Istoria Ascunsă a Versetului Patruzeci – Numărul Douăzeci și Nouă

Și eu, Ioan, am văzut cetatea sfântă, noul Ierusalim, coborându-se din cer de la Dumnezeu, pregătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Și am auzit un glas tare din cer, zicând: Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii, și El va locui cu ei, și ei vor fi poporul Lui, și Dumnezeu Însuși va fi cu ei și va fi Dumnezeul lor. Și Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor; și moartea nu va mai fi; nici tânguire, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi, pentru că lucrurile dintâi au trecut. Și Cel ce ședea pe tron a zis: Iată, Eu fac toate lucrurile noi. Și mi-a zis: Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt adevărate și credincioase. Și mi-a zis: S-a isprăvit. Eu sunt Alfa și Omega, începutul și sfârșitul. Celui ce însetează îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieții. Cel ce va birui va moșteni toate lucrurile; și Eu îi voi fi Dumnezeu, iar el Îmi va fi fiu. Dar cât despre cei fricoși, și necredincioși, și spurcați, și ucigași, și curvari, și vrăjitori, și închinători la idoli, și toți mincinoșii, partea lor este în iazul care arde cu foc și pucioasă: aceasta este moartea a doua. Și a venit la mine unul dintre cei șapte îngeri care aveau cele șapte potire pline cu cele șapte urgii de pe urmă și a vorbit cu mine, zicând: Vino aici, îți voi arăta mireasa, soția Mielului. Apocalipsa 21:2–9.

Iarăși, în anul al nouălea, în luna a zecea, în ziua a zecea a lunii, cuvântul Domnului a venit la mine, zicând: … Și cuvântul Domnului a venit la mine, zicând: Fiul omului, iată, îți iau printr-o lovitură dorința ochilor tăi; totuși, să nu jelești, nici să nu plângi, și nici să nu-ți curgă lacrimile. Suspină în tăcere, să nu faci jale pentru mort, leagă-ți turbanul pe cap și pune-ți încălțămintea în picioare, să nu-ți acoperi buzele și să nu mănânci pâinea oamenilor. Astfel am vorbit poporului dimineața; și seara a murit soția mea; iar dimineața am făcut precum mi se poruncise. Și poporul mi-a zis: Nu ne vei spune ce înseamnă pentru noi aceste lucruri, de faci astfel?

Atunci le-am răspuns: Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând: Vorbește casei lui Israel: Așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, voi pângări sanctuarul Meu, mândria puterii voastre, desfătarea ochilor voștri și ceea ce sufletul vostru cruță; iar fiii voștri și fiicele voastre pe care i-ați lăsat vor cădea de sabie. Și veți face cum am făcut eu: nu vă veți acoperi buzele și nu veți mânca pâinea oamenilor. Turbanele voastre vor fi pe capetele voastre și încălțămintea voastră în picioarele voastre: nu vă veți jeli, nici nu veți plânge; ci vă veți topi în nelegiuirile voastre și veți geme unul către altul.

Astfel, Ezechiel vă este un semn: după tot ce a făcut el, așa veți face și voi; și când se va întâmpla aceasta, veți cunoaște că Eu sunt Domnul Dumnezeu. De asemenea, tu, fiul omului, oare nu va fi în ziua când le voi lua puterea, bucuria slavei lor, dorința ochilor lor și lucrul asupra căruia își pun inima, pe fiii lor și pe fiicele lor, că în ziua aceea cel ce va scăpa va veni la tine, ca să te facă să o auzi cu urechile tale? În ziua aceea ți se va deschide gura înaintea celui scăpat și vei vorbi, și nu vei mai fi mut; astfel le vei fi un semn, și vor cunoaște că Eu sunt Domnul. Ezechiel 24:1, 15–27.

Și El a zis: „Du-te și spune poporului acestuia: «Auzind, veți auzi, dar nu veți înțelege; și văzând, veți vedea, dar nu veți pricepe.» Îngroașă inima poporului acestuia, fă-i urechile grele și închide-i ochii; ca nu cumva să vadă cu ochii săi, să audă cu urechile sale, să înțeleagă cu inima sa, să se întoarcă și să fie vindecat.” Isaia 6:9, 10.

