Elijah - Number Six

„Îngerul care se alătură proclamării soliei celui de-al treilea înger are să lumineze întregul pământ cu slava sa. Aici este prevestită o lucrare de întindere mondială și de putere fără precedent. Mișcarea adventă din perioada 1840–1844 a fost o manifestare glorioasă a puterii lui Dumnezeu; solia primului înger a fost dusă la fiecare post misionar din lume, iar în unele țări a existat cel mai mare interes religios care a fost vreodată atestat în vreo țară de la Reforma secolului al șaisprezecelea încoace; dar toate acestea vor fi întrecute de mișcarea puternică sub ultima avertizare a celui de-al treilea înger.” Tragedia veacurilor, 611.

„Despre Babilon, în vremea adusă în vedere în această profeție, este declarat: ‘Păcatele ei au ajuns până la cer, iar Dumnezeu Și-a adus aminte de nelegiuirile ei.’ Apocalipsa 18:5. Ea a umplut măsura vinei ei, iar pieirea este pe punctul de a se abate asupra ei. Dar Dumnezeu are încă un popor în Babilon; și, înainte de revărsarea judecăților Sale, acești credincioși trebuie chemați afară, ca să nu se facă părtași la păcatele ei și ‘să nu primească din plăgile ei.’ De aici mișcarea simbolizată de îngerul care coboară din cer, luminând pământul cu slava lui și strigând cu putere, cu glas tare, vestind păcatele Babilonului. În legătură cu solia lui se aude chemarea: ‘Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu.’ Aceste vestiri, unindu-se cu solia îngerului al treilea, constituie avertizarea finală ce trebuie dată locuitorilor pământului.” Marea Luptă, 604.

„Isus a însărcinat un înger puternic să coboare și să-i avertizeze pe locuitorii pământului să se pregătească pentru cea de-a doua Sa arătare. Pe când îngerul părăsea prezența lui Isus în cer, o lumină nespus de strălucitoare și plină de slavă îi mergea înainte. Mi s-a spus că misiunea lui era să lumineze pământul cu slava lui și să-l avertizeze pe om cu privire la mânia lui Dumnezeu care vine.” Scrieri timpurii, 245.

Și după aceste lucruri am văzut un alt înger pogorându-se din cer, având mare putere; și pământul a fost luminat de slava lui. Apocalipsa 18:1.

Și unul striga către altul și zicea: Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul oștirilor; tot pământul este plin de slava Lui. Isaia 6:3.

Serafimii dinaintea scaunului de domnie sunt atât de plini de teamă reverențioasă la contemplarea slavei lui Dumnezeu, încât nu se privesc nici pentru o clipă pe ei înșiși cu autocomplezență, nici în admirație față de ei înșiși sau unii față de alții. Lauda și slava lor sunt pentru Domnul oștirilor, care este înalt și înălțat, iar slava poalelor mantiei Sale umple Templul. Văzând viitorul, când tot pământul va fi umplut de slava Lui, cântarea triumfală de laudă este reluată de la unul la altul în cântare melodioasă: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oștirilor.” Ei sunt pe deplin mulțumiți să-L slăvească pe Dumnezeu; iar în prezența Lui, sub zâmbetul Său de aprobare, nu mai doresc nimic mai mult. Purtând chipul Său, făcându-I slujire și închinându-I-se, aspirația lor cea mai înaltă este pe deplin atinsă.

„Vedenia dată lui Isaia reprezintă starea poporului lui Dumnezeu în zilele din urmă.” Review and Herald, 22 decembrie 1896.

Și Domnul a zis: Am iertat după cuvântul tău; dar, pe viața Mea, tot pământul se va umple de slava Domnului. Pentru că toți acei oameni care au văzut slava Mea și minunile Mele, pe care le-am făcut în Egipt și în pustie, și M-au ispitit de zece ori până acum și n-au ascultat de glasul Meu, de bună seamă nu vor vedea țara pe care am jurat-o părinților lor; și niciunul dintre cei ce M-au întărâtat nu o va vedea. Dar robul Meu Caleb, pentru că a avut un alt duh în el și M-a urmat pe deplin, pe el îl voi aduce în țara în care a intrat, iar sămânța lui o va stăpâni. Numeri 14:20-24.

