The Hidden History of Verse Forty - Number Eleven

Cartea lui Ioel este, poate, cea mai directă descoperire a ploii târzii din Scripturi, iar Ioel începe prin a face mai întâi referire la cele patru generații de apostazie împlinite de biserica adventistă de ziua a șaptea laodiceană. Aceste patru generații de distrugere crescândă, reprezentate în versetele de deschidere ale lui Ioel, se aliniază cu cele patru urâciuni tot mai mari din Ezechiel, capitolul opt. Perioada 1863–1888 reprezintă prima generație și reprezintă respingerea soliei de temelie a milleriților, așa cum este ea înfățișată pe hărțile pioniere din 1843 și 1850, reprezentată în Habacuc, capitolul doi, și care simbolizează legământul, așa cum este reprezentat de cele două table ale Celor Zece Porunci.

1888 până în 1919 reprezintă generația care a respins experiența neprihănirii prin credință, care produce o experiență reprezentată de biserica din Philadelphia. În prima generație, răzvrătirea s-a concentrat asupra lucrării conducerii reprezentate de William Miller, iar în a doua generație, cea din 1888, s-a răzvrătit împotriva conducerii Spiritului Profeției. A treia generație, cea din 1919, a început cu cartea lui William Warren Prescott, The Doctrine of Christ, și s-a încheiat cu cartea Questions on Doctrine în 1956. Acea a treia generație a fost generația compromisului cu lumea, pe măsură ce adventismul căuta acreditarea practicilor sale medicale din partea American Medical Association și acreditarea colegiilor sale de către învățații academici ai protestantismului apostat și ai romano-catolicismului.

În cea de-a treia generație, sfatul educațional ieșit de sub pana lui Ellen White a fost respins și înlocuit cu practicile educaționale false ale lumii, așa cum sunt reprezentate de filosofia educațională a Greciei. Educația greacă este reprezentată de zeița Atena, care este venerată în templul Parthenon duplicat din Nashville, Tennessee.

Adevărata educație a fost exemplificată în Biblie prin școlile prorocilor asociate cu prorocul Elisei. Revolta macabeilor din 167 î.Hr. și până la distrugerea Ierusalimului în anul 70 d.Hr. a fost, în mare măsură, un protest împotriva pătrunderii educației grecești în cultura și în națiunea străvechiului ținut literal glorios. Protestul macabeilor a fost o revoltă împotriva influenței grecești la toate nivelurile, însă influența educațională a Greciei a fost atât de pătrunzătoare în istoria și în motivațiile zeloților macabei, încât ea nu poate fi separată de realitatea că educația grecească a fost, poate, cel mai important factor asociat cu respingerea de către iudei a lui Isus Hristos ca Mesia al lor. Au fost scrise cărți care identifică influența negativă a educației grecești asupra iudeilor și contribuția educațiilor false la respingerea și răstignirea lui Hristos de către iudei.

Răscoala macabeică se aliniază cu revolta din 1776 în moderna țară spirituală slăvită. În prezent, există peste 4.000 de universități înregistrate în Statele Unite, care sunt întemeiate pe filosofia practicilor educaționale grecești și iezuite. Anarhia și fărădelegea din ultimii peste zece ani pot fi urmărite în mod direct până la așa-numitele centre educaționale din Statele Unite, care, timp de decenii, au îndoctrinat studenți ce fuseseră deja condiționați de sursele media și de divertisment să accepte filosofiile globaliste derivate din filosofiile satanice ale perioadei Revoluției Franceze. Studenții universităților de astăzi fuseseră deja condiționați să accepte stilul de viață reprezentat de Sodoma și Gomora înainte de a intra în centrele educaționale concepute pentru a-i ataca pe oamenii albi, pe creștini și adevărata istorie americană. Un cetățean al Statelor Unite de astăzi care dorește să înțeleagă sistemul constant de justiție cu două măsuri, care împlinește dreptatea și adevărul aruncate în ulițe, așa cum sunt identificate în Biblie și în Spiritul Profetic, trebuie să înțeleagă că împrejurările actuale sunt produse de un atac conceput în mod deliberat, care este inoculat prin îndoctrinare încă din primii ani ai vieții printr-un sistem educațional proiectat să aducă omenirea sub controlul globaliștilor elitiști – puterea balaurului!

