In the Millerite movement, the increase of knowledge was unsealed and it tested primarily, but not exclusively the professed Protestants in the United States. Sardis, the church coming out of the darkness of papal supremacy was being led to a fuller understanding of the gospel that was to be revealed when the heavenly sanctuary was opened in heaven. In the movement of the third angel the increase of knowledge was unsealed on September 11, 2001 and it tested Laodicean Adventism around the world. For this reason, the truth represented in the last six verses of Daniel eleven, which is the source of the increase of knowledge, was resisted by Laodicean Adventism.
În mișcarea milerită, sporirea cunoștinței a fost dezpecetluită și i-a pus la probă în primul rând, dar nu în mod exclusiv, pe protestanții care se declarau astfel din Statele Unite. Sardes, biserica ce ieșea din întunericul supremației papale, era călăuzită către o înțelegere mai deplină a Evangheliei, care urma să fie revelată când sanctuarul ceresc avea să fie deschis în cer. În mișcarea celui de-al treilea înger, sporirea cunoștinței a fost dezpecetluită la 11 septembrie 2001 și a pus la probă adventismul laodicean în întreaga lume. Din acest motiv, adevărul reprezentat în ultimele șase versete ale capitolului unsprezece din Daniel, care este sursa sporirii cunoștinței, a întâmpinat rezistență din partea adventismului laodicean.
“The few faithful builders upon the true foundation (1 Corinthians 3:10, 11) were perplexed and hindered as the rubbish of false doctrine obstructed the work. Like the builders upon the wall of Jerusalem in Nehemiah’s day, some were ready to say: ‘The strength of the bearers of burdens is decayed, and there is much rubbish; so that we are not able to build.’ Nehemiah 4:10. Wearied with the constant struggle against persecution, fraud, iniquity, and every other obstacle that Satan could devise to hinder their progress, some who had been faithful builders became disheartened; and for the sake of peace and security for their property and their lives, they turned away from the true foundation. Others, undaunted by the opposition of their enemies, fearlessly declared: ‘Be not ye afraid of them: remember the Lord, which is great and terrible’ (verse 14); and they proceeded with the work, everyone with his sword girded by his side. Ephesians 6:17.
Puținii ziditori credincioși pe adevărata temelie (1 Corinteni 3:10, 11) erau nedumeriți și împiedicați, întrucât molozul învățăturii false îngreuia lucrarea. Asemenea ziditorilor de pe zidul Ierusalimului în zilele lui Neemia, unii erau gata să spună: «S-a sleit puterea purtătorilor de poveri și este mult moloz, încât nu putem zidi.» Neemia 4:10. Obosiți de lupta necontenită împotriva persecuției, înșelăciunii, nelegiuirii și a oricărei alte piedici pe care Satan o putea născoci pentru a le zădărnici progresul, unii care fuseseră ziditori credincioși s-au descurajat; și, de dragul păcii și al siguranței bunurilor și vieților lor, s-au abătut de la adevărata temelie. Alții, neînspăimântați de împotrivirea vrăjmașilor lor, au declarat fără teamă: «Nu vă temeți de ei; aduceți-vă aminte de Domnul, cel mare și înfricoșat» (versetul 14); și au continuat lucrarea, fiecare cu sabia încinsă la coapsă. Efeseni 6:17.
“The same spirit of hatred and opposition to the truth has inspired the enemies of God in every age, and the same vigilance and fidelity have been required in His servants. The words of Christ to the first disciples are applicable to His followers to the close of time: ‘What I say unto you I say unto all, Watch.’ Mark 13:37.” The Great Controversy, 56.
Același duh de ură și de împotrivire față de adevăr i-a inspirat pe vrăjmașii lui Dumnezeu în toate veacurile, iar aceeași vigilență și credincioșie au fost cerute de la slujitorii Săi. Cuvintele lui Hristos către primii ucenici sunt aplicabile urmașilor Săi până la încheierea timpului: «Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheați.» Marcu 13:37. Tragedia veacurilor, 56.
The presentation of the message of the last six verses of Daniel began in the environment of the self-supporting ministries of Laodicean Adventism, and was thereafter confronted with the famous theologians (the learned) of Laodicean Adventism as time progressed. The weapons that were employed in an attempt to discredit the message, invariably produced a greater light and clarity of the verses that were under scrutiny and attack. Those attacks ultimately led to prophetic understandings that had not been previously recognized, but were then established and found to be part of the advancing light of the third angel.
