Elijah - Number Three

Și s-a întâmplat, la vremea aducerii jertfei de seară, că Ilie, prorocul, s-a apropiat și a zis: Doamne, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Israel, să se știe astăzi că Tu ești Dumnezeu în Israel, și că eu sunt slujitorul Tău, și că toate aceste lucruri le-am făcut după cuvântul Tău. 1 Împărați 18:36.

Dacă nu aș fi venit și nu le-aș fi vorbit, nu ar fi avut păcat; dar acum nu au nicio acoperire pentru păcatul lor. Ioan 15:22.

Căci sunt fii neobrăzați și cu inima împietrită. Te trimit la ei și le vei spune: Așa zice Domnul Dumnezeu. Iar ei, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta (căci sunt o casă răzvrătită), totuși vor ști că a fost un proroc în mijlocul lor. Ezechiel 2:4, 5.

Cei care sunt angajați în proclamarea soliei îngerului al treilea cercetează Scripturile după același plan pe care l-a adoptat bătrânul Miller. În micul volum intitulat „Views of the Prophecies and Prophetic Chronology”, bătrânul Miller prezintă următoarele reguli simple, dar inteligente și importante pentru studiul și interpretarea Bibliei:

'1. Fiecare cuvânt trebuie să-și aibă raportarea cuvenită la subiectul prezentat în Biblie; 2. Toată Scriptura este necesară și poate fi înțeleasă prin aplicare sârguincioasă și studiu; 3. Nimic din ceea ce este descoperit în Scriptură nu poate și nici nu va fi ascuns celor care cer cu credință, fără a se îndoi; 4. Pentru a înțelege doctrina, adună laolaltă toate textele Scripturii privitoare la subiectul pe care dorești să-l cunoști, apoi lasă ca fiecare cuvânt să-și aibă influența cuvenită; iar dacă îți poți alcătui teoria fără nicio contradicție, nu poți fi în eroare; 5. Scriptura trebuie să fie propriul ei tâlcuitor, întrucât ea este o normă în sine. Dacă depind de un învățător ca să-mi tâlcuiască și acesta ar ghici înțelesul ei, sau ar dori ca ea să fie înțeleasă astfel din pricina crezului său sectar, sau pentru a fi socotit înțelept, atunci presupunerea, dorința, crezul sau înțelepciunea lui devine norma mea, iar nu Biblia.'

Cele de mai sus constituie o parte din aceste reguli; iar în studiul nostru al Bibliei vom face cu toții bine să luăm aminte la principiile enunțate.

Credința adevărată este întemeiată pe Scripturi; dar Satana întrebuințează atâtea uneltiri spre a răstălmăci Scripturile și a introduce rătăcirea, încât este nevoie de mare grijă dacă cineva voiește să știe ce învață ele cu adevărat. Este una dintre marile amăgiri ale acestui timp a stărui mult asupra simțirii și a pretinde sinceritate, în vreme ce sunt ignorate rostirile limpezi ale cuvântului lui Dumnezeu, pentru că acel cuvânt nu se potrivește cu simțirea. Mulți nu au pentru credința lor altă temelie decât simțirea. Religia lor constă în exaltare; când aceasta încetează, credința lor dispare. Simțirea poate fi pleavă, dar cuvântul lui Dumnezeu este grâul. Și „ce este pleava față de grâu?”, zice prorocul.

Nimeni nu va fi osândit pentru că nu a dat ascultare luminii și cunoașterii pe care nu le-a avut niciodată și pe care nu le-ar fi putut dobândi. Dar mulți refuză să se supună adevărului care le este prezentat de trimișii lui Hristos, pentru că doresc să se conformeze standardului lumii; iar adevărul care a ajuns la înțelegerea lor, lumina care a strălucit în suflet, îi va osândi la Judecată. În aceste zile de pe urmă avem lumina acumulată care a strălucit de-a lungul tuturor veacurilor, și vom fi trași la răspundere în mod corespunzător. Calea sfințeniei nu este pe același plan cu lumea; este o cale înălțată. Dacă umblăm pe această cale, dacă alergăm pe calea poruncilor Domnului, vom afla că 'cărarea drepților este ca lumina strălucitoare, care strălucește tot mai mult până la ziua desăvârșită.' Review and Herald, 25 noiembrie 1884.

