The northern and southern kingdoms were scattered under God’s indignation for twenty-five hundred and twenty years in fulfillment of the broken covenant of Leviticus twenty-five and twenty-six. The forty-six years between the conclusion of the first and last indignations represented the gathering of those two kingdoms into one kingdom of spiritual modern Israel in 1844. The gathering of those two nations was represented by the two sticks which Ezekiel joined together and the two sticks the widow of Zarephath gathered in the story of Elijah. On October 22, 1844 the prophetic history of the northern and southern kingdoms concluded and in so doing it repeated the history of the beginning of those two kingdoms.
Regatele de nord și de sud au fost risipite sub urgia lui Dumnezeu timp de două mii cinci sute douăzeci de ani, ca împlinire a legământului încălcat din Leviticul douăzeci și cinci și douăzeci și șase. Cei patruzeci și șase de ani dintre încheierea primei și a ultimei urgii au reprezentat adunarea acelor două regate într-un singur regat al Israelului spiritual modern, în 1844. Adunarea acelor două națiuni a fost reprezentată de cele două toiege pe care Ezechiel le-a unit laolaltă și de cele două bețe pe care văduva din Zarefat le-a adunat în istorisirea lui Ilie. La 22 octombrie 1844, istoria profetică a regatelor de nord și de sud s-a încheiat și, făcând astfel, a repetat istoria începutului acelor două regate.
Jeroboam instituted a counterfeit system of worship in the northern kingdom in order to prevent his subjects from travelling to Judah and worshipping God in the sanctuary in Jerusalem.
Ieroboam a instituit în regatul de nord un sistem de cult contrafăcut pentru a-i împiedica pe supușii săi să călătorească în Iuda și să se închine lui Dumnezeu în sanctuarul din Ierusalim.
And Jeroboam said in his heart, Now shall the kingdom return to the house of David: If this people go up to do sacrifice in the house of the Lord at Jerusalem, then shall the heart of this people turn again unto their lord, even unto Rehoboam king of Judah, and they shall kill me, and go again to Rehoboam king of Judah. Whereupon the king took counsel, and made two calves of gold, and said unto them, It is too much for you to go up to Jerusalem: behold thy gods, O Israel, which brought thee up out of the land of Egypt. And he set the one in Bethel, and the other put he in Dan. And this thing became a sin: for the people went to worship before the one, even unto Dan. And he made an house of high places, and made priests of the lowest of the people, which were not of the sons of Levi. And Jeroboam ordained a feast in the eighth month, on the fifteenth day of the month, like unto the feast that is in Judah, and he offered upon the altar. So did he in Bethel, sacrificing unto the calves that he had made: and he placed in Bethel the priests of the high places which he had made. So he offered upon the altar which he had made in Bethel the fifteenth day of the eighth month, even in the month which he had devised of his own heart; and ordained a feast unto the children of Israel: and he offered upon the altar, and burnt incense. 1 Kings 12:26–33.
Și Ieroboam a zis în inima lui: Acum se va întoarce împărăția la casa lui David. Dacă poporul acesta se va sui să aducă jertfe în casa Domnului la Ierusalim, atunci inima poporului acestuia se va întoarce iarăși la domnul lor, chiar la Roboam, regele lui Iuda; și mă vor ucide și se vor întoarce la Roboam, regele lui Iuda. Atunci regele s-a sfătuit și a făcut doi viței de aur; și le-a zis: Este prea anevoios pentru voi să vă suiți la Ierusalim; iată dumnezeii tăi, Israele, care te-au scos din țara Egiptului. Și a pus pe unul la Betel, iar pe celălalt l-a pus în Dan. Și lucrul acesta a ajuns pricină de păcat; căci poporul se ducea să se închine înaintea unuia dintre ei, până la Dan. Și a făcut o casă a înălțimilor și a rânduit preoți dintre cei mai de jos ai poporului, care nu erau dintre fiii lui Levi. Și Ieroboam a rânduit o sărbătoare în luna a opta, în a cincisprezecea zi a lunii, asemenea sărbătorii care este în Iuda, și a adus jertfe pe altar. Așa a făcut la Betel, aducând jertfe vițeilor pe care îi făcuse; și a așezat la Betel pe preoții înălțimilor pe care le făcuse. Astfel, a adus jertfe pe altarul pe care îl făcuse la Betel, în a cincisprezecea zi a lunii a opta, chiar în luna pe care o născocise în inima lui; și a rânduit o sărbătoare pentru fiii lui Israel; și a adus jertfe pe altar și a ars tămâie. 1 Împărați 12:26-33.
His system of worship was typical of Catholicism (paganism), for as with Aaron’s rebellion, it established an image to and of the beast. The two calf images were made of gold, symbolizing Babylon. The images were dedicated to the gods of Egypt, who were identified as Aaron had also identified them; as “the gods that had brought them up out of the land of Egypt.” He built two altars in two cities, which when considered together represent the combination of church (Bethel) and state (Dan). The altars were counterfeits of the true altar, which is Christ, just as Catholicism claims to be Christ’s earthly representative. He raised up a corrupted priesthood, as are the priests of Catholicism. He selected a day for his worship service that was specifically different from the days of any of God’s true feast days, thus representing the controversy over the true and false day of worship.