Prezentarea mesajului ultimelor șase versete din Daniel a început în cadrul lucrărilor autosusținute ale Adventismului laodicean și a fost ulterior confruntată, pe măsură ce timpul a înaintat, cu teologii de renume (învățații) ai Adventismului laodicean. Armele care au fost folosite în încercarea de a discredita mesajul au produs invariabil o lumină mai mare și o claritate sporită cu privire la versetele aflate sub examinare și atac. Acele atacuri au condus, în cele din urmă, la înțelegeri profetice care nu fuseseră recunoscute anterior, dar care au fost apoi stabilite și s-a constatat că fac parte din lumina progresivă a îngerului al treilea.
The Millerites only recognized four kingdoms of Bible prophecy, but shortly after 1844, it was understood that the United States was the earth beast of Revelation thirteen, and that understanding clarified that the papacy was not simply a part of the Roman kingdom, but it was actually the fifth kingdom of Bible prophecy.
Mileriții recunoșteau doar patru împărății ale profeției biblice, dar la puțin timp după 1844 s-a înțeles că Statele Unite erau fiara care se ridică din pământ din capitolul treisprezece al Apocalipsei, iar acea înțelegere a clarificat că papalitatea nu era pur și simplu o parte a împărăției romane, ci era, de fapt, a cincea împărăție a profeției biblice.
“Under the symbols of a great red dragon, a leopard-like beast, and a beast with lamblike horns, the earthly governments which would especially engage in trampling upon God’s law and persecuting His people, were presented to John. The war is carried on till the close of time. The people of God, symbolized by a holy woman and her children, were represented as greatly in the minority. In the last days only a remnant still existed. Of these John speaks as they ‘which keep the commandments of God, and have the testimony of Jesus Christ.’
Sub simbolurile unui mare balaur roșu, unei fiare asemănătoare unui leopard și unei fiare cu coarne ca de miel, guvernele pământești care aveau să se angajeze în mod deosebit în călcarea Legii lui Dumnezeu și în persecutarea poporului Său i-au fost prezentate lui Ioan. Războiul se poartă până la sfârșitul timpului. Poporul lui Dumnezeu, simbolizat printr-o femeie sfântă și copiii ei, a fost reprezentat ca fiind în mare minoritate. În zilele de pe urmă mai exista doar o rămășiță. Despre aceștia Ioan vorbește ca despre cei „care păzesc poruncile lui Dumnezeu și au mărturia lui Isus Hristos”.
“Through paganism, and then through the Papacy, Satan exerted his power for many centuries in an effort to blot from the earth God’s faithful witnesses. Pagans and papists were actuated by the same dragon spirit. They differed only in that the Papacy, making a pretense of serving God, was the more dangerous and cruel foe. Through the agency of Romanism, Satan took the world captive. The professed church of God was swept into the ranks of this delusion, and for more than a thousand years the people of God suffered under the dragon’s ire. And when the Papacy, robbed of its strength, was forced to desist from persecution, John beheld a new power coming up to echo the dragon’s voice, and carry forward the same cruel and blasphemous work. This power, the last that is to wage war against the church and the law of God, was symbolized by a beast with lamblike horns.
Prin păgânism, iar apoi prin Papalitate, Satana și-a exercitat puterea vreme de multe secole, străduindu-se să șteargă de pe pământ pe martorii credincioși ai lui Dumnezeu. Păgânii și papistașii erau însuflețiți de același duh al balaurului. Ei se deosebeau doar prin aceea că Papalitatea, sub pretextul slujirii lui Dumnezeu, era vrăjmașul mai primejdios și mai crud. Prin intermediul romanismului, Satana a luat lumea în robie. Biserica care se profesa a fi a lui Dumnezeu a fost antrenată în rândurile acestei amăgiri, iar mai bine de o mie de ani poporul lui Dumnezeu a suferit sub mânia balaurului. Iar când Papalitatea, lipsită de puterea ei, a fost silită să înceteze prigoana, Ioan a văzut ridicându-se o nouă putere, care să facă ecou glasului balaurului și să ducă mai departe aceeași lucrare crudă și blasfematoare. Această putere, ultima care are să poarte război împotriva bisericii și a legii lui Dumnezeu, a fost simbolizată printr-o fiară cu coarne ca de miel.
