The warning message in the book of Ezekiel is the ‘sign of the siege.’ When the siege began, Ezekiel’s wife died and Ezekiel was commanded not to mourn her death. Her death, accompanied with his lack of mourning her death, symbolized the siege and the approaching destruction of Jerusalem. His actions and her death represent a warning sign, typifying a future warning sign set forth by Jesus, as the “abomination of desolation.”
Mesajul de avertizare din cartea lui Ezechiel este „semnul asediului”. Când a început asediul, soția lui Ezechiel a murit, iar lui Ezechiel i s-a poruncit să nu-i jelească moartea. Moartea ei, însoțită de lipsa lui de jale pentru moartea ei, simboliza asediul și distrugerea care se apropia asupra Ierusalimului. Faptele lui și moartea ei reprezintă un semn de avertizare, preînchipuind un viitor semn de avertizare prezentat de Isus, ca „urâciunea pustiirii”.
When ye therefore shall see the abomination of desolation, spoken of by Daniel the prophet, stand in the holy place, (whoso readeth, let him understand). Matthew 24:15.
De aceea, când veți vedea urâciunea pustiirii, despre care a vorbit prorocul Daniel, stând în locul sfânt, (cine citește să înțeleagă), Matei 24:15.
When the Roman standards were placed inside the precincts of the temple, Christians in Jerusalem were to flee the city. The two witnesses of the sign of Jerusalem’s destruction emphasize the seriousness of recognizing the ‘sign’ in advance of the siege, and inspiration further identifies that those two witnesses find their “more direct application” in the latter days. Speaking of Christ’s warning of Jerusalem’s destruction in connection with Ezekiel and John being in a temple vision, Sister White penned:
Când stindardele romane au fost așezate înăuntrul incintei templului, creștinii din Ierusalim trebuiau să fugă din cetate. Cei doi martori ai semnului nimicirii Ierusalimului subliniază seriozitatea recunoașterii „semnului” înainte de asediu, iar inspirația identifică mai departe faptul că acești doi martori își găsesc „aplicația mai directă” în zilele de pe urmă. Vorbind despre avertizarea lui Hristos cu privire la nimicirea Ierusalimului în legătură cu Ezechiel și Ioan aflați într-o viziune a templului, sora White a scris:
“While these prophecies received a partial fulfillment at the destruction of Jerusalem, they have a more direct application to the last days.
„Deși aceste profeții au primit o împlinire parțială la distrugerea Ierusalimului, ele au o aplicare mai directă la zilele din urmă.״
“We are standing on the threshold of great and solemn events. Prophecy is fast fulfilling. The Lord is at the door. There is soon to open before us a period of overwhelming interest to all living. The controversies of the past are to be revived; new controversies will arise. The scenes to be enacted in our world are not yet even dreamed of.” Testimonies, volume 5, 753.
„Stăm pe pragul unor evenimente mari și solemne. Profeția se împlinește cu repeziciune. Domnul este la ușă. În curând ni se va deschide înainte o perioadă de interes copleșitor pentru toți cei vii. Controversele din trecut urmează să fie reînviate; noi controverse se vor ivi. Scenele care urmează să se desfășoare în lumea noastră nu au fost încă nici măcar visate.” Testimonies, volumul 5, 753.
In chapter four, Ezekiel was directed to act out a parable that was emphasizing the ‘sign of the siege.’ Ezekiel acted out a parable five times in his book which his brethren refused to see. Ezekiel spoke five times to his brethren and they refused to hear. His acted parables and messages illustrate a fivefold class of foolish virgins who refuse to receive the increase of ‘knowledge’ associated with his parables and words. Those words and parables were directly connected with the destruction of Jerusalem which has a “more direct application to the last days.”
În capitolul patru, lui Ezechiel i s-a poruncit să pună în scenă o pildă care sublinia „semnul asediului”. Ezechiel a pus în scenă o pildă de cinci ori în cartea sa, pe care frații săi au refuzat să o vadă. Ezechiel le-a vorbit de cinci ori fraților săi, iar ei au refuzat să audă. Pildele sale puse în scenă și mesajele sale ilustrează o clasă întreită în cinci feluri de fecioare nechibzuite, care refuză să primească sporirea „cunoștinței” asociate cu pildele și cuvintele sale. Acele cuvinte și pilde erau legate în mod direct de distrugerea Ierusalimului, care are „o aplicare mai directă la zilele din urmă”.
Thou also, son of man, take thee a tile, and lay it before thee, and pourtray upon it the city, even Jerusalem: And lay siege against it, and build a fort against it, and cast a mount against it; set the camp also against it, and set battering rams against it round about. Moreover take thou unto thee an iron pan, and set it for a wall of iron between thee and the city: and set thy face against it, and it shall be besieged, and thou shalt lay siege against it. This shall be a sign to the house of Israel.
Tu, fiu al omului, ia-ți o cărămidă, pune-o înaintea ta și zugrăvește pe ea cetatea, și anume Ierusalimul. Apoi împresoar-o, zidește împotriva ei un turn de asediu, ridică împotriva ei o movilă și așază și tabăra împotriva ei; pune berbeci de izbire de jur împrejur împotriva ei. Mai ia-ți și o tigaie de fier și pune-o ca un zid de fier între tine și cetate; apoi întoarce-ți fața împotriva ei, și ea va fi asediată, iar tu o vei împresura. Acesta va fi un semn pentru casa lui Israel.
Lie thou also upon thy left side, and lay the iniquity of the house of Israel upon it: according to the number of the days that thou shalt lie upon it thou shalt bear their iniquity. For I have laid upon thee the years of their iniquity, according to the number of the days, three hundred and ninety days: so shalt thou bear the iniquity of the house of Israel. And when thou hast accomplished them, lie again on thy right side, and thou shalt bear the iniquity of the house of Judah forty days: I have appointed thee each day for a year. Therefore thou shalt set thy face toward the siege of Jerusalem, and thine arm shall be uncovered, and thou shalt prophesy against it. And, behold, I will lay bands upon thee, and thou shalt not turn thee from one side to another, till thou hast ended the days of thy siege. Ezekiel 4:1–8.
Culcă-te și pe partea ta stângă și pune asupra ei nelegiuirea casei lui Israel; după numărul zilelor în care vei sta culcat pe ea, le vei purta nelegiuirea. Căci Eu am pus asupra ta anii nelegiuirii lor, după numărul zilelor, trei sute nouăzeci de zile; astfel vei purta nelegiuirea casei lui Israel. Și, când le vei fi împlinit, culcă-te din nou pe partea ta dreaptă și vei purta nelegiuirea casei lui Iuda patruzeci de zile: ți-am rânduit fiecare zi pentru un an. De aceea îți vei îndrepta fața spre asediul Ierusalimului, îți vei descoperi brațul și vei proroci împotriva lui. Și iată, voi pune peste tine legături și nu te vei întoarce de pe o parte pe alta, până vei sfârși zilele asediului tău. Ezechiel 4:1–8.
Sign
Semn
The word “sign” is located nine times in the book of Ezekiel. In chapter four, the siege of Jerusalem is the “sign” to the house of Israel. In chapter twelve, Ezekiel is again a “sign” identifying the siege and destruction of Jerusalem.
Cuvântul „semn” apare de nouă ori în cartea lui Ezechiel. În capitolul patru, asediul Ierusalimului este „semnul” pentru casa lui Israel. În capitolul doisprezece, Ezechiel este din nou un „semn”, indicând asediul și nimicirea Ierusalimului.
Son of man, thou dwellest in the midst of a rebellious house, which have eyes to see, and see not; they have ears to hear, and hear not: for they are a rebellious house. Therefore, thou son of man, prepare thee stuff for removing, and remove by day in their sight; and thou shalt remove from thy place to another place in their sight: it may be they will consider, though they be a rebellious house. Then shalt thou bring forth thy stuff by day in their sight, as stuff for removing: and thou shalt go forth at even in their sight, as they that go forth into captivity. Dig thou through the wall in their sight, and carry out thereby. In their sight shalt thou bear it upon thy shoulders, and carry it forth in the twilight: thou shalt cover thy face, that thou see not the ground: for I have set thee for a sign unto the house of Israel. Ezekiel 12:2–6.
Fiul omului, tu locuiești în mijlocul unei case răzvrătite, care are ochi să vadă, și nu vede; are urechi să audă, și nu aude; căci este o casă răzvrătită. De aceea, fiul omului, pregătește-ți lucrurile pentru strămutare și strămută-te ziua, sub ochii lor; să te strămuți din locul tău în alt loc, sub ochii lor: poate vor lua aminte, măcar că sunt o casă răzvrătită. Apoi să-ți scoți afară lucrurile ziua, sub ochii lor, ca lucruri pentru strămutare; iar tu să ieși seara, sub ochii lor, cum ies cei ce merg în robie. Să sapi prin zid sub ochii lor și să le scoți pe acolo. Sub ochii lor să le porți pe umeri și să le scoți afară în amurg; să-ți acoperi fața, ca să nu vezi pământul; căci te-am pus ca semn pentru casa lui Israel. Ezechiel 12:2–6.
When the rebellious house saw the acted-out parable, they knew not what it meant, so they asked Ezekiel to explain.
Când casa răzvrătită a văzut parabola pusă în scenă, nu a știut ce însemna, așa că i-a cerut lui Ezechiel să o explice.
Son of man, hath not the house of Israel, the rebellious house, said unto thee, What doest thou? Say thou unto them, Thus saith the Lord God; This burden concerneth the prince in Jerusalem, and all the house of Israel that are among them. Say, I am your sign: like as I have done, so shall it be done unto them: they shall remove and go into captivity. Ezekiel 12:9–11.
Fiul omului, nu ți-a spus ție casa lui Israel, casa cea răzvrătită: Ce faci? Spune-le: Așa zice Domnul Dumnezeu: această prorocire îl privește pe prințul din Ierusalim și toată casa lui Israel care este în mijlocul lor. Spune: Eu sunt semnul vostru; cum am făcut eu, așa li se va face și lor: vor fi strămutați și vor merge în robie. Ezechiel 12:9–11.