Moise, pe Muntele Schimbării la Față, a fost martor al biruinței lui Hristos asupra păcatului și morții. El i-a reprezentat pe aceia care vor ieși din mormânt la învierea celor drepți. Ilie, care fusese mutat la cer fără a vedea moartea, i-a reprezentat pe cei care vor fi în viață pe pământ la a doua venire a lui Hristos și care vor fi „schimbați, într-o clipă, într-o clipeală de ochi, la cea din urmă trâmbiță;” când „acest muritor trebuie să se îmbrace în nemurire” și „acest stricăcios trebuie să se îmbrace în nestricăciune.” 1 Corinteni 15:51-53. Isus era înveșmântat în lumina cerului, așa cum Se va arăta când va veni „a doua oară, fără păcat, spre mântuire.” Căci El va veni „în slava Tatălui Său, cu sfinții îngeri.” Evrei 9:28; Marcu 8:38. Făgăduința Mântuitorului făcută ucenicilor se împlinise acum. Pe munte era înfățișată în miniatură viitoarea împărăție a slavei: Hristos, Împăratul; Moise, un reprezentant al sfinților înviați; și Ilie, al celor mutați. Dorința veacurilor, 412.

Nu te teme nicidecum de cele ce ai să suferi: iată, diavolul va arunca pe unii dintre voi în temniță, ca să fiți încercați; și veți avea o strâmtorare de zece zile: fii credincios până la moarte și îți voi da cununa vieții. Apocalipsa 2:10.

Încearcă, rogu-te, pe robii tăi, zece zile; și să ni se dea legume de mâncat și apă de băut. Apoi să fie privite înaintea ta fețele noastre și fețele tinerilor care mănâncă din porția bucatelor împăratului; și, cum vei vedea, fă cu robii tăi. Și el a consimțit cu ei în această privință și i-a pus la încercare zece zile. Iar la sfârșitul celor zece zile, fețele lor se arătau mai frumoase și mai grase la trup decât ale tuturor tinerilor care mâncau din porția bucatelor împăratului. Daniel 1:12-15.

Dar pe viața Mea, tot pământul va fi plin de slava Domnului. Pentru că toți acei oameni care au văzut slava Mea și minunile Mele pe care le-am făcut în Egipt și în pustie M-au ispitit acum de zece ori și n-au ascultat de glasul Meu. Numeri 14:21, 22.

La Minneapolis, Dumnezeu a dat poporului Său nestemate prețioase ale adevărului în noi înfățișări. Această lumină din cer a fost respinsă de unii cu toată încăpățânarea pe care au manifestat-o iudeii în respingerea lui Hristos, și s-a vorbit mult despre a se ține de vechile jaloane. Dar existau dovezi că ei nu știau care erau vechile jaloane. Existau dovezi și o argumentare din Cuvânt care se impunea conștiinței; dar mințile oamenilor erau înțepenite, pecetluite împotriva pătrunderii luminii, pentru că hotărâseră că îndepărtarea 'vechilor jaloane' era o eroare periculoasă, când nu era vorba de mutarea nici măcar a unui țăruș al vechilor jaloane, ci aveau idei pervertite cu privire la ceea ce constituia vechile jaloane.

„Trecerea timpului din 1844 a fost o perioadă de mari evenimente, deschizându-ne ochilor uimiți curățirea sanctuarului care se desfășura în cer și relația ei hotărâtoare cu poporul lui Dumnezeu de pe pământ, [de asemenea] solia primului și a celui de-al doilea înger, iar a treia, desfășurând steagul pe care era înscris: «Poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.» Unul dintre reperele acestei solii era templul lui Dumnezeu, văzut în cer de către poporul Său iubitor de adevăr, și chivotul care conținea legea lui Dumnezeu. Lumina Sabatului poruncii a patra și-a aruncat razele puternice pe calea călcătorilor legii lui Dumnezeu. Lipsa nemuririi nelegiuiților este un reper vechi. Nu-mi pot aminti nimic mai mult care să poată intra la categoria reperelor vechi. Toată această strigare privitoare la schimbarea reperelor vechi este cu totul imaginară.” Materialele din 1888, 518.