Sistemul său de închinare era tipic Catolicismului (păgânismului), căci, asemenea răzvrătirii lui Aaron, el a instituit un chip atât pentru fiară, cât și al fiarei. Cele două chipuri de viței au fost turnate din aur, simbolizând Babilonul. Chipurile au fost dedicate zeilor Egiptului, care au fost identificați așa cum îi identificase și Aaron: "zeii care i-au scos din țara Egiptului". El a zidit două altare în două cetăți, care, privite împreună, reprezintă unirea bisericii (Betel) și a statului (Dan). Altarele erau contrafaceri ale altarului adevărat, care este Hristos, întocmai cum Catolicismul pretinde a fi reprezentantul pământesc al lui Hristos. El a ridicat o preoție coruptă, precum sunt preoții Catolicismului. El a ales o zi pentru serviciul său de închinare care era în mod expres diferită de zilele oricăreia dintre adevăratele sărbători ale lui Dumnezeu, reprezentând astfel controversa privitoare la ziua adevărată și la ziua falsă de închinare.
In the inauguration of his false system of worship, God sent a prophet from Judah to rebuke his counterfeit system of worship.
La inaugurarea sistemului lui fals de închinare, Dumnezeu a trimis un profet din Iuda pentru a mustra sistemul lui contrafăcut de închinare.
And, behold, there came a man of God out of Judah by the word of the Lord unto Bethel: and Jeroboam stood by the altar to burn incense. And he cried against the altar in the word of the Lord, and said, O altar, altar, thus saith the Lord; Behold, a child shall be born unto the house of David, Josiah by name; and upon thee shall he offer the priests of the high places that burn incense upon thee, and men’s bones shall be burnt upon thee. And he gave a sign the same day, saying, This is the sign which the Lord hath spoken; Behold, the altar shall be rent, and the ashes that are upon it shall be poured out. 1 Kings 13:1–3.
Și iată, un om al lui Dumnezeu a venit din Iuda, după cuvântul Domnului, la Betel; iar Ieroboam stătea lângă altar ca să ardă tămâie. Și a strigat împotriva altarului, prin cuvântul Domnului, și a zis: O, altarule, altarule! Așa zice Domnul: Iată, se va naște un fiu casei lui David, numit Iosia; și pe tine va jertfi preoții înălțimilor care ard tămâie pe tine, și oase de oameni vor fi arse pe tine. Și a dat în aceeași zi un semn, zicând: Acesta este semnul pe care l-a rostit Domnul: Iată, altarul se va despica, iar cenușa de pe el se va vărsa. 1 Împărați 13:1-3.
The prophet from Judah proclaimed a threefold prophecy identifying the future birth of king Josiah. He predicted that Josiah would slay the wicked priests who were employed at the counterfeit altar and that Josiah would also burn men’s bones upon that very altar. He also gave Jeroboam a sign, identifying that Jeroboam’s altar would be broken open and the ashes would pour out. All of these things were fulfilled according to the Word of the Lord, but when Jeroboam heard the proclamation of the prophet he was angered and sought to deal with the prophet, but God was in control.
Prorocul din Iuda a proclamat o profeție întreită privitoare la nașterea viitoare a regelui Iosia. El a prevestit că Iosia îi va ucide pe preoții nelegiuiți care slujeau la altarul fals și că Iosia va arde, de asemenea, oase de oameni pe chiar acel altar. I-a dat, de asemenea, lui Ieroboam un semn, arătând că altarul lui Ieroboam va fi despicat și cenușa se va vărsa. Toate aceste lucruri s-au împlinit potrivit Cuvântului Domnului, dar când Ieroboam a auzit proclamarea prorocului, s-a mâniat și a căutat să ia măsuri împotriva prorocului; însă Dumnezeu a stăpânit situația.
And it came to pass, when king Jeroboam heard the saying of the man of God, which had cried against the altar in Bethel, that he put forth his hand from the altar, saying, Lay hold on him. And his hand, which he put forth against him, dried up, so that he could not pull it in again to him. The altar also was rent, and the ashes poured out from the altar, according to the sign which the man of God had given by the word of the Lord. 1 Kings 13:4, 5.
Și a fost că, atunci când împăratul Ieroboam a auzit cuvântul omului lui Dumnezeu, care strigase împotriva altarului din Betel, el și-a întins mâna de pe altar, zicând: Puneți mâna pe el. Iar mâna lui, pe care o întinsese împotriva lui, s-a uscat, încât n-a mai putut s-o tragă înapoi la el. De asemenea, altarul s-a despicat, iar cenușa s-a vărsat din altar, după semnul pe care omul lui Dumnezeu îl dăduse prin cuvântul Domnului. 1 Împărați 13:4, 5.
The sign was immediately fulfilled, and Jeroboam’s hand was paralyzed.
Semnul s-a împlinit de îndată, iar mâna lui Ieroboam a fost paralizată.
And the king answered and said unto the man of God, Intreat now the face of the Lord thy God, and pray for me, that my hand may be restored me again. And the man of God besought the Lord, and the king’s hand was restored him again, and became as it was before. And the king said unto the man of God, Come home with me, and refresh thyself, and I will give thee a reward. And the man of God said unto the king, If thou wilt give me half thine house, I will not go in with thee, neither will I eat bread nor drink water in this place: For so was it charged me by the word of the Lord, saying, Eat no bread, nor drink water, nor turn again by the same way that thou camest. So he went another way, and returned not by the way that he came to Bethel. 1 Kings 13:6–10.