The siege of Jerusalem is a sign for God’s people in the latter days.
Asediul Ierusalimului este un semn pentru poporul lui Dumnezeu în zilele din urmă.
“Each of the ancient prophets spoke less for their own time than for ours, so that their prophesying is in force for us. ‘Now all these things happened unto them for ensamples: and they are written for our admonition, upon whom the ends of the world are come.’ 1 Corinthians 10:11. ‘Not unto themselves, but unto us they did minister the things, which are now reported unto you by them that have preached the gospel unto you with the Holy Ghost sent down from heaven; which things the angels desire to look into.’ 1 Peter 1:12....
„Fiecare dintre profeții din vechime a vorbit mai puțin pentru vremea sa decât pentru a noastră, astfel încât profețirea lor este în vigoare pentru noi. «Și toate aceste lucruri li s-au întâmplat ca pilde și au fost scrise pentru avertizarea noastră, peste care au venit sfârșiturile veacurilor.» 1 Corinteni 10:11. «Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înșiși, ci pentru noi slujeau aceste lucruri, care acum v-au fost vestite de cei ce v-au propovăduit Evanghelia prin Duhul Sfânt trimis din cer; în care chiar îngerii doresc să privească.» 1 Petru 1:12....”
“The Bible has accumulated and bound up together its treasures for this last generation. All the great events and solemn transactions of Old Testament history have been, and are, repeating themselves in the church in these last days.” Selected Messages, book 3, 338, 339.
„Biblia și-a adunat și și-a legat laolaltă comorile pentru această ultimă generație. Toate marile evenimente și toate tranzacțiile solemne ale istoriei Vechiului Testament s-au repetat și se repetă în biserică în aceste ultime zile.” Selected Messages, book 3, 338, 339.
This Same Day
În aceeași zi
Ezekiel in the acted parable of the ‘siege and destruction of Jerusalem’ is a sign for God’s people in the latter days.
Ezechiel, în parabola pusă în scenă a „asediului și nimicirii Ierusalimului”, este un semn pentru poporul lui Dumnezeu în zilele din urmă.
Again in the ninth year, in the tenth month, in the tenth day of the month, the word of the Lord came unto me, saying, Son of man, write thee the name of the day, even of this same day: the king of Babylon set himself against Jerusalem this same day.
Din nou, în anul al nouălea, în luna a zecea, în ziua a zecea a lunii, cuvântul Domnului a venit la mine, zicând: „Fiul omului, scrie-ți numele zilei, chiar al acestei zile: împăratul Babilonului s-a așezat împotriva Ierusalimului chiar în această zi.”
And utter a parable unto the rebellious house, and say unto them, Thus saith the Lord God; Set on a pot, set it on, and also pour water into it: Gather the pieces thereof into it, even every good piece, the thigh, and the shoulder; fill it with the choice bones. Take the choice of the flock, and burn also the bones under it, and make it boil well, and let them seethe the bones of it therein. Wherefore thus saith the Lord God; Woe to the bloody city, to the pot whose scum is therein, and whose scum is not gone out of it! bring it out piece by piece; let no lot fall upon it. For her blood is in the midst of her; she set it upon the top of a rock; she poured it not upon the ground, to cover it with dust; That it might cause fury to come up to take vengeance; I have set her blood upon the top of a rock, that it should not be covered.
Și rostește o pildă către casa răzvrătită și spune-le: Așa zice Domnul Dumnezeu: Pune o oală, pune-o pe foc și toarnă și apă în ea. Adună în ea bucățile ei, chiar orice bucată bună, coapsa și spata; umple-o cu oasele cele alese. Ia ce este mai ales din turmă și pune și oase sub ea și fă-o să fiarbă bine, și să fiarbă oasele ei înăuntru. De aceea, așa zice Domnul Dumnezeu: Vai de cetatea vărsătoare de sânge, de oala a cărei zgură este în ea și a cărei zgură n-a ieșit din ea! Scoate-o afară bucată cu bucată; să nu cadă niciun sorț asupra ei. Căci sângele ei este în mijlocul ei; l-a pus pe vârful unei stânci; nu l-a turnat pe pământ, ca să-l acopere cu țărână; Ca să facă să se ridice mânia spre a aduce răzbunare, i-am pus sângele pe vârful unei stânci, ca să nu fie acoperit.
Therefore thus saith the Lord God; Woe to the bloody city! I will even make the pile for fire great. Heap on wood, kindle the fire, consume the flesh, and spice it well, and let the bones be burned. Then set it empty upon the coals thereof, that the brass of it may be hot, and may burn, and that the filthiness of it may be molten in it, that the scum of it may be consumed. She hath wearied herself with lies, and her great scum went not forth out of her: her scum shall be in the fire. In thy filthiness is lewdness: because I have purged thee, and thou wast not purged, thou shalt not be purged from thy filthiness any more, till I have caused my fury to rest upon thee. I the Lord have spoken it: it shall come to pass, and I will do it; I will not go back, neither will I spare, neither will I repent; according to thy ways, and according to thy doings, shall they judge thee, saith the Lord God.
De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Vai de cetatea vărsătoare de sânge! Voi face şi grămada pentru foc mare. Pune lemne, aprinde focul, mistuie carnea, potriveşte bine mirodeniile şi lasă oasele să fie arse. Apoi pune-o goală pe cărbunii ei, ca arama ei să se încingă şi să ardă, iar necurăţia ei să se topească în ea, şi zgura ei să fie mistuită. S-a istovit cu minciuni, dar marea ei zgură n-a ieşit din ea: zgura ei va fi în foc. În necurăţia ta este desfrânare; pentru că te-am curăţit, şi tu n-ai fost curăţită, nu vei mai fi curăţită de necurăţia ta, până voi face să se odihnească urgia Mea peste tine. Eu, Domnul, am vorbit: lucrul acesta se va întâmpla, şi Eu îl voi face; nu Mă voi da înapoi, nu voi cruţa şi nu-Mi va părea rău; după căile tale şi după faptele tale te vor judeca, zice Domnul Dumnezeu.
Also the word of the Lord came unto me, saying, Son of man, behold, I take away from thee the desire of thine eyes with a stroke: yet neither shalt thou mourn nor weep, neither shall thy tears run down. Forbear to cry, make no mourning for the dead, bind the tire of thine head upon thee, and put on thy shoes upon thy feet, and cover not thy lips, and eat not the bread of men. So I spake unto the people in the morning: and at even my wife died; and I did in the morning as I was commanded. And the people said unto me, Wilt thou not tell us what these things are to us, that thou doest so?
Și cuvântul Domnului a venit la mine, zicând: Fiul omului, iată, îți iau dintr-o lovitură dorința ochilor tăi; totuși să nu bocești, nici să plângi și nici să-ți curgă lacrimile. Suspină în tăcere, să nu faci jale pentru mort; leagă-ți acoperământul capului pe tine și pune-ți încălțămintea în picioare; să nu-ți acoperi buzele și să nu mănânci pâinea oamenilor. Astfel am vorbit poporului dimineața; și seara a murit soția mea; iar dimineața am făcut cum mi se poruncise. Și poporul mi-a zis: Nu ne vei spune ce înseamnă pentru noi aceste lucruri, de faci astfel?
Then I answered them, The word of the Lord came unto me, saying, Speak unto the house of Israel, Thus saith the Lord God; Behold, I will profane my sanctuary, the excellency of your strength, the desire of your eyes, and that which your soul pitieth; and your sons and your daughters whom ye have left shall fall by the sword. And ye shall do as I have done: ye shall not cover your lips, nor eat the bread of men. And your tires shall be upon your heads, and your shoes upon your feet: ye shall not mourn nor weep; but ye shall pine away for your iniquities, and mourn one toward another. Thus Ezekiel is unto you a sign: according to all that he hath done shall ye do: and when this cometh, ye shall know that I am the Lord God. Ezekiel 24:1–24.
Atunci le-am răspuns: Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând: „Vorbește casei lui Israel: Așa vorbește Domnul Dumnezeu: Iată, voi pângări locașul Meu cel sfânt, mândria puterii voastre, desfătarea ochilor voștri și ceea ce cruță sufletul vostru; iar fiii voștri și fiicele voastre, pe care i-ați lăsat în urmă, vor cădea de sabie. Și veți face cum am făcut eu: nu vă veți acoperi buzele și nu veți mânca pâinea oamenilor. Turbanele vă vor fi pe cap și încălțămintea în picioare; nu vă veți jeli, nici nu veți plânge, ci vă veți topi în nelegiuirile voastre și vă veți tângui unul către altul. Astfel, Ezechiel vă este un semn: după tot ce a făcut el, așa veți face și voi; și când se va întâmpla aceasta, veți ști că Eu sunt Domnul Dumnezeu.” Ezechiel 24:1–24.
Ezekiel is a sign who identifies the beginning siege and the ending destruction of Jerusalem, and thereafter; the captivity of the members of the Laodicean Seventh-day Adventist church.
Ezechiel este un semn care identifică începutul asediului și distrugerea finală a Ierusalimului, iar după aceea, captivitatea membrilor bisericii adventiste de ziua a șaptea din Laodicea.
“When Christ looked down from the crest of Olivet, He saw this state of things existing in every church. The warnings come down to all that are following in the tread of the people of Jerusalem, who had such great light. This people is before us as a warning. By rejecting God’s warnings in this our day, men are repeating the sin of Jerusalem. The Lord sees what the human agent does not see and will not see—the outcome of all the human devising in Battle Creek. He has done all that a God could do. He has flashed light before the eyes of the people, that their sins might not reach the boundary where repentance cannot be felt. But by a long process of departure from just and righteous principles, men have placed themselves where light and truth, justice and mercy, are not discerned. This course has become part of their very nature.” Testimonies, volume 8, 68.