Dar Cuvântul Domnului era pentru ei poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă; rând peste rând, rând peste rând; aici puțin și acolo puțin; ca să meargă și să cadă pe spate, și să fie sfărâmați, prinși în laț și capturați. Isaia 28:13.

Și mulți dintre ei se vor poticni, și vor cădea, și vor fi zdrobiți, și vor fi prinși în cursă, și vor fi capturați. Isaia 8:15.

„Cuvintele lui Hristos fuseseră rostite în auzul unui mare număr de oameni; dar, când a rămas singur, Petru, Ioan, Iacov și Andrei au venit la El, pe când ședea pe Muntele Măslinilor. «Spune-ne», au zis ei, «când vor fi aceste lucruri? și care va fi semnul venirii Tale și al sfârșitului lumii?» Isus nu le-a răspuns ucenicilor Săi tratând separat nimicirea Ierusalimului și ziua cea mare a venirii Sale. El a împletit descrierea acestor două evenimente. Dacă le-ar fi descoperit ucenicilor Săi evenimentele viitoare așa cum le vedea El, ei n-ar fi fost în stare să îndure priveliștea. Din milă pentru ei, El a îmbinat descrierea celor două mari crize, lăsându-i pe ucenici să cerceteze ei înșiși înțelesul. Când S-a referit la nimicirea Ierusalimului, cuvintele Sale profetice au depășit acel eveniment, ajungând până la conflagrația finală din ziua aceea când Domnul Se va ridica din locul Său ca să pedepsească lumea pentru nelegiuirea ei, când pământul își va descoperi sângele și nu-și va mai acoperi morții. Întregul acest discurs a fost dat nu numai pentru ucenici, ci și pentru aceia care aveau să trăiască în ultimele scene ale istoriei acestui pământ.”

Întorcându-Se către ucenici, Hristos a spus: „Luați seama să nu vă înșele cineva. Căci mulți vor veni în Numele Meu, zicând: Eu sunt Hristosul; și vor înșela pe mulți.” Mulți mesia falși se vor arăta, pretinzând că fac minuni și declarând că a sosit timpul izbăvirii neamului iudeu. Aceștia îi vor rătăci pe mulți. Cuvintele lui Hristos s-au împlinit. Între moartea Sa și asediul Ierusalimului au apărut mulți mesia falși. Dar această avertizare a fost dată și acelora care trăiesc în această epocă a lumii. Aceleași amăgiri practicate înainte de distrugerea Ierusalimului au fost practicate de-a lungul veacurilor și vor fi practicate din nou.

„«Și veți auzi de războaie și vești de războaie: vedeți să nu vă tulburați, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple, dar sfârșitul încă nu este.» Înainte de distrugerea Ierusalimului, oamenii se luptau pentru supremație. Împărați au fost uciși. Cei despre care se presupunea că stăteau chiar lângă tron au fost omorâți. Au fost războaie și vești de războaie. «Toate aceste lucruri trebuie să se întâmple», a spus Hristos, «dar sfârșitul [națiunii iudaice ca națiune] încă nu este. Căci un neam se va ridica împotriva altui neam și o împărăție împotriva altei împărății; și vor fi foamete, ciume și cutremure în diferite locuri. Toate acestea sunt începutul durerilor.» Hristos a spus: Pe măsură ce rabinii vor vedea aceste semne, le vor declara judecăți ale lui Dumnezeu asupra națiunilor pentru că țin în robie pe poporul Său ales. Ei vor declara că aceste semne sunt semnul venirii lui Mesia. Nu vă lăsați înșelați; ele sunt începutul judecăților Sale. Poporul s-a privit pe sine însuși. Ei nu s-au pocăit și nu s-au convertit, ca Eu să-i vindec. Semnele pe care ei le prezintă ca semne ale eliberării lor din robie sunt semne ale nimicirii lor.” Hristos, Lumina lumii, 628.

„Curând, ochii noștri au fost atrași spre Răsărit, căci apăruse un mic nor negru, cam de mărimea jumătății unei palme de om, despre care știam cu toții că era Semnul Fiului omului.” The Day Star, 1846.

Atunci împăratul a zis slujitorilor: Legați-i mâinile și picioarele, luați-l și aruncați-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților. Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși. Matei 22:13, 14.