Iar împăratul a răspuns și a zis către omul lui Dumnezeu: Mijlocește acum înaintea Domnului Dumnezeului tău și roagă-te pentru mine, ca mâna mea să-mi fie iarăși adusă la starea de mai înainte. Și omul lui Dumnezeu L-a rugat pe Domnul, iar mâna împăratului i-a fost iarăși adusă la loc și a fost ca mai înainte. Și împăratul a zis omului lui Dumnezeu: Vino acasă cu mine și înviorează-te, iar eu îți voi da o răsplată. Iar omul lui Dumnezeu a zis împăratului: De-mi vei da și jumătate din casa ta, nu voi intra cu tine; nici pâine nu voi mânca, nici apă nu voi bea în locul acesta; căci astfel mi s-a poruncit prin cuvântul Domnului, zicând: Să nu mănânci pâine, nici să nu bei apă, nici să nu te întorci pe aceeași cale pe care ai venit. Și s-a dus pe altă cale și nu s-a întors pe calea pe care venise la Betel. 1 Împărați 13:6-10.
Jesus always illustrates the end of a thing with the beginning of a thing, and the beginning of the northern and southern kingdoms of literal ancient Israel end in the history where the two sticks are joined into one stick, representing the nation of spiritual modern Israel.
Isus ilustrează întotdeauna sfârșitul unui lucru prin începutul lui, iar începuturile regatelor de nord și de sud ale Israelului literal din vechime își au sfârșitul în istoria în care cele două bețe sunt unite într-un singur băț, reprezentând națiunea Israelului spiritual modern.
In the history where the two sticks were joined a three-step testing process was initiated at the time of the end in 1798. Both sticks (kingdoms) were being gathered in advance of the outpouring of the Holy Spirit in the Midnight Cry. At the first disappointment in the spring of 1844, the Protestants failed the testing process and became the daughters of Catholicism, thus repeating the inauguration of a counterfeit system of worship, as had been typified by Jeroboam.
În istoria în care cele două toiege au fost unite, la timpul sfârșitului, în 1798, a fost inițiat un proces de testare în trei etape. Ambele toiege (împărății) erau adunate înaintea revărsării Duhului Sfânt în timpul Strigătului de la miezul nopții. La prima dezamăgire, în primăvara anului 1844, protestanții au eșuat în procesul de testare și au devenit fiicele catolicismului, repetând astfel inaugurarea unui sistem contrafăcut de închinare, așa cum fusese tipificat de Ieroboam.
The Protestant Reformation was a work which God accomplished in order to bring the church in the wilderness out of the superstitions, traditions and customs of the Roman church. From the time of Martin Luther more and more truths were revealed identifying the whore of Tyre as nothing more than a pagan system of worship covered with a false profession of Christianity. It was the Lord’s purpose to bring his captive people out of darkness, as He had done when His people were slaves in Egypt. He delivered them from the bondage of Egypt to give them His law. The Protestant’s refusal to follow after the increasing light of the knowledge that was unsealed in 1798, prevented them from recognizing the law and the true sanctuary work of Christ in 1844.
Reforma Protestantă a fost o lucrare pe care Dumnezeu a săvârșit-o pentru a scoate Biserica din pustie din superstițiile, tradițiile și obiceiurile Bisericii Romei. Începând din vremea lui Martin Luther, tot mai multe adevăruri au fost descoperite, prin care desfrânata din Tir era identificată drept nimic altceva decât un sistem păgân de închinare, acoperit de o mărturisire falsă a creștinismului. Scopul Domnului a fost să-Și scoată poporul captiv din întuneric, așa cum făcuse când poporul Său se afla în robie în Egipt. I-a izbăvit din robia Egiptului pentru a le da Legea Sa. Refuzul protestanților de a urma lumina crescândă a cunoașterii care a fost dezpecetluită în 1798 i-a împiedicat să recunoască Legea și adevărata lucrare a lui Hristos în sanctuar în 1844.
Their rejection of the judgment-hour message represented their becoming daughters of the Roman church, and they then raised up a false system of worship identified in the Scriptures as the false prophet (apostate Protestantism). The faithful Millerites that entered into the sanctuary by faith on October 22, 1844, received the light of the third angel and presented a rebuke to the false system of worship that professes to be Protestant, while holding to the primary tradition of paganism, that being the worship of the sun. The prophet from Judah typified Millerite Adventism recognizing and presenting the message of the third angel that arrived on October 22, 1844.
Respingerea soliei ceasului judecății a reprezentat faptul că au devenit fiice ale Bisericii Romei, iar apoi au instituit un sistem fals de închinare, identificat în Scriptură drept profetul mincinos (protestantismul apostat). Milleriții credincioși care au intrat prin credință în sanctuar la 22 octombrie 1844 au primit lumina celui de-al treilea înger și au adresat o mustrare sistemului fals de închinare care se declară protestant, în timp ce păstrează tradiția fundamentală a păgânismului, și anume închinarea la soare. Profetul din Iuda a preînchipuit adventismul millerit, care a recunoscut și a prezentat solia celui de-al treilea înger sosită la 22 octombrie 1844.