“But the stern tracing of the prophetic pencil reveals a change in this peaceful scene. The beast with lamblike horns speaks with the voice of a dragon, and ‘exerciseth all the power of the first beast before him.’ Prophecy declares that he will say to them that dwell on the earth that they should make an image to the beast, and that “he causeth all, both small and great, rich and poor, free and bond, to receive a mark in their right hand, or in their foreheads; and that no man might buy or sell, save he that had the mark, or the name of the beast, or the number of his name.” Thus Protestantism follows in the steps of the Papacy.” Signs of the Times, November 1, 1899.
Dar tușa severă a creionului profetic dezvăluie o schimbare în această scenă pașnică. Fiara cu coarne ca de miel vorbește cu glasul unui balaur și «își exercită toată puterea fiarei dintâi înaintea ei». Profeția declară că el va spune celor ce locuiesc pe pământ să facă un chip al fiarei și că „el îi face pe toți, atât mici, cât și mari, bogați și săraci, liberi și robi, să primească un semn în mâna lor dreaptă sau pe frunțile lor; și că nimeni să nu poată cumpăra sau vinde decât acela care are semnul, sau numele fiarei, sau numărul numelui ei.” Astfel, Protestantismul calcă pe urmele Papalității. Signs of the Times, 1 noiembrie 1899.
When the last six verses of Daniel eleven were unsealed, it was recognized that the entire sequence illustrated in those six verses, were addressing the interactions of the three powers Sister White just identified as “paganism,” the “Papacy” and “Protestantism.” The enemy argued that the “glorious land” of verse forty-one was a symbol of either Protestantism or the Seventh-day Adventist church, but the “glorious land” is the United States, and in verse forty-one the king of the north (the papacy) conquers the United States at the soon coming Sunday law. The satanic error that identifies the “glorious land” as anything other than the United States is designed to prevent men and women from recognizing that the next prophetic event after the collapse of the Soviet Union in 1989, in the period represented in the last six verses of Daniel eleven, is the soon coming Sunday law.
Când ultimele șase versete din Daniel unsprezece au fost despecetluite, s-a recunoscut că întreaga succesiune ilustrată în acele șase versete se referă la interacțiunile celor trei puteri pe care Sora White tocmai le-a identificat drept „păgânism”, „Papalitate” și „Protestantism”. Vrăjmașul a susținut că „țara cea minunată” din versetul patruzeci și unu era un simbol fie al protestantismului, fie al Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, dar „țara cea minunată” reprezintă Statele Unite, iar în versetul patruzeci și unu împăratul de la miazănoapte (papalitatea) cucerește Statele Unite odată cu promulgarea iminentei legi duminicale. Eroarea satanică ce identifică „țara cea minunată” ca altceva decât Statele Unite este menită să-i împiedice pe bărbați și femei să recunoască faptul că următorul eveniment profetic după prăbușirea Uniunii Sovietice în 1989, în perioada reprezentată în ultimele șase versete din Daniel unsprezece, este legea duminicală iminentă.
For Seventh-day Adventists, this means that verse forty-one is identifying the close of probation for God’s church, and the last thing Laodicean Adventism wants to hear, is that their probationary time is running out! The Lord led the argument to a point where it was recognized that when pagan Rome took control of the world at the Battle of Actium in 31 BC, it had to first conquer three geographical powers as represented in Daniel chapter eight.
Pentru Adventiștii de Ziua a Șaptea, aceasta înseamnă că versetul patruzeci și unu identifică închiderea timpului de har pentru Biserica lui Dumnezeu, iar ultimul lucru pe care Adventismul laodicean vrea să-l audă este că timpul său de har se apropie de încheiere! Domnul a condus raționamentul până la un punct în care s-a recunoscut că, atunci când Roma păgână a ajuns stăpână asupra lumii la bătălia de la Actium, în anul 31 î.Hr., ea a trebuit mai întâi să cucerească trei puteri teritoriale, așa cum sunt reprezentate în capitolul opt din Daniel.
