and his Father; to him be glory and dominion for ever and ever. Amen. Revelation 1:5, 6.
Și din partea lui Isus Hristos, care este martorul credincios, întâiul-născut dintre cei morți și Stăpânitorul împăraților pământului. Aceluia care ne-a iubit și ne-a spălat de păcatele noastre cu însuși sângele Său, și ne-a făcut împărați și preoți pentru Dumnezeu, Tatăl Său; a Lui să fie slava și stăpânirea în vecii vecilor. Amin. Apocalipsa 1:5, 6.
The first mention of a golden chain, is when Joseph is appointed to the leadership of Egypt.
Prima mențiune a unui lanț de aur are loc atunci când Iosif este numit la conducerea Egiptului.
And Pharaoh said unto Joseph, See, I have set thee over all the land of Egypt. And Pharaoh took off his ring from his hand, and put it upon Joseph’s hand, and arrayed him in vestures of fine linen, and put a gold chain about his neck; And he made him to ride in the second chariot which he had; and they cried before him, Bow the knee: and he made him ruler over all the land of Egypt. And Pharaoh took off his ring from his hand, and put it upon Joseph’s hand, and arrayed him in vestures of fine linen, and put a gold chain about his neck. Genesis 41:41–43.
Și Faraon i-a zis lui Iosif: Iată, te-am așezat peste toată țara Egiptului. Și Faraon și-a scos inelul de pe mâna sa și l-a pus pe mâna lui Iosif, și l-a îmbrăcat cu veșminte de in subțire și i-a pus un lanț de aur la gât; și l-a pus să meargă în al doilea car pe care îl avea; și strigau înaintea lui: Plecați-vă genunchiul; și l-a făcut cârmuitor peste toată țara Egiptului. Și Faraon și-a scos inelul de pe mâna sa și l-a pus pe mâna lui Iosif, și l-a îmbrăcat cu veșminte de in subțire și i-a pus un lanț de aur la gât. Geneza 41:41–43.
The reason Joseph was appointed by Pharaoh as the ruler over Egypt, was that Joseph could interpret Pharaoh’s dream of “seven times,” in connection with the destructive blast of the “east wind.”
Motivul pentru care Iosif a fost rânduit de către Faraon drept cârmuitor peste Egipt a fost acela că Iosif a putut tâlcui visul Faraonului despre „șapte vremuri”, în legătură cu suflarea nimicitoare a „vântului de răsărit”.
And Pharaoh said unto Joseph, In my dream, behold, I stood upon the bank of the river: And, behold, there came up out of the river seven kine, fatfleshed and well favoured; and they fed in a meadow: And, behold, seven other kine came up after them, poor and very ill favoured and leanfleshed, such as I never saw in all the land of Egypt for badness: And the lean and the ill favoured kine did eat up the first seven fat kine: And when they had eaten them up, it could not be known that they had eaten them; but they were still ill favoured, as at the beginning. So I awoke. And I saw in my dream, and, behold, seven ears came up in one stalk, full and good: And, behold, seven ears, withered, thin, and blasted with the east wind, sprung up after them: And the thin ears devoured the seven good ears: and I told this unto the magicians; but there was none that could declare it to me. And Joseph said unto Pharaoh, The dream of Pharaoh is one: God hath showed Pharaoh what he is about to do. Genesis 41:17–25.
Și Faraon i-a zis lui Iosif: În visul meu, iată, stăteam pe malul râului; și, iată, din râu au ieșit șapte vaci, grase la trup și frumoase la vedere, și pășteau pe o pajiște; și, iată, după ele au ieșit alte șapte vaci, slabe, foarte urâte la vedere și uscate la trup, cum n-am văzut în toată țara Egiptului de rele ce erau; iar vacile slabe și urâte la vedere au mâncat pe cele dintâi șapte vaci grase; și, după ce le-au mâncat, nu se putea cunoaște că le mâncaseră, ci erau tot urâte la vedere, ca la început. Atunci m-am trezit. Și am văzut în vis, și, iată, șapte spice au răsărit pe o singură tulpină, pline și bune; și, iată, după ele au răsărit șapte spice, veștede, subțiri și arse de vântul de răsărit; iar spicele subțiri au înghițit cele șapte spice bune; și am spus aceasta vrăjitorilor; dar nu s-a găsit nimeni care să mi-o tâlcuiască. Și Iosif a zis lui Faraon: Visul lui Faraon este unul singur; Dumnezeu i-a arătat lui Faraon ce are să facă. Geneza 41:17-25.
Joseph interpreted Pharaoh’s dream with the principle of “line upon line”, for he first informed Pharaoh the two dreams were one. He then interpreted the word “seven,” that was associated with the “kine,” and the “ears,” as symbols. The word “seven” in the passage is the same word translated as “seven times,” in Leviticus twenty-six. Joseph interpreted the “seven” as a symbol of seven years, or twenty-five hundred and twenty days. Joseph and Daniel were both interpreting a symbol of the “seven times” of Leviticus twenty-six.