When confronted by Jeroboam’s request for the prophet to come to his home and refresh himself, the prophet expressed his specific directions that had been given to him by the Lord. That command was also given to Millerite Adventism. The command was to not return the way they had come, and Millerite Adventism had come out of the Protestant denominations. They had been separated from the Protestants at the first disappointment in the spring of 1844, and Jeremiah provides an example of the identical directions that had been given to the Judean prophet.
Când s-a confruntat cu cererea lui Ieroboam ca prorocul să vină în casa lui și să-și întremeze puterile, prorocul a enunțat porunca specifică ce-i fusese dată de Domnul. Acea poruncă a fost dată și Adventismului milerit. Porunca era să nu se întoarcă pe calea pe care venise, iar Adventismul milerit ieșise din denominațiunile protestante. Ei fuseseră separați de protestanți la prima dezamăgire din primăvara anului 1844, iar Ieremia oferă un exemplu al aceleiași porunci care îi fusese dată prorocului iudean.
Thy words were found, and I did eat them; and thy word was unto me the joy and rejoicing of mine heart: for I am called by thy name, O Lord God of hosts. I sat not in the assembly of the mockers, nor rejoiced; I sat alone because of thy hand: for thou hast filled me with indignation. Why is my pain perpetual, and my wound incurable, which refuseth to be healed? wilt thou be altogether unto me as a liar, and as waters that fail? Therefore thus saith the Lord, If thou return, then will I bring thee again, and thou shalt stand before me: and if thou take forth the precious from the vile, thou shalt be as my mouth: let them return unto thee; but return not thou unto them. And I will make thee unto this people a fenced brasen wall: and they shall fight against thee, but they shall not prevail against thee: for I am with thee to save thee and to deliver thee, saith the Lord. And I will deliver thee out of the hand of the wicked, and I will redeem thee out of the hand of the terrible. Jeremiah 15:16–21.
Cuvintele Tale au fost găsite, și le-am mâncat; și Cuvântul Tău a fost pentru mine bucuria și veselia inimii mele: căci sunt chemat cu Numele Tău, o, Doamne, Dumnezeul oștirilor. Nu am șezut în adunarea batjocoritorilor, nici nu m-am veselit; am stat singur din pricina mâinii Tale, căci Tu m-ai umplut de indignare. Pentru ce este durerea mea necurmată, și rana mea incurabilă, care nu vrea să se vindece? Oare vei fi Tu cu totul pentru mine ca un mincinos și ca niște ape care seacă? De aceea, așa zice Domnul: Dacă te vei întoarce, atunci te voi aduce iarăși și vei sta înaintea Mea; și dacă vei scoate ce este de preț din ceea ce este josnic, vei fi ca gura Mea; ei să se întoarcă la tine; dar tu să nu te întorci la ei. Și te voi face pentru poporul acesta un zid de aramă întărit; vor lupta împotriva ta, dar nu te vor birui: căci Eu sunt cu tine ca să te mântuiesc și să te izbăvesc, zice Domnul. Și te voi izbăvi din mâna celor răi și te voi răscumpăra din mâna celor înfricoșători. Ieremia 15:16-21.
At the fulfillment of the time prophecy of the second Woe, on August 11, 1840, the mighty angel of Revelation ten descended with a little book open in his hand, and John was told to go and take the book and eat it. Jeremiah represents those that ate the little book at that point in history, and the words were sweet as honey, for they were “the joy and rejoicing of” his “heart.” But because of God’s “hand,” Jeremiah was “filled” “with indignation,” he was “wounded” and in “perpetual pain.” Because of God’s “hand” Jeremiah suggested that God had been “unto” Jeremiah “as a liar,” and as “failed waters.” The Lord had held his “hand” over a mistake in some of the figures of the 1843 chart.
La împlinirea profeției de timp a celui de-al doilea Vai, la 11 august 1840, îngerul puternic din Apocalipsa, capitolul zece, s-a pogorât cu o cărticică deschisă în mâna sa, iar lui Ioan i s-a spus să meargă și să ia cărticica și s-o mănânce. Ieremia îi reprezintă pe aceia care au mâncat cărticica în acel moment al istoriei, iar cuvintele erau dulci ca mierea, căci erau „bucuria și veselia” „inimii” lui. Dar, din pricina „mâinii” lui Dumnezeu, Ieremia a fost „umplut” „de indignare”, era „rănit” și în „durere necurmată”. Din cauza „mâinii” lui Dumnezeu, Ieremia a sugerat că Dumnezeu fusese „pentru” Ieremia „ca un mincinos” și ca „ape care seacă”. Domnul Își ținuse „mâna” peste o greșeală în unele dintre cifrele diagramei din 1843.
Jeremiah represents the first disappointment of the Millerites, when the vision of Habakkuk tarried. It appeared to those represented by Jeremiah that the message, which is represented as “rain,” had failed. But Habakkuk had stated “the vision is yet for an appointed time, but at the end it shall speak, and not lie: though it tarry, wait for it; because it will surely come, it will not tarry.” Jeremiah had thought God lied, and that the message (rain) had failed, but it had only tarried.