„Când Hristos a privit de pe culmea Muntelui Măslinilor, El a văzut această stare de lucruri existând în fiecare biserică. Avertizările coboară asupra tuturor acelora care calcă pe urmele poporului din Ierusalim, care avusese o lumină atât de mare. Acest popor stă înaintea noastră ca o avertizare. Prin respingerea avertismentelor lui Dumnezeu în această vreme a noastră, oamenii repetă păcatul Ierusalimului. Domnul vede ceea ce agentul omenesc nu vede și nu va vedea — rezultatul tuturor planurilor omenești din Battle Creek. El a făcut tot ceea ce putea face un Dumnezeu. El a făcut să strălucească lumina înaintea ochilor poporului, pentru ca păcatele lor să nu ajungă la hotarul unde pocăința nu mai poate fi simțită. Dar, printr-un îndelung proces de îndepărtare de principiile drepte și neprihănite, oamenii s-au așezat acolo unde lumina și adevărul, dreptatea și mila nu mai sunt deosebite. Acest curs a devenit parte a însăși naturii lor.” Testimonies, volumul 8, 68.
Two Witnesses of Alpha and Omega
Cei Doi Martori ai lui Alfa și Omega
Ezekiel had been supernaturally made dumb, and he was informed when Jerusalem fell, he would again be able to speak, and that he would then be a ‘sign.’ Ezekiel’s lack of mourning his wife’s death marked the alpha sign at the beginning of the siege, and Ezekiel’s mouth being opened when Jerusalem fell was the omega sign. The siege unto the destruction is marked by a sign in the beginning and ending. Within the same illustration, a second witness to an alpha and omega sign is represented as the death of the “desire of Ezekiel’s eyes” as the alpha and the death of the people’s “desire of eyes” is the omega sign of the period. The period of one and a half years bears two witnesses of an alpha and an omega. The death of Ezekiel’s wife represented the captivity and trampling down of the host, and the omega death of Jerusalem represented the trampling down of the sanctuary.
Ezechiel fusese făcut mut în chip supranatural și i s-a adus la cunoștință că, atunci când Ierusalimul avea să cadă, va putea din nou să vorbească și că atunci avea să fie un „semn”. Faptul că Ezechiel nu și-a jelit soția la moartea ei a marcat semnul alfa la începutul asediului, iar deschiderea gurii lui Ezechiel când a căzut Ierusalimul a fost semnul omega. Asediul până la nimicire este marcat de un semn la început și la sfârșit. În cadrul aceleiași ilustrații, o a doua mărturie despre un semn alfa și omega este reprezentată prin moartea „dorinței ochilor lui Ezechiel” ca alfa și moartea „dorinței ochilor” poporului ca semnul omega al perioadei. Perioada de un an și jumătate poartă două mărturii ale unui alfa și ale unui omega. Moartea soției lui Ezechiel a reprezentat robia și călcarea în picioare a oștirii, iar moartea omega a Ierusalimului a reprezentat călcarea în picioare a sanctuarului.
Thus Ezekiel is unto you a sign: according to all that he hath done shall ye do: and when this cometh, ye shall know that I am the Lord God. Also, thou son of man, shall it not be in the day when I take from them their strength, the joy of their glory, the desire of their eyes, and that whereupon they set their minds, their sons and their daughters, That he that escapeth in that day shall come unto thee, to cause thee to hear it with thine ears? In that day shall thy mouth be opened to him which is escaped, and thou shalt speak, and be no more dumb: and thou shalt be a sign unto them; and they shall know that I am the Lord. Ezekiel 24:24–27.
Astfel, Ezechiel vă este un semn: după tot ce a făcut el, așa veți face; și când aceasta se va împlini, veți cunoaște că Eu sunt Domnul Dumnezeu. Și tu, fiul omului, oare nu va fi în ziua când voi lua de la ei tăria lor, bucuria slavei lor, dorința ochilor lor și lucrul spre care își îndreaptă inima, pe fiii și pe fiicele lor, că în ziua aceea cel ce va scăpa va veni la tine, ca să te facă să auzi cu urechile tale? În ziua aceea ți se va deschide gura înaintea celui care a scăpat, și vei vorbi și nu vei mai fi mut; și le vei fi un semn, iar ei vor cunoaște că Eu sunt Domnul. Ezechiel 24:24–27.
Six Deaths
Șase morți
The death of Ezekiel’s wife marks the beginning of the siege and the death of Jerusalem, who is prophetically Christ’s bride, and illustrates the soon-coming Sunday law, which is preceded by a period represented by the siege. The period of the siege and the destruction are two distinct, though directly connected waymarks. The siege is a period of time, and the destruction is a point in time. The destruction is the Sunday law that is preceded by the period of the formation of the image of the beast. The period of the image of the beast concludes with the mark of the beast. When Jesus identified the sign of the destruction of Jerusalem in Matthew twenty-four, He also referenced the days of Noah.
Moartea soției lui Ezechiel marchează începutul asediului și moartea Ierusalimului, care, în mod profetic, este mireasa lui Hristos, și ilustrează apropiata lege duminicală, care este precedată de o perioadă reprezentată prin asediu. Perioada asediului și distrugerea sunt două repere distincte, deși direct legate între ele. Asediul este o perioadă de timp, iar distrugerea este un punct în timp. Distrugerea este legea duminicală care este precedată de perioada formării chipului fiarei. Perioada chipului fiarei se încheie cu semnul fiarei. Când Isus a identificat semnul distrugerii Ierusalimului în Matei douăzeci și patru, El a făcut referire și la zilele lui Noe.
But as the days of Noe were, so shall also the coming of the Son of man be. For as in the days that were before the flood they were eating and drinking, marrying and giving in marriage, until the day that Noe entered into the ark, And knew not until the flood came, and took them all away; so shall also the coming of the Son of man be. Matthew 24:37–39.
Dar, cum au fost zilele lui Noe, așa va fi și venirea Fiului omului. Căci, cum erau în zilele de dinainte de potop: mâncau și beau, se însurau și se măritau, până în ziua când Noe a intrat în corabie, și n-au știut nimic până când a venit potopul și i-a luat pe toți; tot așa va fi și venirea Fiului omului. Matei 24:37–39.
In the days of Noah, the door of probation was closed, thus typifying the soon-coming Sunday law, that is also typified by the door closing on October 22, 1844. The period from the Exeter camp meeting of August 12–17 in 1844, represents a prophetic period that leads to a closed door.
În zilele lui Noe, ușa timpului de probă a fost închisă, prefigurând astfel legea duminicală care va veni curând, lege care este de asemenea prefigurată prin închiderea ușii la 22 octombrie 1844. Perioada de la adunarea de tabără de la Exeter din 12–17 august 1844 reprezintă o perioadă profetică ce conduce la o ușă închisă.
In the days of Noah, Noah represented the third angel and the third angel arrived at the closed door of October 22, 1844. In the days of Noah, which according to Jesus would be as “the coming of the Son of man,” the three angels of Revelation fourteen led to the closed door. William Miller represented the first angel’s message, and was typified by Enoch in the days of Noah. Jude identifies Enoch’s message as a parallel to Miller’s message.
În zilele lui Noe, Noe îl reprezenta pe cel de-al treilea înger, iar cel de-al treilea înger a ajuns la ușa închisă din 22 octombrie 1844. În zilele lui Noe, care, potrivit lui Isus, aveau să fie ca „venirea Fiului omului”, cei trei îngeri din Apocalipsa paisprezece au condus la ușa închisă. William Miller a reprezentat solia primului înger și a fost prefigurat de Enoh în zilele lui Noe. Iuda identifică solia lui Enoh ca fiind paralelă cu solia lui Miller.
And Enoch also, the seventh from Adam, prophesied of these, saying, Behold, the Lord cometh with ten thousands of his saints, To execute judgment upon all, and to convince all that are ungodly among them of all their ungodly deeds which they have ungodly committed, and of all their hard speeches which ungodly sinners have spoken against him. Jude 1:14, 15.
Și Enoh, al șaptelea de la Adam, a prorocit și despre aceștia, zicând: Iată, Domnul vine cu zecile de mii de sfinți ai Săi, ca să execute judecata asupra tuturor și să-i dovedească pe toți cei nelegiuiți dintre ei de toate faptele lor de nelegiuire pe care le-au săvârșit în chip nelegiuit și de toate cuvintele aspre pe care păcătoșii nelegiuiți le-au rostit împotriva Lui. Iuda 1:14, 15.
Miller’s first angel’s message announced the “judgment” as typified by Enoch’s message. Enoch’s beginning is marked as being the “seventh from Adam.” Miller’s message began and ended with the arrival of the “seven times” against the northern kingdom and forty-six years later the third angel arrived on October 22, 1844 when the “seven times” against the southern kingdom was fulfilled. Both Enoch and Miller, who were messengers of the judgment hour, began with the number seven being identified. The period that began with Enoch, the seventh ended with seven days that the animals entered the ark until the door was supernaturally closed. Jesus always illustrates the end with the beginning.
Mesajul primului înger al lui Miller a vestit „judecata”, așa cum era prefigurată prin mesajul lui Enoh. Începutul lui Enoh este marcat prin faptul că el este „al șaptelea de la Adam”. Mesajul lui Miller a început și s-a încheiat odată cu sosirea celor „șapte vremi” asupra împărăției de nord, iar patruzeci și șase de ani mai târziu al treilea înger a sosit la 22 octombrie 1844, când „șapte vremi” asupra împărăției de sud s-au împlinit. Atât Enoh, cât și Miller, care au fost soli ai ceasului judecății, au început cu identificarea numărului șapte. Perioada care a început cu Enoh, al șaptelea, s-a încheiat cu șapte zile în care animalele au intrat în arcă, până când ușa a fost închisă în chip supranatural. Isus ilustrează întotdeauna sfârșitul prin început.
Enoch begat Methuselah, who in turn begat Lamech. Lamech and Methuselah represent the second angel's message and also the message of the midnight cry. The midnight cry progressed unto the closed door, and is thus represented by Methuselah who died the year of the flood. Lamech represented the second angel’s message, and Lamech died five years before the flood. The five years from the death of Lamech unto the death of Methuselah when the door closed, typified the death of Ezekiel’s bride marking the beginning of the period that led to the death of Christ’s bride represented by Methuselah.
