Five Hidden Months
Cinci luni ascunse
The message of Islam as represented by verse ten was presented in connection with the time set forth in verse fifteen by Josiah Litch in 1838. At that point there were elements of the prophecy that were hidden from Litch’s view. By August 1, 1840, Litch published a more thorough presentation, based upon what had been revealed to him after 1838 from the message of “five months.” In 1838 part of Revelation nine’s message of “five months” had been hidden from Litch. The hidden portion of the prophecy of five months was unsealed to Litch before 1840, and the unsealing produced the manifestation of the power of God from 1840 to 1844.
Mesajul islamului, așa cum este înfățișat în versetul zece, a fost prezentat de Josiah Litch în 1838, în legătură cu timpul indicat în versetul cincisprezece. La acea vreme, unele elemente ale profeției îi erau ascunse lui Litch. Până la 1 august 1840, Litch publicase o prezentare mai amănunțită, bazată pe ceea ce îi fusese descoperit după 1838 din mesajul celor „cinci luni”. În 1838, o parte a mesajului celor „cinci luni” din capitolul nouă al Apocalipsei îi fusese ascunsă lui Litch. Partea ascunsă a profeției celor cinci luni i-a fost desigilată lui Litch înainte de 1840, iar desigilarea a produs manifestarea puterii lui Dumnezeu din 1840 până în 1844.
The five months of verse five was hidden until 2026. When Elisabeth came out of five months of hiding, she was joined by Mary. Mary aligns the five months of hiding with the parable of the ten virgins, for, unlike Elisabeth, Mary was a pregnant virgin and Elisabeth was a pregnant woman beyond the age to bear children. Both were miracle births in their own way, but Mary was a virgin. All the prophets speak of the end of the world, and the virgins represented by Mary in the latter days are the five wise virgins who make up the Philadelphian movement of the third angel who are numbered as one hundred and forty-four thousand. Elisabeth and Mary meet in the sixth month after Elisabeth’s five months of hiding. The five months of verse five was hidden until 2026.
Cele cinci luni din versetul cinci au fost ascunse până în 2026. Când Elisabeta a ieșit din ascundere după cinci luni, Maria i s-a alăturat. Maria pune în corespondență cele cinci luni de ascundere cu pilda celor zece fecioare, deoarece, spre deosebire de Elisabeta, Maria era o fecioară însărcinată, iar Elisabeta era o femeie însărcinată care trecuse de vârsta la care putea avea copii. Ambele nașteri au fost miraculoase, fiecare în felul ei, dar Maria era fecioară. Toți profeții vorbesc despre sfârșitul lumii, iar fecioarele reprezentate de Maria în zilele de pe urmă sunt cele cinci fecioare înțelepte care alcătuiesc mișcarea filadelfiană a celui de-al treilea înger și al căror număr este de o sută patruzeci și patru de mii. Elisabeta și Maria se întâlnesc în luna a șasea, după cele cinci luni în care Elisabeta stătuse ascunsă. Cele cinci luni din versetul cinci au fost ascunse până în 2026.
When John was born, Mary returned to Nazareth, and Zacharias was no longer dumb. Mary was with Elisabeth until the door closed at the Sunday law, when prophecy speaks. Zacharias is the alpha waymark that is made dumb and also the omega waymark who speaks at the birth of his son. Zacharias is at the beginning and the ending, representing both the first and third angels. Elisabeth is the second angel’s message, and Mary is the midnight cry message that joins Elisabeth at the end of the five months of hiding.
Când s-a născut Ioan, Maria s-a întors la Nazaret, iar Zaharia nu mai era mut. Maria a fost cu Elisabeta până când ușa s-a închis la momentul legii duminicale, când profeția vorbește. Zaharia este reperul alfa, care este lipsit de grai, și totodată reperul omega, care vorbește la nașterea fiului său. Zaharia se află la început și la sfârșit, reprezentând atât primul, cât și al treilea înger. Elisabeta este solia celui de-al doilea înger, iar Maria este solia strigătului de la miezul nopții, care i se alătură Elisabetei la sfârșitul celor cinci luni de ascundere.
Noah’s family of eight was hidden in the ark for five months, and then the ark rested on Mount Ararat. The midnight cry joined the second angel at Exeter and continued until the door closed on October 22, 1844, in fulfillment of the parable of the ten virgins. Mary joined Elisabeth at Exeter and continued until the birth of John.
Familia lui Noe, alcătuită din opt persoane, a stat ascunsă în corabie timp de cinci luni, apoi corabia s-a oprit pe muntele Ararat. Strigătul de la miezul nopții s-a alăturat celui de-al doilea înger la Exeter și a continuat până când ușa s-a închis, la 22 octombrie 1844, împlinindu-se astfel pilda celor zece fecioare. Maria i s-a alăturat Elisabetei la Exeter și a continuat până la nașterea lui Ioan.