Ieremia reprezintă prima dezamăgire a mileriților, atunci când vedenia lui Habacuc a zăbovit. Celor reprezentați de Ieremia li se păruse că solia, care este reprezentată drept „ploaie”, dăduse greș. Dar Habacuc afirmase: „Vedenia este încă pentru vremea hotărâtă; la sfârșit va vorbi și nu va minți; chiar dacă zăbovește, așteapt-o, căci ea va veni negreșit, nu va întârzia.” Ieremia socotise că Dumnezeu mințise și că solia (ploaia) dăduse greș, dar ea doar zăbovise.
Then God instructed Jeremiah that “if thou return, then will I bring thee again, and thou shalt stand before me: and if thou take forth the precious from the vile, thou shalt be as my mouth: let them return unto thee; but return not thou unto them.” After the disappointment Jeremiah, representing God’s people who must return to the service of the Lord and shake off the discouragement that had been produced when it appeared the message had failed. If Jeremiah would meet the designated requirements, God would allow him to be His spokesman.
Atunci Dumnezeu i-a spus lui Ieremia: „Dacă te vei întoarce, te voi aduce iarăși și vei sta înaintea Mea; și dacă vei scoate ce este de preț din ce este josnic, vei fi ca gura Mea; să se întoarcă ei la tine, dar tu să nu te întorci la ei.” După dezamăgire, Ieremia îi reprezintă pe poporul lui Dumnezeu, care trebuie să se întoarcă la slujirea Domnului și să lepede descurajarea pricinuită când se părea că mesajul eșuase. Dacă Ieremia ar împlini cerințele rânduite, Dumnezeu i-ar îngădui să-I fie purtător de cuvânt.
More importantly for our study at this time is what God told Jeremiah concerning the “assembly of mockers” who were “rejoicing” over his disappointment. He told Jeremiah that the mockers could return to Jeremiah, but he was never to return to them. Jeremiah represented those who stood against the Protestants who had just chosen to return to the fold of Catholicism and became the daughters of Babylon, the false prophets of Baal and Ashtaroth. Jeremiah represented the Judean prophet who at the same point in the prophetic line had rebuked Jeroboam’s false system of worship at the beginning of the northern kingdom, thus typifying the introduction of a false system of worship that was an image of Catholicism at the end of the history of the northern kingdom. The prophet told Jeroboam, when Jeroboam offered to form an alliance, that he was not to eat, drink or return the way he came.
Mai important pentru studiul nostru, în acest moment, este ceea ce Dumnezeu i-a spus lui Ieremia cu privire la „adunarea batjocoritorilor” care „se bucurau” de dezamăgirea lui. I-a spus lui Ieremia că batjocoritorii se puteau întoarce la el, dar el nu trebuia niciodată să se întoarcă la ei. Ieremia îi reprezenta pe cei care s-au opus protestanților, care tocmai aleseseră să se întoarcă în staulul Catolicismului și au devenit fiicele Babilonului, profeții mincinoși ai lui Baal și ai Astarteei. Ieremia îl reprezenta pe profetul iudean care, în același punct pe linia profetică, mustrase sistemul fals de închinare al lui Ieroboam la începutul regatului de nord, prefigurând astfel introducerea unui sistem fals de închinare care era o imagine a Catolicismului la sfârșitul istoriei regatului de nord. Profetul i-a spus lui Ieroboam, când acesta i-a propus să încheie o alianță, că nu trebuia să mănânce, să bea și nici să se întoarcă pe calea pe care venise.
And the king said unto the man of God, Come home with me, and refresh thyself, and I will give thee a reward. And the man of God said unto the king, If thou wilt give me half thine house, I will not go in with thee, neither will I eat bread nor drink water in this place: For so was it charged me by the word of the Lord, saying, Eat no bread, nor drink water, nor turn again by the same way that thou camest. 1 Kings 13:7–9.
Și împăratul a zis omului lui Dumnezeu: Vino acasă cu mine și înviorează-te, și îți voi da o răsplată. Iar omul lui Dumnezeu a zis împăratului: De mi-ai da și jumătate din casa ta, nu voi intra cu tine; nici pâine nu voi mânca, nici apă nu voi bea în locul acesta; căci așa mi s-a poruncit prin cuvântul Domnului, zicând: Să nu mănânci pâine, nici să bei apă, nici să te întorci pe același drum pe care ai venit. 1 Împărați 13:7-9.
The expression of the Judean prophet aligns with the work of the false prophets of Baal and Ashtaroth in the story of Elijah. Of course, the history of the Millerites is also the history of Elijah, for Miller was Elijah. In the story of Elijah, the prophets of Baal and Ashtaroth performed a dance of deception, which was exposed as foolishness when fire came down from God and consumed Elijah’s offering, thus typifying the outpouring of the Holy Spirit in the Midnight Cry of Millerite history. The confrontation of that history represented the confrontation of the second Elijah, which was John the Baptist during the dance of deception performed by the daughter of Herodias (Salome). Herodias was typified by Jezebel, and Jezebel is a symbol of the Catholic church.