Fratele meu a spus, la un moment dat, că nu va asculta nimic cu privire la doctrina pe care o susținem, de teamă să nu fie convins. Nu voia să vină la adunări, nici să asculte predicile; dar, mai târziu, a declarat că a văzut că era la fel de vinovat ca și cum le-ar fi ascultat. Dumnezeu îi dăduse prilejul de a cunoaște adevărul, și El avea să-l țină răspunzător pentru acest prilej. Sunt mulți între noi care au prejudecăți față de doctrinele care sunt acum dezbătute. Nu vin să asculte, nu cercetează cu calm, ci își formulează obiecțiile în întuneric. Sunt pe deplin mulțumiți de poziția lor. "Tu zici: Sunt bogat, m-am îmbogățit și nu duc lipsă de nimic; și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol. Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur încercat în foc, ca să te îmbogățești; și veșminte albe, ca să te îmbraci și să nu se arate rușinea goliciunii tale; și să-ți ungi ochii cu alifie pentru ochi, ca să vezi. Pe toți câți îi iubesc, îi mustru și îi pedepsesc; fii, deci, plin de râvnă și pocăiește-te" (Apocalipsa 3:17-19).

„Acest cuvânt al Scripturii se aplică celor care trăiesc în aria unde răsună solia, dar care nu vin s-o asculte. De unde știți dacă nu cumva Domnul oferă dovezi noi ale adevărului Său, așezându-l într-un nou cadru, pentru ca calea Domnului să fie pregătită? Ce planuri ați întocmit, pentru ca lumină nouă să pătrundă prin rândurile poporului lui Dumnezeu? Ce dovadă aveți că Dumnezeu nu a trimis lumină copiilor Săi? Toată autosuficiența, egotismul și mândria părerii proprii trebuie lepădate. Trebuie să venim la picioarele lui Isus și să învățăm de la El, care este blând și smerit cu inima. Isus nu și-a învățat ucenicii așa cum rabinii îi învățau pe ai lor. Mulți dintre iudei veneau și ascultau pe când Hristos descoperea tainele mântuirii, dar nu veneau să învețe; veneau să critice, să-L surprindă într-o oarecare neconsecvență, pentru a avea ceva cu care să influențeze poporul împotriva Lui. Ei erau mulțumiți cu cunoștința lor, dar copiii lui Dumnezeu trebuie să cunoască glasul Adevăratului Păstor. Nu este oare acesta un timp când ar fi deosebit de potrivit să postim și să ne rugăm înaintea lui Dumnezeu? Suntem în pericol de dezbinare, în pericol de a ne poziționa de o parte sau de alta într-o chestiune controversată; și nu ar trebui oare să-L căutăm pe Dumnezeu cu stăruință, cu umilire a sufletului, ca să cunoaștem care este adevărul?” Mesaje selectate, cartea 1, 413.

Mi s-a îndreptat atenția înapoi spre vestirea primei veniri a lui Hristos. Ioan a fost trimis în duhul și puterea lui Ilie ca să pregătească calea lui Isus. Cei care au respins mărturia lui Ioan nu au avut niciun folos din învățăturile lui Isus. Scrieri timpurii, 258.

Tu însă, Daniele, ține închise cuvintele și pecetluiește cartea până la vremea sfârșitului: mulți vor cutreiera încoace și încolo, și cunoștința va spori.... Și el a zis: Du-te, Daniele, căci cuvintele sunt închise și pecetluite până la vremea sfârșitului. Mulți vor fi curățiți, albiți și încercați; dar cei răi vor face răul; și niciunul dintre cei răi nu va înțelege; dar cei înțelepți vor înțelege. Daniel 12:4, 9, 10.