And out of one of them came forth a little horn, which waxed exceeding great, toward the south, and toward the east, and toward the pleasant land. Daniel 8:9.
Și dintr-una dintre ele a ieșit un corn mic, care s-a mărit nespus de mult, spre miazăzi, spre răsărit și spre țara cea plăcută. Daniel 8:9.
It was an established fact that the “south”, “east” and “the pleasant land” represented the three geographical areas that pagan Rome took control of, as it ascended the throne of the earth as the fourth kingdom of Bible prophecy. In conjunction with this fact was that papal Rome also had to overcome three geographical powers, as it ascended the throne of the earth as the fifth kingdom of Bible prophecy, as represented in Daniel chapter seven.
Era un fapt bine stabilit că „sudul”, „răsăritul” și „țara plăcută” reprezentau cele trei zone geografice asupra cărora Roma păgână a ajuns să stăpânească, pe măsură ce urca pe tronul pământului ca a patra împărăție a profeției biblice. În legătură cu acest fapt mai era și faptul că Roma papală trebuia, de asemenea, să înfrângă trei puteri geografice, pe măsură ce urca pe tronul pământului ca a cincea împărăție a profeției biblice, după cum este reprezentată în Daniel capitolul șapte.
I considered the horns, and, behold, there came up among them another little horn, before whom there were three of the first horns plucked up by the roots: and, behold, in this horn were eyes like the eyes of man, and a mouth speaking great things. Daniel 7:8.
Am privit cu luare aminte la coarne și, iată, din mijlocul lor a ieșit un alt corn mic, înaintea căruia trei dintre cele dintâi coarne au fost smulse din rădăcini; și, iată, cornul acesta avea ochi ca ochii de om și o gură care rostea cuvinte mari. Daniel 7:8.
In the controversy that waged over the “glorious land” of verse forty-one the Lord identified that there were three manifestations of Rome in prophecy. Pagan Rome, which was followed by papal Rome and then there was Rome of the last days, that we called “modern Rome”. Based upon two sound and established truths of prophecy, the first being that God never changes, and the other that truth is established upon the testimony of two witnesses, we concluded without wavering that the three obstacles for the king of the north in the last six verses of Daniel chapter eleven had to represent three modern geographical powers.
În controversa care s-a purtat cu privire la «Țara cea slăvită» din versetul patruzeci și unu, Domnul a arătat că în profeție există trei manifestări ale Romei: Roma păgână, urmată de Roma papală, iar apoi Roma zilelor de pe urmă, pe care am numit-o «Roma modernă». Pe baza a două adevăruri solide și bine întemeiate ale profeției, primul fiind că Dumnezeu nu Se schimbă niciodată, iar celălalt, că adevărul se întemeiază pe mărturia a doi martori, am conchis fără ezitare că cele trei obstacole pentru împăratul de la miazănoapte din ultimele șase versete ale capitolului unsprezece din Daniel trebuiau să reprezinte trei puteri geografice moderne.
Jesus Christ the same yesterday, and today, and forever. Hebrews 13:8.
Iisus Hristos, ieri și astăzi și în veci, este același. Evrei 13:8.
It is also written in your law, that the testimony of two men is true. John 8:17.
Și în Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată. Ioan 8:17.
This recognition confirmed what we had already concluded, for we had been identifying the “glorious land” as a geographical power (the United States), and rejected the foolish idea that it represented a church, which is a spiritual power. We formed this position based upon the belief which has always been confirmed, that there are no accidents in God’s Word. It is clear upon many witnesses that God’s church in the last days is a mountain.
Această recunoaștere a confirmat ceea ce stabilisem deja, căci identificasem „țara glorioasă” drept o putere geografică (Statele Unite ale Americii) și respinseserăm ideea nesăbuită că ea ar reprezenta o biserică, care este o putere spirituală. Am formulat această poziție pe baza convingerii, întotdeauna confirmate, că nimic nu este întâmplător în Cuvântul lui Dumnezeu. Este limpede, pe temeiul multor mărturii, că biserica lui Dumnezeu în zilele de pe urmă este un munte.