Expresia profetului iudean este în acord cu lucrarea profeților mincinoși ai lui Baal și ai Astarteelor din narațiunea despre Ilie. Desigur, istoria Milleriților este și istoria lui Ilie, căci Miller a fost Ilie. În narațiunea despre Ilie, profeții lui Baal și ai Astarteelor au săvârșit un dans al amăgirii, care a fost demascat drept nebunie când s-a pogorât foc de la Dumnezeu și a mistuit jertfa lui Ilie, tipificând astfel revărsarea Duhului Sfânt în Strigarea de la miezul nopții din istoria millerită. Confruntarea din acea istorie a reprezentat confruntarea celui de-al doilea Ilie, și anume Ioan Botezătorul, în timpul dansului amăgirii săvârșit de fiica Irodiadei (Salomeea). Irodiada a fost tipificată de Izabela, iar Izabela este un simbol al Bisericii Catolice.
In 1844, the Protestant churches became Salome, the daughter of Herodias (Jezebel). In the dance of deception Herod had promised half his kingdom, and he did so on his birthday, thus typifying the last days when the ten kings, who are typified by Ahab (the king of the ten northern kingdoms), agree to give their kingdom to the papacy (Jezebel). Giving “half your kingdom” is a symbol of a confederacy, and the prophet from Judea was clearly informing Jeroboam that he would never form an alliance with the apostate king or support his counterfeit system of worship.
În 1844, bisericile protestante au devenit Salomeea, fiica Irodiadei (Izabela). În dansul înșelăciunii, Irod promisese jumătate din împărăția sa și a făcut aceasta de ziua lui de naștere, prefigurând astfel zilele de pe urmă, când cei zece regi, care sunt prefigurați de Ahab (regele celor zece împărății din nord), consimt să-și dea împărăția papalității (Izabela). A oferi „jumătate din împărăția ta” este un simbol al unei confederații, iar prorocul din Iudeea îl informa limpede pe Ieroboam că nu va încheia niciodată o alianță cu regele apostat și nu va sprijini sistemul lui contrafăcut de închinare.
That is what the Lord also told Jeremiah, when He said the “assembly of mockers” (apostate Protestantism) can return to Jeremiah, but Jeremiah must never return to them, or return by the way he came. But the Judean prophet did that very thing, for he was deceived by a false and lying prophet before he returned to Judea—before he finished the work he had been given.
Aceasta i-a spus Domnul și lui Ieremia, când a zis că „adunarea batjocoritorilor” (protestantismul apostat) se poate întoarce la Ieremia, dar Ieremia nu trebuie niciodată să se întoarcă la ei, și nici să se întoarcă pe calea pe care a venit. Însă prorocul iudean a făcut tocmai aceasta, căci a fost amăgit de un proroc fals și mincinos înainte de a se întoarce în Iuda — înainte de a-și fi încheiat lucrarea care îi fusese încredințată.
Now there dwelt an old prophet in Bethel; and his sons came and told him all the works that the man of God had done that day in Bethel: the words which he had spoken unto the king, them they told also to their father. And their father said unto them, What way went he? For his sons had seen what way the man of God went, which came from Judah. And he said unto his sons, Saddle me the ass. So they saddled him the ass: and he rode thereon, And went after the man of God, and found him sitting under an oak: and he said unto him, Art thou the man of God that camest from Judah? And he said, I am. Then he said unto him, Come home with me, and eat bread. And he said, I may not return with thee, nor go in with thee: neither will I eat bread nor drink water with thee in this place: For it was said to me by the word of the Lord, Thou shalt eat no bread nor drink water there, nor turn again to go by the way that thou camest. He said unto him, I am a prophet also as thou art; and an angel spake unto me by the word of the Lord, saying, Bring him back with thee into thine house, that he may eat bread and drink water. But he lied unto him. So he went back with him, and did eat bread in his house, and drank water. And it came to pass, as they sat at the table, that the word of the Lord came unto the prophet that brought him back: And he cried unto the man of God that came from Judah, saying, Thus saith the Lord, Forasmuch as thou hast disobeyed the mouth of the Lord, and hast not kept the commandment which the Lord thy God commanded thee, But camest back, and hast eaten bread and drunk water in the place, of the which the Lord did say to thee, Eat no bread, and drink no water; thy carcase shall not come unto the sepulchre of thy fathers.
În Betel locuia un proroc bătrân; iar fiii lui au venit și i-au istorisit toate lucrările pe care le făcuse omul lui Dumnezeu în ziua aceea în Betel: și cuvintele pe care le spusese regelui, pe acelea i le-au spus și tatălui lor. Și tatăl lor le-a zis: Pe ce drum s-a dus? Căci fiii lui văzuseră pe ce drum se dusese omul lui Dumnezeu, cel ce venise din Iuda. Și a zis fiilor săi: Înșeuați-mi măgarul. Ei i-au înșeuat măgarul, și el a încălecat pe el, și a plecat după omul lui Dumnezeu și l-a găsit șezând sub un stejar; și i-a zis: Tu ești omul lui Dumnezeu care a venit din Iuda? El a răspuns: Eu sunt. Atunci i-a zis: Vino cu mine acasă și mănâncă pâine. Dar el a zis: Nu pot să mă întorc cu tine, nici să intru la tine; nici nu voi mânca pâine, nici nu voi bea apă cu tine în locul acesta; căci mi s-a spus prin cuvântul Domnului: Să nu mănânci pâine și să nu bei apă acolo, nici să nu te întorci pe drumul pe care ai venit. Iar el i-a zis: Sunt și eu proroc ca și tine; și un înger mi-a vorbit prin cuvântul Domnului, zicând: Adu-l înapoi cu tine în casa ta, ca să mănânce pâine și să bea apă. Dar el l-a mințit. Astfel s-a întors cu el și a mâncat pâine în casa lui și a băut apă. Și pe când stăteau la masă, cuvântul Domnului a venit către prorocul care îl adusese înapoi; și a strigat către omul lui Dumnezeu care venise din Iuda, zicând: Așa zice Domnul: Pentru că ai nesocotit cuvântul Domnului și n-ai păzit porunca pe care ți-a poruncit-o Domnul Dumnezeul tău, ci te-ai întors și ai mâncat pâine și ai băut apă în locul despre care Domnul ți-a zis: Să nu mănânci pâine și să nu bei apă, trupul tău nu va ajunge la mormântul părinților tăi.