Și pe când aceștia plecau, Iisus a început să le spună mulțimilor despre Ioan: Ce ați ieșit în pustie să vedeți? O trestie clătinată de vânt? Dar ce ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce poartă haine moi sunt în casele împăraților. Dar ce ați ieșit să vedeți? Un proroc? Da, vă spun vouă, și mai mult decât un proroc. Căci acesta este acela despre care este scris: Iată, trimit înaintea feței Tale pe solul Meu, care Îți va pregăti calea înaintea Ta. Matei 11:7-10.

"În anul 1840, o altă remarcabilă împlinire a profeției a stârnit un interes pe scară largă. Cu doi ani înainte, Josiah Litch, unul dintre predicatorii de frunte ai celei de-a doua veniri, a publicat o expunere asupra Apocalipsei 9, prezicând căderea Imperiului Otoman. Potrivit calculelor sale, această putere urma să fie răsturnată . . . la 11 august 1840, când era de așteptat ca puterea otomană în Constantinopol să fie frântă. Iar aceasta, cred eu, se va constata că așa este.'"

Chiar la timpul hotărât, Turcia, prin ambasadorii săi, a acceptat protecția puterilor aliate ale Europei și astfel s-a plasat sub controlul națiunilor creștine. Evenimentul a împlinit întocmai prezicerea. Când acest lucru a devenit cunoscut, mulțimi au fost convinse de corectitudinea principiilor de interpretare profetică adoptate de Miller și asociații săi, iar mișcarea adventă a primit un avânt remarcabil. Bărbați învățați și de vază s-au unit cu Miller, atât în propovăduirea, cât și în publicarea vederilor sale, iar între 1840 și 1844 lucrarea s-a extins rapid. Tragedia veacurilor, 334, 335.

Eu, într-adevăr, vă botez cu apă spre pocăință; dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, Căruia nu sunt vrednic să-I duc încălțămintea; El vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc. Acela are în mână vânturătoarea și Își va curăți cu desăvârșire aria și Își va aduna grâul în grânar; iar pleava o va arde cu foc nestins. Matei 3:11, 12.

Și astfel este scris: Omul dintâi, Adam, a fost făcut un suflet viu; iar Adam cel de pe urmă a fost făcut un duh dătător de viață. Însă nu cel duhovnicesc a fost întâi, ci cel firesc; și după aceea cel duhovnicesc. 1 Corinteni 15:45, 46.

Prin mustrarea publică a necredinței lor, acești ucenici s-au înstrăinat și mai mult de Isus. Ei au fost foarte nemulțumiți și, dorind să-L rănească pe Mântuitorul și să dea satisfacție răutății fariseilor, I-au întors spatele și L-au părăsit cu dispreț. Își făcuseră alegerea: luaseră forma fără duh, învelișul fără miez. Hotărârea lor nu a mai fost niciodată schimbată; căci n-au mai umblat cu Isus.

„A cărui lopată de vânturat este în mâna Sa, și El Își va curăți cu desăvârșire aria și Își va aduna grâul în grânar.” Matei 3:12. Acesta a fost unul dintre momentele de curățire. Prin cuvintele adevărului, pleava era despărțită de grâu. Pentru că erau prea trufași și plini de îndreptățire de sine ca să primească mustrarea, prea iubitori de lume ca să accepte o viață de smerenie, mulți s-au întors de la Isus. Mulți fac încă același lucru. Sufletele sunt puse la încercare și astăzi, la fel cum au fost acei ucenici în sinagoga din Capernaum. Când adevărul ajunge la inimă, ei văd că viețile lor nu sunt în conformitate cu voia lui Dumnezeu. Văd nevoia unei schimbări în întregime în ei înșiși; dar nu sunt dispuși să ia asupra lor lucrarea lepădării de sine. De aceea se mânie când păcatele le sunt descoperite. Pleacă jigniți, întocmai cum ucenicii L-au părăsit pe Isus, murmurând: „Acesta este un cuvânt greu; cine poate să-l asculte?” Dorința veacurilor, 392.

