We are identifying 1863 as the last testing point in a series of tests that were initiated at the great disappointment of 1844. Our first piece of logic is the fact that the Millerite movement ended when the Seventh-day Adventist church was legally registered with the government of the United States in that very year. The movement that began prophetically in 1798, ended in 1863.
Identificăm anul 1863 ca ultimul moment de încercare dintr-o serie de încercări care au fost inițiate la Marea Dezamăgire din 1844. Primul element al raționamentului nostru este faptul că mișcarea millerită s-a încheiat când Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea a fost înregistrată legal la guvernul Statelor Unite chiar în acel an. Mișcarea care a început în mod profetic în 1798 s-a încheiat în 1863.
Inspiration informs us the when the mighty angel of Revelation eighteen descended on September 11, 2001, the event had been typified in the Millerite movement when the angel of Revelation ten descended. The Millerites’ movement began at the time of the end in 1798, when the vision of the Ulai river of Daniel chapters eight and nine was unsealed. The movement of the one hundred and forty-four thousand began at the time of the end in 1989, when the vision of the Hiddekel river of the last three chapters of Daniel was unsealed.
Inspirația ne spune că, atunci când îngerul puternic din Apocalipsa, capitolul optsprezece, a coborât la 11 septembrie 2001, evenimentul fusese prefigurat în mișcarea millerită, când a coborât îngerul din Apocalipsa, capitolul zece. Mișcarea millerită a început la timpul sfârșitului, în 1798, când vedenia râului Ulai din capitolele opt și nouă ale lui Daniel a fost desigilată. Mișcarea celor o sută patruzeci și patru de mii a început la timpul sfârșitului, în 1989, când vedenia râului Hidechel din ultimele trei capitole ale lui Daniel a fost desigilată.
Both time of the ends began a progressive separation of the former chosen people from those in the movement of their respective histories. When the primary rule of each history was publicly confirmed the angel of each respective history descended. The message, movement and messenger were the instruments the Lord employed in each respective history to demonstrate the former chosen people’s sin, for just as Christ taught of His work, if He had not come the quibbling Jews of history would have had no sin. The messenger, message and movement were the instruments of judgment that would hold the former chosen people accountable for rejecting the progressive light of their respective histories, and when the angel descended it marked that the judgment process of the former covenant people was under way. The instrument of judgment is identified when the prophets which illustrate that history eat the message delivered unto them by the Lord. When they eat the message, they then take the message to the former chosen people who are portrayed as a stiff-necked and rebellious people, who will not hear and be converted. Once the angel descends and the message is eaten, judgment of the rebellious people begins.
Ambele timpuri ale sfârșitului au inaugurat o separare progresivă a fostului popor ales de cei care se aflau în mișcarea istoriei lor respective. Când principiul fundamental al fiecărei istorii a fost confirmat public, îngerul istoriei respective a coborât. Mesajul, mișcarea și solul au fost instrumentele pe care Domnul le-a folosit în fiecare istorie respectivă pentru a demonstra păcatul fostului popor ales, căci, așa cum a învățat Hristos despre lucrarea Sa, dacă El nu ar fi venit, evreii cârtitori din istorie nu ar fi avut păcat. Solul, mesajul și mișcarea au fost instrumentele judecății care aveau să tragă la răspundere fostul popor ales pentru respingerea luminii progresive a istoriilor lor respective, iar când îngerul a coborât, aceasta a marcat faptul că procesul de judecată al fostului popor al legământului era în desfășurare. Instrumentul judecății este identificat atunci când profeții care ilustrează acea istorie mănâncă mesajul încredințat lor de Domnul. Când mănâncă mesajul, îl duc apoi fostului popor ales, înfățișat ca un popor tare de cerbice și răzvrătit, care nu va auzi și nu se va converti. Odată ce îngerul coboară și mesajul este mâncat, judecata poporului răzvrătit începe.
We are applying the judgment process of ancient Israel as illustrated in the book of Numbers to the history of the Millerite movement and ultimately, we will apply this testing process to the movement of the one hundred and forty-four thousand. The symbolism of the number ‘ten’ is to be determined by the context of the passage where it is employed.
Aplicăm procesul de judecată al Israelului antic, așa cum este ilustrat în cartea Numeri, la istoria mișcării millerite și, în cele din urmă, vom aplica acest proces de testare mișcării celor o sută patruzeci și patru de mii. Simbolismul numărului „zece” este determinat de contextul pasajului în care este întrebuințat.
The sequence of ten tests begins at the disappointment, either at the Red Sea for ancient Israel or October 22, 1844 for the Millerites. Sister White identifies the “landmark” truths that were opened up at that time beginning with what she called “the passing of time.” The disappointment for the Hebrews was the threat of Pharaoh’s army. The lack of faith in God’s power for the Hebrews was manifested in response to their fear of the army of their enemies, just as it was at the tenth and final test. Jesus illustrates the end from the beginning, so the fear of the giants in the Promised Land which the ten spies identified was the same fear that had also produced their disappointment by the Red Sea. The tenth and final test for the Millerite movement would be a time prophecy, as was October 22, 1844.