Așadar, cei din urmă vor fi cei dintâi, și cei dintâi cei din urmă; căci mulți sunt chemați, dar puțini aleși. Matei 20:16.

Voi, toți locuitorii lumii și locuitorii pământului, vedeți când ridică un steag pe munți; și când sună din trâmbiță, auziți. Isaia 18:3.

Și în ziua aceea cei surzi vor auzi cuvintele cărții, iar ochii celor orbi vor vedea ieșind din întuneric și din beznă. Isaia 29:18.

Până când voi vedea steagul și voi auzi sunetul trâmbiței? Căci poporul Meu este nebun, ei nu M-au cunoscut; sunt copii fără minte și nu au pricepere: sunt înțelepți să facă răul, dar să facă binele nu au cunoștință. Ieremia 4:21, 22.

Vestiți aceasta în casa lui Iacov și faceți-o cunoscută în Iuda, zicând: Ascultați acum aceasta, popor nechibzuit și fără pricepere, care aveți ochi și nu vedeți, care aveți urechi și nu auziți. Ieremia 5:20, 21.

Cuvântul Domnului mi-a vorbit iarăși, zicând: „Fiul omului, tu locuiești în mijlocul unei case răzvrătite, care are ochi să vadă și nu vede; are urechi să audă și nu aude, căci este o casă răzvrătită.” Ezechiel 12:1, 2.

De aceea le vorbesc în pilde: pentru că, văzând, nu văd; și auzind, nu aud, nici nu înțeleg. Și în ei se împlinește prorocia lui Isaia, care zice: „Cu auzul veți auzi, și nu veți înțelege; și, văzând, veți vedea, și nu veți pricepe. Căci inima acestui popor s-a împietrit, și urechile lor sunt greoaie la auz, și-au închis ochii; ca nu cumva să vadă cu ochii lor și să audă cu urechile lor, și să înțeleagă cu inima lor, și să se întoarcă, și Eu să-i vindec.”

Dar ferice de ochii voștri, pentru că văd, și de urechile voastre, pentru că aud. Căci adevărat vă spun că mulți proroci și oameni neprihăniți au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeți voi și nu le-au văzut; și să audă lucrurile pe care le auziți voi și nu le-au auzit. Matei 13:13–17.

Așa vorbește Domnul: „Stați în drumuri, priviți și întrebați de cărările cele vechi, care este calea cea bună; umblați pe ea și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.” Dar ei au zis: „Nu vom umbla pe ea.” „Am pus și străjeri peste voi, zicând: «Luați aminte la sunetul trâmbiței.»” Dar ei au zis: „Nu vom lua aminte.” Ieremia 6:16, 17.

„Toate mesajele date din 1840–1844 trebuie făcute puternice acum, căci sunt mulți oameni care și-au pierdut orientarea. Mesajele trebuie să meargă la toate bisericile.ײ

„Hristos a spus: «Ferice de ochii voștri, pentru că văd; și de urechile voastre, pentru că aud. Căci adevărat vă spun că mulți proroci și oameni neprihăniți au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeți voi și nu le-au văzut, și să audă lucrurile pe care le auziți voi și nu le-au auzit» [Matei 13:16, 17]. Ferice de ochii care au văzut lucrurile care au fost văzute în 1843 și 1844.”

„Mesajul a fost dat. Și nu ar trebui să existe nicio întârziere în repetarea mesajului, căci semnele vremurilor se împlinesc; lucrarea de încheiere trebuie făcută. O mare lucrare va fi făcută într-un timp scurt. Un mesaj va fi dat în curând, prin rânduiala lui Dumnezeu, care se va amplifica până va deveni un strigăt puternic. Atunci Daniel va sta în partea lui, pentru a-și da mărturia.” Manuscript Releases, volumul 21, 437.

Atunci unii dintre cărturari și dintre farisei au răspuns, zicând: Învățătorule, am vrea să vedem un semn de la Tine. Dar El, răspunzând, le-a zis: Un neam viclean și preacurvar caută un semn; și nu i se va da niciun semn, decât semnul prorocului Iona: Căci, după cum Iona a fost trei zile și trei nopți în pântecele chitului, tot așa Fiul omului va fi trei zile și trei nopți în inima pământului. Matei 12:38–40.