And it shall come to pass in the last days, that the mountain of the Lord’s house shall be established in the top of the mountains, and shall be exalted above the hills; and all nations shall flow unto it. And many people shall go and say, Come ye, and let us go up to the mountain of the Lord, to the house of the God of Jacob; and he will teach us of his ways, and we will walk in his paths: for out of Zion shall go forth the law, and the word of the Lord from Jerusalem. Isaiah 2:2, 3.
Și va fi în zilele de pe urmă că muntele casei Domnului va fi întemeiat ca vârful munților și se va înălța mai presus de dealuri; și toate neamurile se vor revărsa către el. Și multe popoare vor merge și vor zice: Veniți, și haidem să ne suim la muntele Domnului, la casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne învețe căile Sale și să umblăm pe cărările Sale; căci din Sion va ieși legea, și din Ierusalim cuvântul Domnului. Isaia 2:2, 3.
Those who proposed that the “glorious land” is a church, and more often than not they claimed it is the Seventh-day Adventist church, did so because, Daniel identifies the land as “glorious,” and their shallow reasoning concluded, that because the “glorious holy mountain” in verse forty-five is most certainly God’s last day church, therefore the “glorious land” must also be the church. After all, they both contain the adjective “glorious.”
Cei care au propus că „țara slăvită” este o biserică — și, de cele mai multe ori, au susținut că este Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea — au făcut-o deoarece Daniel numește țara „slăvită”, iar raționamentul lor superficial a ajuns la concluzia că, fiindcă „muntele sfânt și slăvit” din versetul patruzeci și cinci este, în mod cert, biserica lui Dumnezeu din timpul sfârșitului, atunci și „țara slăvită” trebuie să fie biserica. La urma urmei, amândouă conțin adjectivul „slăvit”.
There are no mistakes in God’s word, and when Daniel uses “land,” in connection with the word “glorious,” and four verses later he uses “holy mountain,” in connection with the word “glorious,” Daniel was identifying a purposeful distinction between a land and a mountain. The literal glorious land is Judah, and it is in the city of Jerusalem that God’s temple was erected. Jerusalem, or the temple, can be understood as God’s church, but the territory where Jerusalem is located is the land of Judah. Many truths were established as knowledge increased in the advancing light of the third angel, but we are here simply laying out the background of prophecy identifying three manifestations of Rome.
Nu există greșeli în Cuvântul lui Dumnezeu, iar când Daniel folosește „țară”, în legătură cu termenul „slăvită”, și, patru versete mai târziu, folosește „muntele cel sfânt”, în legătură cu același termen „slăvit”, el indica o distincție deliberată între o țară și un munte. Țara slăvită, în sens literal, este Iuda, iar în cetatea Ierusalimului a fost ridicat Templul lui Dumnezeu. Ierusalimul, sau Templul, poate fi înțeles ca Biserica lui Dumnezeu, dar teritoriul în care se află Ierusalimul este țara lui Iuda. Pe măsură ce cunoașterea a sporit în lumina tot mai crescândă a celui de-al treilea înger, multe adevăruri au fost statornicite, însă aici nu facem decât să așezăm cadrul profetic care identifică trei manifestări ale Romei.
When we recognized that pagan and papal Rome provided two witnesses that established the prophetic characteristics of modern Rome, we recognized a principle of interpretation that I called the “triple application of prophecy.” There were others who had employed similar ideas of a threefold repetition of certain prophecies, but the definition we came to recognize was the definition we still use. It is significant to understand that the prophetic rule of the triple application of prophecy, that is so often applied by Future for America, was realized during the argument of the last six verses of Daniel eleven, but what is just as significant is that the argument led to the first recognition that the triple application of prophecy was concerning Rome. In Millerite history one of the arguments was whether Antiochus Epiphanes was “the robbers” of Daniel’s people, or was “the robbers” Rome, as the Millerites understood. The reason this is significant is because Rome, as “the robbers” of Daniel’s people, are who would “established the vision” in Daniel eleven, verse fourteen.