And it came to pass, after he had eaten bread, and after he had drunk, that he saddled for him the ass, to wit, for the prophet whom he had brought back. And when he was gone, a lion met him by the way, and slew him: and his carcase was cast in the way, and the ass stood by it, the lion also stood by the carcase. And, behold, men passed by, and saw the carcase cast in the way, and the lion standing by the carcase: and they came and told it in the city where the old prophet dwelt. And when the prophet that brought him back from the way heard thereof, he said, It is the man of God, who was disobedient unto the word of the Lord: therefore the Lord hath delivered him unto the lion, which hath torn him, and slain him, according to the word of the Lord, which he spake unto him. And he spake to his sons, saying, Saddle me the ass. And they saddled him. And he went and found his carcase cast in the way, and the ass and the lion standing by the carcase: the lion had not eaten the carcase, nor torn the ass. And the prophet took up the carcase of the man of God, and laid it upon the ass, and brought it back: and the old prophet came to the city, to mourn and to bury him. And he laid his carcase in his own grave; and they mourned over him, saying, Alas, my brother! And it came to pass, after he had buried him, that he spake to his sons, saying, When I am dead, then bury me in the sepulchre wherein the man of God is buried; lay my bones beside his bones: For the saying which he cried by the word of the Lord against the altar in Bethel, and against all the houses of the high places which are in the cities of Samaria, shall surely come to pass. 1 Kings 13:11–32.
Și s-a întâmplat că, după ce a mâncat pâine și a băut, i-a înșeuat măgarul, anume pentru profetul pe care îl adusese înapoi. Iar după ce a plecat, un leu i-a ieșit înainte pe drum și l-a ucis; și trupul său neînsuflețit era aruncat pe drum, iar măgarul stătea lângă el, și leul stătea și el lângă trupul neînsuflețit. Și iată, niște oameni treceau pe acolo și au văzut trupul neînsuflețit aruncat pe drum și leul stând lângă trupul neînsuflețit; și au venit și au spus aceasta în cetatea în care locuia profetul cel bătrân. Când profetul care îl adusese înapoi de pe drum a auzit aceasta, a zis: Acesta este omul lui Dumnezeu, care a fost neascultător de cuvântul Domnului; de aceea Domnul l-a dat pe mâna leului, care l-a sfâșiat și l-a omorât, potrivit cuvântului Domnului pe care i-l spusese. Și a zis fiilor săi: Înșeuați-mi măgarul. Și ei i-au înșeuat măgarul. Și a plecat și a găsit trupul lui neînsuflețit aruncat pe drum, iar măgarul și leul stăteau lângă trup; leul nu mâncase trupul, nici nu sfâșiase măgarul. Și profetul a ridicat trupul neînsuflețit al omului lui Dumnezeu, l-a așezat pe măgar și l-a adus înapoi; și profetul cel bătrân a intrat în cetate, ca să-l jelească și să-l îngroape. Și i-a așezat trupul neînsuflețit în mormântul său; și l-au jelit, zicând: Vai, frate al meu! Și s-a întâmplat că, după ce l-a îngropat, le-a vorbit fiilor săi, zicând: Când voi muri, atunci să mă îngropați în mormântul în care este îngropat omul lui Dumnezeu; așezați oasele mele lângă oasele lui. Căci cuvântul pe care l-a strigat, prin cuvântul Domnului, împotriva altarului din Betel și împotriva tuturor caselor înălțimilor care sunt în cetățile Samariei se va împlini negreșit. 1 Împărați 13:11-32.
We will continue this study in the next article.
Vom continua acest studiu în articolul următor.
“When the power of God testifies as to what is truth, that truth is to stand forever as the truth. No after suppositions contrary to the light God has given are to be entertained. Men will arise with interpretations of Scripture which are to them truth, but which are not truth. The truth for this time God has given us as a foundation for our faith. He Himself has taught us what is truth. One will arise, and still another, with new light, which contradicts the light that God has given under the demonstration of His Holy Spirit. A few are still alive who passed through the experience gained in the establishment of this truth. God has graciously spared their lives to repeat, and repeat till the close of their lives, the experience through which they passed even as did John the apostle till the very close of his life. And the standard bearers who have fallen in death are to speak through the reprinting of their writings. I am instructed that thus their voices are to be heard. They are to bear their testimony as to what constitutes the truth for this time.