Există cinci teme majore în scrierile lui Ellen White: educația, reforma sănătății, viețuirea creștină, tema Marii Lupte și evlavia practică. Educația este una dintre cele cinci teme majore din Spiritul Profeției, iar Ellen White a fost un profet biblic în aceeași măsură ca fiecare profet menționat în Cuvântul lui Dumnezeu. Între altele, aceasta înseamnă că viața ei este un exemplu al și pentru cei o sută patruzeci și patru de mii. Înainte ca cineva să creadă că numai Hristos trebuie să ne fie pildă, Pavel afirmă:

Ca profet, Ellen White este un exemplu. A existat o singură dată când Ellen White a acceptat rolul de membru al unui consiliu de conducere, iar acea dată a fost cu ocazia înființării unui colegiu care îmbrățișa principiile adevăratei educații, așa cum au fost prezentate drept una dintre cele cinci teme majore ale lucrării ei. Acel colegiu din Madison, Tennessee, este situat în districtul metropolitan al orașului Nashville, Tennessee. Nu numai că a fost de acord să facă parte din consiliul fondator al colegiului Madison din 1904 până cu un an înainte de moartea ei, în 1915, dar a avut și un rol esențial în alegerea terenului pe care a fost întemeiat colegiul. Nashville este centrul sistemului educațional grec care a contribuit la împiedicarea iudeilor de a-L accepta pe Mesia al lor în istoria Macabeilor, care preînchipuie protestantismul apostat al vremurilor în care trăim acum. Linia Macabeilor este prezentată ferm în istoria ascunsă a versetului patruzeci, reprezentând protestantismul apostat care acum a fost pe deplin îndoctrinat cu aceleași roade distrugătoare ale educației grecești (deși într-o versiune modernă).

În cea de-a treia generație a adventismului, conducerea care respinsese Spiritul Profeției în 1888 a ales să-și predea sistemul educațional structurii de acreditare a lumii. Nashville reprezintă centrul simbolic atât al educației adevărate, cât și al celei false. Profeta a ales aceeași cetate pe care a ales-o și lumea pentru a consacra educația greacă, căci, spre deosebire de educația greacă, ce se întemeiază pe separarea adevărului în discipline izolate pentru a distruge întregul, educația adevărată constituie temelia celorlalte patru teme principale ale Sorei White: reforma sănătății, evlavia practică, viețuirea creștină și, în mod deosebit, tema Marii Lupte.

Isus ilustrează întotdeauna sfârșitul prin început, iar încercarea din Grădina Edenului ilustrează încercarea cu care se confruntă acum lumea. Încercarea de la sfârșit este aceeași ca fiecare încercare biblică, căci Dumnezeu nu Se schimbă niciodată. O încercare biblică este un proces de testare în trei etape, care produce două clase ce se manifestă la sfârșitul procesului de testare. Primul înger exprimă cele trei etape astfel: temându-vă de Dumnezeu, dându-I slavă, căci a venit ceasul testului de turnesol al judecății. Prima etapă a fost porunca de a nu mânca din pomul cunoștinței binelui și răului. Fiind lipsită de necesara teamă de Dumnezeu, Eva a căzut la încercarea pomului și a mâncat din rodul reprezentat ca fiind atât bun, cât și rău. Teama de Dumnezeu a lui Adam nu l-a împiedicat să intre în răzvrătirea pomului, iar judecata a fost adusă asupra amândurora, întrucât au manifestat o viață lipsită de prezența statornică a Divinității.

Testul zilelor de pe urmă începe cu o avertizare de a mânca sporirea cunoștinței care este desigilată în descoperirea lui Isus Hristos chiar înainte ca timpul de probă al omenirii să ajungă la sfârșitul său. Fie în Adventism, fie în afara Adventismului, testul se întemeiază pe primirea sau respingerea sporirii „cunoștinței” care este desigilată în timpul nostru. Acest test al cunoștinței este reprezentat de pomul încercării din grădină, care reprezintă cunoașterea fie a binelui, fie a răului. Adevărata educație a fost așezată și simbolizată în Nashville, Tennessee, în 1904, iar falsa educație a fost așezată și simbolizată în Nashville în 1897, apoi reconstruită ca structură permanentă în 1920. În viața profetesei, adevărata educație a fost consacrată în Nashville, iar falsa educație a fost de asemenea consacrată. După moartea ei, în 1915, falsa educație a fost restaurată în a doua și permanenta construcție a templului Parthenon, iar adevărata educație a fost respinsă prin compromis cu lumea de către conducerea bisericii laodiceene adventiste de ziua a șaptea.