The message that was hidden from Litch in 1838 was the message of “five months.” The hiding of five months is represented by eight people in the ark; it is Elisabeth hiding during her first five months of pregnancy. It was the Lord holding His hand over the five months in 1838, until He removed His hand from the five months, allowing Litch to publish the date ten days before its fulfillment. When the message of five months is unsealed in the latter days, as it is now being set forth, you are at the six days of the Exeter camp meeting, from the 12th to 17th of August, 1844, that were followed by sixty-six days to the closed door of October 22, 1844. There were seventy-two days, but when they are placed in a prophetic line and the waymarks are then isolated, it can be seen that the sign of the siege represented by the Exeter camp meeting was six days that were followed by sixty-six days until the closed door. Prophetically the period is represented as 6 6 6.
Mesajul care i-a fost ascuns lui Litch în 1838 a fost mesajul celor „cinci luni”. Ascunderea celor cinci luni este reprezentată de cele opt persoane din corabie; este ascunderea Elisabetei în primele cinci luni de sarcină. Domnul era Cel care Își ținea mâna peste cele cinci luni în 1838, până când Și-a retras mâna de peste cele cinci luni, permițându-i lui Litch să publice data cu zece zile înainte de împlinirea ei. Când mesajul celor cinci luni este desigilat în zilele din urmă, așa cum este prezentat acum, vă aflați în intervalul celor șase zile ale adunării de tabără de la Exeter, din 12 până în 17 august 1844, care au fost urmate de șaizeci și șase de zile până la ușa închisă din 22 octombrie 1844. Au fost șaptezeci și două de zile, dar, când acestea sunt așezate pe o linie profetică, iar reperele sunt apoi izolate, se poate vedea că semnul asediului reprezentat de adunarea de tabără de la Exeter a constat în șase zile care au fost urmate de șaizeci și șase de zile până la ușa închisă. Din punct de vedere profetic, perioada este reprezentată ca 6 6 6.
The history of the siege as represented by Exeter unto October 22 is represented by Cain’s sixth generation Lamech. The door is closed just after the prophecy of five months is unsealed. It closes progressively, but the progression for Adventism began at 9/11, and it ends at the siege. When the siege arrives, you will manifest the character of either Lamech of Cain or Lamech of Seth. The number of that history for Lamech of Cain is 6 6 6, and the number for Lamech of Seth and the church triumphant is 7 7 7.
Istoria asediului, așa cum este reprezentată de perioada de la Exeter până la 22 octombrie, este reprezentată de Lameh, din a șasea generație a lui Cain. Ușa se închide imediat după ce profeția celor cinci luni este desigilată. Ea se închide progresiv, dar, pentru adventism, această progresie a început la 11 septembrie și se încheie la asediu. Când va veni asediul, veți manifesta fie caracterul lui Lameh din descendența lui Cain, fie pe cel al lui Lameh din descendența lui Set. Numărul acelei istorii pentru Lameh din descendența lui Cain este 6 6 6, iar numărul pentru Lameh din descendența lui Set și biserica triumfătoare este 7 7 7.
The manifestation of the two characters represented by the two Lamechs and by 666 or 777 begins with the events that propel Adventism into the public’s attention as the question is raised about why Adventists were silent about the warning of the fireballs of Nashville. The escalating controversy becomes a visual demonstration in advance of the closed door of the soon-coming Sunday law that was typified by the animals ascending the ramp into the ark. The escalating visual warning was also typified by the experience of Elijah on Mount Carmel and by the Millerite movement of 1844.
Manifestarea celor două caractere reprezentate de cei doi Lameh și de 666 sau 777 începe cu evenimentele care aduc adventismul în atenția publicului, pe măsură ce se ridică întrebarea de ce adventiștii au păstrat tăcerea în privința avertizării referitoare la globurile de foc din Nashville. Controversa tot mai intensă devine o demonstrație vizuală care precedă închiderea ușii odată cu legea duminicală ce va veni în curând, demonstrație prefigurată de animalele care urcau pe rampă în corabie. Avertizarea vizuală tot mai intensă a fost prefigurată și de experiența lui Ilie pe muntele Carmel și de mișcarea millerită din 1844.
The Prophetic Structure of the Siege
Structura profetică a asediului
The prophetic structure of a siege that ends at the destruction of the city represents a period of time that begins with a sign and ends with a sign. It represents a period of time and a point in time. The period of the formation of the image is represented in a variety of ways. Every prophetic structure of this nature in the inspired testimony is typifying the image of the beast testing time that culminates with the mark of the beast.
Structura profetică a unui asediu care se încheie odată cu distrugerea cetății reprezintă o perioadă de timp care începe cu un semn și se încheie cu un semn. Ea reprezintă o perioadă de timp și un moment în timp. Perioada formării chipului este reprezentată în diverse moduri. Fiecare structură profetică de această natură din mărturia inspirată prefigurează perioada de probă a chipului fiarei, care culminează cu semnul fiarei.
“The ‘image to the beast’ represents that form of apostate Protestantism which will be developed when the Protestant churches shall seek the aid of the civil power for the enforcement of their dogmas. The ‘mark of the beast’ still remains to be defined.” The Great Controversy, 445.