Iosif a interpretat visul Faraonului potrivit principiului «rând după rând», căci mai întâi i-a făcut cunoscut Faraonului că cele două vise erau unul singur. Apoi a interpretat cuvântul «șapte», care era asociat cu «vaci» și cu «spice», în sens simbolic. Cuvântul «șapte» din pasaj este același cuvânt tradus ca «de șapte ori» în Leviticul douăzeci și șase. Iosif a interpretat «șapte» ca simbol al celor șapte ani sau al celor două mii cinci sute douăzeci de zile. Atât Iosif, cât și Daniel interpretau un simbol al «de șapte ori» din Leviticul douăzeci și șase.
In Pharaoh’s dream, the famine was produced by the ears of corn being “blasted with the east wind.” Line upon line, as Joseph directly employs, the “east wind” identifies that it is Islam that produces the period of famine and economic crash that begins when Joseph and Daniel are given the golden necklace, representing the lifting up of the ensign to the world (Joseph’s Egypt), and to call God’s other flock out of (Daniel’s) Babylon.
În visul lui Faraon, foametea a fost pricinuită de spicele „pârjolite de vântul de răsărit”. Rând după rând, așa cum îl folosește în mod direct Iosif, „vântul de răsărit” indică faptul că Islamul este cel care produce perioada de foamete și prăbușire economică, care începe atunci când Iosif și Daniel primesc lanțul de aur, reprezentând ridicarea stindardului în fața lumii (Egiptul lui Iosif) și chemarea celeilalte turme a lui Dumnezeu afară din Babilonul (lui Daniel).
The two horns of the United States are represented by all the powers of Bible prophecy that are represented as two nations. This would include France, which consists prophetically of Sodom and Egypt, and of Israel that consisted of the northern and southern kingdoms, and also of the Medo-Persian Empire. The two horns of Medo-Persia in Daniel chapter eight, identify that one of the horns of the kingdom comes up last.
Cele două coarne ale Statelor Unite sunt prefigurate de toate puterile din profeția biblică ce sunt înfățișate ca două națiuni. Aceasta ar include Franța, care, din punct de vedere profetic, este alcătuită din Sodoma și Egipt, și Israelul, care era alcătuit din regatul de nord și cel de sud, precum și Imperiul Medo-Persan. Cele două coarne ale Medo-Persiei din capitolul opt al cărții lui Daniel identifică faptul că unul dintre coarnele împărăției se ridică la urmă.
Then I lifted up mine eyes, and saw, and, behold, there stood before the river a ram which had two horns: and the two horns were high; but one was higher than the other, and the higher came up last. Daniel 8:3.
Atunci mi-am ridicat ochii şi am văzut; şi iată, stătea înaintea râului un berbec care avea două coarne; şi cele două coarne erau înalte; dar unul era mai înalt decât celălalt, iar cel mai înalt s-a ridicat la urmă. Daniel 8:3.
The two horns of Medo-Persia represent the two horns of the earth beast, and one of the horns of the earth beast must therefore be higher and come up last. At the time of the end in 1798, the reign of the earth beast began, and the horn of Protestantism was taken to Mount Carmel by Elijah the prophet, represented by William Miller. There was to be a contest that manifested a distinction between the true prophet and false prophet, which would be accomplished at the test of Mount Carmel, that took place from August 11, 1840 through to October 22, 1844.
Cele două coarne ale Medo-Persiei reprezintă cele două coarne ale fiarei din pământ, iar unul dintre coarnele fiarei din pământ trebuie, așadar, să fie mai înalt și să se ridice la urmă. La timpul sfârșitului, în 1798, a început domnia fiarei din pământ, iar cornul protestantismului a fost dus pe Muntele Carmel de către prorocul Ilie, reprezentat de William Miller. Avea să aibă loc o confruntare care să manifeste o distincție între prorocul adevărat și prorocul mincinos, care urma să se înfăptuiască în cadrul testului de pe Muntele Carmel, ce a avut loc între 11 august 1840 și 22 octombrie 1844.
Millerite Adventism was providentially identified as the true prophet, at the same time that the Protestant denominations of the United States returned to, and became the daughters of papal Rome. In 1863, the true Protestant horn of Millerite Adventism returned to the same communion as apostate Protestantism by returning to the corrupt method of Bible study as apostate Protestantism, as they began their progressive work of rejecting the message of Elijah. In the same period of time the U.S. Civil War began. (Note that when the Holy Spirit is rejected, then the other spirit takes over, and war is always the result.) The nation was then literally, politically and prophetically divided. The horn of Republicanism, from that point on, would be in an escalating struggle between two primary political parties.
Adventismul millerit a fost identificat în mod providențial drept adevăratul profet, în același timp în care denominațiunile protestante din Statele Unite s-au reîntors la Roma papală și au devenit fiicele ei. În 1863, adevăratul corn protestant al Adventismului millerit a revenit la aceeași comuniune cu protestantismul apostat, întorcându-se la metoda coruptă de studiu al Bibliei a acestuia, în timp ce își începea lucrarea progresivă de respingere a soliei lui Ilie. În aceeași perioadă a început Războiul Civil din Statele Unite. (Să se observe că atunci când Duhul Sfânt este respins, celălalt duh preia controlul, iar rezultatul este întotdeauna războiul.) Atunci, națiunea a fost divizată în mod literal, politic și profetic. Cornul Republicanismului, de atunci înainte, avea să se afle într-o luptă în escaladare între două partide politice principale.