Porecla orașului Nashville, „Atena Sudului”, a influențat alegerea clădirii ca piesă centrală a Expoziției Centenare din 1897. Un număr de clădiri din cadrul expoziției s-au bazat pe modele antice originale. Totuși, Partenonul a fost singura care a constituit o reproducere exactă. Nashville-ul de astăzi, din Tennessee, este vestit pentru muzica sa, însă, înainte de a exista Muzeul Johnny Cash, Nashville era faimos pentru educația sa, nu pentru cântec.

Până în anii 1850, Nashville dobândise deja supranumele de „Atena Sudului” prin faptul că înființase numeroase instituții de învățământ superior; a fost primul oraș din sudul Americii care a instituit un sistem de școli publice. Până la sfârșitul secolului, la Nashville își vor fi deschis porțile Fisk University, St. Cecilia Academy, Montgomery Bell Academy, Meharry Medical College, Belmont University și Vanderbilt University. La acea vreme, Nashville era cunoscut ca fiind unul dintre cele mai rafinate și mai educate orașe din sud, plin de bogăție și cultură.

Taina fărădelegii este atât un substantiv, cât și un verb în Cuvântul inspirat. Inspirația îl identifică pe Satana, și pe papă, pe care sora White îl numește „mâna dreaptă” a lui Satana, ca fiind taina fărădelegii. Totuși, „taina fărădelegii” descrie și amalgamarea adevărului cu rătăcirea. Cele patru generații ale apostaziei din Ioel se aliniază cu cele patru urâciuni tot mai grave din capitolul opt al lui Ezechiel. Acești doi martori se aliniază cu primele patru biserici din Apocalipsa, iar a treia biserică este reprezentată de compromisul lui Constantin, prin unirea creștinismului cu păgânismul. Aceste prime patru biserici se aliniază cu istoria Israelului antic, care simbolizează istoria Israelului modern.

În a treia generație a Israelului antic, împărații lui Israel au format alianțe cu celelalte neamuri cu care poporul lui Dumnezeu nu trebuia nicidecum să intre în alianță. Paralela dintre Israelul antic literal și biserica creștină, așa cum este prezentată în cartea Apocalipsei, este un subiect profetic expus clar în studiul intitulat Habakkuk’s Tables. Ioel pune în corespondență a patra și ultima generație, care este „nimicită” din a mai fi poporul ales al legământului lui Dumnezeu, cu cei douăzeci și cinci de bătrâni care se închină soarelui în cadrul celor patru urâciuni crescânde din Ezechiel. Acea a patra generație, în care adventismul de ziua a șaptea laodicean este nimicit pe măsură ce se închină soarelui la legea duminicală, se aliniază cu a patra biserică, Tiatira, care simbolizează domnia papalității fie la 538, fie la legea duminicală care va veni curând. A treia biserică, Pergam, reprezintă „compromisul”, fie că este vorba despre Israelul antic care se aliniază cu împărății păgâne, fie despre Constantin care a combinat păgânismul cu creștinismul, iar acei doi martori se adresează celei de-a treia generații a fiarei pământului din Apocalipsa treisprezece.

Cele patru generații ale Statelor Unite, care, printre alte adevăruri, au fost prefigurate de Egipt în timpul robiei de 400/430 de ani, robie care s-a încheiat cu înecul lui Faraon în apele Mării Roșii. Acele ape au marcat sfârșitul națiunii care urma să fie judecată atunci când Dumnezeu a adus izbăvire pentru Israelul din vechime prin profetul Moise. Statele Unite sunt judecate în perioada de timp în care judecata se încheie asupra bisericii lui Dumnezeu, astfel încât trebuie remarcat faptul că apa care a pus capăt vieții lui Faraon a fost adusă asupra lui Faraon prin eliberarea vântului de răsărit, care ținuse apele pe loc în timp ce Dumnezeu Își elibera poporul ales. Vântul de răsărit este al treilea vai, care lovește la legea duminicală atunci când sosește cutremurul din Apocalipsa unsprezece.

Generația care precede a patra și ultima generație a fiarei pământului se împlinește pe ambele coarne, atât pe cel republican, cât și pe cel protestant. Compromisul cornului republican, care a fost realizat în a treia sa generație, a avut loc în perioada din jurul primului război mondial și a marcat predarea de către Statele Unite a structurii sale economice în mâinile globaliștilor Rezervei Federale. În aceeași perioadă, adventismul laodicean de ziua a șaptea a căutat să-și facă lucrarea medicală și educațională „acreditată” după standardele educației și medicinei lumești. Ca verb, „taina fărădelegii” reprezintă compromisul lui Constantin și al regilor vechiului Israel cu puterile lumii. Cuvântul folosit de Inspirație pentru a descrie compromisul este „amalgamare”, definit în dicționarul din vremea lui Ellen White astfel: „a amesteca sau a uni într-un amalgam; a contopi.” Pomul cunoștinței binelui și răului este pomul amalgamării, pomul compromisului. „Ultimul conflict măreț” este criza legii duminicale, iar pregătirea lui Satana pentru acea criză este „taina fărădelegii”, care îmbină înțelepciunea omenească cu revelația divină.