„«Icoana fiarei» reprezintă acea formă a protestantismului apostaziat care se va dezvolta atunci când bisericile protestante vor căuta ajutorul puterii civile pentru impunerea dogmelor lor. «Semnul fiarei» rămâne încă de definit.” Tragedia veacurilor, 445.
The period of time represents the formation of the image to and of the beast; the mark of the beast is enforced when the image that has been forming reaches the point where it can speak a Sunday law into existence. The mark of Rome’s authority was typified by Nebuchadnezzar when Jerusalem was destroyed. Whether Babylon or Rome, the structure of the siege is emphasizing the king of the north in the latter days. The siege of Orhan from 1333 unto 1337 and the four years from July 27, 1449 unto the siege of Constantinople in 1453 not only typify the period from August 11, 1840 unto October 22, 1844, but the sieges also emphasize the role of Islam as the children of the east wind of Bible Prophecy. The theme of the king of the north (Babylon or Rome) and the east wind is the “tidings out of the east and out of the north” in Daniel 11:45.
Perioada de timp reprezintă formarea icoanei în cinstea fiarei și a icoanei fiarei; semnul fiarei este impus atunci când icoana aflată în curs de formare ajunge în punctul în care poate face să ia ființă, prin cuvântul său, o lege duminicală. Semnul autorității Romei a fost prefigurat de Nebucadnețar la distrugerea Ierusalimului. Fie că este vorba despre Babilon, fie despre Roma, structura asediului îl scoate în evidență pe împăratul de la miazănoapte din zilele de pe urmă. Asediul lui Orhan din 1333 până în 1337 și cei patru ani de la 27 iulie 1449 până la asediul Constantinopolului din 1453 nu numai că prefigurează perioada de la 11 august 1840 până la 22 octombrie 1844, dar aceste asedii evidențiază și rolul islamului, identificat cu fiii vântului de răsărit din profeția biblică. Tema împăratului de la miazănoapte (Babilonul sau Roma) și a vântului de răsărit este cea a „zvonurilor venite de la răsărit și de la miazănoapte” din Daniel 11:45.
But tidings out of the east and out of the north shall trouble him: therefore he shall go forth with great fury to destroy, and utterly to make away many. Daniel 11:44.
Dar niște vești venite de la răsărit și de la miazănoapte îl vor tulbura; de aceea va porni cu mare mânie, ca să prăpădească și să nimicească cu desăvârșire pe mulți. Daniel 11:44.
The four years from July 27, 1449, unto the siege of Constantinople in 1453 identify not only a four-year period, but combined with the death of John Palaiologos in 1448, the period is also represented by five years.
Cei patru ani de la 27 iulie 1449 până la asediul Constantinopolului din 1453 indică nu numai o perioadă de patru ani, ci, dacă se ia în considerare și moartea lui Ioan Paleologul în 1448, reprezintă și o perioadă de cinci ani.
The structure is represented in both destructions of Jerusalem and in Noah’s flood. It is in the first Passover in Egypt when it was required that the destroying angel see the sign of blood on the door that led Pharaoh and his host into the sea until the east winds were released and the waters closed the door of entrance into the promised land. The structure is in the alpha history of the church of Pergamos from 313 unto the first Sunday law in 321, and it is in the omega history of Pergamos from the decree of Justinian in 533 unto the Sunday law of 538. With Pergamos, the sign is either an edict or a decree, but both begin a period that culminates at a Sunday law.
Structura este reprezentată în ambele distrugeri ale Ierusalimului și în potopul lui Noe. Ea se regăsește în primul Paște din Egipt, când se cerea ca îngerul nimicitor să vadă semnul sângelui pe ușa care i-a condus pe faraon și pe oștirea sa în mare, până când au fost dezlănțuite vânturile de răsărit, iar apele au închis ușa de intrare în țara făgăduită. Structura se regăsește în istoria alfa a bisericii din Pergam, de la anul 313 până la prima lege duminicală din 321, și în istoria omega a Pergamului, de la decretul lui Iustinian din 533 până la legea duminicală din 538. În cazul Pergamului, semnul este fie un edict, fie un decret, dar ambele marchează începutul unei perioade care culminează cu o lege duminicală.
The structure of Ezekiel’s siege and destruction of Jerusalem was from 587 BC unto 586 BC: two years when considering the time inclusively and 1.5 years when considering the time exclusively. Another siege structure of prophecy is also represented by two years in the campaign of Panium that included the battle of Panium in 200 BC and the siege of Sidon in 198 BC. The death of Ezekiel’s wife aligns with the death of Lamech, the death of John Palaiologos and the battle of Panium.
Structura asediului și a distrugerii Ierusalimului din cartea lui Ezechiel a cuprins perioada dintre anii 587 î.Hr. și 586 î.Hr.: doi ani potrivit calculului inclusiv și 1,5 ani potrivit calculului exclusiv. O altă structură profetică de asediu este, de asemenea, reprezentată de cei doi ani ai campaniei de la Panium, care a inclus bătălia de la Panium din anul 200 î.Hr. și asediul Sidonului din anul 198 î.Hr. Moartea soției lui Ezechiel corespunde morții lui Lameh, morții lui Ioan Paleologul și bătăliei de la Panium.