Succesiunea celor zece încercări începe la momentul dezamăgirii, fie la Marea Roșie pentru Israelul antic, fie la 22 octombrie 1844 pentru mileriți. Sora White identifică „adevărurile de hotar” care au fost descoperite atunci, începând cu ceea ce ea a numit „trecerea timpului”. Dezamăgirea pentru evrei a fost amenințarea armatei lui Faraon. Lipsa de credință în puterea lui Dumnezeu, la evrei, s-a manifestat ca răspuns la frica de oastea vrăjmașilor lor, întocmai ca la cea de-a zecea și ultimă încercare. Isus ilustrează sfârșitul prin început; astfel, frica de uriașii din Țara Făgăduinței, pe care au identificat-o cele zece iscoade, era aceeași frică ce le pricinuise dezamăgirea la Marea Roșie. A zecea și ultima încercare pentru mișcarea mileriților avea să fie o profeție de timp, așa cum a fost 22 octombrie 1844.
The great disappointment in the progressive testing of Millerite history marked the beginning of a history that had been clearly typified by ancient Israel’s deliverance from Egypt. Beginning at the Red Sea there was a series of ten tests, and the last test would reflect the first test. The “passing of time” at the great disappointment was produced by a misunderstanding of a time prophecy. The last of the testing process for spiritual Israel would be the same as the first. In 1863, the leaders of literal Israel chose to return to the biblical methodology of those they had just identified as daughters of Rome, and rejected, or you might say, misunderstood the longest time prophecy in the Bible. The end of the ten tests in both literal and spiritual Israel was represented by the beginning. And the end, in both instances the rebels manifested a desire to return to the place that they had just been delivered from.
Marea dezamăgire din cadrul testării progresive a istoriei mișcării millerite a marcat începutul unei istorii care fusese în mod clar prefigurată de eliberarea Israelului antic din Egipt. Începând cu Marea Roșie a existat o serie de zece probe, iar ultima probă avea să o reflecte pe prima. „Trecerea timpului” la marea dezamăgire a fost cauzată de o neînțelegere a unei profeții de timp. Ultima probă din procesul de testare al Israelului spiritual avea să fie aceeași cu prima. În 1863, conducătorii Israelului literal au ales să revină la metodologia biblică a acelora pe care tocmai îi identificaseră drept fiice ale Romei și au respins sau, s-ar putea spune, au înțeles greșit cea mai lungă profeție de timp din Biblie. Sfârșitul celor zece probe, atât în Israelul literal, cât și în Israelul spiritual, era reprezentat de început. Iar la sfârșit, în ambele cazuri, răzvrătiții au manifestat dorința de a se întoarce în locul din care tocmai fuseseră eliberați.
By rejecting the seven times of Leviticus twenty-six Laodicean Adventism created a prophetic dilemma that they had not foreseen. To this day they have not been able to resolve the dilemma, though they offer up a variety of dishes of fables in an attempt to do so. The dilemma is in the verse that Sister White identifies as the foundation and central pillar of Adventism.
Prin respingerea celor șapte vremi din Leviticul douăzeci și șase, Adventismul laodicean a creat o dilemă profetică pe care nu o prevăzuse. Până astăzi nu au reușit să o rezolve, deși, în încercarea de a face aceasta, servesc o varietate de feluri de basme. Dilema se află în versetul pe care Sora White îl identifică drept temelia și stâlpul central al Adventismului.
“The scripture which above all others had been both the foundation and central pillar of the Advent faith was the declaration, ‘Unto two thousand and three hundred days; then shall the sanctuary be cleansed.’ [Daniel 8:14.]” The Great Controversy, 409.
Textul biblic care, mai presus de oricare altul, fusese atât temelia, cât și stâlpul central al credinței advente, era declarația: „Până la două mii trei sute de zile; atunci sanctuarul va fi curățit.” [Daniel 8:14.] Marea Controversă, 409.
Adventism has much to say about verse fourteen, but they never address the very first observation that should be made about the verse. That observation is that verse fourteen is an “answer.” An answer is meaningless, if it does not include the question that elicits the answer. Verse thirteen cannot logically, grammatically or reasonably be separated from verse fourteen, for verse thirteen is the question and verse fourteen is the answer.
Adventismul are multe de spus despre versetul paisprezece, însă nu abordează niciodată cea dintâi observație care ar trebui făcută cu privire la verset. Acea observație este că versetul paisprezece este un „răspuns”. Un răspuns este lipsit de sens dacă nu cuprinde întrebarea care îl suscită. Versetul treisprezece nu poate fi separat, din punct de vedere logic, gramatical sau rațional, de versetul paisprezece, întrucât versetul treisprezece este întrebarea, iar versetul paisprezece este răspunsul.
The question, when rightly and fairly represented produces a very different meaning to verse fourteen than what Adventism teaches. This does not mean that verse fourteen is not “the foundation and central pillar of the Advent faith,” for it is. It means that when Adventism misunderstood and set aside the seven times in 1863, they were unable to fully define what verse fourteen truly means. In the Scriptures, a half truth is not truth. Rightly understood the question of verse thirteen demands a recognition of the prophecy that marks the cleansing of the sanctuary that had been tread down, and also a recognition of the prophecy that marks the treading down of the host. The twenty-three hundred year prophecy addresses the ‘sanctuary’ and the twenty-five hundred and twenty year prophecy addresses the ‘host’.