Când am recunoscut că Roma păgână și Roma papală au oferit doi martori care au stabilit trăsăturile profetice ale Romei moderne, am recunoscut un principiu de interpretare pe care l-am numit „aplicarea triplă a profeției”. Au existat și alții care folosiseră idei similare ale unei repetiții triple a anumitor profeții, dar definiția la care am ajuns atunci este definiția pe care o folosim și astăzi. Este semnificativ să înțelegem că regula profetică a aplicării triple a profeției, pe care Future for America o aplică atât de des, a fost recunoscută în cadrul argumentației privitoare la ultimele șase versete din Daniel unsprezece; iar la fel de semnificativ este că acea argumentație a condus la prima recunoaștere că aplicarea triplă a profeției privea Roma. În istoria milerită, unul dintre subiectele de dispută era dacă desemnarea „jefuitorii poporului lui Daniel” îl viza pe Antioh Epifanes sau dacă „jefuitorii” erau Roma, așa cum înțelegeau mileriții. Motivul pentru care acest lucru este semnificativ este că Roma, în calitate de „jefuitorii” poporului lui Daniel, este cea care avea să „întărească vedenia” în Daniel unsprezece, versetul paisprezece.
And in those times there shall many stand up against the king of the south: also the robbers of thy people shall exalt themselves to establish the vision; but they shall fall. Daniel 11:14.
Și în acele vremuri mulți se vor ridica împotriva împăratului de la miazăzi; de asemenea, tâlhari din poporul tău se vor înălța ca să împlinească vedenia; dar vor cădea. Daniel 11:14.
The first time we understood a triple application of prophecy it was recognized by the fact that there are three manifestations of Rome in Bible prophecy. Rome established the vision of the advancing light of the third angel, as it did in Millerite history. In Millerite history it was the understanding that paganism and papalism were the powers that trampled down the sanctuary and host that became the framework of truth upon which Miller constructed “all” of his prophetic understandings. The last six verses of Daniel eleven, established a framework of truth that Future for America has built all its prophetic applications upon. That framework is the three desolating powers of the dragon, the beast and the false prophet that lead the world to Armageddon.
Prima dată când am înțeles o aplicare triplă a profeției, acest lucru a fost recunoscut prin faptul că există trei manifestări ale Romei în profeția biblică. Roma a statornicit viziunea luminii progresive a celui de-al treilea înger, așa cum a făcut și în istoria milerită. În istoria milerită, înțelegerea că păgânismul și papalitatea erau puterile care călcau în picioare sanctuarul și oastea a devenit cadrul de adevăr pe care Miller și-a construit „toate” înțelegerile profetice. Ultimele șase versete din Daniel 11 au stabilit un cadru de adevăr pe care Future for America și-a edificat toate aplicațiile profetice. Acest cadru îl constituie cele trei puteri pustiitoare ale balaurului, fiarei și profetului mincinos, care conduc lumea la Armaghedon.
That framework is based upon the recognition that pagan Rome followed by papal Rome provide two witnesses that establishes modern Rome, and that modern Rome is the threefold union of the dragon of spiritualism (the United Nations), the beast of Catholicism (the papacy), and the false prophet of apostate Protestantism (the United States). That framework is what we identify as a triple application of prophecy. Over the following articles we will discuss the various triple applications of prophecy that have been recognized, and which make up the framework of the advancing light of the three angels.
Acel cadru este întemeiat pe recunoașterea faptului că Roma păgână, urmată de Roma papală, constituie doi martori care atestă că Roma modernă este unirea triplă a balaurului spiritismului (Națiunile Unite), a fiarei catolicismului (papalitatea) și a prorocului mincinos al protestantismului apostat (Statele Unite). Acel cadru este ceea ce identificăm drept o aplicare triplă a profeției. În articolele următoare vom discuta diferitele aplicări triple ale profeției care au fost recunoscute și care alcătuiesc cadrul luminii crescânde a celor trei îngeri.
We will look at the triple application of three manifestations of Rome, which identify the political and religious structure of modern Rome, which Sister White called churchcraft and statecraft. That structure is recognized by bringing the prophetic characteristics of pagan Rome together with the prophetic characteristics of papal Rome for the purpose of identifying and establishing the characteristics in modern Rome.
Vom examina tripla aplicare a celor trei manifestări ale Romei, manifestări care identifică structura politică și religioasă a Romei moderne, pe care Sora White a numit-o arta conducerii bisericești și arta guvernării. Această structură este recunoscută prin reunirea caracteristicilor profetice ale Romei păgâne cu caracteristicile profetice ale Romei papale, în vederea identificării și stabilirii acestor caracteristici în Roma modernă.