From 1863, a symbol of division, for the year was the very center of the civil war between North and South, there was brought about two political factions of the Republican horn and two factions of the Protestant horn that consisted of the Democratic and Republican parties, and Sunday-keeping and Sabbath-keeping apostate Protestants. The two-fold division of either horn was typified in the days of Christ by the Sadducees and the Pharisees. One class outright rejected the founding principles, and the other professed to uphold the founding principles, but ultimately replaced them with human traditions and customs.
Începând din 1863 — an simbol al dezbinării, căci acel an a fost chiar centrul războiului civil dintre Nord și Sud — au luat naștere două facțiuni politice ale cornului republican și două facțiuni ale cornului protestant: cele dintâi constând în partidele Democrat și Republican, iar celelalte în protestanți apostați păzitori ai duminicii și în protestanți apostați păzitori ai Sabatului. Împărțirea în două a fiecărui corn a fost prefigurată în zilele lui Hristos de saduchei și farisei. O clasă a respins în mod categoric principiile întemeietoare, iar cealaltă a mărturisit că le susține, dar, în cele din urmă, le-a înlocuit cu tradiții și obiceiuri omenești.
On September 11, 2001, the image of the beast testing period was prophetically initiated, and it reaches its climax at the Sunday law, or at Belshazzar’s drunken feast. The Sunday law is the mark that identifies that the combination of church and state is fully developed. At that point, the two horns of apostate Republicanism and apostate Protestantism become one apostate horn, and it is then that Daniel is made the third horn, or third ruler, or the true Protestant horn that comes up last and is higher, for it is then that he is lifted up as an ensign.
La 11 septembrie 2001, a fost inițiată profetic perioada de încercare în legătură cu chipul fiarei, iar aceasta își atinge punctul culminant la legea duminicală, sau la ospățul beției lui Belșațar. Legea duminicală este semnul care identifică faptul că unirea dintre Biserică și stat este pe deplin dezvoltată. În acel moment, cele două coarne ale republicanismului apostat și ale protestantismului apostat devin un singur corn apostat, și atunci Daniel este făcut al treilea corn, sau al treilea conducător, sau adevăratul corn protestant care se ridică la urmă și este mai înalt, căci atunci el este înălțat ca un stindard.
Joseph and Daniel are the same line of prophecy, for line upon line, all the prophets are identifying the last days. They both recognized the “seven times,” when they saw it. The “east wind” of Islam is coming in under the wall, as they provide their interpretation to Belshazzar and Pharaoh of what the “Future for America” is. They are wearing the “scarlet robe” of Christ’s righteousness, which is the “white robe” that is made so, by the blood of Christ. They are lifted up as an ensign and represented as a crown, or a golden chain, as they become the third ruler that comes up higher and comes up last.
Iosif și Daniel sunt aceeași linie de profeție, căci, rând peste rând, toți profeții identifică zilele de pe urmă. Amândoi au recunoscut „cele șapte vremuri” când le-au văzut. „Vântul de răsărit” al Islamului intră pe sub zid, în timp ce ei îi oferă lui Belșațar și lui Faraon interpretarea lor despre ceea ce este „Future for America”. Ei poartă „haina stacojie” a neprihănirii lui Hristos, care este „haina albă”, făcută astfel prin sângele lui Hristos. Ei sunt înălțați ca un stindard și reprezentați ca o cunună sau un lanț de aur, pe măsură ce devin al treilea domnitor, care se înalță mai sus și vine la urmă.
We will continue with Daniel chapter six, in the next article.
Vom continua cu capitolul al șaselea din Daniel în articolul următor.
“In that last night of mad folly, Belshazzar and his lords had filled up the measure of their guilt and the guilt of the Chaldean kingdom. No longer could God’s restraining hand ward off the impending evil. Through manifold providences, God had sought to teach them reverence for His law. ‘We would have healed Babylon,’ He declared of those whose judgment was now reaching unto heaven, ‘but she is not healed.’ Jeremiah 51:9. Because of the strange perversity of the human heart, God had at last found it necessary to pass the irrevocable sentence. Belshazzar was to fall, and his kingdom was to pass into other hands.” Prophets and Kings, 530.
„În acea din urmă noapte a nesăbuitei nebunii, Belșațar și dregătorii lui umpluseră măsura vinei lor și a vinei împărăției caldeene. Mâna stăvilitoare a lui Dumnezeu nu mai putea să abată răul iminent. Prin felurite intervenții ale providenței, Dumnezeu căutase să-i învețe reverența față de Legea Sa. «Am voit să vindecăm Babilonul», a declarat El despre aceia a căror judecată ajungea acum până la cer, «dar nu s-a vindecat.» Ieremia 51:9. Din pricina straniei perversități a inimii omenești, Dumnezeu găsise, în cele din urmă, necesar să pronunțe sentința irevocabilă. Belșațar avea să cadă, iar împărăția lui avea să treacă în alte mâini.” Profeți și regi, 530.