Enoh a născut pe Matusalem, care, la rândul lui, a născut pe Lameh. Lameh și Matusalem reprezintă solia celui de-al doilea înger și, de asemenea, solia strigătului de la miezul nopții. Strigătul de la miezul nopții a înaintat până la ușa închisă și este astfel reprezentat de Matusalem, care a murit în anul potopului. Lameh reprezenta solia celui de-al doilea înger, iar Lameh a murit cu cinci ani înainte de potop. Cei cinci ani de la moartea lui Lameh până la moartea lui Matusalem, când ușa s-a închis, au prefigurat moartea miresei lui Ezechiel, marcând începutul perioadei care a dus la moartea miresei lui Hristos, reprezentată de Matusalem.
Enoch typified the first angel that arrived in 1798, Lamech typified the second angel that arrived on April 19, 1844 and Methuselah typified the midnight cry from Exeter unto the closed door of October 22, 1844, that was typified by Noah. The five years from the death of Lamech unto the death of Methuselah typified the year and a half from 587 BC unto 586 BC. Those five years from Lamech to Methuselah typify five years from 1448 unto 1453.
Enoh l-a preînchipuit pe primul înger care a sosit în 1798, Lameh l-a preînchipuit pe al doilea înger care a sosit la 19 aprilie 1844, iar Metusala a preînchipuit strigătul de la miezul nopții, de la Exeter până la ușa închisă din 22 octombrie 1844, care a fost preînchipuită de Noe. Cei cinci ani de la moartea lui Lameh până la moartea lui Metusala au preînchipuit anul și jumătate de la 587 î.Hr. până la 586 î.Hr. Acei cinci ani de la Lameh la Metusala preînchipuie cinci ani de la 1448 până la 1453.
On October 31, 1448, John Palaiologos died and his brother, Constantine the eleventh, (the last Constantine) sought permission to ascend the throne of eastern Rome from the Islamic Turkish power. His submission on July 27, 1299, fulfilled the second one hundred and fifty years of Revelation nine set forth in verse ten. Five years after John Palaiologos death, his brother Constantine the eleventh died upon the walls of Constantinople as Mehmed II conquered the Byzantine empire of eastern Rome. Mehmed is the Turkish derivation of Mohammed, so the death of the first Mohammed in 632, which began the first one hundred and fifty year prophecy of Revelation nine, (located in verse five), and which ended with the death of the last Constantine at the hands of ‘Mohammed the second’ eight hundred and twenty-one years later. Five years before his death Mohammed had predicted the demise of Rome and it was accomplished by the Turk named Mohammed the second.
La 31 octombrie 1448, Ioan Palaiologos a murit, iar fratele său, Constantin al unsprezecelea (ultimul Constantin), a căutat permisiunea de a urca pe tronul Romei răsăritene din partea puterii turcești islamice. Supunerea sa, la 27 iulie 1299, a împlinit cea de-a doua perioadă de o sută cincizeci de ani din Apocalipsa nouă, prezentată în versetul zece. La cinci ani după moartea lui Ioan Palaiologos, fratele său, Constantin al unsprezecelea, a murit pe zidurile Constantinopolului, în timp ce Mehmed al II-lea cucerea imperiul bizantin al Romei răsăritene. Mehmed este derivarea turcească a lui Mohammed, astfel că moartea primului Mohammed, în 632, care a început prima profeție de o sută cincizeci de ani din Apocalipsa nouă (aflată în versetul cinci), și care s-a încheiat cu moartea ultimului Constantin în mâinile lui „Mohammed al doilea”, opt sute douăzeci și unu de ani mai târziu. Cu cinci ani înainte de moartea sa, Mohammed prezisese pieirea Romei, iar aceasta a fost împlinită de turcul numit Mohammed al doilea.
Constantine the last, the eleventh, died in the battle of Constantinople, thus identifying five years from the death of his brother John to his death. Those five years were typified by the five years from the death of Lamech, the son, unto the death of Methuselah, the father, five years later when the door closed upon the ark. Thus, the death of Ezekiel’s bride was typified by the death of Lamech, and together they provide witness to the death of John Palaiologos in 1448. The subsequent death of Methuselah aligns with the death of Christ’s bride and the destruction of Jerusalem in 586 BC, and together they align with the death of Constantine the eleventh.
Constantin, ultimul, al unsprezecelea, a murit în bătălia pentru Constantinopol, identificând astfel cei cinci ani de la moartea fratelui său Ioan până la moartea sa. Acei cinci ani au fost prefigurați de cei cinci ani de la moartea lui Lameh, fiul, până la moartea lui Metusala, tatăl, cinci ani mai târziu, când ușa s-a închis asupra corăbiei. Astfel, moartea soției lui Ezechiel a fost prefigurată de moartea lui Lameh, iar împreună ele aduc mărturie despre moartea lui Ioan Paleologul în 1448. Moartea ulterioară a lui Metusala se aliniază cu moartea miresei lui Hristos și cu distrugerea Ierusalimului în 586 î.Hr., iar împreună ele se aliniază cu moartea lui Constantin al unsprezecelea.
The three witnesses of a prophetic period that begins and ends with a death, illustrate the period of the formation of the image of the beast that concludes with the mark of the beast, and it aligns with the proclamation of the midnight cry in Millerite history and the formation of the image of the beast that concludes with the mark of the beast in our current history. When the mark of the beast is fulfilled at the soon-coming Sunday law, the prophetic “speaking” arrives in agreement with Ezekiel being able to “speak” upon his own volition when Jerusalem was destroyed.
Cele trei mărturii ale unei perioade profetice care începe și se încheie cu o moarte ilustrează perioada formării chipului fiarei, care se încheie cu semnul fiarei, și se aliniază cu proclamarea strigătului de la miezul nopții în istoria millerită și cu formarea chipului fiarei, care se încheie cu semnul fiarei, în istoria noastră actuală. Când semnul fiarei se va împlini prin legea duminicală care urmează să vină în curând, „vorbirea” profetică va veni în armonie cu faptul că Ezechiel a putut să „vorbească” din propria sa voință atunci când Ierusalimul a fost distrus.
Speaking
Vorbind
At the Sunday law, which is typified by the destruction of Jerusalem, the prophetic speaking of the United States is marked as the false prophet speaks as a dragon.
La legea duminicală, care este prefigurată de distrugerea Ierusalimului, vorbirea profetică a Statelor Unite este marcată atunci când profetul mincinos vorbește ca un balaur.
And I beheld another beast coming up out of the earth; and he had two horns like a lamb, and he spake as a dragon. Revelation 13:11.
Și am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară; și avea două coarne ca ale unui miel și vorbea ca un balaur. Apocalipsa 13:11.
At the Sunday law, Balaam strikes his ass a third time, and the ass then speaks.
La legea duminicală, Balaam își lovește măgărița a treia oară, iar atunci măgărița vorbește.
And the Lord opened the mouth of the ass, and she said unto Balaam, What have I done unto thee, that thou hast smitten me these three times? And Balaam said unto the ass, Because thou hast mocked me: I would there were a sword in mine hand, for now would I kill thee. And the ass said unto Balaam, Am not I thine ass, upon which thou hast ridden ever since I was thine unto this day? was I ever wont to do so unto thee? And he said, Nay. Numbers 22:28–30.
Și Domnul a deschis gura măgăriței, iar ea a zis lui Balaam: „Ce ți-am făcut de m-ai bătut de trei ori acestea?” Și Balaam a zis măgăriței: „Pentru că ți-ai bătut joc de mine; de-aș avea o sabie în mână, acum te-aș ucide.” Și măgărița a zis lui Balaam: „Nu sunt eu măgărița ta, pe care ai călărit-o de când este a ta până în ziua aceasta? Mi-a fost vreodată obiceiul să-ți fac așa?” Și el a zis: „Nu.” Numeri 22:28–30.
The false prophet speaks at the Sunday law and Islam also speaks at the Sunday law. Both are prophetically false prophets. At the Sunday law the ‘vision” of Habakkuk that tarried, speaks.
Prorocul mincinos vorbește la legea duminicală, iar Islamul vorbește și el la legea duminicală. Amândoi sunt, din punct de vedere profetic, proroci mincinoși. La legea duminicală, „viziunea” din Habacuc, care a întârziat, vorbește.
For the vision is yet for an appointed time, but at the end it shall speak, and not lie: though it tarry, wait for it; because it will surely come, it will not tarry. Habakkuk 2:3.
Căci vedenia este încă pentru un timp hotărât, dar la sfârșit ea va vorbi și nu va minți; deși întârzie, așteapt-o, fiindcă va veni negreșit, nu va întârzia. Habacuc 2:3.
Habakkuk is the true prophet who speaks in contrast with the false prophets. The ‘vision’ of Habakkuk speaks through the mouth of formerly dumb Ezekiel, whose mouth is then opened. The promise of being God’s mouth was given to Jeremiah.
Habacuc este adevăratul profet care vorbește în contrast cu prorocii mincinoși. „Vedenia” lui Habacuc vorbește prin gura lui Ezechiel, odinioară mut, a cărui gură este apoi deschisă. Făgăduința de a fi gura lui Dumnezeu i-a fost dată lui Ieremia.
Why is my pain perpetual, and my wound incurable, which refuseth to be healed? wilt thou be altogether unto me as a liar, and as waters that fail? Therefore thus saith the Lord, If thou return, then will I bring thee again, and thou shalt stand before me: and if thou take forth the precious from the vile, thou shalt be as my mouth: let them return unto thee; but return not thou unto them. Jeremiah 15:18, 19.
„De ce este durerea mea necurmată și rana mea nevindecabilă, care nu voiește să se tămăduiască? Îmi vei fi Tu oare cu totul ca un mincinos și ca niște ape care seacă?” De aceea, așa zice Domnul: „Dacă te vei întoarce, te voi aduce iarăși, și vei sta înaintea Mea; și dacă vei scoate ce este prețios din ce este josnic, vei fi ca gura Mea; ei se vor întoarce la tine, dar tu să nu te întorci la ei.” Ieremia 15:18, 19.