Iată, voi trimite pe solul Meu, și el va pregăti calea înaintea Mea; și deodată va intra în Templul Său Domnul pe care-L căutați, chiar Solul legământului, pe care-L doriți; iată, vine, zice Domnul oștirilor. Dar cine va putea să îndure ziua venirii Lui? Și cine va rămâne în picioare când Se va arăta El? Căci El este ca focul topitorului și ca leșia nălbitorului. El va ședea ca un topitor și curățitor de argint; va curăți pe fiii lui Levi și-i va lămuri ca aurul și ca argintul, pentru ca ei să aducă Domnului o jertfă în neprihănire. Atunci jertfa lui Iuda și a Ierusalimului va fi plăcută Domnului, ca în zilele de demult și ca în anii de odinioară. Maleahi 3:1-4.

Iar tu să-i spui lui Faraon: Așa zice Domnul: Israel este fiul Meu, întâiul Meu născut; și-ți zic: Lasă-l pe fiul Meu să plece, ca să-Mi slujească; iar dacă vei refuza să-l lași să plece, iată, îți voi ucide fiul tău, pe întâiul tău născut. Exod 4:22, 23.

Atât profeția din Daniel 8:14, «Până la două mii trei sute de zile; apoi sanctuarul va fi curățit», cât și solia primului înger, «Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă, căci a venit ceasul judecății Lui», indicau spre lucrarea de mijlocire a lui Hristos în Sfânta Sfintelor, spre judecata de cercetare, și nu spre venirea lui Hristos pentru răscumpărarea poporului Său și nimicirea celor răi. Greșeala nu fusese în calcularea perioadelor profetice, ci în evenimentul care urma să aibă loc la încheierea celor 2300 de zile. Din pricina acestei erori, credincioșii suferiseră dezamăgire; totuși, tot ceea ce fusese prevestit de profeție și tot ceea ce aveau, potrivit Scripturii, temei să aștepte, fusese împlinit. Chiar în vremea când jeleau zădărnicirea nădejdilor lor, avusese loc evenimentul vestit de solie, și care trebuia să se împlinească înainte ca Domnul să poată apărea spre a da răsplata slujitorilor Săi.

Hristos venise, nu pe pământ, cum se așteptau ei, ci, așa cum era prefigurat în tip, în Sfânta Sfintelor a templului lui Dumnezeu din cer. El este înfățișat de profetul Daniel ca venind în acest timp la Cel Îmbătrânit de Zile: „Am privit în vedeniile de noapte și, iată, pe norii cerului venea unul ca un fiu al omului; și a venit” — nu pe pământ, ci — „la Cel Îmbătrânit de Zile, și L-au adus înaintea Lui.” Daniel 7:13.

Această venire este prevestită şi de prorocul Maleahi: „Domnul, pe care Îl căutaţi, va veni deodată în Templul Său, chiar Solul legământului, în care vă desfătaţi: iată, El vine, zice Domnul oştirilor.” Maleahi 3:1. Venirea Domnului la Templul Său a fost subită, neaşteptată, pentru poporul Său. Ei nu-L aşteptau acolo. Ei Îl aşteptau să vină pe pământ, „într-o văpaie de foc, aducând răzbunare asupra celor ce nu-L cunosc pe Dumnezeu şi asupra celor ce nu ascultă de Evanghelie.” 2 Tesaloniceni 1:8.

Dar poporul nu era încă pregătit să-L întâmpine pe Domnul lor. Mai rămânea o lucrare de pregătire de împlinit pentru ei. Avea să li se dea lumină, care să le îndrepte mințile către templul lui Dumnezeu din cer; iar pe măsură ce, prin credință, aveau să-L urmeze pe Marele lor Preot în slujirea Sa de acolo, noi îndatoriri aveau să le fie descoperite. O altă solie de avertizare și de instruire trebuia să fie dată bisericii.