Pe când slujirea lui Isus se încheia în locul sfânt, iar El trecea în Sfânta Sfintelor și stătea înaintea chivotului care conținea legea lui Dumnezeu, El a trimis un alt înger puternic cu o a treia solie către lume. Un pergament a fost pus în mâna îngerului și, pe când cobora pe pământ cu putere și măreție, el a proclamat un avertisment înfricoșător, însoțit de cea mai cumplită amenințare care a fost vreodată transmisă omenirii.

Când am început să prezentăm lumina cu privire la chestiunea Sabatului, nu aveam o idee clar definită despre solia celui de-al treilea înger din Apocalipsa 14:9-12. Povara mărturiei noastre, pe când ne prezentam înaintea poporului, era că marea mișcare a celei de-a doua veniri era de la Dumnezeu, că prima și a doua solie fuseseră vestite, iar cea de-a treia urma să fie dată. Am văzut că a treia solie se încheia cu cuvintele: „Aici este răbdarea sfinților: aici sunt cei ce păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.” Și am văzut la fel de clar ca și acum că aceste cuvinte profetice sugerau o reformă a Sabatului; însă, în ceea ce privește ce anume era închinarea fiarei menționată în solie, sau care erau icoana și semnul fiarei, nu aveam o poziție definită.

Dumnezeu, prin Duhul Său Sfânt, a făcut să strălucească lumina asupra slujitorilor Săi, iar subiectul s-a deschis treptat înțelegerii lor. A fost nevoie de mult studiu și de grijă neliniștită pentru a-l cerceta, verigă după verigă. Prin grijă, neliniște și trudă neîncetată, lucrarea a înaintat până când marile adevăruri ale soliei noastre, un întreg clar, coerent, desăvârșit, au fost date lumii.

Am vorbit deja despre faptul că îl cunoșteam pe Prezbiterul Bates. L-am aflat a fi un adevărat domn creștin, curtenitor și binevoitor. M-a tratat cu atâta duioșie, de parcă aș fi fost propriul său copil. Prima dată când m-a auzit vorbind, a manifestat un interes profund. După ce am încetat să vorbesc, s-a ridicat și a spus: "Sunt un Toma necredincios. Nu cred în vedenii. Dar dacă aș putea crede că mărturia pe care sora a relatat-o în această seară a fost într-adevăr glasul lui Dumnezeu pentru noi, aș fi cel mai fericit om dintre cei în viață. Inima mea este adânc mișcată. Cred că vorbitoarea este sinceră, însă nu pot da o explicație cu privire la faptul că i s-au arătat lucrurile minunate pe care ni le-a relatat."

„La câteva luni după căsătoria mea, am participat, împreună cu soțul meu, la o conferință la Topsham, în Maine, la care a fost prezent Prezbiterul Bates. El nu credea atunci pe deplin că viziunile mele erau de la Dumnezeu. Acea întâlnire a fost un prilej de mare interes. Duhul lui Dumnezeu s-a odihnit peste mine; am fost cuprinsă într-o viziune a slavei lui Dumnezeu și, pentru prima dată, mi-au fost arătate alte planete. După ce am ieșit din viziune, am relatat ce văzusem. Atunci, Prezbiterul B. m-a întrebat dacă studiasem astronomia. I-am spus că nu-mi amintesc să mă fi uitat vreodată într-o carte de astronomie. El a zis: ‘Aceasta este de la Domnul.’ Nu-l mai văzusem niciodată până atunci atât de liber și fericit. Chipul lui strălucea de lumina cerului și el a îndemnat biserica cu putere.” Mărturii, volumul 1, 78-80.

„Biblia trebuie să-ți fie sfetnic. Studiaz-o și mărturiile pe care Dumnezeu le-a dat; căci acestea nu contrazic niciodată Cuvântul Său. Dacă Mărturiile nu vorbesc potrivit cu Cuvântul lui Dumnezeu, respinge-le. Hristos și Belial nu pot fi uniți.” Mesaje alese, cartea 3, 33.