At the Sunday law, Zacharias's nine months of dumbness ended when he spoke and confirmed that his son’s name is to be John. Zacharias represented leadership who disbelieve the word of the third angel, and John represented the Elijah movement, the church that would usher in the Second Coming of Christ.
La legea duminicală, cele nouă luni de muțenie ale lui Zaharia s-au încheiat când a vorbit și a confirmat că numele fiului său trebuia să fie Ioan. Zaharia reprezenta conducerea care nu crede cuvântul celui de-al treilea înger, iar Ioan reprezenta mișcarea lui Ilie, biserica ce avea să pregătească calea pentru a Doua Venire a lui Hristos.
And Zacharias said unto the angel, Whereby shall I know this? for I am an old man, and my wife well stricken in years. And the angel answering said unto him, I am Gabriel, that stand in the presence of God; and am sent to speak unto thee, and to shew thee these glad tidings. And, behold, thou shalt be dumb, and not able to speak, until the day that these things shall be performed, because thou believest not my words, which shall be fulfilled in their season.
Și Zaharia a zis către înger: Prin ce voi cunoaște aceasta? Căci eu sunt bătrân, iar soția mea este înaintată în vârstă. Și îngerul, răspunzând, i-a zis: Eu sunt Gabriel, care stau înaintea lui Dumnezeu; și am fost trimis să-ți vorbesc și să-ți vestesc aceste bune vestiri. Și, iată, vei fi mut și nu vei putea vorbi până în ziua când aceste lucruri se vor împlini, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor.
And the people waited for Zacharias, and marvelled that he tarried so long in the temple. And when he came out, he could not speak unto them: and they perceived that he had seen a vision in the temple: for he beckoned unto them, and remained speechless. Luke 1:18–22.
Și poporul îl aștepta pe Zaharia și se mira că zăbovea atât de mult în templu. Iar când a ieșit, nu le putea vorbi; și au înțeles că văzuse o vedenie în templu, căci le făcea semne și a rămas mut. Luca 1:18–22.
Zacharias was of the eighth course of priests.
Zaharia era din a opta ceată a preoților.
There was in the days of Herod, the king of Judaea, a certain priest named Zacharias, of the course of Abia: and his wife was of the daughters of Aaron, and her name was Elisabeth. And they were both righteous before God, walking in all the commandments and ordinances of the Lord blameless. And they had no child, because that Elisabeth was barren, and they both were now well stricken in years. And it came to pass, that while he executed the priest’s office before God in the order of his course, According to the custom of the priest’s office, his lot was to burn incense when he went into the temple of the Lord. And the whole multitude of the people were praying without at the time of incense. Luke 1:5–10.
În zilele lui Irod, împăratul Iudeii, era un preot anume, numit Zaharia, din ceata lui Abia; iar soția lui era dintre fiicele lui Aaron, și numele ei era Elisabeta. Și amândoi erau drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile și rânduielile Domnului. Și nu aveau niciun copil, pentru că Elisabeta era stearpă, și amândoi erau acum înaintați în vârstă. Și s-a întâmplat că, pe când își împlinea slujba preoțească înaintea lui Dumnezeu, la rândul cetei sale, potrivit obiceiului slujbei preoțești, i-a căzut sorțul să ardă tămâie când a intrat în templul Domnului. Și toată mulțimea poporului se ruga afară, la ceasul tămâierii. Luca 1:5–10.
All the prophets represent the latter days, and Zacharias went into the temple, as did Ezekiel. He was of the eighth course of priests, marking a symbol of the eight souls on Noah’s ark that went from the old to the new world. Both he and his wife were blameless, but Zacharias would doubt the words of Gabriel. The Millerite movement began as Philadelphian's (blameless) but transitioned to Laodicean's in 1856. In the latter days, the message of the angel is the message of the third angel, and Gabriel’s message to Zacharias represents the third angel’s message and also the Elijah message, as represented by John the Baptist.
Toți profeții reprezintă zilele de pe urmă, iar Zaharia a intrat în templu, așa cum a făcut și Ezechiel. El era din ceata a opta de preoți, marcând un simbol al celor opt suflete din corabia lui Noe, care au trecut din lumea veche în cea nouă. Atât el, cât și soția sa erau fără prihană, dar Zaharia se va îndoi de cuvintele lui Gabriel. Mișcarea Millerită a început ca filadelfieni (fără prihană), dar a trecut la laodiceeni în 1856. În zilele de pe urmă, mesajul îngerului este mesajul celui de-al treilea înger, iar mesajul lui Gabriel către Zaharia reprezintă mesajul celui de-al treilea înger și, de asemenea, mesajul lui Ilie, așa cum este reprezentat de Ioan Botezătorul.
And there appeared unto him an angel of the Lord standing on the right side of the altar of incense. And when Zacharias saw him, he was troubled, and fear fell upon him. But the angel said unto him, Fear not, Zacharias: for thy prayer is heard; and thy wife Elisabeth shall bear thee a son, and thou shalt call his name John. And thou shalt have joy and gladness; and many shall rejoice at his birth. For he shall be great in the sight of the Lord, and shall drink neither wine nor strong drink; and he shall be filled with the Holy Ghost, even from his mother’s womb. And many of the children of Israel shall he turn to the Lord their God. And he shall go before him in the spirit and power of Elias, to turn the hearts of the fathers to the children, and the disobedient to the wisdom of the just; to make ready a people prepared for the Lord. And Zacharias said unto the angel, Whereby shall I know this? for I am an old man, and my wife well stricken in years. And the angel answering said unto him, I am Gabriel, that stand in the presence of God; and am sent to speak unto thee, and to shew thee these glad tidings. Luke 1:11–19.
Și i s-a arătat un înger al Domnului, stând la dreapta altarului tămâierii. Și, când l-a văzut Zaharia, s-a tulburat și l-a cuprins frica. Dar îngerul i-a zis: Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată; și soția ta, Elisabeta, îți va naște un fiu și-i vei pune numele Ioan. Și vei avea bucurie și veselie; și mulți se vor bucura de nașterea lui. Căci va fi mare înaintea Domnului și nu va bea nici vin, nici băutură amețitoare; și se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele mamei sale. Și pe mulți dintre fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. Și va merge înaintea Lui în duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților spre copii, și pe cei neascultători la înțelepciunea celor drepți; ca să pregătească Domnului un popor gata pregătit. Iar Zaharia a zis îngerului: După ce voi cunoaște aceasta? Fiindcă eu sunt bătrân, iar soția mea este înaintată în vârstă. Și îngerul, răspunzând, i-a zis: Eu sunt Gabriel, care stau în prezența lui Dumnezeu; și sunt trimis să-ți vorbesc și să-ți aduc această veste bună. Luca 1:11–19.
Zacharias doubted that the message of the Elijah to come would be fulfilled.
Zaharia s-a îndoit că solia lui Ilie care avea să vină se va împlini.
Behold, I will send you Elijah the prophet before the coming of the great and dreadful day of the Lord: And he shall turn the heart of the fathers to the children, and the heart of the children to their fathers, lest I come and smite the earth with a curse. Malachi 4:5, 6.
Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie înainte de venirea zilei celei mari și înfricoșătoare a Domnului; și el va întoarce inima părinților spre copii și inima copiilor spre părinții lor, ca nu cumva să vin și să lovesc țara cu blestem. Maleahi 4:5, 6.
Sister White, in the context of Ezekiel’s sealing of chapter nine, identifies why the leadership of the Laodicean Seventh-day Adventist church were typified by Zacharias’ unbelief.
Sora White, în contextul sigilării din Ezechiel capitolul nouă, arată de ce conducerea bisericii adventiste de ziua a șaptea laodiceene a fost preînchipuită prin necredința lui Zaharia.
“The class who do not feel grieved over their own spiritual declension, nor mourn over the sins of others, will be left without the seal of God. The Lord commissions His messengers, the men with slaughtering weapons in their hands: ‘Go ye after him through the city, and smite: let not your eye spare, neither have ye pity: slay utterly old and young, both maids, and little children, and women: but come not near any man upon whom is the mark; and begin at My sanctuary. Then they began at the ancient men which were before the house.’
„Clasa celor care nu se simt întristați de propria lor decădere spirituală și nici nu plâng pentru păcatele altora va fi lăsată fără sigiliul lui Dumnezeu. Domnul le dă poruncă solilor Săi, oamenii cu arme de nimicire în mâini: «Mergeți după el prin cetate și loviți: ochiul vostru să nu cruțe și să nu vă fie milă; ucideți cu desăvârșire bătrâni și tineri, fecioare, copilași și femei; dar să nu vă apropiați de niciun om asupra căruia este semnul; și începeți de la sanctuarul Meu. Atunci au început cu bătrânii care erau înaintea casei.»”
“Here we see that the church—the Lord’s sanctuary—was the first to feel the stroke of the wrath of God. The ancient men, those to whom God had given great light and who had stood as guardians of the spiritual interests of the people, had betrayed their trust. They had taken the position that we need not look for miracles and the marked manifestation of God’s power as in former days. Times have changed. These words strengthen their unbelief, and they say: The Lord will not do good, neither will He do evil. He is too merciful to visit His people in judgment. Thus ‘Peace and safety’ is the cry from men who will never again lift up their voice like a trumpet to show God’s people their transgressions and the house of Jacob their sins. These dumb dogs that would not bark are the ones who feel the just vengeance of an offended God. Men, maidens, and little children all perish together.” Testimonies, volume 5, 211.