Întrebarea, atunci când este prezentată în mod corect și echitabil, produce un înțeles cu totul diferit al versetului paisprezece decât cel învățat de Adventism. Aceasta nu înseamnă că versetul paisprezece nu este „temelia și stâlpul central al credinței advente”, căci este. Înseamnă că, atunci când Adventismul a înțeles greșit și a pus deoparte „cele șapte vremi” în 1863, nu a mai putut defini pe deplin ce înseamnă cu adevărat versetul paisprezece. În Scriptură, o jumătate de adevăr nu este adevăr. Înțeleasă corect, întrebarea din versetul treisprezece cere recunoașterea profeției care marchează curățirea sanctuarului ce fusese călcat în picioare, precum și recunoașterea profeției care marchează călcarea în picioare a oștirii. Profeția celor două mii trei sute de ani privește „sanctuarul”, iar profeția celor două mii cinci sute douăzeci de ani privește „oștirea”.
To address the relationship of the two verses requires a lengthy study, which I do not intend to do at this point in these articles. These points have repeatedly been addressed through the years and can be found in the series Habakkuk’s Tables. I am still addressing the symbolism of Elijah and wish to finish those truths first.
A aborda relația dintre cele două versete necesită un studiu amplu, pe care nu intenționez să-l întreprind în acest moment, în cadrul acestor articole. Aceste chestiuni au fost abordate în mod repetat de-a lungul anilor și pot fi găsite în seria Tabelele lui Habacuc. Încă tratez simbolismul lui Ilie și doresc să închei mai întâi tratarea acelor adevăruri.
William Miller was the Elijah of the beginning of Adventism and his first discovery was the seven times of Leviticus twenty-six, so the rejection of that truth in 1863 was a rejection of the Elijah message. At this point I am addressing the characteristic of Alpha and Omega that identifies the end with the beginning. The final test for ancient Israel was represented in the first test. Both tests represent fear that the heathen nations were more powerful than God. The tenth test being the same in principle was much more rebellious than the first test, for the history of the victory of God in the first test should have produced a settled confidence in the rebels. They manifested their rejection of God in spite of much more evidence of His power than they had at the Red Sea. Millerite Adventism by 1863 was already explaining why the great disappointment was a powerful work of God, but they still decided to pick a captain and return to Egypt and reject the message that Daniel calls the “oath” of Moses that had been represented by Elijah.
William Miller a fost Ilie al începutului Adventismului, iar prima sa descoperire a privit cele șapte vremuri din Leviticul douăzeci și șase, astfel că respingerea acelui adevăr în 1863 a fost o respingere a soliei lui Ilie. În acest punct mă refer la caracteristica lui Alfa și Omega care identifică sfârșitul cu începutul. Încercarea finală pentru Israelul din vechime a fost reprezentată în prima încercare. Ambele încercări reprezintă teama că neamurile păgâne erau mai puternice decât Dumnezeu. A zecea încercare, fiind aceeași în principiu, a implicat o răzvrătire mult mai mare decât prima, căci istoria biruinței lui Dumnezeu în prima încercare ar fi trebuit să producă o încredere statornică în răzvrătiți. Ei și-au manifestat respingerea lui Dumnezeu în pofida unei dovezi mult mai ample a puterii Sale decât avuseseră la Marea Roșie. Adventismul millerit, până în 1863, explica deja de ce marea dezamăgire a fost o lucrare puternică a lui Dumnezeu, dar ei totuși au hotărât să-și aleagă o căpetenie și să se întoarcă în Egipt și să respingă solia pe care Daniel o numește „jurământul” lui Moise, care fusese reprezentată de Ilie.
Rather than taking the time to set forth the proofs of the validity of the seven times as a time prophecy, I intend to use some simple logic to prove its validity in another way. For the movement that began in 1798, the final test of 1863 would also represent the final test for the movement of the mighty angel of Revelation eighteen. Inspiration has been very clear what the last test is for both movements.
În loc să îmi iau timp pentru a expune dovezile care atestă validitatea celor șapte vremi ca profeție de timp, intenționez să recurg la câteva raționamente simple pentru a-i demonstra validitatea pe o altă cale. Pentru mișcarea care a început în 1798, proba finală din 1863 ar reprezenta, de asemenea, proba finală pentru mișcarea îngerului puternic din Apocalipsa 18. Inspirația a fost foarte clară în privința a ceea ce constituie proba finală pentru ambele mișcări.
“Satan is . . . constantly pressing in the spurious—to lead away from the truth. The very last deception of Satan will be to make of none effect the testimony of the Spirit of God. ‘Where there is no vision, the people perish’ (Proverbs 29:18).” Selected Messages, book 1, 48.
„Satana . . . introduce neîncetat falsul — pentru a abate de la adevăr. Ultima înșelăciune a lui Satana va fi să facă fără efect mărturia Duhului lui Dumnezeu. ‘Unde nu este nicio vedenie, poporul piere’ (Proverbe 29:18).” Solii alese, cartea 1, 48.
There is no honest way to take the writings of Ellen White and suggest that she did not fully endorse the seven times of Leviticus twenty-six. Sister White, as we have previously identified in these articles and is well documented in the series titled Habakkuk’s Tables directly informs us that God directed both the 1843 and 1850 charts. She directly teaches that those two tables were a fulfillment of Habakkuk chapter two. Both charts identify the seven times of Leviticus twenty-six as the center point of their respective graphical layout. In both charts the line of the seven times has the cross of Christ as the center of the prophetic line of the seven times.