„Cred că Sanctuarul, care urmează să fie curățit la sfârșitul celor 2300 de zile, este Templul Noului Ierusalim, al cărui slujitor este Hristos. Domnul mi-a arătat într-o viziune, cu mai bine de un an în urmă, că fratele Crosier avea adevărata lumină cu privire la curățirea Sanctuarului etc.; și că era voia Sa ca fratele C. să scrie expunerea pe care ne-a dat-o în Day-Star, Extra, la 7 februarie 1846. Am deplina autoritate din partea Domnului să recomand acea ediție Extra fiecărui sfânt.” Un cuvânt către Mica Turmă, 12.

Atunci am văzut, cu privire la „necurmatul” (Daniel 8:12), că termenul „jertfă” a fost adăugat de înțelepciunea omenească și nu aparține textului, și că Domnul a dat celor care au proclamat strigătul orei judecății înțelegerea corectă cu privire la acesta. Când exista unitate, înainte de 1844, aproape toți erau uniți asupra înțelegerii corecte a „necurmatului”; dar, în confuzia de după 1844, au fost îmbrățișate alte vederi, și au urmat întuneric și confuzie. Early Writings, 74.

„Și era acolo fratele Daniells, asupra minții căruia lucra vrăjmașul; iar asupra minții dumneavoastră și a minții prezbiterului Prescott lucrau îngerii care fuseseră izgoniți din cer.” Manuscript Releases, volumul 20, 17.

La întoarcerea noastră la fratele Nichols, Domnul mi-a dat o viziune și mi-a arătat că adevărul trebuie făcut lămurit pe tăblițe și că aceasta îi va determina pe mulți să se hotărască pentru adevăr prin solia îngerului al treilea, cele două dintâi fiind făcute lămurite pe tăblițe. - Scrisoarea 28, 1850.

În această viziune i s-a arătat, de asemenea, ceea ce urma să-i dea lui James White curajul de a continua să publice:

Am văzut, de asemenea, că era la fel de necesar ca publicația să apară, pe cât era necesar ca solii să meargă, căci solii au nevoie de o publicație pe care s-o poarte cu ei, care să cuprindă adevărul prezent, spre a o pune în mâinile celor ce aud, și atunci adevărul nu s-ar șterge din minte. Iar publicația avea să ajungă acolo unde solii nu puteau ajunge.-Ibidem.

Lucrarea la noua diagramă a început de îndată, și s-a oferit prilejul de a-i înștiința pe frați despre aceasta în numărul din Present Truth pe care James l-a publicat în luna următoare:

Planșa. O planșă cronologică a vedenilor lui Daniel și ale lui Ioan, concepută pentru a ilustra limpede adevărul prezent, este acum litografiată sub îndrumarea fratelui Otis Nichols, din Dorchester, Massachusetts. Cei care predică adevărul prezent vor fi mult ajutați de ea. Un anunț suplimentar cu privire la planșă va fi dat ulterior. - Present Truth, noiembrie 1850.

Către sfârșitul lunii ianuarie 1851, planșa era gata și a fost anunțată spre vânzare la prețul de 2 dolari. James White a fost foarte mulțumit de ea și a oferit-o gratuit „celor pe care Dumnezeu i-a chemat să dea solia celui de-al treilea înger” (Review and Herald, ianuarie 1851). Câteva donații generoase ajutaseră la acoperirea cheltuielilor de publicare. Arthur White, Ellen G. White: The Early Years, volumul 1, 185.

„Domnul mi-a arătat că planșa din 1843 a fost călăuzită de mâna Sa și că nicio parte a ei nu trebuia modificată; că cifrele erau așa cum le voia El. Că mâna Sa a fost deasupra ei și a ascuns o greșeală în unele dintre cifre, astfel încât nimeni nu a putut să o vadă, până când mâna Sa a fost îndepărtată.” Review and Herald, 1 noiembrie 1850.

Am văzut că lucrarea de alcătuire a diagramelor era cu totul greșită. Ea își avea originea la fratele Rhodes și a fost continuată de fratele Case. S-au cheltuit mijloace pentru întocmirea de diagrame și pentru alcătuirea unor imagini necioplite și dezgustătoare, menite să-i reprezinte pe îngeri și pe slăvitul Isus. Astfel de lucruri, am văzut, erau neplăcute lui Dumnezeu. Am văzut că Dumnezeu a fost în publicarea diagramei de către fratele Nichols. Am văzut că exista o profeție cu privire la această diagramă în Biblie, și dacă această diagramă este destinată poporului lui Dumnezeu, dacă ea este suficientă pentru unul, este și pentru altul, iar dacă cineva are nevoie de o nouă diagramă pictată la o scară mai mare, toți au nevoie de ea în aceeași măsură.