We will look at the triple application of three manifestations of Babylon as represented by Nimrod, Nebuchadnezzar and Belshazzar, which identify the arrogance of the man of sin who is seated in the temple of God proclaiming that he is God, which Isaiah identified as the “haughty Assyrian.” The papal arrogance, which is a subject of Bible prophecy, is recognized by bringing the prophetic characteristics of Babel together with the prophetic characteristics of Babylon for the purpose of identifying and establishing the characteristics of modern Babylon.
Vom analiza aplicarea triplă a celor trei manifestări ale Babilonului, așa cum sunt reprezentate de Nimrod, Nebucadnețar și Belșațar, care identifică aroganța omului fărădelegii, șezând în templul lui Dumnezeu și proclamând că el este Dumnezeu, pe care Isaia a identificat-o drept „Asirianul trufaș”. Aroganța papală, care este un subiect al profeției biblice, este recunoscută prin reunirea caracteristicilor profetice ale Babelului cu caracteristicile profetice ale Babilonului, în vederea identificării și stabilirii caracteristicilor Babilonului modern.
We will look at the triple application of three manifestations of Elijah as represented by Elijah and John the Baptist which identify “the voice crying in the wilderness” in the last days. The voice crying in the wilderness in the last days represents a specific watchman which is a movement, and identifies a double witness in a movement that has a similar beginning and ending. We are informed that there cannot be a third angel without a first and second, so at one level it is impossible to separate the movement of the first angel from the movement of the third, and both movements are represented by a watchman that was typified by Elijah and John the Baptist.
Vom examina aplicarea triplă a celor trei manifestări ale lui Ilie, așa cum sunt reprezentate de Ilie și de Ioan Botezătorul, care identifică "glasul celui ce strigă în pustie" în zilele de pe urmă. Glasul celui ce strigă în pustie din zilele de pe urmă reprezintă un străjer specific, care este o mișcare, și identifică o mărturie dublă într-o mișcare care are un început și un sfârșit similare. Ni se spune că nu poate exista al treilea înger fără primul și al doilea, astfel încât, pe un anumit plan, este imposibil să fie separată mișcarea primului înger de mișcarea celui de-al treilea, iar ambele mișcări sunt reprezentate de un străjer care a fost preînchipuit de Ilie și de Ioan Botezătorul.
“By pen and voice we are to sound the proclamation, showing their order, and the application of the prophecies that bring us to the third angel’s message. There cannot be a third without the first and second. These messages we are to give to the world in publications, in discourses, showing in the line of prophetic history the things that have been and the things that will be.” Selected Messages, book 2, 105.
"Prin condei și glas trebuie să dăm glas proclamării, arătând ordinea lor și aplicarea profețiilor care ne conduc la solia celui de-al treilea înger. Nu poate exista o a treia fără prima și a doua. Aceste solii trebuie să le dăm lumii prin publicații, prin cuvântări, arătând, pe linia istoriei profetice, lucrurile care au fost și lucrurile care vor fi." Mesaje alese, cartea 2, 105.
We will look at the triple application of three manifestations of the messenger that prepares the way for the Messenger of the Covenant to suddenly come to his temple as represented by John the Baptist and William Miller. The final watchman is a subject of prophecy which is recognized by bringing the prophetic characteristics of John the Baptist and William Miller together to identify the final fulfillment of Malachi chapter three.
Vom examina aplicarea triplă a trei manifestări ale solului care pregătește calea pentru ca Solul legământului să vină deodată în templul său, așa cum este reprezentat de Ioan Botezătorul și William Miller. Străjerul final este un subiect al profeției, care este recunoscut prin reunirea caracteristicilor profetice ale lui Ioan Botezătorul și ale lui William Miller, pentru a identifica împlinirea finală a capitolului al treilea din Maleahi.
Behold, I will send my messenger, and he shall prepare the way before me: and the Lord, whom ye seek, shall suddenly come to his temple, even the messenger of the covenant, whom ye delight in: behold, he shall come, saith the Lord of hosts. Malachi 3:1.