Nu poți să abordezi cu onestitate scrierile lui Ellen White și să sugerezi că ea nu a susținut pe deplin cele șapte vremi din Leviticul douăzeci și șase. Sora White, așa cum am arătat anterior în aceste articole și cum este bine documentat în seria intitulată „Tablele lui Habacuc”, ne informează în mod direct că Dumnezeu a călăuzit atât diagrama din 1843, cât și pe cea din 1850. Ea învață în mod explicit că acele două diagrame au fost o împlinire a capitolului al doilea din Habacuc. Ambele diagrame identifică cele șapte vremi din Leviticul douăzeci și șase drept punctul central al dispunerii lor grafice. În ambele diagrame, linia celor șapte vremi are crucea lui Hristos ca punct central al liniei profetice a celor șapte vremi.
Along with her endorsements of Habakkuk’s two tables, she has recorded multiple times that we are to continue to present the message that was presented from 1840 through 1844, and every Adventist historian that addresses how the Millerites promoted the message they proclaimed, identifies that they employed the 1843 chart. Not only does she endorse the messages represented upon the charts, and counsel God’s people to continue to present the very same messages that were presented in that history, she also provides multiple passages where she warns that those messages would be attacked throughout the history of God’s remnant people. When she warns of those attacks, she repeatedly identifies that it is the work of God’s watchmen to defend those very truths.
Pe lângă încuviințările ei privitoare la cele două tăblițe ale lui Habacuc, ea a consemnat de mai multe ori că trebuie să continuăm să prezentăm solia care a fost vestită între 1840 și 1844, iar fiecare istoric adventist care abordează modul în care mileriții au promovat solia pe care au proclamat-o arată că ei au folosit diagrama din 1843. Ea nu doar că încuviințează soliile reprezentate pe acele diagrame și sfătuiește poporul lui Dumnezeu să continue să prezinte exact aceleași solii care au fost prezentate în acea istorie, ci oferă și multiple pasaje în care avertizează că acele solii vor fi atacate de-a lungul istoriei rămășiței poporului lui Dumnezeu. Când avertizează cu privire la acele atacuri, ea arată în mod repetat că lucrarea străjerilor lui Dumnezeu este să apere tocmai aceste adevăruri.
If the charts are incorrect, then the messages they graphically represent are incorrect. If the message the Millerites proclaimed from 1840 through 1844 was incorrect, then Ellen White’s repeated identification that the Millerite message was the foundation is also incorrect. If those messages were incorrect her repeated commands to continue to present those very same truths is false counsel. If the message of the Millerites does not represent the foundations that were to be preserved and guarded from satanic attacks, then those counsels are also erroneous. To reach the conclusion that all these issues associated with the Elijah message of that history is erroneous, would clearly demonstrate that Ellen White was a false prophet.
Dacă diagramele sunt eronate, atunci mesajele pe care le redau grafic sunt eronate. Dacă mesajul pe care milleriții l-au proclamat între 1840 și 1844 a fost eronat, atunci identificarea repetată de către Ellen White a mesajului millerit ca fiind temelia este, de asemenea, eronată. Dacă acele mesaje au fost eronate, poruncile ei repetate de a continua să prezinte tocmai aceleași adevăruri sunt sfaturi false. Dacă mesajul milleriților nu reprezintă temeliile care trebuiau păstrate și păzite de atacurile satanice, atunci acele sfaturi sunt, de asemenea, eronate. A ajunge la concluzia că toate aceste chestiuni asociate cu mesajul lui Ilie din acea istorie sunt eronate ar demonstra în mod clar că Ellen White a fost un profet fals.
Modern Adventism still teaches at their Revelation Seminars that the remnant church would possess the Spirit of Prophecy, which is the testimony of Jesus, but they certainly don’t tell those who they are seeking to draw into church membership that they fully reject Ellen White’s endorsement and warnings connected with those early foundational truths and history. What does the following passage mean to you?
Adventismul modern încă învață, în cadrul seminarelor lor despre Apocalipsă, că biserica rămășiței va avea Duhul Profeției, care este mărturia lui Isus, dar, în mod cert, nu le spun celor pe care caută să-i atragă la calitatea de membri ai bisericii că resping în întregime susținerea și avertismentele lui Ellen White, legate de acele adevăruri fundamentale de început și de istoria timpurie. Ce înseamnă pentru dumneavoastră următorul pasaj?
“We have nothing to fear for the future, except as we shall forget the way the Lord has led us, and His teaching in our past history.” Life Sketches, 196.
Nu avem nimic de temut cu privire la viitor, decât în măsura în care vom uita felul în care Domnul ne-a călăuzit și învățătura Sa din istoria noastră trecută. Schițe din viață, 196.
In 1863, the Millerite movement reached a conclusion and registered as a legal entity with the government that would ultimately form an image to the papacy, which by Ellen White’s definition is the combination of the church with the state.
În 1863, mișcarea millerită a ajuns la o încheiere și s-a înregistrat ca persoană juridică la guvernul care avea să formeze, în cele din urmă, o imagine a papalității, aceasta fiind, după definiția lui Ellen White, unirea Bisericii cu statul.