Când puterea lui Dumnezeu mărturisește cu privire la ceea ce este adevărul, acel adevăr trebuie să rămână pentru totdeauna ca adevăr. Nicio presupunere ulterioară, potrivnică luminii pe care a dat-o Dumnezeu, nu trebuie luată în seamă. Se vor ridica oameni cu interpretări ale Scripturii care pentru ei sunt adevăr, dar care nu sunt adevăr. Adevărul pentru timpul acesta, Dumnezeu ni l-a dat drept temelie a credinței noastre. El Însuși ne-a învățat ce este adevărul. Se va ridica unul, și încă altul, cu lumină nouă, care contrazice lumina pe care a dat-o Dumnezeu în dovedirea Duhului Său Sfânt. Câțiva mai trăiesc încă, care au trecut prin experiența dobândită în statornicirea acestui adevăr. Dumnezeu, în harul Său, le-a cruțat viața pentru ca ei să repete, și să repete până la încheierea vieții lor, experiența prin care au trecut, întocmai cum a făcut apostolul Ioan până la chiar sfârșitul vieții lui. Iar purtătorii stindardului care au căzut răpuși de moarte trebuie să vorbească prin retipărirea scrierilor lor. Mi s-a făcut cunoscut că astfel glasurile lor trebuie să fie auzite. Ei trebuie să depună mărturie cu privire la ceea ce constituie adevărul pentru timpul acesta.
“We are not to receive the words of those who come with a message that contradicts the special points of our faith. They gather together a mass of Scripture, and pile it as proof around their asserted theories. This has been done over and over again during the past fifty years. And while the Scriptures are God’s word, and are to be respected, the application of them, if such application moves one pillar from the foundation that God has sustained these fifty years, is a great mistake. He who makes such an application knows not the wonderful demonstration of the Holy Spirit that gave power and force to the past messages that have come to the people of God.
Nu trebuie să primim cuvintele celor care vin cu un mesaj ce contrazice punctele distinctive ale credinței noastre. Ei adună o mulțime de pasaje din Scriptură și le îngrămădesc ca dovezi în jurul teoriilor pe care le susțin. Acest lucru s-a făcut în repetate rânduri în ultimii cincizeci de ani. Și, deși Scriptura este Cuvântul lui Dumnezeu și trebuie respectată, aplicarea ei, dacă o astfel de aplicare mută din loc un stâlp din temelia pe care Dumnezeu a susținut-o în acești cincizeci de ani, este o mare greșeală. Cel ce face o astfel de aplicare nu cunoaște minunata manifestare a Duhului Sfânt care a dat putere și tărie mesajelor trecute care au venit la poporul lui Dumnezeu.
“Elder G’s proofs are not reliable. If received, they would destroy the faith of God’s people in the truth that has made us what we are.
Dovezile presbiterului G. nu sunt demne de încredere. Dacă ar fi primite, ele ar distruge credința poporului lui Dumnezeu în adevărul care ne-a făcut ceea ce suntem.
“We must be decided on this subject; for the points that he is trying to prove by Scripture, are not sound. They do not prove that the past experience of God’s people was a fallacy. We had the truth; we were directed by the angels of God. It was under the guidance of the Holy Spirit that the presentation of the sanctuary question was given. It is eloquence for everyone to keep silent in regard to the features of our faith in which they acted no part. God never contradicts Himself. Scripture proofs are misapplied if forced to testify to that which is not true. Another and still another will arise and bring in supposedly great light, and make their assertions. But we stand by the old landmarks. [1 John 1:1–10 quoted.]
Trebuie să fim hotărâți în această privință; căci punctele pe care el încearcă să le dovedească prin Scriptură nu sunt întemeiate. Ele nu dovedesc că experiența trecută a poporului lui Dumnezeu a fost o eroare. Am avut adevărul; am fost călăuziți de îngerii lui Dumnezeu. Prezentarea chestiunii sanctuarului a fost dată sub călăuzirea Duhului Sfânt. Este elocvent ca fiecare să păstreze tăcerea cu privire la trăsăturile credinței noastre în care nu a avut nicio parte. Dumnezeu nu Se contrazice niciodată. Dovezile din Scriptură sunt folosite greșit dacă sunt silite să depună mărturie pentru ceea ce nu este adevărat. Altul și iar altul se vor ridica, aducând o așa-zisă mare lumină și făcând afirmații. Dar noi rămânem la vechile jaloane. [1 Ioan 1:1-10 citat.]
“I am instructed to say that these words we may use as appropriate for this time, for the time has come when sin must be called by its right name. We are hindered in our work by men who are not converted, who seek their own glory. They wish to be thought originators of new theories, which they present claiming that they are truth. But if these theories are received, they will lead to a denial of the truth that for the past fifty years God has been giving to His people, substantiating it by the demonstration of the Holy Spirit.” Selected Messages, book 1, 161.
„Mi s-a poruncit să spun că putem folosi aceste cuvinte drept potrivite pentru acest timp, căci a sosit timpul când păcatul trebuie numit pe numele său adevărat. Suntem împiedicați în lucrarea noastră de oameni neconvertiți, care își caută propria slavă. Ei doresc să fie socotiți inițiatorii unor teorii noi, pe care le prezintă, pretinzând că sunt adevăr. Dar, dacă aceste teorii sunt primite, ele vor duce la tăgăduirea adevărului pe care, în ultimii cincizeci de ani, Dumnezeu l-a dat poporului Său, întărindu-l prin dovedirea Duhului Sfânt.” Mesaje alese, cartea 1, 161.