Iată, voi trimite pe solul Meu, și el va pregăti calea înaintea Mea; și Domnul, pe care Îl căutați, va veni deodată în Templul Său, chiar Solul legământului, în care vă desfătați. Iată, El va veni, zice Domnul oștirilor. Maleahi 3:1.
We will look at the triple application of the three manifestations of Islam as represented by the prophetic characteristics of Islam of the first and second woes of Revelation chapters eight and nine, which identify the prophetic characteristics of Islam of the third Woe identified in Revelation chapters ten and eleven.
Vom analiza aplicarea triplă a celor trei manifestări ale Islamului, așa cum sunt reprezentate de caracteristicile profetice ale Islamului din Vaiul întâi și din Vaiul al doilea ale Apocalipsei, capitolele opt și nouă, care identifică caracteristicile profetice ale Islamului din Vaiul al treilea, identificat în capitolele zece și unsprezece ale Apocalipsei.
We will continue these things in the next article.
Vom continua cu acestea în articolul următor.
“Allow no one to be brains for you, allow no one to do your thinking, your investigating, and your praying. This is the instruction we need to take to heart today. Many of you are convinced that the precious treasure of the kingdom of God and of Jesus Christ is in the Bible which you hold in your hand. You know that no earthly treasure is attainable without painstaking effort. Why should you expect to understand the treasures of the word of God without diligently searching the Scriptures?
Nu îngăduiți nimănui să fie mintea voastră; nu îngăduiți nimănui să gândească, să cerceteze și să se roage în locul vostru. Aceasta este învățătura pe care trebuie să o luăm la inimă astăzi. Mulți dintre voi sunteți convinși că comoara prețioasă a Împărăției lui Dumnezeu și a lui Isus Hristos se află în Biblia pe care o țineți în mână. Știți că nicio comoară pământească nu se dobândește fără efort asiduu. De ce v-ați aștepta să înțelegeți comorile Cuvântului lui Dumnezeu fără a cerceta cu stăruință Scripturile?
“It is proper and right to read the Bible; but your duty does not end there; for you are to search its pages for yourselves. The knowledge of God is not to be gained without mental effort, without prayer for wisdom in order that you may separate from the pure grain of truth the chaff with which men and Satan have misrepresented the doctrines of truth. Satan and his confederacy of human agents have endeavored to mix the chaff of error with the wheat of truth. We should diligently seek for the hidden treasure, and seek wisdom from heaven in order to separate human inventions from the divine commands. The Holy Spirit will aid the seeker for great and precious truths which relate to the plan of redemption. I would impress upon all the fact that a casual reading of the Scriptures is not enough. We must search, and this means the doing of all the word implies. As the miner eagerly explores the earth to discover its veins of gold, so you are to explore the word of God for the hidden treasure that Satan has so long sought to hide from man. The Lord says, ‘If any man willeth to do His will, he shall know of the teaching.’ John 7:17.” Fundamentals of Christian Education, 307.
Este potrivit și drept să citiți Biblia; dar datoria voastră nu se încheie aici; căci trebuie să cercetați pentru voi înșivă paginile ei. Cunoașterea lui Dumnezeu nu se dobândește fără efort intelectual, fără rugăciune pentru înțelepciune, pentru ca să puteți despărți pleava cu care oamenii și Satana au denaturat doctrinele adevărului de grăuntele curat al adevărului. Satana și confederația sa de agenți omenești au căutat să amestece pleava rătăcirii cu grâul adevărului. Ar trebui să căutăm cu stăruință comoara ascunsă și să căutăm înțelepciune din cer pentru a despărți invențiile omenești de poruncile divine. Duhul Sfânt îl va ajuta pe cel ce caută marile și prețioasele adevăruri care privesc planul răscumpărării. Aș dori să imprim tuturor faptul că o lectură superficială a Scripturilor nu este suficientă. Trebuie să cercetăm, și aceasta înseamnă a face tot ceea ce implică acest cuvânt. Așa cum minerul cercetează cu ardoare pământul ca să-i descopere filonii de aur, tot astfel sunteți chemați să cercetați cuvântul lui Dumnezeu pentru comoara ascunsă pe care Satana a căutat atât de multă vreme s-o ascundă de om. Domnul spune: «Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va cunoaște învățătura.» Ioan 7:17. Fundamentele educației creștine, 307.