“In the movements now in progress in the United States to secure for the institutions and usages of the church the support of the state, Protestants are following in the steps of papists. Nay, more, they are opening the door for the Papacy to regain in Protestant America the supremacy which she has lost in the Old World.” The Great Controversy, 573.
În mișcările care se desfășoară acum în Statele Unite, menite să asigure instituțiilor și practicilor bisericii sprijinul statului, protestanții calcă pe urmele papistașilor. Ba chiar mai mult, ei deschid ușa pentru ca papalitatea să-și recâștige în America protestantă supremația pe care a pierdut-o în Vechiul Continent.
Under the premise that the legal association with the government was part of the necessity for organization, in a time when the youth of the nation were being drafted into the blood bath known as the Civil War, the movement of the Millerites ended. In 1863, both with a printed article and a new chart, the Seventh-day Adventist church rejected the prophecy of slavery which Daniel calls the oath of Moses. In 1850, the Lord had directed His people to make the second table of Habakkuk, and correct the error that He had held his hand over on the 1843 table. The chart ordered in 1850 fully accomplished its purpose, for Ellen White said that she saw “that God was in the publishment of the chart,” while also identifying that the 1850 chart was identified in Habakkuk chapter two.
Pornind de la premisa că asocierea legală cu guvernul făcea parte din necesitatea organizării, într-o vreme când tineretul națiunii era încorporat în baia de sânge cunoscută sub numele de Războiul Civil, mișcarea milleriților a luat sfârșit. În 1863, atât printr-un articol tipărit, cât și printr-un nou tablou, Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea a respins profeția privind sclavia, pe care Daniel o numește jurământul lui Moise. În 1850, Domnul Își îndrumase poporul Său să facă a doua tablă a lui Habacuc și să corecteze greșeala peste care El Își ținuse mâna pe tabla din 1843. Tabloul poruncit în 1850 și-a împlinit pe deplin scopul, căci Ellen White a spus că a văzut „că Dumnezeu a fost în publicarea tabloului”, identificând totodată că tabloul din 1850 era indicat în capitolul doi din Habacuc.
The purpose of the 1850 chart was the same as the 1843 chart. It was to be the evangelistic tool used to present the message of the third angel to a dying world. In 1863, that message was discarded. The testing process that is typified by the testing process that began at the Red Sea, began with the time prophecy identifying the sanctuary that was to be tread down in verse thirteen of Daniel eight, and the testing process ended with the time prophecy identifying the host that was to be tread down in verse thirteen of Daniel eight.
Scopul diagramei din 1850 a fost același cu cel al diagramei din 1843. Ea trebuia să fie instrumentul evanghelistic folosit pentru a prezenta mesajul îngerului al treilea unei lumi muribunde. În 1863, acel mesaj a fost abandonat. Procesul de încercare, care este prefigurat de procesul de încercare ce a început la Marea Roșie, a început cu profeția de timp care identifică sanctuarul ce urma să fie călcat în picioare în versetul treisprezece din Daniel opt și s-a încheiat cu profeția de timp care identifică oștirea ce urma să fie călcată în picioare în versetul treisprezece din Daniel opt.
Then I heard one saint speaking, and another saint said unto that certain saint which spake, How long shall be the vision concerning the daily sacrifice, and the transgression of desolation, to give both the sanctuary and the host to be trodden under foot? And he said unto me, Unto two thousand and three hundred days; then shall the sanctuary be cleansed. Daniel 8:13, 14.
Apoi am auzit pe un sfânt vorbind, iar un alt sfânt i-a zis acelui sfânt care vorbea: Până când va ține vedenia privitoare la jertfa necurmată și la fărădelegea pustiirii, spre a da la călcare în picioare atât sanctuarul, cât și oștirea? Iar el mi-a zis: Până la două mii trei sute de zile; apoi sanctuarul va fi curățit. Daniel 8:13, 14.
The testing process that began on October 22, 1844, has the signature of Alpha and Omega. The beginning of that testing process was a time prophecy that represented the sanctuary that was to be trampled down. It was a prophecy that produced great light when fulfilled. The testing process that ended in 1863, has the signature of Alpha and Omega. The ending of that testing process was a time prophecy that represented the host that was to be trampled down. It was a prophecy that was designed to produced great light when fulfilled. It was a time prophecy presented by the Elijah of that history, and when it was rejected and set aside, it produced great darkness.
Procesul de încercare care a început la 22 octombrie 1844 poartă semnătura lui Alfa și Omega. Începutul acelui proces de încercare a fost o profeție de timp care reprezenta sanctuarul ce urma să fie călcat în picioare. A fost o profeție care a produs o mare lumină atunci când s-a împlinit. Procesul de încercare care s-a încheiat în 1863 poartă semnătura lui Alfa și Omega. Sfârșitul acelui proces de încercare a fost o profeție de timp care reprezenta oștirea care urma să fie călcată în picioare. A fost o profeție care era menită să producă o mare lumină atunci când avea să se împlinească. A fost o profeție de timp prezentată de Ilie al acelei istorii, iar când a fost respinsă și pusă deoparte, a produs un întuneric mare.
And this is the condemnation, that light is come into the world, and men loved darkness rather than light, because their deeds were evil. John 3:19.
Și aceasta este condamnarea, că lumina a venit în lume, și oamenii au iubit întunericul mai mult decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Ioan 3:19.