„Gândurile Mântuitorului s-au întors acum de la contemplarea trecutului și a viitorului. În timp ce poporul se străduia să explice ceea ce văzuseră și auziseră potrivit impresiilor produse asupra minții lor și potrivit luminii pe care o aveau, «Isus a răspuns și a zis: Glasul acesta n-a venit pentru Mine, ci pentru voi.» Aceasta era dovada supremă a Mesianității Sale, semnalul dat de Tatăl că Isus rostise adevărul și că era Fiul lui Dumnezeu. Se vor întoarce iudeii de la această mărturie a înaltului Cer? Ei Îi întrebaseră odinioară pe Mântuitorul: Ce semn ne arăți, ca să vedem și să credem? Nenumărate semne fuseseră date de-a lungul întregii lucrări a lui Hristos; totuși, ei își închiseseră ochii și își împietriseră inimile, ca nu cumva să fie convinși. Minunea supremă a învierii lui Lazăr nu le-a îndepărtat necredința, ci i-a umplut de o răutate sporită; iar acum, când Tatăl vorbise și ei nu mai puteau cere niciun alt semn, inimile lor nu s-au înmuiat și au continuat să refuze să creadă.” Spirit of Prophecy, volumul 3, 79.

„Prin învierea lui Lazăr, mulți au fost aduși să creadă în Isus. A fost planul lui Dumnezeu ca Lazăr să moară și să fie pus în mormânt înainte ca Mântuitorul să sosească. Învierea lui Lazăr a fost minunea supremă a lui Hristos și, datorită ei, mulți L-au slăvit pe Dumnezeu.” Manuscript Releases, volumul 21, 111.

„Lazăr, al cărui trup văzuse putrezirea în mormânt, dar care acum se bucura de vigoarea unei bărbății glorioase, conducea animalul pe care călărea Mântuitorul.” Hristos, Lumina lumii, 572.

„Sunt adesea trimisă la parabola celor zece fecioare, dintre care cinci erau înțelepte și cinci neînțelepte. Această parabolă a fost și va fi împlinită până la cea mai mică literă, căci are o aplicare specială pentru acest timp și, asemenea soliei celui de-al treilea înger, a fost împlinită și va continua să fie adevăr prezent până la încheierea timpului.” Review and Herald, 19 august 1890.

„Bates a fost unul dintre conducătorii importanți ai adunării de tabără de la Exeter (New Hampshire) din august 1844, când „adevăratul strigăt de la miezul nopții” a fost prezentat pentru prima dată. Bates era, de altfel, predicatorul ales pentru serviciul divin din acea dimineață în tabără. El își îndemna ascultătorii să fie credincioși și îi asigura cu calm că Dumnezeu doar îi punea la încercare, că se aflau în timpul întârzierii și exprima sentimente asemănătoare, când Samuel S. Snow a sosit călare în tabără. Luând loc lângă sora sa, doamna John Couch, Snow și-a reiterat convingerea că Hristos Se va arăta la vremea hotărâtă. Profund mișcată, doamna Couch a uimit auditoriul ridicându-se și declarând: «Iată un om cu o solie de la Dumnezeu!»” Leroy Froom, The Prophetic Faith of our Fathers, volumul 4, 549.

„Lucrarea lui Dumnezeu pe pământ prezintă, din veac în veac, o asemănare izbitoare în fiecare mare reformă sau mișcare religioasă. Principiile după care Dumnezeu lucrează cu oamenii sunt întotdeauna aceleași. Mișcările importante ale prezentului își au corespondentul în cele din trecut, iar experiența bisericii din veacurile de odinioară are lecții de mare valoare pentru timpul nostru.” Tragedia veacurilor, 343.

Saltă de veselie, fiica Sionului; strigă de bucurie, fiica Ierusalimului: iată, Împăratul tău vine la tine: El este drept și aduce mântuire; smerit și călare pe un măgar, pe mânzul unei măgărițe. Zaharia 9:9.

„Dacă cititorul ar înțelege agențiile care urmează să fie folosite în lupta ce va veni curând, nu are decât să urmărească relatarea mijloacelor pe care Roma le-a folosit pentru același scop în veacurile trecute. Dacă ar vrea să știe cum se vor purta papiștii și protestanții uniți cu aceia care le resping dogmele, să privească spiritul pe care Roma l-a manifestat față de Sabat și apărătorii lui.