„Aici vedem că biserica — sanctuarul Domnului — a fost cea dintâi care a simțit lovitura mâniei lui Dumnezeu. Bătrânii, aceia cărora Dumnezeu le dăduse o mare lumină și care stătuseră ca păzitori ai intereselor spirituale ale poporului, își trădaseră încredințarea. Ei adoptaseră poziția că nu trebuie să așteptăm minuni și manifestarea vădită a puterii lui Dumnezeu ca în zilele de odinioară. Vremurile s-au schimbat. Aceste cuvinte le întăresc necredința, iar ei spun: Domnul nu va face nici bine, nici rău. El este prea milostiv ca să-Și cerceteze poporul cu judecată. Astfel, «Pace și liniște» este strigătul unor oameni care nu-și vor mai ridica niciodată glasul ca o trâmbiță, pentru a arăta poporului lui Dumnezeu fărădelegile lui și casei lui Iacov păcatele ei. Acești câini muți, care nu voiau să latre, sunt cei care simt dreapta răzbunare a unui Dumnezeu ofensat. Bărbați, fecioare și copilași pier împreună.” Testimonies, volumul 5, 211.
Zacharias doubted the message of the third angel, which is the Elijah message that repeats the history of John the Baptist as well as the history of William Miller.
Zaharia s-a îndoit de solia celui de-al treilea înger, care este solia lui Ilie ce repetă istoria lui Ioan Botezătorul, precum și istoria lui William Miller.
Five Months
Cinci luni
Elisabeth hid her pregnancy for five months.
Elisabeta și-a ascuns sarcina timp de cinci luni.
And after those days his wife Elisabeth conceived, and hid herself five months, saying, Thus hath the Lord dealt with me in the days wherein he looked on me, to take away my reproach among men. And in the sixth month the angel Gabriel was sent from God unto a city of Galilee, named Nazareth. Luke 1:24–26.
Și, după acele zile, soția lui, Elisabeta, a zămislit și s-a ascuns timp de cinci luni, zicând: „Așa mi-a făcut Domnul în zilele în care Și-a aruncat privirea spre mine, ca să-mi ia ocara dintre oameni.” Și în luna a șasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret. Luca 1:24–26.
Zacharias was of the eighth course of priests, aligning with the circumcision of his son John on the eighth day, when Zacharias would again speak. He and his son John represent the eight souls who were on Noah’s ark, who were hid from the death brought by the flood waters for five months, or one hundred and fifty days. The one hundred and fifty days of the pregnancy and the flood waters align with the two periods of five months in Revelation nine.
Zaharia era din a opta ceată a preoților, în concordanță cu tăierea împrejur a fiului său Ioan în a opta zi, când Zaharia avea să vorbească din nou. El și fiul său, Ioan, îi reprezintă pe cele opt suflete care au fost în arca lui Noe, care au fost ascunse de moartea adusă de apele potopului timp de cinci luni, sau o sută cincizeci de zile. Cele o sută cincizeci de zile ale sarcinii și ale apelor potopului se aliniază cu cele două perioade de câte cinci luni din Apocalipsa nouă.
Zacharias and his son John also represent when the seventh church of Laodicea transitions unto the eighth church of Philadelphia. From Zacharias’ service during the eighth course unto his son John’s circumcision of the eighth day represents a prophetic period with the number eighth identifying the beginning and the ending. Within that prophetic period there is a five-month period representing a period of hiding.
Zaharia și fiul său Ioan reprezintă, de asemenea, momentul în care a șaptea biserică, Laodicea, trece la a opta biserică, Filadelfia. De la slujirea lui Zaharia în timpul celei de-a opta cete până la circumciderea fiului său Ioan în a opta zi se reprezintă o perioadă profetică, în care numărul opt identifică începutul și sfârșitul. În cadrul acelei perioade profetice există o perioadă de cinci luni, reprezentând un timp de ascundere.
The “speaking” of prophecy identifies the soon-coming Sunday law, so Zacharias speaks at the Sunday law, when his son is sealed, as represented by the act of circumcision. In that history, prior to the Sunday law when Zacharias speaks, at the end of five months, in the sixth month Mary visits Elisabeth and the Holy Spirit anoints Elisabeth, who as a woman represents the anointing of God’s church four months in advance of the soon-coming Sunday law.
„Vorbirea” profeției identifică legea duminicală care urmează curând, astfel că Zaharia vorbește la momentul legii duminicale, când fiul său este pecetluit, așa cum este reprezentat prin actul circumciziei. În acea istorie, înainte de legea duminicală, când Zaharia vorbește, la sfârșitul a cinci luni, în a șasea lună Maria o vizitează pe Elisabeta, iar Duhul Sfânt o unge pe Elisabeta, care, ca femeie, reprezintă ungerea bisericii lui Dumnezeu cu patru luni înainte de legea duminicală care urmează curând.
And Mary arose in those days, and went into the hill country with haste, into a city of Juda; And entered into the house of Zacharias, and saluted Elisabeth. And it came to pass, that, when Elisabeth heard the salutation of Mary, the babe leaped in her womb; and Elisabeth was filled with the Holy Ghost: And she spake out with a loud voice, and said, Blessed art thou among women, and blessed is the fruit of thy womb. And whence is this to me, that the mother of my Lord should come to me? For, lo, as soon as the voice of thy salutation sounded in mine ears, the babe leaped in my womb for joy. And blessed is she that believed: for there shall be a performance of those things which were told her from the Lord. Luke 1:39–45.
Și Maria s-a sculat în zilele acelea și s-a dus în grabă în ținutul muntos, într-o cetate a lui Iuda; și a intrat în casa lui Zaharia și a salutat-o pe Elisabeta. Și s-a întâmplat că, atunci când Elisabeta a auzit salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei; și Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt. Și a strigat cu glas tare și a zis: Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău. Și de unde îmi este dat mie aceasta, ca mama Domnului meu să vină la mine? Căci, iată, de îndată ce glasul salutării tale a sunat în urechile mele, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu. Și fericită este aceea care a crezut, pentru că se vor împlini lucrurile care i-au fost spuse din partea Domnului. Luca 1:39–45.
At the end of five months, Elisabeth spoke to Mary “with a loud voice,” praising Mary’s belief in Gabriel’s message, which in the latter days is the third angel’s message. Elisabeth’s husband Zacharias had disbelieved, but not Mary. Mary heard the message of Gabriel five months after Zacharias, so her belief in the third angel is marked as arriving after the hidden message of five month’s was revealed. The hidden message of five months in the latter days is the first five months of Revelation nine verse five. Mary represents the church of the latter days that accepts the third angel’s message, which includes a special unsealing of five months just before the speaking of the soon-coming Sunday law arrives roughly four months later.
La sfârșitul celor cinci luni, Elisabeta i-a vorbit Mariei „cu glas tare”, lăudând credința Mariei în solia lui Gabriel, care în zilele de pe urmă este solia celui de-al treilea înger. Soțul Elisabetei, Zaharia, nu crezuse, însă Maria da. Maria a auzit solia lui Gabriel la cinci luni după Zaharia, astfel încât credința ei în al treilea înger este marcată ca sosind după ce solia ascunsă a celor cinci luni a fost descoperită. Solia ascunsă a celor cinci luni în zilele de pe urmă este primele cinci luni din Apocalipsa nouă cu versetul cinci. Maria reprezintă biserica zilelor de pe urmă care primește solia celui de-al treilea înger, care include o dezpecetluire specială a celor cinci luni chiar înainte ca proclamarea legii duminicale care va veni curând să ajungă aproximativ patru luni mai târziu.
At the waymarks of Mary’s visit the movement of the first and second angels, represented by Zacharias and Elisabeth connects with the movement of the third angel represented by Mary and Joseph. Zacharias represents an official from a church that disbelieved the third angel’s message and Joseph the carpenter, represents a movement represented by self-supporting work. Adventism ends as it began, and it began as a movement, not an organized church structure. The movement of the one hundred and forty-four thousand represented by Joseph, Mary and Christ are direct relatives of the Millerite movement represented by Zacharias, Elisabeth and John, and the disbelief of 1863 is represented by Zacharias. 1863 represents disbelief of the first and second angel’s messages and the movement of the third angel represents the faith of Mary.
La bornele de drum ale vizitei Mariei, mișcarea primului și a celui de-al doilea înger, reprezentată de Zaharia și Elisabeta, se leagă de mișcarea celui de-al treilea înger, reprezentată de Maria și Iosif. Zaharia reprezintă un slujbaș al unei biserici care nu a crezut solia celui de-al treilea înger, iar Iosif, tâmplarul, reprezintă o mișcare înfățișată prin lucrare de autosusținere. Adventismul se încheie așa cum a început, iar el a început ca o mișcare, nu ca o structură bisericească organizată. Mișcarea celor o sută patruzeci și patru de mii, reprezentată de Iosif, Maria și Hristos, este înrudită direct cu mișcarea millerită, reprezentată de Zaharia, Elisabeta și Ioan, iar necredința din 1863 este reprezentată de Zaharia. 1863 reprezintă necredința față de soliile primului și celui de-al doilea înger, iar mișcarea celui de-al treilea înger reprezintă credința Mariei.
“Angels were sent to aid the mighty angel from heaven, and I heard voices which seemed to sound everywhere, ‘Come out of her, My people, that ye be not partakers of her sins, and that ye receive not of her plagues. For her sins have reached unto heaven, and God hath remembered her iniquities.’ This message seemed to be an addition to the third message, joining it as the midnight cry joined the second angel’s message in 1844. The glory of God rested upon the patient, waiting saints, and they fearlessly gave the last solemn warning, proclaiming the fall of Babylon and calling upon God’s people to come out of her that they might escape her fearful doom.” Early Writings, 277.
„Îngeri au fost trimiși să-l ajute pe îngerul cel puternic din cer și am auzit glasuri care păreau să răsune pretutindeni: «Ieșiți din ea, poporul Meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei și să nu primiți din plăgile ei. Căci păcatele ei au ajuns până la cer, și Dumnezeu Și-a adus aminte de nelegiuirile ei.» Acest mesaj părea să fie un adaos la cel de-al treilea mesaj, unindu-se cu el așa cum strigătul de la miezul nopții s-a unit cu mesajul celui de-al doilea înger în 1844. Slava lui Dumnezeu s-a odihnit asupra sfinților răbdători, care așteptau, iar ei au dat fără teamă ultima avertizare solemnă, proclamând căderea Babilonului și chemând poporul lui Dumnezeu să iasă din el, pentru ca să poată scăpa de soarta lui înfricoșătoare.” Early Writings, 277.