The logic that I intend to finish this article with is what I have already noted. Did God through Ellen White endorse the 1843 and 1850 charts?
Logica cu care intenționez să închei acest articol este cea pe care am menționat-o deja. A aprobat Dumnezeu, prin Ellen White, diagramele din 1843 și 1850?
“I have seen that the 1843 chart was directed by the hand of the Lord, and that it should not be altered; that the figures were as He wanted them; that His hand was over and hid a mistake in some of the figures, so that none could see it, until His hand was removed.” Early Writings, 74.
Am văzut că planșa din 1843 a fost călăuzită de mâna Domnului și că nu trebuia alterată; că numerele erau așa cum a voit El; că mâna Sa era deasupra și a ascuns o greșeală în unele dintre numere, astfel încât nimeni nu o putea vedea, până când mâna Sa a fost îndepărtată. Scrieri timpurii, 74.
“I saw that God was in the publishment of the chart by Brother Nichols. I saw that there was a prophecy of this chart in the Bible, and if this chart is designed for God’s people, if it [is] sufficient for one it is for another, and if one needed a new chart painted on a larger scale, all need it just as much.” Manuscript Releases, number 13, 359; 1853.
Am văzut că Dumnezeu a fost în publicarea diagramei de către fratele Nichols. Am văzut că exista o profeție referitoare la această diagramă în Biblie și că, dacă această diagramă este destinată poporului lui Dumnezeu, dacă ea este suficientă pentru unul, este și pentru altul, iar dacă unul are nevoie de o nouă diagramă pictată la o scară mai mare, toți au nevoie de ea în aceeași măsură. Manuscript Releases, numărul 13, 359; 1853.
Did God through Ellen White endorse the message the Millerites presented during the history of 1840 through 1844?
A aprobat Dumnezeu, prin intermediul lui Ellen White, mesajul pe care milleriții l-au prezentat în perioada 1840–1844?
“God is not giving us a new message. We are to proclaim the message that in 1843 and 1844 brought us out of the other churches.” Review and Herald, January 19, 1905.
„Dumnezeu nu ne dă un mesaj nou. Trebuie să proclamăm mesajul care, în 1843 și 1844, ne-a scos din celelalte biserici.” Review and Herald, 19 ianuarie 1905.
“God bids us give our time and strength to the work of preaching to the people the messages that stirred men and women in 1843 and 1844.” Manuscript Release, Number 760.
„Dumnezeu ne cere să consacrăm timpul și puterile noastre lucrării de propovăduire către popor a soliilor care i-au mișcat pe bărbați și pe femei în 1843 și 1844.” Publicare din manuscris, numărul 760.
“All the messages given from 1840–1844 are to be made forcible now, for there are many people who have lost their bearings. The messages are to go to all the churches.
Toate soliile date între anii 1840 și 1844 trebuie să fie prezentate cu putere acum, căci sunt mulți oameni care și-au pierdut orientarea. Soliile trebuie să fie duse la toate bisericile.
“Christ said, ‘Blessed are your eyes, for they see; and your ears, for they hear. For verily I say unto you, That many prophets and righteous men have desired to see those things which ye see, and have not seen them; and to hear those things which ye hear, and have not heard them’ [Matthew 13:16, 17]. Blessed are the eyes which saw the things that were seen in 1843 and 1844.
Hristos a spus: «Fericiți sunt ochii voștri, pentru că văd; și urechile voastre, pentru că aud. Căci adevărat vă spun: mulți proroci și oameni drepți au dorit să vadă acele lucruri pe care le vedeți și nu le-au văzut; și să audă acele lucruri pe care le auziți și nu le-au auzit» [Matei 13:16, 17]. Fericiți sunt ochii care au văzut lucrurile văzute în 1843 și 1844.
“The message was given. And there should be no delay in repeating the message, for the signs of the times are fulfilling; the closing work must be done. A great work will be done in a short time. A message will soon be given by God’s appointment that will swell into a loud cry. Then Daniel will stand in his lot, to give his testimony.” Manuscript Releases, volume 21, 437.
Solia a fost dată. Și nu trebuie să existe nicio întârziere în repetarea soliei, căci semnele vremurilor se împlinesc; lucrarea de încheiere trebuie împlinită. O mare lucrare va fi împlinită într-un timp scurt. Curând va fi dată, prin rânduirea lui Dumnezeu, o solie care se va amplifica până va deveni strigătul cel mare. Atunci Daniel va sta la sorțul lui, ca să-și dea mărturia.
“The truths that we received in 1841, ‘42, ‘43, and ‘44 are now to be studied and proclaimed. The messages of the first, second, and third angels will in the future be proclaimed with a loud voice. They will be given with earnest determination and in the power of the Spirit.” Manuscript Releases, volume 15, 371.
Adevărurile pe care le-am primit în 1841, ’42, ’43 și ’44 trebuie acum să fie studiate și proclamate. Soliile primului, celui de-al doilea și celui de-al treilea înger vor fi, în viitor, proclamate cu glas tare. Ele vor fi date cu hotărâre fermă și în puterea Duhului. Manuscript Releases, volumul 15, 371.
“We understand the present feebleness and smallness of the work. We have had an experience. In doing the work God has given us, we may go trustingly forward, assured that He will be our efficiency. He will be with us in 1906, as He was with us in 1841, 1842, 1843, and 1844.” Loma Linda Messages, 156.