Zice prorocul: „Cine va putea sta în ziua venirii Lui? și cine va rămâne în picioare când Se va arăta? Căci El este ca focul topitorului și ca leșia nălbitorului; și El va ședea ca un topitor și curățitor al argintului; și îi va curăți pe fiii lui Levi și îi va lămuri ca pe aur și ca pe argint, pentru ca ei să aducă Domnului o jertfă în neprihănire.” Maleahi 3:2, 3. Cei care vor trăi pe pământ când mijlocirea lui Hristos va înceta în sanctuarul de sus vor trebui să stea înaintea unui Dumnezeu sfânt fără mijlocitor. Veșmintele lor trebuie să fie fără pată, caracterele lor trebuie curățite de păcat prin sângele stropirii. Prin harul lui Dumnezeu și prin propriul lor efort sârguincios, ei trebuie să fie biruitori în lupta cu răul. În timp ce judecata de cercetare are loc în cer, în timp ce păcatele credincioșilor pocăiți sunt îndepărtate din sanctuar, trebuie să se desfășoare o lucrare deosebită de curățire, de lepădare a păcatului, în mijlocul poporului lui Dumnezeu de pe pământ. Această lucrare este prezentată mai clar în mesajele din Apocalipsa 14.

Când această lucrare va fi împlinită, urmașii lui Hristos vor fi pregătiți pentru arătarea Sa. „Atunci jertfa lui Iuda și a Ierusalimului va fi plăcută Domnului, ca în zilele de odinioară și ca în anii de demult.” Maleahi 3:4. Atunci biserica pe care Domnul nostru, la venirea Sa, o va primi pentru Sine va fi o „biserică slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau ceva de felul acesta.” Efeseni 5:27. Atunci ea se va ivi „ca zorile, frumoasă ca luna, curată ca soarele și înfricoșătoare ca niște oști sub steaguri.” Cântarea Cântărilor 6:10.

Pe lângă venirea Domnului la templul Său, Maleahi mai profețește și a doua Sa venire, venirea Sa pentru înfăptuirea judecății, în aceste cuvinte: 'Și Mă voi apropia de voi pentru judecată; și voi fi un martor grabnic împotriva vrăjitorilor, împotriva adulterilor, împotriva celor ce jură strâmb, împotriva celor ce asupresc pe simbriaș în plata lui, pe văduvă și pe orfan, împotriva celor ce abat pe străin de la dreptul lui, și nu se tem de Mine, zice Domnul oștirilor.' Maleahi 3:5. Iuda se referă la aceeași scenă când spune: 'Iată, Domnul vine cu zeci de mii dintre sfinții Săi, ca să execute judecata asupra tuturor și să vădească pe toți cei nelegiuiți dintre ei de toate faptele lor nelegiuite.' Iuda 14, 15. Această venire, și venirea Domnului la templul Său, sunt evenimente distincte și separate.

Venirea lui Hristos, ca Marele nostru Preot, în Locul Preasfânt, pentru curățirea sanctuarului, adusă în vedere în Daniel 8:14; venirea Fiului omului la Cel Îmbătrânit de zile, așa cum este prezentată în Daniel 7:13; și venirea Domnului la templul Său, profețită de Maleahi, sunt descrieri ale aceluiași eveniment; iar acesta este de asemenea reprezentat prin venirea Mirelui la nuntă, descrisă de Hristos în pilda celor zece fecioare, din Matei 25.

Mi se indică adesea pilda celor zece fecioare, dintre care cinci erau înțelepte, iar cinci nechibzuite. Această pildă a fost și va fi împlinită întocmai, după literă, căci are o aplicare specială pentru timpul acesta și, asemenea soliei îngerului al treilea, a fost împlinită și va continua să fie adevăr prezent până la încheierea timpului. Review and Herald, 19 august 1890.