The joining together of two messages is represented by Mary visiting Elisabeth, and that point arrived when the hidden five months is revealed. That point is where two prophecies join and are proclaimed together. One was proclaimed by Elisabeth and the other by Mary. The joining of two messages identifies when the midnight cry joins the message of the second angel, and that occurred in Millerite history at the Exeter camp meeting.
Unirea a două solii este reprezentată prin vizita Mariei la Elisabeta, iar acel moment a sosit atunci când cele cinci luni ascunse sunt descoperite. Acel punct este locul în care două profeții se unesc și sunt proclamate împreună. Una a fost proclamată de Elisabeta, iar cealaltă de Maria. Unirea a două solii identifică momentul în care strigătul de la miezul nopții se unește cu solia îngerului al doilea, iar aceasta a avut loc în istoria millerită, la adunarea de tabără de la Exeter.
After Elisabeth and then Mary gave their proclamations, “Mary abode with her about three months, and returned to her own house.” Luke 1:56. The sixty-six day period from Exeter unto October 22, 1844 is represented by those four months, which concluded at the soon-coming Sunday law, when Zacharias spoke. The four months represent the period of the proclamation of the message of the midnight cry, which arrives after the message of the five hidden months.
După ce Elisabeta și apoi Maria și-au rostit proclamările, „Maria a rămas cu ea cam trei luni și apoi s-a întors la casa ei.” Luca 1:56. Perioada de șaizeci și șase de zile de la Exeter până la 22 octombrie 1844 este reprezentată prin acele patru luni, care s-au încheiat la legea duminicală ce urma să vină în curând, când a vorbit Zaharia. Cele patru luni reprezintă perioada proclamării soliei strigătului de la miezul nopții, care vine după solia celor cinci luni ascunse.
The two messages in Millerite history were the first and second angels, and the first angel’s message was empowered by the fulfillment of a time prophecy that began with a period of five months, which was partially hidden until ten days before its fulfillment on August 11, 1840, as set forth by Josiah Litch. The empowerment of the second angel’s message was the correction of the incorrect prediction of 1843, that took place at the Exeter camp meeting, as set forth by Samuel Snow.
Cele două solii din istoria millerită au fost cele ale primului și celui de-al doilea înger, iar solia primului înger a fost împuternicită prin împlinirea unei profeții de timp care a început cu o perioadă de cinci luni, care a fost parțial ascunsă până cu zece zile înainte de împlinirea ei, la 11 august 1840, așa cum a fost prezentată de Josiah Litch. Împuternicirea soliei celui de-al doilea înger a fost corectarea predicției greșite din 1843, care a avut loc la adunarea de tabără de la Exeter, așa cum a fost prezentată de Samuel Snow.
The proclamation of the twofold message of the midnight cry is represented as a short period before the door closed, which in the story of Noah opened up a five month period that concluded with the ark sitting atop mount Ararat. The period of the proclamation of the midnight cry comes after the unsealing of the hidden five months, which came ten days before August 11, 1840 and it also came after the Lord removed His hand from the figures He had covered upon the 1843 chart. The ten days of August 1 to 11, align with the sixty-six days of Exeter to October 22, 1844, and the twofold witness identifies that the unsealing of a hidden five months, accompanied with the correction of the incorrect proclamation that produced the first disappointment, and it occurs when Mary meets and greets Elisabeth in the sixth month.
Proclamarea mesajului întreit al strigătului de la miezul nopții este reprezentată ca o perioadă scurtă înainte ca ușa să se închidă, care, în istoria lui Noe, a deschis o perioadă de cinci luni ce s-a încheiat cu corabia așezată pe vârful muntelui Ararat. Perioada proclamării strigătului de la miezul nopții vine după desigilarea celor cinci luni ascunse, care a avut loc cu zece zile înainte de 11 august 1840, și a venit, de asemenea, după ce Domnul Și-a retras mâna de pe simbolurile pe care le acoperise pe harta din 1843. Cele zece zile de la 1 la 11 august se aliniază cu cele șaizeci și șase de zile de la Exeter până la 22 octombrie 1844, iar mărturia îndoită identifică faptul că desigilarea a cinci luni ascunse, însoțită de corectarea proclamării greșite care a produs prima dezamăgire, are loc atunci când Maria o întâlnește și o salută pe Elisabeta în luna a șasea.
At the Sunday law, the United States speaks as a dragon, the ass of Islam speaks, and the vision of Habakkuk speaks through the mouth of Jeremiah, Zacharias and Ezekiel. At the Sunday law Ezekiel is a sign, thus representing the ensign that is lifted up at the Sunday law. Two of the nine references of the word ‘sign’ in Ezekiel identify the “sabbaths” as the sign of the sanctification representing the combination of Divinity with humanity.
La legea duminicală, Statele Unite vorbesc ca un balaur, asinul islamului vorbește, iar vedenia lui Habacuc vorbește prin gura lui Ieremia, Zaharia și Ezechiel. La legea duminicală, Ezechiel este un semn, reprezentând astfel stindardul care este ridicat la legea duminicală. Două dintre cele nouă referințe ale cuvântului „semn” din Ezechiel identifică „sabatelor” ca semnul sfințirii, reprezentând unirea Dumnezeirii cu omenirea.
But I wrought for my name’s sake, that it should not be polluted before the heathen, among whom they were, in whose sight I made myself known unto them, in bringing them forth out of the land of Egypt. Wherefore I caused them to go forth out of the land of Egypt, and brought them into the wilderness. And I gave them my statutes, and shewed them my judgments, which if a man do, he shall even live in them.
Dar am lucrat de dragul Numelui Meu, ca să nu fie pângărit înaintea neamurilor printre care se aflau, înaintea cărora M-am făcut cunoscut lor, când i-am scos din țara Egiptului. De aceea i-am făcut să iasă din țara Egiptului și i-am adus în pustiu. Și le-am dat legile Mele și le-am făcut cunoscute judecățile Mele, pe care, dacă omul le împlinește, va trăi prin ele.
Moreover also I gave them my sabbaths, to be a sign between me and them, that they might know that I am the Lord that sanctify them. But the house of Israel rebelled against me in the wilderness: they walked not in my statutes, and they despised my judgments, which if a man do, he shall even live in them; and my sabbaths they greatly polluted: then I said, I would pour out my fury upon them in the wilderness, to consume them. But I wrought for my name’s sake, that it should not be polluted before the heathen, in whose sight I brought them out. Yet also I lifted up my hand unto them in the wilderness, that I would not bring them into the land which I had given them, flowing with milk and honey, which is the glory of all lands; Because they despised my judgments, and walked not in my statutes, but polluted my sabbaths: for their heart went after their idols. Nevertheless mine eye spared them from destroying them, neither did I make an end of them in the wilderness. But I said unto their children in the wilderness, Walk ye not in the statutes of your fathers, neither observe their judgments, nor defile yourselves with their idols: I am the Lord your God; walk in my statutes, and keep my judgments, and do them; And hallow my sabbaths; and they shall be a sign between me and you, that ye may know that I am the Lord your God. Ezekiel 20:9–20.
Mai mult, le-am dat și sabatele Mele, ca să fie un semn între Mine și ei, pentru ca ei să cunoască faptul că Eu sunt Domnul care îi sfințește. Dar casa lui Israel s-a răzvrătit împotriva Mea în pustiu: n-au umblat în hotărârile Mele și au disprețuit judecățile Mele, pe care, dacă le împlinește omul, va trăi prin ele; și sabatele Mele le-au pângărit foarte mult; atunci am zis că Îmi voi vărsa furia peste ei în pustiu, ca să-i nimicesc. Dar am lucrat din pricina Numelui Meu, ca să nu fie pângărit înaintea neamurilor, sub ochii cărora i-am scos. Totuși, Mi-am ridicat și mâna împotriva lor în pustiu, că nu-i voi aduce în țara pe care le-o dădusem, curgând cu lapte și miere, care este podoaba tuturor țărilor; pentru că au disprețuit judecățile Mele și n-au umblat în hotărârile Mele, ci Mi-au pângărit sabatele; căci inima lor mergea după idolii lor. Cu toate acestea, ochiul Meu i-a cruțat, ca să nu-i nimicească, și nu i-am stârpit în pustiu. Dar le-am zis copiilor lor în pustiu: „Nu umblați în hotărârile părinților voștri, nu păziți judecățile lor și nu vă întinați cu idolii lor: Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; umblați în hotărârile Mele, păziți judecățile Mele și împliniți-le; sfințiți sabatele Mele, și ele vor fi un semn între Mine și voi, ca să cunoașteți că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.” Ezechiel 20:9–20.
Ezekiel represents the ensign of the one hundred and forty-four thousand, and the sign of Divinity combined with humanity is the Lord’s “sabbaths.” Ezekiel is the sign at the beginning of the siege and he is the sign at the destruction of Jerusalem, when he is lifted up as an ensign. At the beginning of the siege, those who refuse to see and hear, who desecrate His “sabbaths”, are also a sign.
Ezechiel reprezintă steagul celor o sută patruzeci și patru de mii, iar semnul Dumnezeirii unite cu omenirea sunt „sabatul” Domnului. Ezechiel este semnul la începutul asediului și el este semnul la distrugerea Ierusalimului, când este înălțat ca un steag. La începutul asediului, cei care refuză să vadă și să audă, care profanează „sabatul” Său, sunt de asemenea un semn.
Then came certain of the elders of Israel unto me, and sat before me. And the word of the Lord came unto me, saying, Son of man, these men have set up their idols in their heart, and put the stumblingblock of their iniquity before their face: should I be enquired of at all by them? Therefore speak unto them, and say unto them, Thus saith the Lord God; Every man of the house of Israel that setteth up his idols in his heart, and putteth the stumblingblock of his iniquity before his face, and cometh to the prophet; I the Lord will answer him that cometh according to the multitude of his idols; That I may take the house of Israel in their own heart, because they are all estranged from me through their idols.