"Înțelegem slăbiciunea și micimea prezente ale lucrării. Am avut o experiență. În îndeplinirea lucrării pe care ne-a încredințat-o Dumnezeu, putem înainta cu încredere, încredințați că El va fi eficiența noastră. El va fi cu noi în 1906, așa cum a fost cu noi în 1841, 1842, 1843 și 1844." Loma Linda Messages, 156.
“Those who stand as teachers and leaders in our institutions are to be sound in the faith and in the principles of the third angel’s message. God wants His people to know that we have the message as He gave it to us in 1843 and 1844.” General Conference Bulletin, April 1, 1903.
Cei care ocupă poziția de învățători și conducători în instituțiile noastre trebuie să fie bine întemeiați în credință și în principiile soliei îngerului al treilea. Dumnezeu dorește ca poporul Său să știe că avem solia așa cum ne-a dat-o El în 1843 și 1844. Buletinul Conferinței Generale, 1 aprilie 1903.
“The warning has come: Nothing is to be allowed to come in that will disturb the foundation of the faith upon which we have been building ever since the message came in 1842, 1843, and 1844. I was in this message, and ever since I have been standing before the world, true to the light that God has given us. We do not propose to take our feet off the platform on which they were placed as day by day we sought the Lord with earnest prayer, seeking for light. Do you think that I could give up the light that God has given me? It is to be as the Rock of Ages. It has been guiding me ever since it was given.” Review and Herald, April 14, 1903.
„Avertizarea a venit: Nu trebuie îngăduit să pătrundă nimic care să clatine temelia credinței pe care am zidit de atunci încoace, de când a venit solia în 1842, 1843 și 1844. Am fost în această solie, iar de atunci am stat înaintea lumii, păstrând credincioșie față de lumina pe care Dumnezeu ne-a dat-o. Nu intenționăm să ne mutăm picioarele de pe platforma pe care au fost așezate când, zi de zi, Îl căutam pe Domnul prin rugăciune stăruitoare, cerând lumină. Credeți că aș putea să renunț la lumina pe care Dumnezeu mi-a dat-o? Ea trebuie să fie precum Stânca Veacurilor. Ea m-a călăuzit de când mi-a fost dată.” Review and Herald, 14 aprilie 1903.
Did God through Ellen White warn His people to defend against attacks that would undermine the truths of the Millerite history?
A avertizat Dumnezeu, prin Ellen White, poporul Său să se apere împotriva atacurilor care ar submina adevărurile istoriei millerite?
“The great waymarks of truth, showing us our bearings in prophetic history, are to be carefully guarded, lest they be torn down, and replaced with theories that would bring confusion rather than genuine light.” Selected Messages, book 2, 101, 102.
„Marile jaloane ale adevărului, care ne indică poziția în istoria profetică, trebuie păzite cu grijă, ca nu cumva să fie înlăturate și înlocuite cu teorii care ar aduce confuzie mai degrabă decât lumină adevărată.” Selected Messages, cartea 2, 101, 102.
“Today Satan is seeking opportunities to tear down the waymarks of truth,—the monuments that have been raised up along the way; and we need the experience of the aged workers who have built their house upon the solid rock, who through evil report as well as good report have been steadfast to the truth.” Gospel Workers, 104.
Astăzi, Satana caută prilejuri să dărâme semnele de hotar ale adevărului—monumentele care au fost ridicate de-a lungul căii; și avem nevoie de experiența lucrătorilor în vârstă, care și-au zidit casa pe stânca tare, care, atât în defăimare, cât și în bună mărturie, au rămas neclintiți în adevăr.
“God never leaves the world without men who can discern between good and evil, righteousness and unrighteousness. God has men whom he has appointed to stand in the forefront of the battle in times of emergency. In a crisis, he will raise up men as he did in ancient times. Young men will be bidden to link up with the aged standard-bearers, that they may be strengthened and taught by the experience of these faithful ones, who have passed through so many conflicts, and to whom, through the testimonies of his Spirit, God has so often spoken, pointing out the right way and condemning the wrong way. When perils arise, which try the faith of God’s people, these pioneer workers are to recount the experiences of the past, when just such crises came, when the truth was questioned, when strange sentiments, proceeding not from God, were brought in.
Dumnezeu nu lasă niciodată lumea fără oameni care să deosebească binele de rău, neprihănirea de nelegiuire. Dumnezeu are oameni pe care i-a rânduit să stea în fruntea luptei în vremuri de criză. Într-o criză, El va ridica oameni, așa cum a făcut odinioară. Tinerilor li se va porunci să se alipească purtătorilor vârstnici ai stindardului, pentru ca ei să fie întăriți și învățați prin experiența acestor credincioși, care au trecut prin atâtea lupte, și cărora, prin mărturiile Duhului Său, Dumnezeu le-a vorbit de atâtea ori, arătând calea cea dreaptă și condamnând pe cea rea. Când se ivesc primejdii care pun la încercare credința poporului lui Dumnezeu, acești lucrători înaintemergători trebuie să aducă aminte de experiențele trecutului, când au venit tocmai astfel de crize, când adevărul a fost pus la îndoială, când au fost introduse idei stranii, care nu purced de la Dumnezeu.