În ultimul conflict, când „toți vor lua poziție”, se repetă testul din Grădina Edenului. Testul care, la început, era limitat la un pom din mijlocul unei grădini se repetă la sfârșit, în întreaga lume. Lucrarea lui Satana, în avansul bătăliei finale, este „taina fărădelegii”, care este definită drept „educație superioară!” Simbolul „educației superioare” în țara fiarei care se ridică din pământ se găsește în Nashville, Tennessee, „Atena Sudului”, unde se află templul Partenon, în contrast cu adevărata educație reprezentată odinioară în Nashville de Madison College. Următoarea declarație din Spiritul Profetic este citată în întregime la sfârșitul acestui articol, însă câteva puncte ar trebui luate în considerare în acest moment.

„Toți” cei care au nevoie de „înțelepciune” îi reprezintă pe toți aceia care sunt aduși într-un proces de încercare ce produce, în cele din urmă, două categorii de închinători. Cei „înțelepți” sunt aceia care dobândesc „înțelepciunea” necesară. Procesul de încercare începe atunci când descoperirea lui Isus Hristos este desigilată, chiar înainte de încheierea timpului de probă al omenirii. Acea desigilare inaugurează o „creștere a cunoștinței”. Cei care sunt confruntați cu încercarea asociată cu descoperirea lui Isus Hristos vor dobândi „untdelemnul” cunoștinței profetice, menit să-i călăuzească, să-i pregătească și să-i sfințească înainte de sosirea vântului de răsărit la legea duminicală. „Pomul cunoștinței binelui și răului” este simbolul pâinii contrafăcute a Cerului, care trebuie să fie mâncată sau respinsă.

În Galileea, în sinagoga din Capernaum, Isus a pierdut, într-un singur incident, mai mulți ucenici decât în oricare alt moment al lucrării Sale. Acolo, încercarea era dacă cuvintele profetice ale lui Hristos erau literale sau spirituale, iar cei care au căzut la încercare au căzut—căci au uitat că omul trebuie să trăiască prin orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu. Hristos declarase limpede că El era Pâinea coborâtă din cer, iar cei care au căzut la încercare amestecaseră Adevărul cu înțelepciunea omenească, reprezentată de greci.

Înainte ca Eva să înceapă eșecul din grădină, Hristos le poruncise atât lui Adam, cât și Evei, să nu mănânce din rodul pomului cunoștinței binelui și răului. Cea dintâi dintre cele trei trepte ale Evangheliei veșnice este frica de Dumnezeu.

Eva și-a pierdut „frica de Dumnezeu”. Ar fi trebuit să tremure la cuvintele lui Dumnezeu, ceea ce este un atribut al celor o sută patruzeci și patru de mii. Frica de Dumnezeu este cea dintâi dintre trei probe și începe atunci când Cuvântul profetic este desigilat, producând în cele din urmă o clasă de înțelepți și o clasă de neînțelepți. Începutul pentru cei care sunt sortiți să fie înțelepți este să tremure la Cuvântul lui Dumnezeu. Eva nu a făcut aceasta, iar când s-a confruntat cu al doilea pas al procesului de punere la încercare, nu a fost în stare să-I dea slavă lui Dumnezeu, iar apoi s-a confruntat cu ceasul judecății, unde a manifestat goliciunea Laodiceei.

Amalgamarea adevărului și a rătăcirii este lucrarea lui Satana, identificată drept taina fărădelegii. Compromisul întregii omeniri în mișcările finale ale judecății de cercetare este consacrat în templul Partenonului din Nashville, Tennessee.

Avertizarea mingilor de foc din Nashville nu privește un oraș ales în mod arbitrar; ea este o judecată directă adusă asupra adventiștilor de ziua a șaptea, asupra Statelor Unite și asupra lumii. Mingile de foc din Nashville reprezintă atribute diferite pentru diversele categorii ale adventismului, fiara pământului și lumea. Mingile de foc din Nashville sunt judecata lui Dumnezeu asupra educației false, simbolizate de pomul cunoștinței binelui și răului.

Vom continua acest studiu în articolul următor.