Atunci au venit la mine unii dintre bătrânii lui Israel și au șezut înaintea mea. Și cuvântul Domnului a venit la mine, zicând: „Fiul omului, oamenii aceștia și-au ridicat idolii în inima lor și au pus înaintea feței lor piatra de poticnire a nelegiuirii lor; să Mă las Eu oare întrebat de ei? De aceea vorbește-le și spune-le: Așa vorbește Domnul Dumnezeu: Orice om din casa lui Israel care își ridică idolii în inima lui și pune înaintea feței lui piatra de poticnire a nelegiuirii lui și vine la proroc, Eu, Domnul, îi voi răspunde, lui care vine, potrivit mulțimii idolilor lui, ca să apuc casa lui Israel în însăși inima lor, pentru că toți s-au înstrăinat de Mine prin idolii lor.”
Therefore say unto the house of Israel, Thus saith the Lord God; Repent, and turn yourselves from your idols; and turn away your faces from all your abominations. For every one of the house of Israel, or of the stranger that sojourneth in Israel, which separateth himself from me, and setteth up his idols in his heart, and putteth the stumblingblock of his iniquity before his face, and cometh to a prophet to enquire of him concerning me; I the Lord will answer him by myself: And I will set my face against that man, and will make him a sign and a proverb, and I will cut him off from the midst of my people; and ye shall know that I am the Lord. And if the prophet be deceived when he hath spoken a thing, I the Lord have deceived that prophet, and I will stretch out my hand upon him, and will destroy him from the midst of my people Israel. And they shall bear the punishment of their iniquity: the punishment of the prophet shall be even as the punishment of him that seeketh unto him; That the house of Israel may go no more astray from me, neither be polluted any more with all their transgressions; but that they may be my people, and I may be their God, saith the Lord God. Ezekiel 14:1–11.
De aceea, spune casei lui Israel: Așa vorbește Domnul Dumnezeu: Pocăiți-vă și întoarceți-vă de la idolii voștri; și abateți-vă fețele de la toate urâciunile voastre. Căci oricine din casa lui Israel sau dintre străinii care locuiesc în Israel, care se desparte de Mine, își ridică idolii în inima lui și pune înaintea feței sale piedica nelegiuirii lui, și vine la un proroc ca să Mă întrebe prin el, Eu, Domnul, îi voi răspunde prin Mine Însumi. Îmi voi întoarce fața împotriva omului aceluia, îl voi face un semn și o pildă, și-l voi nimici din mijlocul poporului Meu; și veți cunoaște că Eu sunt Domnul. Și dacă prorocul va fi înșelat când va rosti un cuvânt, Eu, Domnul, am înșelat pe prorocul acela; Îmi voi întinde mâna împotriva lui și-l voi nimici din mijlocul poporului Meu Israel. Ei își vor purta pedeapsa pentru nelegiuirea lor: pedeapsa prorocului va fi întocmai ca pedeapsa celui care întreabă prin el; pentru ca casa lui Israel să nu se mai rătăcească de la Mine și să nu se mai spurce cu toate fărădelegile ei, ci să fie poporul Meu, iar Eu să fiu Dumnezeul lor, zice Domnul Dumnezeu. Ezechiel 14:1–11.
At Nashville, those within the Laodicean Seventh-day Adventist church who disbelieved as did Zacharias; who had “taken the position that we need not look for miracles and the marked manifestation of God’s power as in former days,” as represented by 1840 unto 1844 will be confronted by those outside of Adventism as to why they failed to give warning. They become the “sign” of the false peace and safety message, which marks the separation of the wise and foolish as represented by the two opposing tents at the Exeter camp meeting. They bear a “sign” of idolatry and rebellion, while Ezekiel bears the true prophetic warning message. At the end of the siege, when Jerusalem is destroyed, representing the Sunday law, the sign of rebellion is the mark of the beast and the sign of obedience is the seal of God.
La Nashville, aceia din cadrul bisericii adventiste de ziua a șaptea laodiceene care n-au crezut, asemenea lui Zaharia; care „au luat poziția că nu trebuie să căutăm minuni și manifestarea vădită a puterii lui Dumnezeu ca în zilele de odinioară”, așa cum este reprezentat de perioada 1840 până în 1844, vor fi confruntați de cei din afara adventismului cu privire la motivul pentru care au eșuat să dea avertizarea. Ei devin „semnul” soliei false de pace și siguranță, care marchează separarea dintre cei înțelepți și cei nechibzuiți, așa cum este reprezentată de cele două corturi opuse de la adunarea de tabără din Exeter. Ei poartă un „semn” al idolatriei și răzvrătirii, în timp ce Ezechiel poartă adevărata solie profetică de avertizare. La sfârșitul asediului, când Ierusalimul este distrus, reprezentând legea duminicală, semnul răzvrătirii este semnul fiarei, iar semnul ascultării este sigiliul lui Dumnezeu.
Probation is fully closed for Adventism at the Sunday law, and there is a sign of the righteous and the wicked that are there marked. The close of probation at the soon-coming Sunday law typifies the close of probation when Michael stands up, and there the sign of the death of the multitudes is represented by Gog and Magog.
Timpul de probă se închide pe deplin pentru adventism la legea duminicală, și există un semn al celor neprihăniți și al celor răi care sunt acolo marcați. Închiderea timpului de probă la legea duminicală care urmează să vină tipifică închiderea timpului de probă atunci când Mihail Se ridică, iar acolo semnul morții mulțimilor este reprezentat prin Gog și Magog.
And the passengers that pass through the land, when any seeth a man’s bone, then shall he set up a sign by it, till the buriers have buried it in the valley of Hamongog. And also the name of the city shall be Hamonah. Thus shall they cleanse the land. Ezekiel 39:15, 16.
Și cei ce vor străbate țara, când vreunul va vedea un os de om, va ridica lângă el un semn, până când îngropătorii îl vor îngropa în valea Hamon-Gog. Și numele cetății va fi de asemenea Hamona. Astfel vor curăți țara. Ezechiel 39:15, 16.
The sign of the covenant is identified in chapter thirty-seven of Ezekiel where the valley of dead bones is brought to life and the two sticks are joined. The bones are brought to life by a message of Islam, represented as the four winds, thus typifying August 11, 1840. The two sticks are combined into one, thus representing the joining of the message of the second angel with the message of the midnight cry. The bones are the empowerment of the first angel and the two sticks are the empowerment of the second angel. Thereafter God’s people are His latter day chosen covenant people, represented by John, as one hundred and forty-four thousand.
Semnul legământului este identificat în capitolul treizeci și șapte din Ezechiel, unde valea oaselor moarte este adusă la viață și cele două toiege sunt unite. Oasele sunt aduse la viață printr-un mesaj al Islamului, reprezentat ca cele patru vânturi, tipificând astfel data de 11 august 1840. Cele două toiege sunt combinate într-unul singur, reprezentând astfel unirea mesajului celui de-al doilea înger cu mesajul strigătului de la miezul nopții. Oasele reprezintă împuternicirea primului înger, iar cele două toiege reprezintă împuternicirea celui de-al doilea înger. După aceea, poporul lui Dumnezeu este poporul Său ales al legământului din zilele de pe urmă, reprezentat de Ioan, ca o sută patruzeci și patru de mii.
Moreover I will make a covenant of peace with them; it shall be an everlasting covenant with them: and I will place them, and multiply them, and will set my sanctuary in the midst of them for evermore. My tabernacle also shall be with them: yea, I will be their God, and they shall be my people. And the heathen shall know that I the Lord do sanctify Israel, when my sanctuary shall be in the midst of them for evermore. Ezekiel 37:26–28.
Mai mult, voi încheia cu ei un legământ de pace; acesta va fi cu ei un legământ veșnic; și îi voi așeza, îi voi înmulți și Îmi voi pune sanctuarul în mijlocul lor pentru totdeauna. Și cortul Meu va fi de asemenea cu ei; da, Eu voi fi Dumnezeul lor, și ei vor fi poporul Meu. Și neamurile vor cunoaște că Eu, Domnul, sfințesc pe Israel, când sanctuarul Meu va fi în mijlocul lor pentru totdeauna. Ezechiel 37:26–28.
The combination of Divinity and humanity is represented in a variety of ways within God’s Word, and one illustration is when the “citadel of the soul” that is located within a human being's higher nature is attached to the citadel of God’s sanctuary. When the heavenly throne room that represents God’s citadel is joined with the citadel of a human being’s higher nature, God’s people are “sanctified” and He dwells “in the midst of them for evermore.”
Combinarea Dumnezeirii și a umanității este reprezentată în diferite moduri în Cuvântul lui Dumnezeu, iar una dintre ilustrații este aceea în care „cetățuia sufletului”, care se află în natura superioară a unei ființe omenești, este unită cu cetățuia sanctuarului lui Dumnezeu. Când sala tronului ceresc, care reprezintă cetățuia lui Dumnezeu, este unită cu cetățuia naturii superioare a unei ființe omenești, poporul lui Dumnezeu este „sfințit”, iar El locuiește „în mijlocul lor pentru totdeauna”.
After chapter thirty-seven Ezekiel sets forth the chapters thirty-eight and thirty-nine, where he addresses Gog and Magog as symbols of the confederacy of mankind who are outside of God’s chosen covenant people. In chapter forty, the covenant people of chapter thirty-seven are represented as a temple that fills the whole earth. Chapters thirty-eight to forty represent the rising up of God’s covenant people in the latter days, as represented by the numbers 38 and 40.
După capitolul treizeci și șapte, Ezechiel prezintă capitolele treizeci și opt și treizeci și nouă, în care se adresează lui Gog și Magog ca simboluri ale confederației omenirii care se află în afara poporului ales al legământului lui Dumnezeu. În capitolul patruzeci, poporul legământului din capitolul treizeci și șapte este înfățișat ca un templu care umple întregul pământ. Capitolele treizeci și opt până la patruzeci reprezintă ridicarea poporului legământului lui Dumnezeu în zilele de pe urmă, așa cum este reprezentată prin numerele 38 și 40.
We will continue these things in the next article.
Vom continua aceste lucruri în articolul următor.