“The experience of those aged workers is needed now; for Satan is watching every opportunity to make of no account the old waymarks,—the monuments that have been raised up along the way.” Review and Herald, November 19, 1903.
Experiența acelor lucrători înaintați în vârstă este de trebuință acum; căci Satana pândește orice prilej pentru a anula însemnătatea vechilor semne de hotar — monumentele care au fost ridicate de-a lungul căii. Review and Herald, 19 noiembrie 1903.
In 1863 the Millerite movement ended by rejecting the first truth the Elijah of that history had been led to understand. Its final test was based upon the two verses in Daniel eight that identify the trampling down of the sanctuary and the host. The light of the sanctuary was opened at the first of ten tests and darkness was brought upon the host at the last of ten tests.
În 1863, mișcarea millerită s-a încheiat prin respingerea primului adevăr pe care Ilie al acelei istorii fusese călăuzit să-l înțeleagă. Proba sa finală s-a întemeiat pe cele două versete din Daniel, capitolul opt, care identifică călcarea în picioare a sanctuarului și a oștirii. Lumina cu privire la sanctuar a fost descoperită la prima dintre cele zece probe, iar întunericul a fost adus asupra oștirii la ultima dintre cele zece probe.
“One thing is certain: those Seventh-day Adventists who take their stand under Satan’s banner will first give up their faith in the warnings and reproofs contained in the Testimonies of God’s spirit.
Un lucru este cert: acei Adventiști de Ziua a Șaptea care se așază sub stindardul lui Satana își vor lepăda mai întâi credința în avertizările și mustrările cuprinse în mărturiile Duhului lui Dumnezeu.
“The call to greater consecration and holier service is being made, and will continue to be made. Some who are now voicing Satan’s suggestions will come to their senses. There are those in important positions of trust who do not understand the truth for this time. To them the message must be given. If they receive it, Christ will accept them, and will make them workers together with him. But if they refuse to hear the message, they will take their stand under the black banner of the Prince of Darkness.
Chemarea la o consacrare mai deplină și la o slujire mai sfântă este adresată și va continua să fie adresată. Unii dintre cei care acum dau glas sugestiilor lui Satana își vor veni în fire. Sunt unii în poziții importante de răspundere care nu înțeleg adevărul pentru acest timp. Lor trebuie să li se transmită mesajul. Dacă îl primesc, Hristos îi va accepta și îi va face împreună-lucrători cu El. Dar dacă refuză să asculte mesajul, se vor alinia sub stindardul negru al Prințului Întunericului.
“I am instructed to say that the precious truth for this time is open more and more clearly to human minds. In a special sense men and women are to eat of Christ’s flesh and drink of his blood. There will be a development of the understanding, for the truth is capable of constant expansion. The divine originator of truth will come into closer and still closer communion with those who follow on to know him. As God’s people receive his word as the bread of heaven, they will know that his goings forth are prepared as the morning. They will receive spiritual strength, as the body receives physical strength when food is eaten.
Sunt instruit să spun că adevărul prețios pentru timpul acesta se deschide tot mai limpede minților omenești. Într-un sens deosebit, bărbații și femeile sunt chemați să mănânce din trupul lui Hristos și să bea din sângele Său. Va avea loc o dezvoltare a înțelegerii, căci adevărul admite o extindere necontenită. Autorul divin al adevărului va intra într-o comuniune tot mai strânsă cu cei care stăruiesc să-L cunoască. Pe măsură ce poporul lui Dumnezeu primește Cuvântul Său ca pâinea cerului, ei vor ști că ieșirile Sale sunt pregătite ca zorile. Vor primi tărie spirituală, așa cum trupul primește tărie fizică atunci când hrana este consumată.
“We do not half understand the Lord’s plan in taking the children of Israel from Egyptian bondage, and leading them through the wilderness into Canaan.
Nici pe jumătate nu înțelegem planul Domnului de a-i scoate pe fiii lui Israel din robia Egiptului și de a-i călăuzi prin pustie în Canaan.
“As we gather up the divine rays shining from the gospel, we shall have a clearer insight into the Jewish economy, and a deeper appreciation of its important truths. Our exploration of truth is yet incomplete. We have gathered up only a few rays of light. Those who are not daily students of the Word will not solve the problems of the Jewish economy. They will not understand the truths taught by the temple service. The work of God is hindered by a worldly understanding of his great plan. The future life will unfold the meaning of the laws that Christ, enshrouded in the pillar of cloud, gave to his people.” Spalding and Magan, 305, 306.
"Pe măsură ce adunăm razele divine care strălucesc din Evanghelie, vom avea o înțelegere mai limpede a economiei iudaice și o apreciere mai profundă a adevărurilor ei importante. Cercetarea noastră a adevărului este încă incompletă. Am adunat doar câteva raze de lumină. Cei care nu studiază zilnic Cuvântul nu vor dezlega problemele economiei iudaice. Ei nu vor înțelege adevărurile predate prin serviciul templului. Lucrarea lui Dumnezeu este împiedicată de o înțelegere lumească a marelui Său plan. Viața viitoare va desluși sensul legilor pe care Hristos, învăluit în stâlpul de nor, le-a dat poporului Său." Spalding și Magan, 305, 306.
We will continue our consideration of the symbolism of Elijah in connection with 1863 in the next article.
Vom continua examinarea simbolismului lui Ilie în legătură cu 1863 în articolul următor.