„Edictele regale, conciliile generale și rânduielile bisericești susținute de puterea seculară au fost treptele prin care sărbătoarea păgână și-a dobândit poziția de onoare în lumea creștină. Prima măsură publică de impunere a păzirii duminicii a fost legea promulgată de Constantin. (A.D. 321; vezi nota din anexă pentru pagina 53.) Acest edict le cerea locuitorilor orașelor să se odihnească în «venerabila zi a soarelui», dar le îngăduia oamenilor de la țară să-și continue îndeletnicirile agricole. Deși era, în fapt, un statut păgân, el a fost pus în aplicare de împărat după acceptarea sa nominală a creștinismului.” Tragedia veacurilor, 574.

„Ca un val de maree, mișcarea a cuprins țara. Din oraș în oraș, din sat în sat și până în locurile îndepărtate de la țară s-a extins, până când poporul lui Dumnezeu, care aștepta, a fost pe deplin trezit. Fanatismul a dispărut înaintea acestei proclamări ca bruma timpurie înaintea soarelui care răsare. Credincioșii și-au văzut îndoiala și nedumerirea îndepărtate, iar nădejdea și curajul le-au însuflețit inimile. Lucrarea era lipsită de acele extreme care se manifestă întotdeauna atunci când există o însuflețire omenească fără influența călăuzitoare a Cuvântului și a Duhului lui Dumnezeu. Era asemănătoare, în caracterul ei, cu acele vremuri de umilire și de întoarcere la Domnul care, în Israelul din vechime, urmau mesajelor de mustrare venite prin slujitorii Săi. Purta caracteristicile care marchează lucrarea lui Dumnezeu în orice veac. Exista puțină bucurie extatică, ci mai degrabă o profundă cercetare a inimii, mărturisire a păcatului și lepădare de lume. Povara sufletelor aflate în agonie era pregătirea pentru întâmpinarea Domnului. Era o rugăciune stăruitoare și o consacrare fără rezerve lui Dumnezeu.” Tragedia veacurilor, 400, 401.

„Strigătul de la miezul nopții nu a fost purtat atât de mult prin argument, deși dovada Scripturii era limpede și concludentă. Îl însoțea o putere constrângătoare care mișca sufletul. Nu exista îndoială, nici punere la îndoială. Cu ocazia intrării triumfale a lui Hristos în Ierusalim, oamenii care se adunaseră din toate părțile țării ca să țină sărbătoarea s-au îndreptat în mulțime spre Muntele Măslinilor, iar când s-au unit cu gloata care Îl însoțea pe Isus, au fost cuprinși de inspirația acelui ceas și au ajutat la întărirea strigătului: „Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului!” [Matei 21:9.] În același fel, necredincioșii care veneau în număr mare la adunările adventiste — unii din curiozitate, alții doar ca să ridiculizeze — au simțit puterea de convingere care însoțea solia: „Iată, Mirele vine!”” Spirit of Prophecy, volumul 4, 250.

Dar curtea care este în afara templului las-o deoparte și n-o măsura; pentru că a fost dată neamurilor; și cetatea sfântă o vor călca în picioare patruzeci și două de luni. Apocalipsa 11:2.

Și al treilea înger a urmat după ei, zicând cu glas tare: Dacă se închină cineva fiarei și icoanei ei și primește semnul ei pe fruntea sa sau pe mâna sa, și acela va bea din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în potirul indignării Sale; și va fi chinuit cu foc și pucioasă înaintea sfinților îngeri și înaintea Mielului. Și fumul chinului lor se suie în vecii vecilor; și nu au odihnă nici zi, nici noapte, cei ce se închină fiarei și icoanei ei și oricine primește semnul numelui ei. Aici este răbdarea sfinților: aici sunt cei ce păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus. Apocalipsa 14:9–12.

„Profeția din capitolul al unsprezecelea din Daniel aproape că și-a atins împlinirea completă. O mare parte din istoria care a avut loc în împlinirea acestei profeții se va repeta.” Manuscript Releases, numărul 13, 394.