Am văzut că în fratele Case era un simțământ agitat, neliniștit, nesatisfăcut și nerecunoscător, care dorea o altă planșă. Am văzut că aceste planșe pictate aveau un efect rău asupra adunării. Aceasta făcea ca în adunare să fie un duh ușuratic, ca pleava, al batjocurii.

Am văzut că planșele rânduite de Dumnezeu produceau asupra minții o impresie favorabilă, chiar și fără vreo explicație. Este ceva luminos, încântător și ceresc în reprezentarea îngerilor de pe planșe. Mintea este aproape pe nesimțite îndreptată spre Dumnezeu și cer. Dar celelalte planșe care au fost întocmite dezgustă mintea și fac ca mintea să zăbovească mai mult asupra celor pământești decât asupra celor cerești. Imaginile care îi reprezintă pe îngeri seamănă mai degrabă cu demoni decât cu ființe cerești. Am văzut că planșele îi ocupaseră mintea fratelui Case zile și săptămâni la rând, când el ar fi trebuit să caute de la Dumnezeu înțelepciune cerească și să crească în harurile Duhului Sfânt și în cunoașterea adevărului.

„Am văzut că, dacă mijloacele care au fost irosite cu scoaterea de planșe ar fi fost cheltuite pentru a prezenta în chip limpede înaintea fraților adevărul, prin publicarea de broșuri etc., s-ar fi făcut mult bine și s-ar fi mântuit suflete. Am văzut că afacerea confecționării de planșe s-a răspândit ca o febră.” Manuscript Releases, numărul 13, 359; 1853.

Și Domnul mi-a răspuns și a zis: Scrie vedenia și fă-o limpede pe tăblițe, ca să alerge cel ce o citește. Habacuc 2:2.

Când puterea lui Dumnezeu mărturisește cu privire la ceea ce este adevărul, acel adevăr trebuie să rămână pe vecie drept adevăr. Nicio presupunere ulterioară, contrară luminii pe care Dumnezeu a dat-o, nu trebuie luată în considerare. Se vor ridica oameni cu interpretări ale Scripturii care pentru ei sunt adevăr, dar care nu sunt adevăr. Adevărul pentru acest timp ni l-a dat Dumnezeu ca temelie a credinței noastre. El Însuși ne-a învățat ce este adevărul. Se va ridica unul, apoi încă altul, cu o lumină nouă care contrazice lumina pe care Dumnezeu a dat-o prin demonstrarea Duhului Său Sfânt.

Câțiva dintre cei care au trecut prin experiența dobândită în statornicirea acestui adevăr mai sunt încă în viață. Dumnezeu, în harul Său, le-a cruțat viața pentru ca, până la încheierea zilelor lor, să repete iar și iar experiența prin care au trecut, întocmai cum a făcut apostolul Ioan până chiar la sfârșitul vieții sale. Iar purtătorii de stindard care au căzut în moarte urmează să vorbească prin retipărirea scrierilor lor. Mi s-a făcut cunoscut că astfel vocile lor urmează să fie auzite. Ei urmează să depună mărturie cu privire la ceea ce constituie adevărul pentru timpul acesta.

Nu trebuie să primim cuvintele celor care vin cu un mesaj ce contrazice punctele distinctive ale credinței noastre. Ei adună o mulțime de pasaje din Scriptură și le îngrămădesc ca dovezi în jurul teoriilor pe care le susțin. Acest lucru s-a făcut în mod repetat în ultimii cincizeci de ani. Și, deși Scripturile sunt Cuvântul lui Dumnezeu și trebuie respectate, aplicarea lor, dacă o asemenea aplicare mută un singur stâlp din temelia pe care Dumnezeu a susținut-o în acești cincizeci de ani, este o mare greșeală. Cel ce face o asemenea aplicare nu cunoaște minunata manifestare a Duhului Sfânt care a dat putere și tărie mesajelor din trecut care au venit la poporul lui Dumnezeu. Mesaje alese, cartea 1, 161.